Novice Insights

Efectele sensibilității la zgomot asupra

performanțelor 802.11 în rețele Ad-hoc

Marius-Adrian CERNAT

Abstract

Stratul MAC la 802.11 joacă un rol crucial în rețelele ad-hoc, prin valorile
generale ale throughput-ului. Mecanismul de transport virtual proiectat și utilizat în
802.11 poate avea efect negativ asupra transmisiilor simultane pe distanțe lungi. Acest
material își propune să demonstreze că o anumită modificare, care provoacă o creștere
cu 50% a throughput-ului în rețele wireless, ar atenua aceste efecte negative. Acest efect
va fi demonstrat cu ajutorul simulatorului Glomosim.

1 Introducere
Mediul wireless face din MAC o problemă importantă. De exemplu, puterea la recepție şi
SNR (raport semnal / zgomot) scad invers proporțional cu creșterea distanței nodul emițător și
nodul receptor. Astfel, devine dificil pentru un nod care transmite să detecteze sensul
transportului sau coliziunile de pachete la receptor. Standardul IEEE 802.11 [5] definește
protocoalele MAC utilizate în mod obișnuit în transmisii wireless. Pentru a minimiza coliziunile
de pachete, sunt utilizate pachete scurte de control, denumite RTS și CTS, pentru a rezerva
canalul atât de către emițător cât și de receptor.
Mai mulți cercetători au investigat eficiența utilizării protocolului MAC în 802.11 și
impactul asupra performanțelor MANet [9], [14], [15], [16]. Studiile asupra simulărilor rețelelor
ad-hoc au arătat distribuția inegală a accesului la canal în stratul MAC, care afectează pe termen
scurt și lung stratul aplicație. Un alt studiu al stratului MAC [13], ne arată că metoda RTS/CTS
nu poate preveni toate coliziunile de pachete.
Proiectul investighează intereferențele în protocolul 802.11 și impactul acestora asupra
performanțelor stratului transport. Utilizarea configurației simple de rețea ne arată că 802.11 se
comportă slab atunci când nivelul zgomotului din jurul receptorului depășește o valoare prag,
deoarece protocolul îl împiedică să răspundă emițătorului. Această creștere a zgomotului poate
fi o urmare a creșterii distanței transmisiei sau a unei surse arbitrare.

2 Generalități
2.1 Protocoale de rutare
Protocoalele de rutare pot fi împărţite în protocoale proactive şi protocoale reactive.
Protocoalele proactive apără în permanență toate rutele posibile de la sursă la destinaţie.
Protocoalele reactive generează rute la cerere sau atunci când este nevoie. În general,
protocoalele proactive sunt de latenţă redusă, în timp ce protocoalele reactive de latență mare.
Există mai multe protocoale de rutare dinamică în ambele categorii menționate anterior [12],
[3], [10], [11]. Avantajele şi dezavantajele protocoalelor proactive şi reactive sunt studiate în
 Novice Insights

detaliu în [2], [4], [7]. Această lucrare folosește protocolul Ad hoc On demand Distance Vector
(AODV) [12].

2.2 Protocolul MAC 802.11

Figura 1 Transferul de date cu pachete de control în protocolul MAC 802.11

Stratul MAC utilizează procedura CSMA (Carrier Sense Multiple Access), cu evitarea
coliziunilor - collision avoidance (CSMA/CA) și nu detectarea lor.
Dat fiind zgomotul mai important în mediul de transmisie wireless și efectele de propagare
multicale și de interferentă, în mecanismul de acces de bază se utilizează trei tipuri de pachete
de control: RTS (Request to send), CTS (Clear to send) și ACK (Acknowledgement). Dacă un
cadru de confirmare (ACK) nu este recepționat într-un anumit interval de timp, cadrul
neconfirmat va fi retransmis [5].
Pentru controlul accesului stațiilor la mediul de transmisie, stratul MAC oferă două tipuri de
servicii: unul cu contenție (dispută), celălalt făra contenție, realizate fiecare prin intermediul
câte unei funcții de coordonare :
- Funcția de coordonare distribuită (DCF - Distributed coordination function)
- Funcția de coordonare punctuală (PCF - Point coordonation function).

