Sunteți pe pagina 1din 34

.--.:.:.

r"':ryA f '

J " -t_ . ~tJ()AA,lQl\J.;i&&._/-

, " ~"A_ 3, f=f

1. '-Introducere. Preeizarea' ohiectu1ui" ,de ',studbi., , Actuatitatea teologiei fundamentale in contextul contemporan.

Introducere. Precizarea obiectului de stumuo

Manualele de specialitate definesc TF ca diseiplina teologiea, prin care cu ajutorul raliunll se apari adeWrurile fimdamentale ale cre§tini.smului. Una dintre denumirile cele mal. frecveate ale acestei discipline este ~ aceea de apologetic! (de 1a verbu1 a1tOAoysiaeat-a apara). Apolgget.:ica are ins! un obiect de studiu mai extins, deoarece ~ toate adeviru:rile de eredintA, nu dear cele fimdamentale. 0 armonizare a prohlematicii de studiu intre apologetic! ~i 1F a condus §i la denumirea de apologetic! fundamental!. 0 altl denumire intAlniti pt TF a fost ~ aceea de dogmatic! generala, ca un fel de propedeuticl la dogmatica special!. De aici rezulti ~ legMura foarte strAnsi intre TF ~ dogmati~ §i uneori tratarea tmpreunl a celor discipline teologice, '

Manualele existente pin4 acum, tispuuzind unor cerinte ale unor vremuri §i-au structural tematiea, plec8nd de 1a necesitatea argumentmii pe baza raP.onal!· a unor adewrurl considerate fundamentale oricArei religii (existentalui Dumnezeu, nemurirea sufletului), apoi ale unor adevlruri specifice CI"e§tiDismului (existenta unui D personal, posibilitatea Revelatiei crestine, tnmiparea, etc.). Toate aceste adevAruri emu sustinute prin dovezi considerate rationale §i acceptabile de mintea analitic!. Ratiunea era asimilatl oarecum doar ell forma sa discursiw, eu pMrunderea analiticii §i ell capacitatea de a construi raponamente coerente. De aceea se considera ci metoda de studiu a TF era asem!n!toare ~1elor profane. intrucit i~ structura eIabotarea futr-o maniera emiaamente raponall. Denumirea de apologeticl tine mai mult de metoda, intrucat are in vedere apirarea adeviirurilor de credinlA cu ajutorul ratiunii, raspunzWid unor polemici venite din a,fara. TF se referii maimult la conPnut, deoarece indicl adevirurile generaIe ale religiei. tF'-senume~ ~i apologetics malales in -contextul in care adevlrurile generale ale religiei sunt transpuse tn cadrul crestinismului ~i mai precis in interiorul ortodoxiei.

Definirea TF san 'a apologeticii in aceastA forma este eonsecinta influentei teologiei occidentale, pentru care ratiunea implica 0 oarecare autonomizare fi¢a. de credinf!. to teologia occidentall1 de fCoaUi se observa 0 separare a naturalului de supranatural, iar in contextuI impunerii unei mentali1ip dominate de tap.unea atlata 1ntrun exxercitiu autonom, teologia simte un fel de complex in fata filosofiei §i a ¢mtelor naturale atlate in expansiune. Astfe1 teologia .trebuie sa-~i justifice propriile adevaruri doar in lumina ratiunii autonome. Criteriile ~i metodologia ~tiintelor modeme substituie adevarata identitate §i vocatie a teologiei,

Din ,perspectiv! ortodoxa, apologetiea reprezinta 0 coordonata permanent! a Biseri.cii. Ea euprinde deodata marturisirea Adevarului datAtor de vial! a Evanghelie], preeum ~ combaterea conceptiilor gresite care distorsioneaza .invl1tatura de credinta a Bisericii. Apologetica ortodoxa este ancorata tn Traditia vie a Sfintilor Parinti care au incercat sa raspunda problemelor §i preocuparilor fiecarei epoci, plednd de la specificul social §i cultural. Aceasta marturisire nu taseamna adaptarea mesajului Bisericii la

, mentalitatea unei. anumite epoci, ci exprimarea mesajului evanghelic intr-un acelasi Dub

Sflnt, folosindu-se insii ~i cunostinte din diferite domenii. '

... ·_'Ap01ogetic~n~;&._Plimi 4ememdde _nWturisire a modului de viaj! cre§tin accesibil celor care nu au cunoscut sau aprofundat experienta eclesialA transformetoare in Dub ~i Adevar. Accesibilitatea nu se reduce doar la exprimarea adecvat! a unor informaPi, ci mai ales la favorizarea descbiderii unei viep c4tre har, la miscarea catre experienta vie a elii care conduce spre Adevirul ViePi v~ce. Totodati maniera ortodoxa de a face apologetica nu tnseamni 0 atitudine triurnfalist! §i autosuficient!, ci constituie 0 motivatie permanentl de a ne adanci. prin viatl propria Traditie. In felul acesta suntem

stimulati s! asumAm in mod onest puterea de viall a Traditiei ortodoxe. .

Asumarea ~ intelegerea teologiei ftmdamentale in perspectiyl duhovniceasc! §i eclesiala ne ajuti sl ne eliberlm de perceptia ei bazatl pe ccnceppa $COlastici. Astfel apologetica ortodoxl nu tnseamnl 0 suml de argumente bazate pe 0 ra1iune autonomi, ell care se opereazl intelectuaIist §i abstract pentru justificarea credintei Ii experientei religioase. Apologetica ortodox! presupune efortul ~ de angSjare in AdeWrul eoncret a1 Vietti Biserlcii, mirturisindu-l cu ind.rImeaJA tn"BnsIos in fats. lumii.

AetuaJttaiea teologie;..fM4am..m. .. ,tn contextul eDntemporan _

ActQalitatea teologiei®Ste Olf[~ compOnente: pe de .C) parte de. efortul de recuperare §i valorificare a identitltii eclesiale §i duhovnic~ a apologeticii, iar pe de altl parte. de necesitatea de a mArturisi AdeviruI Evangheliei in noianul de concepPi ~i a . amestecului de informatu care. caracterizeaz! contextul contemporan. Referitor la prima

,polnponenti este imperativ sa se aibA tn vedere cA apologetica in calitate de teologie vie presupune experienja realitltli propovfiduite. Teologia tnseamnl viatl de rugaciune ~i experientA a harului prin Duhul Stant tn Biseriea lui Hrlstos. PIrinPi Apologeti apirau, inclusiv cu pretul vietii lor ceea ee cunosteau prin proprie experientL Este 0 mare amagire sA se creadA ell se poate dezvolta 0 apologetica det.a§at! de experienta realitAlii mArturisite.

_._. Teologia fundamentala presupune in mod obligatoriu .triire3. . ~oIogici iIi. interiorul-comuIrltapi eclesiale.-ApolOgetiea devenit! speculetie intel~ Cbiar daci esterJi.~,~aboratA ~ abil folosita, se indephteazi de izvorul puterii de viatA ancorati in ~ BiSellbii. Doar prin experienta rugi1ciunii personate §i a viqii comunitare in Bisericl este posibila prezenta Duhului Sfiint. Demersul apologetic ortodox este ancorat in taina Ciazecimii, cand Duhul Stant se pogoara peste fiecare Apostol in parte, in timp ce acestia erau en to~ tmp~ staruind tn rugaciune in acelasi cuget §i aceeasi simtire.

