DOMNUL PROFESOR TRAIAN GALETARU – UN OM,

O IDEE, UN DESTIN...
„Era păcat de Dumnezeu să nu fi continuat...”1
Sunt cuvintele unui profesor de limba și literatura română din Comloșu
Mare, un sat situat la graniță cu Serbia, din pusta Banatului. Originar din Cenad,
născut la 7 aprilie 1945, va urma Școala Generală din localitate, apoi Liceul
Teoretic la Sânnicolau Mare. Este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul
Institutului Pedagogic din Oradea. Va activa o scurtă perioadă ca profesor de limba
și literatura română la Iecea Mică, apoi Comloșu Mare. Își va continua studiile în
specialitate la Universitatea Timișoara, apoi la Facultatea de Istorie – secția
Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. La Comloșu
Mare a înființat Cenaclul literar „Iulian Grozescu”. Tot aici, va reuși să înființeze o
gazetă de perete, „Suflet nou”, „reactualizând astfel o tradiție locală veche din
această comună bănățeană”.2 A organizat cu elevii săi vizite la Școala Generală din
Cenad. După 1989, va edita o serie nouă, a IV-a, a revistei „Suflet nou”, al cărei
secretar de redacție este și în ziua de astăzi. În 2009 devine Cetățean de Onoare al
comunei Comloșu Mare, iar în 2011, Membru de Onoare al Societății Literar-
Artistice „Tibiscus” din Uzdin, Serbia. Tot în același an, este Membru al Asociației
Jurnaliștilor Presei Rurale din Banat, Timișoara. Între anii 1967-1971 a fost
profesor de limba și literatura română la Școala Generală din Comloșu Mare,
județul Timiș, având gradul didactic I. Actualmente este pensionar.
Omul Traian Galetaru deschide o filă de istorie – mare?, mică? – pe care
doar Timpul o va cunoaște, fiind un om al timpului său. A intuit importanța presei
în viața sătească, continuând să repare ceea ce oamenii uită, adică permanența
culturii sătești, dar nu numai. Revista care se află sub oblăduirea domnului
1
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/;
2
Dușan Baiski în http://www.cenad.ro/carte/cenazeni_de_ieri_si_de_azi.pdf.

1
profesor, Suflet nou, este o revistă a satului bănățean, a Comloșului Mare:
„Comloşul cel Mare din extremitatea vestică a României a redevenit, ca pe
vremuri, un veritabil centru de presă. Evidenţiez doar unul din menţionatele
elemente ale continuităţii. Publicaţia Suflet nou în sensul cel mai larg al
termenului, a apărut in patru serii: seria I, revistă lunară (1934 – 1939, 46 de
numere), seria II-a, gazetă şcolară de perete (1970 – 1989, 135 de numere), seria
III-a, volum tipărit (1980, 800 exemplare tiraj) şi seria actuală, a IV-a, revistă
lunară (în luna iunie vom edita numărul festiv 150), devenind, după ştiinţa noastră,
cea mai longevivă publicaţie românescă din lume din mediul rural. Idealul spre
care tindem, dar pe care – ca orice ideal – suntem conştienţi că nu-l vom atinge
niciodată îl constituie fondatorii seriei interbelice. Şi totuşi, încercăm compensarea
„epigonismului” nostru prin credinţa fanatică în demersul întreprins, sporind
cantitativ moştenirea antecesorilor: actualul Suflet nou este difuzat prin mijloace
proprii în 16 ţări de pe 5 continente: Europa, America de Nord, America de Sud,
Australia şi Asia. Încât parafrazându-l pe Carol Quintul (1519 – 1556) regele
Spaniei şi împărat romano-german credem că nu greşim dacă afirmăm că „Pe
întinsul imperiu Suflet nou soarele nu apune niciodată”. Mulţumirile întregii
redacţii se îndreaptă cu recunoştinţă spre principalul sponsor, Asociaţia Agricolă
„Comloşana”, condusă de inginerul agronom Gavril Balog, redactor-şef adjunct.
Aceleaşi mulţumiri le merită cu prisosinţă şi lungul şir de donatori din lumea largă,
români, germani şi sârbi, comloşeni ori necomloşeni. Este reconfortant umărul cald
pe care-l simţim alături…”3 afirmă domnul profesor într-un număr al revistei.
Pe domnul profesor Traian Galetaru am avut șansa să-l cunosc în toamna
anului 2003, când am fost repartizată pe postul de religie ortodoxă la Școala
Generală din Comloșu Mare. Timidă, abia ieșită de pe băncile Facultății, nu
îndrăzneam să abordez multă lume, mai cu seamă acest domn ce impunea respect
3
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/