2.3 Comunicare şi Interferenţe

Figura 2 Delimitarea unor regiuni în propagarea unui semnal

Pentru a evidenția caracteristicile de propagare ale canalului radio utilizat de rețele 802.11,
vom implementa modelul MAC 802.11 în simulatorul Glomosim [1]. Alte câteva studii bazate
pe programe de simulare diferite au produs valori similare ale parametrilor [6], [8].
 Novice Insights

Din punct de vedere al transmisiei, nodul se poate afla în una din cele patru regiuni, în
funcție de distanța până la emițător. Cele patru regiuni sunt de Comunicare, de Detectare, de
Zgomot și de Non-Interferență.
La nodurile din Regiunea de Comunicare atât modul fizic, cât și cel virtual indică un canal
ocupat.
În Regiunea de Detectare, nodurile identifică doar un transport fizic, nu și virtual, datorită
faptului că cel virtual nu este disponibil, nodul aflându-se în afara Regiunii de Comunicare.
Transportul fizic este detectat deoarece nodurile propagă un semnal de transport dincolo de
limita de comunicare, însă odată cu depășirea ei, nivelul zgomotului crește peste un prag impus.
Când un nod primește un RTS de la emițător, acesta nu va răspunde cu CTS, din cauza
zgomotului. Astfel emițătorul este determinat să retransmită de mai multe ori RTS până va
primi CTS sau până va atinge limita de retransmisie.
Nodurile din ultimele două regiuni vor detecta atât transporturile fizice cât și pe cele virtuale
ca inactive. În aceste regiuni, nodurile pot comunica liber unele cu celelalte, fără a exista
interferențe. Se detectează zgomot, însă la o valoare prea mică pentru a indica un canal ocupat.
În implementarea Glomosim, Regiunea de Detectare este de la 377 m la 688 m, în condițiile
unui zgomot ambiental constant de -100.97 dBm.

3 Efecte între transmisii paralele

Figura 3 Schema simulării a patru noduri.

Există două comunicații: C1 între N1 și N2 și C2 între N3 și N4; distanța d dintre N2 și N3
variază, pentru a putea observa efectele dintre cele două rețele

Utilizând o rețea simplă cu 4 noduri, se arată efectul unei transmisii față de o transmisie
paralelă. Rețeaua din Figura 3 are 4 noduri statice. Nodurile, de la N1 la N4, sunt așezate
rectiliniu. Distanța dintre N2 și N3 este egală cu d. Celelalte două distanțe sunt de 300 de metri.
Se efectuează două transmisii paralele: C1 (N1 și N2) și C2 (N3 și N4). La fiecare emițător
avem o viteză maximă de 1,62 Kbit/s.
S-a variat direcția transmisiei în comunicațiile C1 și C2, cât și distanța d. Pentru fiecare
combinație de distanță și direcție de transmisie a fost măsurată lațimea de bandă a transmisiei.
S-a utilizat pe toată durata transmisiei protocolul de rutare AODV.
În funcție de direcția transmisiei, sunt posibile 4 scenarii, ca în Tabelul 1. Cum scenariile S1
și S4 sunt simetrice, S4 poate să nu mai fie luat în considerare. Rezultatele simulării sunt redate
în Tabelul 1.
În prima simulare, distanța d = 689 m, deci nodurile N2 și N3 sunt în afara zonei detectabile
a celuilalt nod. Așa cum era de așteptat, Ambele transmisii au atins valori mari ale throughput-
ului, aproximativ 1580 Kbit/s, adică foarte aproape de viteza maximă suportată, pentru toate
direcțiile posibile ale transmisiilor.
Novice Insights

Tabelul 1 Throughput-urile pentru o rețea cu 4 noduri, d1=689 m, d2=688 m

Scenariu Throughput (Kbit/s)
Direcție Direcție d1 = 689 m d1 = 688 m
C1 C2 Regiunea de Zgomot Regiunea de Detecție
S1 1→2 3→4 1579 1579 455 1528
S2 1→2 3←4 1579 1579 1564 1564
S3 1←2 3→4 1584 1579 1150 1149
S4 1←2 3←4 Similar T1; C2 performanțe slabe