Tn momentul accept!rii existentei lui Dumnezeu in?-Pusa ca necesitate intelectuali este mutilatA taina persoanei §i a libertatii in Duhul Stint. In Traditia ortodoxa experienta lui Dumnezeu se traieste ea descoperire interioara in taina inimii §i ca viat! in plinatatea liturgica a Bisericii. 0 teologie fundamental! bazata pe Traditia ortodexi·-depj§~ inf~_ de conl?_ePte 1i categorii analitice, a.finn8nd puterea harului. Criza apologeticii de astazi este data···de" fiitelegerea teol~~erluniiati:ienta1e dear ca diseiplina . care utilizeaz! mijloace rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu ~i pentru a face rezonabila din punct de vedere rational experienta religioasa, Apologetica ar trebui sa fie un demers fundamental pozitiv de afirmare a ortodoxiei, asumand dimensiunea

cuprinzMoare a Traditiei ~i dezvoltAnd 0 co~tiinti a dialogului. .

In felul acesta, referindu-ne la cea de-a doua componenta. se poate da un raspuns coerent ~i consistent din perspective ortodoxa problemelor contemporane. Contextul actual permite 0 ideologizare ~i 0 manipulare a rezultatelor cun08§terii'f aceasta situatie teologia fundamentala ortodoxa este chematA sa contribuie decisiv la formarea §i

c. - •

-"

'"

cultivarea unui .: discernAm8nt duhovnicesc. Ideo1ogizarea experien~ religioase favorizeazl rea1izarea unor smogate in materie - -de viall religioaSA. ldeologizarea, substituind viap,' afm spectacolul 1rist al unor simul.acre de existenta Descre§tinarea contemporimi este rezultanta unar ideologii care tind sA. diminueze esenta vietii tdita. tn fidelit:atea fati de Adevh'ul Evangheliei. Viata autentic! se tr!i~ in lumina Adev!rului, evitAnd multiplele am!giri oferite din plin de mentalitatea actuali1.

Societatea contemporana este marcati nu atit de 0 deSCI'e§tinare manifestatl prin conceptli militant mticre~e, cit mai ales prin detumarea injelegerii erestine a lumii concretizate printr-un mod de a fi 1n cadrul experientel eclesiale~ Ateismu1 contemporan nu este unul agresiv, ci indiferent faj! de ceea ce insea.nmA problematizarea §i asumarea existenpel lui Dumnezeu. Pentm co~ta societitii actuale, Dumnezeu este 0 a~ (, realitate ignorati ~ f8ri implicatii existentiale. Deserestinarea contemporanl nu produce ostentativ rIzvrltip ho.potriva lui Dumnezeu, cat oameni indiferenti, docili P amabili fat! de fenomen:ul religios .

Mentalitatea de consum aneste~ raportarea consecvent! §i serioasd la ceea ee tnseamnA consistetija ti: semnificapa trAirii religioase. Consumismul reprezint! 0 component! esentiall a ideologiilor contemporane,. In aceasta perspectivi se contureazi. cadrul favorabil pentru confi.scarea actului religios de citre sfera ideologicu1ui. Crqtinismul redus la sCheme conceptuale fi comportamentale pennite 0 manipulare ideologica a experientei religioase autentice. -

Recuperarea p valori:ficarea discemAmintului in actul cultural poate sA deschidA

- ca1ea receptivit!tii fatA de dimensiunea duhovniceascA a discertJdmAntului. fntr-o multime de ideologii care produc ierarhii false ~ referinte amAgitoare, dob8ndirea ~ exersarea discernmn§atului duhoviiicesc reprezintl 0 lucrare fundamentall a omului care nu reduce cultura doar la cuvinte m~te. Discernamantul evidentiazl adevmatele-prioritap. de g§.ndire §i de actiune, disting§nd en claritate ceea ce este esential de lucrurile secundare . Discemmnantul ca intelepciUIie dubovnieeasca nu presupune un refuz a1 cu1turii sau un complex de inferioritate in fata cuceririlor §tiintifice ~i tehnice ale lumii, ci asumarea lor cu mAsuta tntr-o ierarhie a prioritatilor bine stabilite.

lntr-o lume dominatl de un putemic duh al trufiei, generator de pareri mincinoase, efortul practicarii "discerriAmantului duhovnicesc evidenpaza valoarea deosebitll a cugetarii smereniei. Sf. Petru Damaschinnl aratl relationarea str6.nsa intre smerenie ~i discern!m§nt. "Cel ce a luat, prin harullui Dumnezeu, darul deosebirii din multa smeritl eugetare, e dator sa p~ascl acest dar cu toata. puterea, ca sil nu fae! nieidecum ceva :fim dreapta socoteala. Ca nu cumva afHindu-se in cuno¢nta, sa greseasca din neglijent! §i sl~ prieinuiasca siesi 0 mai mare osanda.. lar eel ce n-a loot darol acesta, tnca e dater sa.nu aleaga nici un gand, sau un cuvint, san lueru tam intrebare;' credint! tare §i rug8ciune cura~ :tarA de care nu poate sa ajunga in chip nemincinos la dreapta socoteala, CAd aceasta se naste din smerita cugetare ... Semnele darului deosebirii sunt: a cuaoaste in chip nemincinos cele bune §i cele contrare; pe UIIll! a ~ voia dumnezeiasca in toate cele intreprinse,.8

...... r

,

:~

" -,

.....

-.

8 Sf. Petru Damaschinul, Despre adevarata deosebire, Filocalia V. Ed. Harisma, Bucur~i.199S, p. 33. P!hintii Biserieii am$. ci discem!mfurtul duhovnicesc au poate fi do1,)4n.dit dec!t prin adevarata smerenie. A vva Moise spune: .,Adeviirata dreapta socotcaJ! nu se doband~ decAl: prin adeWraia smerenie, care ne face sa. amtaIn P!rintilor nu numai faptele, ci ~i gAndurile noastre ~i sA Ii.U ne incredem in pArerea noasW

DiscernAmAn.tul duhovnicesc expritnA. puterea smereniei, puterea lui Hristos care se manifest! paradoxa! prin cele considerate slabe in fata a lumii. Este 0 putere a delicatetei, nu a const:ringerilor exterloare. Lrtr-o asemenea perspectivl, putem hn~i prin viata cuvintele rostite de Sf. Apostol Pavel corintenilor; " ... Fearte bucuros, mA voi lauda mai ales intru sIabiciunile mele, ca sA locuiascA in mine puterea lui Hristes. De aceea ma bucur in sl!bicimli, in defli..mmi, tn nevoi, in prigoniri, in strAmtoriri pentru Hristos, cAci, cind sunt slab, atunci sunt tare" (ll Corinteal 12,9-10).

. nicidecum, ci tntm toate sA urmarim pov!pIirile b!trfuillor ~i sl eredem eli aeeea este bun ce vor socoti ei ca atare", Sf. loan Casian, Cuvant despre darul deosebtrii, Filocalia 1, Ed, Harisma, Bucuresti, 1992, p. 158.

2. Experienta eelesiali a Adevirului-crlteriu fundamental al ~pologeticii

ortodoxe. .

Detumarea intelegerii Adevlrului in teologia scohutici

Perspectiva scolastica eXistenta in apologetic! derivA atat dintr-o intelegere gr~ita a naturii ratiunii, cit Ii a adev!rului. 0 teologie derivatl dintr-o sensibilitate dezbinata, dintr-o mentalitate exclusivist! (sau-sau) care separi radical naturalul de supranatural, va intelege rapunea doar ca 0 facultate natural! a. omului. Ratitmea aparPne naturalului, iar eredinpa Supranaturalului. 0 astfel de inte1egere denatUreazi adevirata natura a raliunii. Apoi, confesionalizarea 1eologiei §i privatizarea adevlrurilor de credintl, devenite obiecte de speculatie, vor influenfa tntelegerea adeviru1ui ca un concept supus obiectivizarii date de regulile logicii formale. Conformitatea di.ntre concept §i lealitate devine criteriul

, " adevlrului. .,

Experienta Bisericii vlde§te taina unei cuno8$eri marcate de Duh §i. AdevAr, con.secutivl intAJniJii vii eu HS, temelia autenticei cuno~te. C~ta dogmaticl §i apologetica a Biserlcii nu se l*time8zl pe coerenta gAndirii argumentative sau pe aeuratetea raPonamentelor subtile, ci pe experienta eclesial! inviUuitl in 'puterea coplesttoare a Duhului. Aceasti con¢inli este mArturisi~ prin experienp concretl, direct! a Apostoillor, a mucenicilor, a sfintilor ~ a tuturor acelora care s-au nevoit in Duhul Adevirului. Cunoasterea duhovniceasci este expresia acestei viepriri tri Dub ~i ea tnseamnA in primul rind viata noua doMndit! in urma tntAlnirii ell HS. Evanghelistul loan este limpede in acest sens: "Ceea ce era dintm tnceput, ceea ce am auzit, ceca ce am v!zut cu ocbii no~, ceca ce am privit ~i truljnile noastre au

pipiiit ... am ~it ... ", 1 loan I, 1-2. .