2
prin ținută, prin limbaj, prin atitudine și prin voce. O voce sigură, corectă,
articulând cuvintele cu emfază, de parcă un orator ar fi coborât dintr-un amvon
imaginar în mijlocul nostru (și deseori, văzându-l pe domnul profesor în diferite
ocazii, mi-l apropiam, involuntar - și nu cred că greșesc - de imaginea lui Nicolae
Iorga).
Odată cu sfârșitul anului 2003, a venit și sfârșitul colaborării mele cu Școala
din Comloș, o colaborare frumoasă, din care am ieșit mai împlinită, dar a marcat și
începutul unei frumoase, rodnice și îndelungate colaborări pe tărâmul deosebit de
primitor al literelor. Am cunoscut, astfel, revista Suflet nou. O bucurie, o revărsare
de orizonturi, care mi-au adus nu numai încredere, dorința de a scrie, ci și
împărtășirea cu lumea frumoasă a satului românesc, acum altfel decât îl știam.
Satul ideilor scrise, al revistelor, al luminării prin cuvânt, un sat care își dorește cu
ardoare să se afirme și altfel. Iată, așadar, noul tip de țăran prin imaginea lui Ghiță
Bălan-Șerban, țăran-scriitor. (Mai târziu, doamna dr. etnolog Maria Mândroane de
la Muzeul Satului Bănățean avea să-mi vorbească despre „condeierii-plugari” sau
„plugarii-condeieri” descoperiți de acad. dr. Gabriel Țepelea). Nu știam de
prezența acestor tipuri de scriitori în spațiul cultural bănățean, despre destinul și
rolul lor în propășirea culturii rurale. Domnul profesor, secretar al revistei Suflet
nou a întărit în toți cei cu care a intrat în contact ideea că satul este nemuritor nu
numai prin ceea ce a zis cândva Blaga, ci și prin acești câțiva atleți ai ogorului
românesc ce au trudit și în țarina cuvântului.
În aceeași ordine de idei, am admirat discursurile domnului profesor pe care
am avut deosebita plăcere de a le asculta la câteva simpozioane, dar nu numai; de
exemplu, cu ocazia unei ediții a Festivalului Condeierilor Plugari, organizat cu
multă dăruire de doamna etnolog dr. Maria Mândroane la Muzeul Satului
Bănățean, d-ul prof. Traian Galetaru amintea de întâlnirea istorică cu țăranul Ghiță
Bălan-Șerban la Comloș, cu ocazia întâlnirii fiilor satului cu două grupuri de
3
scriitori timișoreni și clujeni, conduse de
poetul Anghel Dumbrăveanu, respectiv
de prozatorul și dramaturgul
D.R.Popescu: „Cum începuse şcoala, în sala
Căminului Cultural, în afara oficialităţilor, erau doar elevi, învăţători şi profesori şi parcă… un
ţăran! În partea a doua a întâlnirii, tocmai acesta citise cuvântul de întâmpinare adresat
oaspeţilor, de pe câteva foi ce-i tremurau în mână, de emoţie. Scriitorii timişoreni îl cunoşteau,
au recţionat cu mândrie dar ponderat, în vreme ce clujenii erau puşi în faţa unui fapt cu totul
ieşit din comun: un ţăran cu 6 clase primare vorbea mai bine ca „domnii”! Poate că pe acest
element-surpriză mizau bănăţenii când i-au invitat pe clujeni tocmai în comuna noastră. Primul
care s-a ridicat şi l-a aplaudat a fost chiar D.R.Popescu, care i-a şi cerut ţăranului nostru
colaborarea la Revista Tribuna, ceea ce s-a şi petrecut. Dar, Doamne, de unde era să intuiesc,
atunci, urmările de peste decenii ale întâlnirii pentru a însemna data ei? Nu am făcut-o, nu am
însemnat-o… Printre cei şocaţi de alocuţiunea de un elevat intelectualism a ţăranului autodidact
mă număram şi eu. Am luat legătura cu Ghiţă Bălan – Şerban (1907 – 1975) şi am aflat ceva ce
m-a cutremurat, dar despre care nimeni nu-mi povestise nimic timp de trei ani de zile (de ce
oare?) de când sosisem cu slujba la şcoala din localitate: Comloşul zăcea pe o comoară încă
nescoasă la lumină!”4 Atitudinea pe care o adoptă domnul profesor în ipostaza de orator
impune atenție și respect. Înalta pregătire intelectuală a discursurilor
trădează o minte limpede, în care logica faptelor recuperează evenimente
trecute. Adevărurile în care crede domnul profesor sunt spuse fără
teama de a supăra pe cineva, deoarece argumentele sunt puternice,
reflectând un spirit capabil de fapte mari.
Un fapt îndeplinit de domnul Galetaru: a arătat lumii frumusețea unui loc aproape
neștiut, însemnând pe fila presei bănățene nume, locuri, fapte, oameni, înscriind, astfel, în
circuitul universal al culturii, Comloșu Mare.
4
https://sufletnou.wordpress.com/2007/09/01/hello-world/