În cel de-al doilea set de simulări, distanța d este redusă cu 1 m, la 688 m. În acest caz,
nodurile N2 și N3 își pot influența transmisiile, deoarece fiecare intră zona detectabilă a
celuilalt nod. Așa cum am explicat ceva mai sus, nodurile din Regiunea de Detectare vor
detecta un mediu ocupat și nu vor iniția o transmisie.
Luând în calcul scenariile anterioare, C1 va utiliza o bandă de frecvență de aproximativ 30%
din banda de frecvență din primul set de simulări, dar C2 aproape că nu este afectată. Motivul
este următorul. N2 este receptorul C1, iar N3 este emițătorul C2. Cum cele două se detectează
una pe cealaltă, N2 va fi împiedicat să transmită RTS sau CTS către N1. De aceea N2 va putea
trimite CTS doar când N3 este inactiv sau când primește CTS sau ACK de la N4. Datorită
faptului că N3 este emițător, acesta va transmite un timp mai îndelungat și va recepționa un
timp mai redus. Mai mult, protocolul de rutare este proiectat să renunțe la CTS netrasmis. Stația
va intra în pauză, va aștepta și mai apoi va retransmite CTS, acest pachet nefiind pus în
așteptare. În consecință, C1 va pierde din banda de frecvență. De cealaltă parte, în C1, N2 își
petrece puțin timp la transmisie, determinând N3 să aștepte. De aceea, C1 nu va afecta serios
performanțele C2.
În scenariul S2, atât N2 cât și N3 sunt receptori. De aceea aceștia pot interfera doar atunci
când trimit pachete CTS sau ACK. Timpul petrecut în transmisie este foarte mic în comparație
cu timpul de transmisie al pachetelor de date. De aceea, N2 și N3 petrec puțin timp în așteptare,
iar banda de frecvență utilizată se apropie de valoarea maximă.
În scenariul S3, și N2 și N3 transmit pachete de date și pachete RTS. Întrucât ambele noduri
își petrec mult timp în emisie, se vor aștepta unul pe celălalt în timpul transmisiilor. Cele două
noduri trebuie să transmită RTS-uri în timp ce celălalt nod nu va transmite pachete. Deci N2 și
N3 concurează pentru accesul la canal, iar ambele vor avea probabilități egale să îl utilizeze. De
aceea, se așteaptă la benzi de frecvență egale pentru ambele transmisii, fapt confirmat și de
către simulare. Pierderea de throughput, aproximativ 25% din cea când d = 689 m, este o
consecință a coliziunilor și a căutării momentelor de pauză în transmisia celuilalt nod.

4 Modificări aduse protocolului 802.11

Scăderea throughput-ului în S1 prin reducerea distanței de la 689 m la 688 m se datorează
faptului că N2 este destul de aproape de N3 încât să sesizeze ocuparea canalului. Cum un nod
nu poate transmite RTS sau CTS decît atunci când canalul nu este liber (așa cum este specificat
în Standardul IEEE 802.11 [5]), N2 nu poate transmite CTS. Rezultatele simulării arată că N2
primește RTS în mod fiabil de la N1, însă nu poate transmite un răspuns din cauza nivelului de
zgomot datorat transmisiei paralele C2.
Observația ar fi aceea că dacă un nod poate primi RTS, atunci va putea primi și pachetele de
date din partea aceleiași surse. Mai departe, dacă nivelul zgomotului este redus, sub -81 dBm, în
 Novice Insights

Glomosim, atunci transmiterea CTS nu va afecta o altă transmisie. A nu răspunde la RTS, în

acest context, reduce banda de frecvență fără nici un beneficiu notabil. Pentru eliminarea
acestor pierderi inutile, stratul MAC ar putea fi modificat astfel încât, atunci când un nod
recepționează RTS, să răspundă cu un pachet CTS în condițiile în care canalul este ocupat iar
nivelul zgomotului se încadrează între -91 și -81 dBm în Glomosim.

5 Analiză
Evaluarea performanțele după aplicarea modificărilor propuse, utilizând simulatorul
Glomosim și protocolul de rutare AODV:
Am simulat 4 noduri, ca în Figura 3, cu distanța d = 688 m. În locul standard-ului 802.11,
s-a utilizat modificarea modului de răspuns pentru a determina când pot fi transmise pachete
CTS de către un nod care a recepționat un RTS. Toate celelalte detalii ale standardului au rămas
neschimbate. Acum, ambele transmisii ating un throughput de 1575 Kbit/s pentru scenariul S1.
Era de așteptat însă, deoarece . Acest rezultat este previzibil, deoarece modificarea e proiectată
să funcționeze convenabil pentru situația dată.
Pentru o simulare la un nivel superior, s-au considerat 100 de noduri, într-o matrice de
10X10, cu distanța de 300 de metri între nodurile învecinate. Nodurile sunt statice și fiecare din
acestea are o conexiune cu nodul din dreapta lui, în care stânga transmite date, iar dreapta
recepționează. Am creat astfel 90 de conexiuni, cu 90 de emițătoare și 90 de receptoare
(nodurile din coloana 1 se comportă doar ca emițători, iar cei din stânga doar ca receptori).
Am utilizat din nou protocolul de rutare AODV. Modificarea propusă îmbunătățește cu 50%
banda de frecvență la o lățime dată de 250 Kbit/s pentru fiecare conexiune. De asemenea,
modificarea propusă menține throughput-ul în condițiile suprasolicitării rețelei, în timp ce
protocolul 802.11 original degradează performanțele semnificativ.