:. tnv~tura Bisericii nu poate :fi rezumati la expunerea sist~tic! a doctrinei, oriclt de eIaborati at fi maniera prezentarii. Manua1ele de ~all· ne-au obi~uit cu 0 teologie sistematica, facill in elaborate' ~in1elegere, comoda prin consecintele ei, de~ de viatl in esenta ei.· Prezentarea deficientei metodologiei sistematice de teologhisire nu tnsea.mna incurajarea unei teologii lipsite de clarltate §i de coerenta, Forta teologiei duhovnicesti nu st8. in frazeologia pompoasa §i mcarcam care Be pretinde a fi 0 adancire a unor taine de nepatruns, ci in puterea de viati ce mi§CA inimile §i mintile eelor

insetati de Ade"Wr. .

Teologia sistematizata excesiv diminueazl. componenta existentiala a cunoasterii autentice, transformdndu-se in simplu pretext de speculatie care sporeste trufia celor care se tndeletnicesc ell ea. "0 astfel de teolegie, din neferieire, mai cursnd abate mintea §i inima celui ce tnvatA de la viata in Dumnezeu, devenind 0 filosofie, 0 disciplina ~tiinti:ficA, 0 echilibristica int~lectuaIa, desfigwind radical absolut tot ce a fest dat de Dumnezeu in limbi de foe, intr-o nedeserisa aratare a Luminii, ducdnd la uimire, intr-un stant cutremur, intreaga noastra fiinta Oare dau §coille. a trI.i, a se impa.rta~i, nu intelectual, ci real, ell Dumnezeiasca netarmurire, ceea ce uimeste duhul nostru, ii st8ole~e inflacarata rugaciune de pociiinti1? Oare stfunesc ele setea mistuiteare de a sorbi dragostea lui HS, smerenia ~i bldndetea Lui, care L-au dus la Golgota?". 1

1 Arhim .. Sofronie, Nasterea intru JmpliraJia cea neclatitti, trad. din rusa de Ierom, Ra.fiUl

Noica, Ed. Retntregirea, Alba-Iulia,-2003, p. 41. '

tntr-o teologie elaboratl in mod sistematic centrul de greutate este dat de metodelogia analiticl·prin care se kiCea.rcA expunerea clad a ideilor Iji conceptelor. Primatul unei asem.enea cunoqteri aparpne investigapei, analizei ~i expunerii analitice. Teologhisirea !nrMlcinatl in experienta eclesiala ~ motivat! existential este determinatil. de 0 mistuitoare sete dupa Adevar. Prioritatea gnoseoiogicl a unci apologetici eclesiale este dati de centralitatea Adevandui.

in general clutarea Adevarului, setea de a fi ¢ de a persista tn AdevAr nu presupun 0 viatI facill domin.ati de c!1dicie. Exigentele Adevlrului impun 0 permanent! confnmtare cu sine, cu mentalitatea compromisului, 0 raportare vigilenta ~ conseeventa fat! de viata dinluntrul ~i din afara noastrA. Con§tiinta teologiei niscute tn Dub §i Adevlr d~e co~ta profesionist! a unei teologii elaborate contextual. Jertfa intrupat! intr"<) teologie a Adevltului dI 0 forti care impresion~ prln puterea ei de viatI..

Experienta eelesiall a Adevirului-eriteriu esenpal al apoIogeticli ortodoxe

Din punctul de vedere al Traditiei ortodoxe AdeviruJ. poate fi trait Ia modul eel mai autentic tn cadrul experlentei duhovnic~ ~i eclesiale. Adevirul Tradipei ortodoxe nu se cere acomod8t la exigeotele unei teorii ale vreunei epoci. De aceea Tradipa ortodoxa nu resimte nici un fel de complex in fata dezvoltarii ~tei §i nici nu simte nevoia sl~ti ajusteze mArturlsireade credinti in eonformitate en rigorile unei teorii sau alta, care in timp este perfeetJ.'bilA. Din perspectiva eclesiall, apologetica sau TF ar trebui sl fie calea nnw dialog asumator. in care sA se valormce dimensiunea cuprinzitoare a ortodoxiei, In aceastl mte1egere ortodoxia nu este 0 confesiune prlntre altele, niei e~Ql 0 simpJa religie primre alte religii. Ortodoxia tnseamnI calea experientei eclesiale a AdevmuIui prin care se tm~C§te Viapi cea' v~c4. credinciosul tmind conditia de fiu in relatia ell Dumnezeu, datorit! tntrupkii lui Hristos, evenimentul care dete~ asumarea istoriei in perspectiva fnvierii.

. ... . Identitatea apoiogeticii poate. fi deslusita numai prin ·asumarea perspectivei integratoare §i unificatoare a SfinPlor· P!rinp,pentru care Adevlrul este 0 prioritate central! in cunoasterea IOf eclesiala, Astfel AdevArul experlmentat intr--o via13 duhovniceascl ~i eclesialA devine criteriu fundamental at apologeticii. Ratiunea autonom! nu poate percepe deeM forme de adevar,farime ale unor adevAruri conceptuale, neavind acces Is contemplarea unitad a Adevirului. 0 cunoastere pa.rJ:iala, lipsit! de integralitatea unei viziuni duhovnicesti ~i eclesiale risea sa denatureze §i cunoasterea asupra parpi. Numai 0 cunoastere injeleas! ea putere a DuhuIui SfSnt poate misca mintile inimile §i mintile oamenilor pentru a-L primi pe Iisus Hristos, ca Adevar at lumii, posibil de experimentat m experienta vie a Bisericii.

-semnificatia cuvantului "adevsr" in NT .

Adevarul nu poate fi posedat, ci imp~it. Cunoasterea nu insea.mna doar un efort de .gasire a adevarului Iucruiui printr-un. rationament ~t de realitatea lucrulul studiat, ci inseamna unirea subiectului cunoscator cu obiectul de cunoscut. De aceea imp~irea adevarului dumnezeiesc este posibila numai In iubirea adanca a comuniunii . de viata traitA in. Biserica lui Hristos. tn iubire este posibila adevarata cunoastere a Adevarului §i· aceasta cunoastere se manifesta ca iubire. Dar in afara comuniunii desavdr~ite a Sfintei Treimi extinse 1n viata Bisericii nuexista iubire deplinaIn acest fel

-.