4
 Destinul d-lui profesor se leagă inevitabil de soarta revistei Suflet nou. Secretar al
revistei, domnia-sa se îngrijește, cu pasiune, de răspândirea cuvântului românesc tipărit, în
întreaga lume. Personalitatea sa cheamă respect, prețuire, admirație pentru că omul Traian
Galetaru este ferm, un om al timpului său.
Despre revista Suflet nou se pot spune multe. Fiind cea mai longevivă revistă
sătească5, de popularizare, (din 1934), aceasta descoperă atitudini, fapte, surprinde
felii de viață ale comunei, scoțând, cum ar spune cronicarul, „din noaptea uitării”
istoria unei localități. În acest sens Ioan Miclău afirmă: „Revista Suflet nou –
Comloșu Mare are valențe ce leagă o întreagă gândire și demnitate umană; aduce
conecții la cele mai prodigioase subiecte și personalități ale gândirii și creației
literare care promovează și au promovat cultura și educația, frumosul, familia și
echitatea în societate!”6
Credem, la fel ca Artur Silvestri, că domnul profesor Traian Galetaru este
,,unul dintre Părinții Patriei de azi”, „pentru publicația localistă Suflet nou”,
mențiune preluată de la domnul profesor Ioan Traia7, președintele Asociației
Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Aici ar trebui să mă opresc. Nu am scris o biografie în adevăratul înțeles al
cuvântului, și nu pentru că nu aș fi reușit, dar ar fi fost aridă. Despre domnul
profesor se pot spune mult mai multe, informații cu realizările culturale se găsesc
în documentele menționate mai sus sau printr-o căutare Google. Am așternut
aceste gânduri puține ca o mulțumire adusă șansei de a-l cunoaște pe domnul
profesor Traian Galetaru: un Om între oameni, dar un Om care schimbă destine.

5
https://www.wikiwand.com/ro/Comuna_Comlo%C8%99u_Mare,_Timi%C8%99
6
https://ionmiclau.wordpress.com/2014/06/12/revista-literara-o-necesitate-vesnic-vie/
7
Ioan traia, Monografiștii satelor bănățene, Editura Eurostampa, Timișoara, 2017, p. 78, apud Artur Silvestri,
Cuvinte pentru urmași II, „Modele” și „exemple” pentru Omul Român, Editura Carpathia Press, București, 2007, p.
5.

5
 Prof. ms. Lavinia Șerban

Loc. Ianova, jud. Timiș