6 Concluzii
S-a investigat comportamentul protocolul MAC 802.11 în condițiile a două transmisii de
date paralele, dar la distanță una de cealaltă. Am arătat, S-a demonstrat, utilizând un exemplu
simplu de rețea de 4 noduri statice, că o transmisie poate fi dominată de o alta deși nici una nu îi
influențează celeilalte performanțele de a recepționa date fiabil. Problema se datorează
precauției sporite privind nivelul zgomotului în absența ocupării canalului virtual, de a deduce
alte transmisii. Am arătat S-a demonstrat că prin relaxarea sensibilă a constrângerilor se pot
îmbunătăți semnificativ performanțele. Modificarea propusă lasă un nod să răspundă cu un
pachet CTS atunci când recepționează RTS de la un potențial emițător. Aceasta îmbunătățește
transmisiile în situațiile patologice în care emițătorul unei transmisii cauzează ocuparea
canalului fizic pentru o altă transmisie, fără să ocupe și canalul virtual.

Bibliografie
[1] R. Bagrodia. Global mobile information system simulation library.
[2] J. Broch, D. A. Maltz, D. B. Johnson, Y.C. Hu, and J. Jetcheva. A performance comparison of multi-
hop wireless ad hoc network routing protocols. In Proc. 4th Annual ACM/IEEE International Conf. on
Mobile Computing and Networking (ACM MobiCom ’98), pages 85–97, Oct. 1998.
Novice Insights

[3] T. Clausen and P. Jacquet. Optimized link state routing protocol (OLSR). In IETF, Internet Draft,
IEEE RFC 3626, http://www.ietf.org/rfc/rfc3626.txt, October 2003.
[4] S. R. Das, R. Castaneda, J. Yan, and R. Sengupta. Comparative performance evaluation of routing
protocols for mobile, ad hoc networks. In Proceedings of the 7th Int. Conf. on Computer
Communications and Networks (ICCCN), pages 153–161, Lafayette, LA, October, 1998.
[5] IEEE Standards Department. IEEE 802.11 standard for wireless LAN, medium access control (MAC)
and physical layer (PHY) specifications, 1997.
[6] S. Desilva and S. Das. Experimental evaluation of a wireless ad hoc network. In Proceedings of the 9th
Int. Conf. on Computer Communications and Networks (ICCCN), Las Vegas, October, 2000.
[7] T. Dyer and R.V. Boppana. A comparison of tcp performance over three routing protocols for mobile
ad hoc networks. In Proceedings of ACM Mobihoc, October 2001.
[8] M. Gerla, K. Tang, and R. Bagrodia. Tcp performance in wireless multihop networks. In Proceedings
of IEEE WMCSA’99, February 1999.
[9] S. Hu and T. Saadawi. Revealing TCP unfairness behavior in 802.11 based wireless multi-hop
networks. Personal, Indoor and Mobile Radio Communications 2001 12th IEEE International
Symposium on, pages E–83 –E–87, Sep/Oct 2001.
[10] David B Johnson and David A Maltz. Dynamic source routing in ad hoc wireless networks. In
Imielinski and Korth, editors, Mobile Computing, volume 353. Kluwer Academic Publishers, 1996.
[11] R. Ogier, F. Templin, and M. Lewis. Topology dissemination based on reverse-path forwarding
(TBRPF). In IETF, Internet Draft, http://www.ietf.org/internet-drafts/draft-ietf-manet-tbrpf-11.txt,
April 13, 2004.
[12] C. E. Perkins and E. M. Royer. Ad-hoc on-demand distance vector routing. In Proceeding of the
IEEE workshop on Mobile Computing Systems and Applications, pages 90–100, February 1999.
[13] S. Ray, J. Carruthers, and D. Starobinski. RTS/CTS-induce congestion in ad hoc wireless LAN. In In
Proceedings of IEEE WCNC 2003, 2003.
[14] C. Ware, J. Judge, J. Chicharo, and E. Dutkieewicz. Unfairness and capture behavior in 802.11 ad hoc
network. In IEEE International Conference on Communications (ICC 2000), 2000.
[15] C. Ware, T. Wysocki, and J. Chicharo. Simulation capture behavior in 802.11 radio modens.
Telecommunication and information Technology, 2(2):46–54, 2001.
[16] K. Xu, M. Gerla, and S. Bae. Effectiveness of RTS/CTS handshake in ieee 802.11 based adhoc
networks. Ad Hoc Network Journal, 1(1).

Biografie
Sublocotenent Cernat Marius-Adrian
Studii: Liceul Militar ”Ștefan cel Mare” Câmpulung-Moldovenesc,
Academia Forțelor Tereste ”Nicolae Bălcescu” Sibiu;
Profesie: Ofițer Comunicații și Informatică, specialitate Transmisiuni;
Interese: Comunicații militare

CERNAT Marius-Adrian, slt.

Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
Str. Memorandumului nr. 28, 400114 Cluj-Napoca, România
cernat.mariusadrian@yahoo.com