Adevku1 poate fi implt1:A§it 1n experieata de putere dUhovDiceasc! a comlDlit!tll eclesiale, AdevaruJ. se dezviluie in lumina paradigmei Cinzecimii. impirt!§irea Adev!rului necesiti 1recerea de la moarte la viall, ·de la 0 viall inchistati in limitele stricilciunii la 0 vial! deschisil nestriciciunii, a invierii 'duhovnicesti,

Hristos nu e un adem principial cuantificabil printr-un concept ~i generator de sisteme doctrinare sau coduri morale. Hristos este Adevirol personal, al fiecsrnia dintre noi §i a lumii intregi, care ne cheamA de 1a moarte la viatA §i 1n acel~ timp ne eli puterea spre tnviere prin biruinta Lui asupm mortli. Iisus nu prezinta adev!ruri doctrinare abstracte, ci Se descoperiL pe siDe ca Cel ,ce este Calea care duce la Tatal. "Eu sunt lumina lumii" (In. 8, 72). M!rturisireo.AdevmuIui este posibil! doar prin umb1area in lumina lui Hristos. Orice despArt.ire de Hristos ne face sl ne indepirtAm de la realitatea

- absolutl a Adev!rului descoperit! tn Fiullui Dumnezeu. C4nd Pilat n intreabil pe HS "Ce este adeWrul1", MAntuitorul nu ciA 0 definip.e, ci mirturisqte: "Eu spre aceasta M-am n!scut ~ pen1ru aceasta am'venit inlume, ea sa mArturisesc adevirur~ (In. 18)7). Esenta Evangheliei constl in m&turisirea' intrupirii ,AdevArului care permite tm~Irea impMltlei lui D.

C8nd HS zice ca El este AdevArul 0 face deoarece El este ~ Viata care ma.ntui~ lumea, 0 eliberezA de sub condiponArile p;lcatului. In felul acesta adevArul are un continut ontologie, ·presup1.lDAnd ca adevkrta viati const! tn cunoasterea lui D tnteleasa ca 0 comuniune vie eu D. In. 17,3. HS este AdevSrul deoarece nu ofer! doar 0 solutie pentru modul de existen1i temporar supus conditionmilor biologice, ci oferi calea care duce la viata v~cA, posibil de pregustat inca din existenta de aiei ~i de acum.

in conditiile in care apologetica tinde sa fie asociatA doar efortului naturalist de dovedire a adevarurilor religioase printr-o cale exelusiv rationalistA, pentro asumarea perspeetivei eclesiale a c~oqterii este imperativa mArturisirea divino-umanitapi ca un

criteriu fun&ment8I. a1 Adev!ruIui. Notila 56 din Note-Iustili'PopoVici. . . . . . '., --

-notita 45-actualizarea g§ndirii patristice in intelegerea eclesiala a Adevarului in contextul epistemologie contemporan, pt. a permite 0 buna asezare a dialogului dintre teologia ortodoxa ~i ~t! in cadrul apologeticii.

Experienta lui HS, D-ul -Om, ca Adevar allmnii face posibila depasirea oricarei am!giri. parm.tele Staniloae: afumatia de pe coperta ~ Iisus HS, lumina lumti.

l}VW_:;> 'I~~'_ r~-~

3~ Relati.a intrinsecl dintre Da~ral ,i supranatiJ.ral in Traditia ortodoxi.

UDitat.iif~osinosului Ji a 'istoriei -ut"eadrul Revehfiei dj~e.

Relapa dintre natural §i supranatural in Traditia ortod~xa. ·Unitatea· creapei

(cosmos ,i-istorie) din perspectivi cr~tini.· •

. PWintele StAniloae i§i incepe teologia dogmatica ell aceasta afinnatie: "Biserica Ortodoxa nu face 0 separatie 'intre, reveletia natural! ~i cea supranaturala. Revela~ naturaHt e cunoscuta ~i inteleas! deplin in lumina Revelatiei supranatu.rale •.. Revelapa supranaturaUi. se desfasoara ~i i~i produce roadele in cadrul celei naturale,ca' un fel de ~e~ir: ~ai ac~entwit! in relief ,a lu~ lui .Dumnezeu, de ~ndu~re,_ a lumii fiziceji '

istonce spre tlllta care a fost Creat!".326 -' -". -' ~-

Litre revelatia natural! ,i cell supranaturalA existi 0 strinsi legltum, rea naturali av§nd--o ca temei pe cea supranaturalA. " ... Natural ~i supranatural constituie 0 realitate unificata din care nu absenteazl absolutalciodata energia divinl.- Dad at absenta._ ar inceta sa existe in primuhind <<afi~ul» tuturor creaturilor".321 Revelatia ~ranaiurali .. §i cea natural! nu trebuie si fie autQilomizate. Relatia strAnsl in plan' episteniologic ~ . revelatianaturala ~i..cea supranatQrall se justific! prln legatura stranslla nivel ontologie

intre -natural §i supamaturaL . ' -

.. Gandirea moderna repreze~ta prin metodologia ei de obiectivizare, analizA -§i. parricularizare a fep.omenul~, .stndiata dus la inte1egerea restrictivl §i -liniIaterala a creatiei, Hiperspecializarea metod61ogicl: a inflUentat. pozitiv aparipa spiritului dolIlinant al-'omului-,asupra naturii.iCu :c8f' say~tul vafi mai specializat cu aiit sPlrltul,~ de analiza va deveni. unul tehhici~ care vaImpune infe1egerea naturii ca un obiect 'de. exploatare, faramitat·- §i p~'Verizattntr':'O suma. de ~fiecare constituind domenlul de

exploatare minupoas! a expertllor, .

.'.: tntregU1,.-~te:ftdmitat,-jiecare,parte esteanali7a~sep~t,pentru ca apOi p!t1ile sA, fie reunite: Aceasta metOdo1-ogie a mudemitatii- va pier.de-,dinvedere sensU! Wiliicato't" . ,- '.' at crealiekMergandpe liala acestei.separkis-a ajunsin conceptia apuseana la 0 separare

a omulul-de.cesmos, Iao prevalenta a.teologiei istoriei falA·de 0 teologie a cosmosului. Istorla.creetiei.era confundata.cu istoriaumanitalij~' dar.o umanitate.separata de-cosmos. ·E important sa reconciliem. cele doua.perspectivet- aceea a. istoriei ~i . a cosmosului, Subiectivizarea-omului: '~i.obieotiVizarea.cosmosulUi, dualismul dintre res: cogitsns ~i - res. extensa .nu trebuie plasat in cadrul unui dualism ontologie: Prin faptul ca omul devine uniculsubiect at istoriei; natura-devenind un. simplu obiect,,:asis~ 18: separarea' istoriei de cosmos.· .

Tradi1iaiortQdQx~ ,e¥identiaza, unitatea. dintre xosmos- ~i istorie- prezenta. in' conceptia·cre~ Noul. Testament, Ia.conflnenta dintre doua<mentalitati·marcantej·:cea ' ebraica ~i cea elena, .le- depii§e§te-p.e am§:ndou8:. Evreii aveau un profund 'spirit' al istoriei, pecand grecii preocupeti .mai mult de' natura ontica a lumii; au ajuns:sa·'int~leag~. _. __ universul . ca. un. 'cosmos; caracterizat prinarmonie ~i. frumusete. Istoria era o realitate secundara .peatru -greci, care 'era :jtistifieatA-' dear-dla-perspectiva.unitatii' ontologice- ce

. trebuia infaptuitAintre istorie ~i materie, Dacaevreil puneau accentul 'pe istorie.dar grecii

. 326"Pr, Dumitru Staniloae, Teologia dogmatjed ortodoxti; volumull,.EIBMBOR. Bucuresti, 1996; p. 11 JZ7 N. Matsoukas,lnh'oducere ffi gnoseologla ortodoxs, Ed. Biza:ntin!;:Bucur~ti, 1997, p; 164

." .... ~

pe cosmos" crestinismul unific! istoria eu cosmosul, avand 0 viziune ~tarl §i integratoare, ce dep~e~e' unilateralismul specific .celot· dbuA.menta1~tireprezentative . ale lumii antice.

'. . .

Intruparea este un eveaiment al comtmiunii ce di o viziune/dinamici. asupra istoriei relationate indisolubil cu eosmosul. In felul acesta Hristos nu mai e nici adevarul din nemisearea platoniea, dar este eliberat ji de necesitatea aristoteliea ce conferea fiintei omiscare ~erentA. Istoria nu mai este blamata (ca in platonism). dar nici absolutizati (ca in aristotelism) unde scopul istoriei se implinQa prin miscarea necesari ce structnieaz1 . fiin~a lumii. .

.. : .....

. ' . Conform traditiei ··Ortodoxe in care se proelami reeipiOcitatea dintre neereat $i creat, Adev!rul .este Hristos, Care e Dumnezeu necreat, dar. recapituleazA in EI ~i intteaga creatle, In aceast! smte2'1i maximian!,' cr~smul eoneiliazl atA! mentalitatea ebraicA; ... c4t ~i cea elena, dep~du~Ie totodatA. Hristos e AdeWrul care- stAsi Ia baza creatiei.(ca·la,greci), dar e..~i capitol \lltim at istoriei (ca Iaevrei), unificfind cosmosul eu ". istoria:~i dAndu-Ie o, convergent! a sensului. Atat cosmosul cat ~ istoria: tind. in mod. ' convergeat- spre'un::ace1a¥ tel final. tn. aceasta consti particularitatea '. ~entiaIi a cre§tbiismului care, se- diferentiazA. de celelalte religii san conceptii filosofice. Astfel, crestinismul 'afirInA: sensul: eshatologic al. Intregii creatii (cosmos §i istorie) care se

impline~te in Hristos. .

-. ' -. -'€aracteruliconicaLcnapei din penpectiva.Traditiei.ortodo:xe

.... ' ,·;Relapa;indisolubila dintre.natura1p· supranatural se dezvaluie in caracterul iconic

a1 creatiei care sllbliniaza ci'lumea este: un; ar de' Ia.Dnmnezeu, . Dimeasiunea iconic! a creatiei din' crestinism ne ,ajl.rt8sA . petcepem-·:lucrurile· create ea daruri care trlmit la Daruitor, Creatia inte1eas! ca"dar,.nu·ileopre$1:e: la-lnerurile vizibile, 18 obiecte1e percepute . in mod. senslbil, _ci .ne ... trimite lao Cineva, .la Arhetipul §i Subleetul acestor lueruri. Caracteruliconleal crestinismului se·reflect! astfel hr.reh¢ia dinamicA. "dUitre ·iJaruitol~i .L·, dar-prin care.,se-concretizeaza;di,~oguHnWluit.deiubire dintre Dumnezeu ~i creatie •

. .Lucrul.redus la 'sine-,~;.inchi~dn':prop:ria:lui:imanenti;.un obieetcare nu e inte1es .ea dar; opacizeazl:relapa dintre om ~i:Dumnezeu.· tn'felul acesta-creatia. nll; mai este 0 'ricoanA·.catre ' Domnezeu, . ci .devine .un,. idol.. O,alipire-'pii~de;creatie 0 transforma- pe.aceasta Hl.:idol,·dar.§i Dumaezeu .este-redustn-acest caz .Ia-un.concept, deoarece nu mai e subiectul accesibilexperlentei·prin'carc·e.-recunoscutea:Daruitor. Se aJunge·{a·o:·absolutizaIe'aidoiatriei;'in.care:nicil~ezeunu.mai eprivit ca Icoana, ci e redus 18' ceva ·Vizibik Doar iubirea: adev!rata't1e .ajutA sa~L-.c6ntempla.m pe Dumnezeu ca 0

. realitate transcendenta $i·iotu§i. prezentatn:,creatie~:'pentru: ca, Danutorul' este .prezent in ·darulSlu.

c'. Prin »iubire suntem . salvati -~de..: .itriagiIiile'·'::ido·latre"propuse ",.de·~menta:litatea eontemporana ce- L reduce-pe Dnmnezeu la. o>r.eaIitate",incbisa :iconicului.Cre~tinismul . pria perce perea .. iconic! .a hiiDurnnezeusl a creatiei dep~e~e egoismul idolatru ~i .... permite .dlalogul _ dintre DumnezeuInteles ca'DaruitoI"', Care se.'~int8lne§te, cu .lumea . perceputlt ca dar in' atmosfera ,autentid··'a unei iubiri inv81uitoare (¢Oncretizate princurape

. . ~i trans1arentA)., i 'J~ -, '. : .... r; ...

ip .' • X t. lit. 1 ,,,, 1 • x d"

" ,., n .perceptia ,,1comca.:8:f:crea!lel. 'atiit,·· omu ..: cat ·~l·, ·cosmosu se'.expnma In,

. ' perspectiva- lui.Dumnezeu.ca leo ana; . spredeosebire de conceptiaddolatrain care repent} .... ' esterealitatea Vizibila'autosuficienta siesi.

Creatla lumii inte1easl' ca dar ne sensibilizeaza §i pe noi in dialogul eu Dumnezeu.

Creatia ca mijloc de dialog intre Dumnezeu ~i 0!D, ~resurm inepuizabil~ de induhOvWcire nu presupune daruJ. exclusiv din partea lui Dumnezeu, Orice dar implici 0 reciprocitate. Omul primeste cosmosul ca dar dumnezeiese, dar pe masura con¢entizarii acestui lucru ~i a tnduhovnicirii lui, el va resimti nevoiasa intoarcl acest dar lui Dumnezeu, sporindu-l eu eforturile lui asupra ereatiei;

Astfel identificate ratiunile .dum.neuie§ti. din cresPe ele sunt aduse ea daruri lui Dumnezeu, "Aducand deci Domnului rap~ile duhovnicefti din lucruri, I' le aducem ca daruri intrucAt Elprin fire, nu e lipsit de nici una din acestea, Ciici nu Ii aducem Domnului, pe lang! altele, ratiunile lucrurilor, pentru ci ax filipsit de ele, ci ca sa-L l!udam tnt:rucitva, dupa puterea noastra, ca unii ee suntem indato~ti la aeeasta, din

tapturile Lui".180 . .

..

180 Sf. Maxim MWturisitorul, Riispunsuri catre Talasle, p. 216

T" ... r

Sisteme de gmdire- ,i, ·curente·· filo~o~ee. car~ tnte~eg distonionat relatb dintre: natUral ,i sup.ranatural (ateism, deism, pant-eism., panenteism); c:rediilt_ ,i ratiune (rationalism, fideism).

AteisDlul' .

Ateii sustin f?I Dumnezeu nu exista, Ei nu accept! niei un Dumnezeu prezent in .,' ,.,Jumea.aceasta, nici dincolo de existenta de aiei. Ateii nu t§i bazeaza optiunea doar pe 0 atitudine l)eativistA de a contesta consecvent existenta lui D, cipropun §i osuma de

. argumente care s,l mate cl D nu exista, . . .

o 'priml categorie. este datA. de argumenteie cosmologice, Filosoftd B~d.

Russell arat! cl prineipiul cauzalitAfii· duce 1& 0 regresie infinit!. El spune ca dacl.lumea. are nevoie de 0 cauzi atunci §i D are nevoie de 0 cauza, dar atunei nu ar mai fi D. DacA D nu are nevoie de cauzl, atunci nici lumea nu are nevoie de 0 cauzi. In caz contrar se ajunge la 0 regresie infinitA. Jean Paul Same aratA cl principiUI. cauzalitatii conduce la 0 ·flint! imposibill care se cauzeazi sjngurA.·

. Mai-suntnumeroase argumente·deordin'1lloral'care-infumi·existenp.·,lui D. La . '. sfDIlitul' secolului xvnj' .Pietre".Bayle·:enuntai'mgumentul.'.: ciasic.impotriva .teismului, .·.:-:plecmd, .de .la 'realiatea dului. Camus sustine cl teismul este contrar umanit.8riSJ;nu1ui, .. deoarece ·a·D.-Jlmanitar insea.mnA a lupta impotrlva plagilor tri.mise de D ea pedepse pt.. .pacatele-oameailor .. Deei- nu·.~ exista .. un D, teist, .de. 0 ... bunMate ... perfecti. . In general argumenteleemoraleale .ateilo! Ill8irl.puleazA stiferlnta (in mod special cea a Inoceatilor),

folosind-c.ca "O"arma.impotriva;enst~teUui p. . .... . .

. ' ". Nfci:lmultiip::argumentele~u'·prezint!·o·cons~tenta,iDatacabi1A:dpdv:logic ". ' §i . existentiel.: Ca '~:conceptie :degpre Iume. ~ vitqi,;.ateismul oferi 0 e,q,licape insuficientA .... :referitoare:la~ea1itatea·:existenteit.s.unto.'seamA4e:.~Qntm4ictU 4t:~_~e rati~:)D~entelor

ateiste, Ateismulnu oferlnici o-solutie la intreblrile metafiziee fundamentale. . ..

" .. ' . De~~~ .. ,..... . .... . .. .' ,

-Cel-care-eformalat pt:p~~~dati'-deismufesteHerbeit of CherbUry (1583 e 1648).

- . :In 1ucrarea: ·~lJe ¥e1'itate~·,:eh.furidamenteaza principiile deismului. D. este .Creatorullunill,

- ·dar.EI~-.guvemeazl~lumea;·prin;,·intermediUl:legnor~.S8dite.'·in.:'-naturi. -Hebert-accentoeeza

earacterul-etic-al-religiei. natura1e;m,;detrimentul-experientei;eclesial~aBiSerlciLThomas ·-Hobbes{(~5gB':1679)·;fundamentead\materialismul·deiStjEl;-atribuie··originea·religiei dear . ·,unor~eauze~tlaturale\§i,;.recun~; doar,utilitatea:.pOliticl:a··:religieh>t :iD;1punerea'legilor in

. societate, 'ReIigia>"CSte 0081" un~,instnunent·p61itic'~olositrde·':regeJlt:,~pazi 'tmonai'hia de ~endintele.:,di~ctiv:e;.,ale "711ll;u1ui; ~.:~.natatal£ .J~"~~" (1rn-lr~}a..-e 0 'influenta ~empmca·'8SUpra··,·aelsmUlUl.·".El<.ara:t!,;ca·~8nd:i.rea;!,·mcluslV"; eearreferitoare 1a .-cuno~ei'ea'lui;E>iSe':bazeaZi- pe,.simturiJ·ldeileliin;;g8ndire:sunt·,confomle~:cu,ceea ee.este .

;datde'cele,cincisimptti. .

" .~ ,:,Deismtika:firmAl+CaJumea~:este;<diferi:ta::de;D;:~univ:ersuF6irid. creat.de; D.:,o. I!l doua . premisa ·:majora .adelsmului.este l'8D.tisupranaturalismui.: Nu-exista.minuni, .. interventii

,. directe;a1eJtiiDiin;istoriaconcreta,:"deoarece.nnu.vrea.s~ violeze legile naturii p.e care El .le-a-dat, (l)·.este~in:afaraHUIri.ii.:$L£I';nu':opereaii' injnteti6rUh~i:in·mod miracrilos.:O~ta caracteristica ~iIilpOI;timta ·.'<l-!deismuiui·~~·e~,.:(xmceptia.<unitariana ;·:despre.; D;-:·qiferitA. de .. ' .credinta ini- D;;u,t treiiuic·/.Dumn.ezeirea'!ui'HS':este;contestata.

--------_. __ .. _--_ ... __ .... _---_._-----

~. .

PanteiSinul

Panteismul este opus deismului. Deismul pune accent pe distinctia dintre D p lumea, pin! la sepa:rare, pe cAnd panteismul identificA fiinta lui D cu fiinta lumii . D este lumea in esenta ei. Ex.istl mai multe forme de panteism. Parmenide proc1a.mA un panteism absolut: exist! 0 singurl :flint! in univers, restu1 fiind nefiintl- Plotin proclamA. un panteism emanati"onist: totul decurge din D. Apoi exist! panteismul evolutiv in care D este prezentat evolutiv sau istoric. Hegel este un panteist evolutiv care crede c! D se desf8§oanl istorie. Cadrul metafizie al panteismului este monismul. Totul este Unul §i Unul este in toate. Fiinta este unitate ~i unicitate iar multiplicitatea eSte nefiin1! p iluzie.

Panteismul nu este 0 filosofie fragm~ incerc4nd sl, asume 0 perspectivA unificatoare. Se incearc! valorificarea unitlPi p annoniei. Deficienta major! a panteismului . constl in faptul . cl anuleaza caracteml personal at lui D. TotodatA pantcismullezeaz! expeienta religioasa autenticL

Pa..,enteismul

Panenteismul este credinta cl D este prezent in lume Ia fel cum sufletul e prezent in trup. fn antichitate un prim reprezentant a fost filosoful presocaric Diogene (sec. V i. HS). In lumea contemporanA forma majora a panenteismului este reprezentatl de teologia , procesului, care sustine cA D este mtr-un proces continuu de schimbare. Alfred

, Whitehead este eel mai ilustru reprezentant a1 acestei tendinte. Pentru Whitehead lumea este constituiti din proces §i pennanentA- Elementul permanent in lumea temporal! este dat de obiectele eterne, iar elementul de proces de entitAPle concrete. Conceptia teologiei procesu1ui valorificii principiul progresului .

. _ Conceptia panenteis"tl se .centreazd in jurul.. unui .D. finit .bipolar. al carui. pol. coneret este identi.ficat cu lumea temporala ~i at carui pol potential este constituit de ,posibili1Atil~ eterne dincolo de lume. '1\cest D .nueste infinit nici in putere; nici in. perfectiune, .ci. creste prin cooperarea omului in rea1izarea valorii care este acumulata §i p~ in D. Accentul se pune ca in panteism pe imanenta lui D tn lume.

Fideismul

La polu1 opus rationalismului, fideismul proclama ca adevarul religios poate fi cunoscut exc1usiv prin credinta, ratiunea fiind inutiHi in cazu1 cunoasterii religioase. Blaise Pascal a tmp!rta§it un fideism moderat, luand m.ai mult 0 atitudine impotriva rationalismului cartesian care era dominant in epoca sa. Pascal a dorit sa tnlocuiasca credinta in rathme cu credinta in credintL Pascal spune ca inima are ratiunile ei despre care ratiunea nu ¢e nimic. Adevarul este testattn inima §i nu in minte, iar criteriile sunt existentiale §i nu rationale.

Un alt reprezentant semnificativ al fideismului este Soren Kierkegaard (1813- 1855). El a luat 0 atitudine transanta fatA de idealismul lui Hegel care credea cii propozitiile adevarate sunt cunoscute prin logic a, in mod dialectic. Pt, Kierkegaard adevarul nu deriva din concepte, ci din realitatea vie a persoanei. Credinta nu este acceptarea unor a:firmatii obiective, ci 0 traire a actului subiectiv in relatia cu D, 0 0 optiune personals a omului eonfruntat eu existents lui D. Credinta impune paradoxul care depaseste logica formal! a. ratiunii discursive. Pt. filosoful danez fideismul nu este echivalent ell irationalismul ci cu antirationalismul. Adevarul nu poate fi testat in mod obiectiv prin criterii logice, ci numai subiectiv printr-o angajare personala, Credinta ~i nu ratiunea este calea catre adevar,

Rapune ii credinfi. Logica participativi a cunoa§terii edesiaIe.

Relatis dintre rapune Ii eredintl din penpectivl ortodoxi .

De mai bine de trei veacuri 0 anumita gandire filosofica dubl&:t! de 0 §tiinti descentalizat! din relatia ei fireasci eu religiosul Isi coD.§tientizeazl menirea ca fiind 0 adeyftratA lupti impotriva sufletului religios allumii, considersndu-se datoare de a elibera ratiunea umana de tutela oncm-ei mmqite a simbolistieii religioase. Dar, acest demers este sinucigas deoarece identitatea autenticA a ratiunii este oonferita de religie. "Ridicati impotriva religiei, ratiunea a inteles repede cl dusmanul se afla in ea. ~i, in tanicile ascunzisuri ale constiintei umane. ~i a pomit sA-I tnlMure definitiv; iar dup! trei" sute de . ani, demersul acesta a condus critica filosofici pAnl la respingerea. rapunii pure insqi~ destituitl din pozipa ei hegemonic!. S-a ajlDlS pfini la un soide sinucidere speculativl a cArei imagine fidelli ne-o oferi poststructuralistul contemporan:murind, sufletul religios

~C\ ~trage dupl sine sutletul rationaL tntrucit in realitate auto-distrugerea este imposibil! ( ~ nici Dumnezeu, niei iateligenta nu pot muri), ar trebui sa punem sub semnul intrebArii trei secole de filosofie european! ,i sl eliutmn, sub imensa retea de protectii anti-religioase en care s-a inconjurat critica rationalista, orientarea inniiscutl tnspre saeru a Inteligentel, ~i pentru e! sacru nu exist ddt in, fonna simbolurilor, a salva Inteligenta de aceste inclinapi tnseamna subordonarea ei simbolismului, convertirea ei in simbol, intoarcerea

logosului inspre mythos". 2' .: " , " "

o cunoastere rationalist§, separat! net de 0 tmire duhovniceasca §i de multe ori in opozitie ell aceasta, ne conduce la 0 reducere in planul orizontal al existenpei, ne inchi4e intr-un imanentism total. Doar 0 cunoastere duhovniceasc! in care este implicata intreaga r \ ((\. flint! umana, in care omul participa la Adevar ~i unde nu se mai realizeazii 0 delimitare

\~=:/f" exte~?~a:~ rotre obiectu1d cuno~~rii ~.subi~ cunoscator, ne Permite sA ne x:idicmn ~re o verticalitate transcen enta.

Dar aceasta cunoastere duhovniceasca, ea !}i traire a adevirurilor revelate, trebuie sA fie dublata de eredintl. Prin credinta ratiunea ~i descopera adevarata sa identitate care . .f\ .,; nu se roou. ce Ia simpl! facultate UID.aD3. Ratiunea Logosului dumnezeiesc structureaza J "\ adevarata ratiune umana §i rationalitatea lumii.

Sflhrtul Apostol Pavel defineste credinta ca 0 adeverire a celor nevazute, iar Mdntuitorul ne spune eli ferieip sunt aceia care n-an vazut §i au crezut. lntr-adevru-, credinta implicA atat transcendentul ccit ~;i imanentul. Din lumea noastra imanenta noi V\ nazuim spre 0' lume neviizuta, vesnica, care este transcendent! existentei noastre V "I- pmnante§ti. dar care in acelasi timp este suportul existential a1 lumii vazute .. Credinta exprima certitudinea participarii inca din aceasta lume, dar nedeplin 'la realitatile

impampei cerurilor.

Relatia dintre ratiune §i credinta se regaseste in cunoasterea ortodoxa ancorata in Traditia patristica, FAra sa fie o teologie incompatibila ell exigentele culturale ale vremii, cunoasterea Sfintilor Parinti era ancorata in actul de viatl1 fundamental conentrat in

" experienta nemijlocita a unirii eu Hristos Cel rastignit ~i tnviat, Cunoasterea inseamna

"\ ((\"l'L viat~ traire ~i unire cu Izvorul vietii ~i al cunoasterii ~i totodata implica marturisirea V V - acestei experiente directe: "~i aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, ~i pe Iisus Hristos pe Care Lai trimis" (loan 17, 3). Viata cea

2 Jean Borella, Criza simbolismului religios, Editura Institutului European, Iasi, 1995, p. S.

adevftratl. inrMt!cinatl in vesnicie 1nseann:m cunoasterea Jui Dumnezeu, posibila pentru

oameni prin lntnlparea lui Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. '. .

Cunoasterea lui Dumnezeu e 0 tainA care poate fi desl~tA si asumat! doar in laboratorul sfintitor al experientei eclesiale, deoarece unirea cu Hristos e posibila doar

prin Duhul Stint in Biserica, Taina lui Dumnezeu nu poate fi explicitata exclusiv la myel discursiv ~i niei disecata in mod anaIitie. Porta cunoasterii intemeiat! in Duhul Stint nu consta in acumu1area informatillor sau in maiestria cuvintelor rostite, oricat de impresioriante ar :fi acestea, ei .,tn adeverirea puterii Duhului Stint, eu profunde implicap.i . existentiale. fn acest sens linia Stintului Apostol Pavel este cont!x!uata §i e_,.pritnatA ._.'" elocvent in traditia cunoasterii patristice. "~i eu, ~tilor, ~ am venit la voi §i v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit euvantator sau ca infelept .. .Iar cuvantul

8..L meu fl' propoVAduirea_ mea. nu st!teau in CUVinte·.de induplecare ale intelepciunii omenesti, 'J ci in adeverirea Duhului j! a puterii ... Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul lui Dumnezeu, ca sl cunoastem cele daniite noua de Dumnezeu; pe care Ie §i grtim, dar tn, cuvinte tnvAtate de 1a Duhul Sffint, lamurind lucruri duhovnieesti oamenilor. duhovnicesti" (I Corinteni 2, 1,4, 12~13).

Prezenta autoritltii harismatice-duhovnicesti ca reper esential in actul cunoasterii la Sfintii Parinti nu anuleaza functia cognitiva in plan natural. Exist! 0 reciprocitate intre apofatism ~ catafatism care se fundamente8:zA pc relatia intrinsecl dintre natural ~ supranatural in cadrul Revelatiei dumnezeiesti, In acest sens merita investigatl atitudinea Sfintilor Parinti in demersul lor gnoseologic in contextul culturii vremurilor lor. Se va putea verifica dimensiunea cuprinz!toare a gnoseologiei ortodoxe, care nu este exclusive, ci inolusiva, dar tara sa-§i reduca identitatea la 0 cultura sau alta.

Logica participativl a cunoa~.terii eclesiale

Este esential ca in fundamentarea §i elaborarea cunoasterii teologice contemporane s! fierecuperatA §i valoriflcata atitudinea Sfintilor Pminli, nu atAt prin cunoasterea in Iiteraa textelor patristice §i folosirea lot pentru legitimarea proprilor idei, ei mai ales prin efortulde tnscriere in aceeasi continuitate de dub, in acelasi fel de a fi §i a cunoaste a1 Sfintilor Piirinp. in mentalitatea contemporana, in care cunoasterea e cuprinsa intre 0 compilare intertextuala conjuncturalA. §i cautatea ostentativA ~i cu orice pret a originalitatii, e imperativa dobandirea semnificatiei originare §i nu originale a textelor patristice. Astfel se poate obtine 0 buna vecinatate a subiectului cercetator ell duhul Traditiei, deoarece Traditia este cea care exprima rodul cunoasterii teologice proprii, in masura existentei unci continuitati de dub, §i nu teologul este eel care expliciteaza §i interpreteaza Traditia in functie de niste criterii exterioare Traditiei propriu-zise,

Gnoseologia ortodoxa se fundamenteazli pe 0 ontologie iconica inirucat conoasterea inseamna participarea la fiinla lucrului cunoscut, iar impart~irea ratiunii ontologice a lucrului existent presupune 0 ontologie care nu este materialista ~i auto-

r>. suficienta •.. Cunoasterea este 0 conte.m.. plare a arbetipurilor divine care.' reprezintli ~\ (_ , damentele ontologice ale lucrurilor. Limbajul DU poate transmite aceasta

ntemplare decat pe masura puriflcarii interioare, cAnd subiectuI cunoscator se

imp~e§te de semnificatia cuvAntului.

Ontologia iconica presupune 0 logica participativa §i 0 relationare a credintei si a ratiunii in actul cunoasterii, Cunoasterea prin credinta dep~e§te orice conceptie ({.';\ formala deoareee dincolo de Iogica formala, ea implicit 0 logica participativa la ceva V f-mai presus de realitatea imanenta, Credinta nu este un simpJu sentiment psibologic

~ dat de tncredera in ceva sau in cineve, ei este 0 tealitate ontologie! data. de certitudinea dezvAluita in participarea la structurile transcendente ale lumii.

Logica participativa presupune cA 0 rea1itate nu poate fi cunoscuta doar prin cunoasterea §i maoipularea abila a enunturilor formale referitoare la respectiva

. _ realitate. Ontologia iconic! §i logica participativa §i paradoxala a gnoseologiei

- f ..ortodoxepermit 0 intAlnire a apofatismului euantie eu apofatismul ortodox. In aceasta

@ rperspectivli adevarul nu se identifiel1 cu formularea lui, ei se imp!rtl:je§te in experlen._ ta de viaf!. ,,Adevibul nu se ep.uizeaza in fonnul. area lui. Formularea este numai granite adevarului, Adevasul este realitatea care nu se dezminte pe sineadevarul ultim este viata care nu poate fi abolit! de moarte. De aceea §i cuaoasterea adevArului nu se poate infaptui prin intelegerea formu1arilor lui, ci prin participarea la

. evenimentul adevlrului, la adevarul vie~ la imediatul experientei", 4

4. Christos Yannaras, Abecedar al credintei, Editura Bizantina, Bucuresti, 1996, p. 185~ 186.

'1...'2-.\

~. Atitudinea Pirintilor Apologep in contesful

. intilnirea dintre Evaiaghelie ,i enltnra elenistici

t

provoci1rll~r prilejuite de ,~.

Dimensiunea misionara a apologiiIor erestine

Formularea unui discurs apologetic al crestinismului are loc in secolele IT-ill intrun context in care filosofia anticA era reprezentata in mod special prin platonismul mediu. Persecutiile tropotriva crestinilor nu au fast un fapt generalizat in timp ~i spatiu in Imperiul roman, ci au avut un caracter local §i cu 0 determinare temporarlA precisa, Cu toate acestea. situatia crestinilor era una precara In raport cu autori1!tile oficiale, lin§nd cont ca. Mereu exista riscul ca adeppi noii religii sa fie denuntap. pentru un motiv sau altul.

in aceasta sitnatie 1rebuie precizat ci scrieri1e PArintilor Apologep au avut 0 serioasa component! misionarl, t:in3nd cont cli ei intenp.onau sl-§i justifice credinta $i doctrina in fata autoritAtilor §i populatiei pagAne. Dialogul polemic au cultura clasica pleaea de la aceasta dimensiune misionar! prin care Apologep.i crestini au tncercat sl prezinte identitatea religiei crestine in raport cu filosofia pAgAni, dominant! .pentru mentalitatea vremii. Acest lucru este important de mentionat, deoarece se observa cA motivatia scrierilor lor este dubll: pe de 0 parte existA 0 motivatie concrete, de ordin misionar, iar pe de alta parte exist! 0 intenpe apologetica, Motivatia apologetic! constA in atitudinea Pi.\rintilor Apologep de a raspunde acuzelor pagfine ¢ de a prezenta religia cre¢ni, valorificand filosofia §'i cu1turavremii lor.

Caracterul misionar al scrierilor apologetice demonstreaza cA atitudinea Parintilor Apologeti nu s-a rezumat la cea polemic! ~ conflictuala fatA de filosofia pAgana. Pirintii nu au fost interesap. doar tn a formula apArui Impotriva acuzelor plgAne ~i in a combate greselile filosofiei antice, ci folosind ca pretext int8Inirea cu cultwa clasica, marturiseau

. identitatea .religiei crestine, Aceasti atitudine este esentiala, deoarece ea reflect! dirnensiunea cupriniAtoare §i universala a Cre~Sniului. Hristos, Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat pentru toate neamurile p EI a venit sA implineascA toate filosofiile ~ eredintele

existente panA laEI. (lustin I Apol. 14,3; II Apol, 15,2-4) .

In marturisirea crestinismului, Apologetii nu au ezitat sA valorifice inclusiv elemente ale filosofiei pAgane. in propovaduirea apostolica, pentru evidentierea caracterolui universal a1 crestinismului, dona idei erau fundamentale: unicitatea lui Dumnezeu §i judecata viitoare. Pentru a arAta cs. Dumnezeu este unic, Apologetii preiau texte din filosofia antics. ce pomenesc de unicitatea §i unitatea divinitaPi. La fel se intampIa §i in ceea ce priveste realitatea judecatii viitoare. Astle! se arata. ca religia cre~A este in conformitate cu aspiratiile profunde ale omului §i in Hristos se implinesc toate asteptarile omenirii. Crestinismul nu anuleaza ratiunea umana, cultura ~i ~inta. ci tmplineste menirea lor, prin sfintirea care e posibila in Hristos prin Duhul Sf'ant

Crestinismul in dialogul cu filosofia antic! in contextul apologetic nu anuleaza in totalitate traditia filosofica anterioara venirii lui Hristos. In primul lind se urmareste este diferentierea fata de idolatria pagana care-L substituie pe Dumnezeul eel viu a1 lumii. Cei care au un demers sincer, onest siprofund urmaresc tmpart~irea Adevarului, Avand o consecventa in efortul de a gasi Adevarul, mai multi filosofi antici au depasit 0 atitudine idolatra.

Convertirea la crestimsm nu lnseamna tradarea propriei traditii, ci lmpartasirea de Adevarul deplin, care este tntr-o forma. sau alta. a existat ~i inainte de venirea

MdntuitoruluL Hristosin ailitate-de Logos absolut recapituleazl §i ~v8qe§te logosul existent in Mente traditii religioase fi filosofice. tn dialogul crqtinismului en cultura vremii lor, Apologetii nu au UInlArit 0 nivelare exterioam §i nediferenpat! a filosofiei antice, ci 0 nWturisire a Adevku1ui dumnezeiesc intrupat in Persoana lui Hristos, cu deschidere universal! cAtre tradilille religioase ~ filosofice ale lumii. In felul acesta demersul misionar apologetic. nu este unul exclusiv, ci cuprinz!tor in efortul de a recupera ~ a valorifica eeea ce este pozitiv in aIte traditii.

·Dimensiunea misionarl a discursului apologetic .este evidentiati in mod clar, atunci cind sunt contrapuse modurile de viatA din paganism ~i crestinism, Fiind insetat de a afla AdevArul, Sf. Iustin a trecut prin mai multe §COli filosofice. Fiind sincer cu el ms~i a trebuit s! reeunoasca faptul ci nieio filosofie nu raspundea exigentelor lui existeatiale.. tnt41niiea cu crestinismnl ii schimb! vista P Ii dA coDfilinta cl este pmiq la AdevArul deplin intrupat in Hristos. Cu toate acestea el rAmSne un filosof, consideri.nd crestinismul filosofia cea adevAratA. Filosofia ~ martirajul se impletesc organic in viSta Sfintului Iustin, deoarece el este convins de veridieitatea absolutl a credintei lui, fiind gata sl .

moar! pentru AdevAr. . . ..

Dac! ere¢nismul este filosofia cea adevAratA nu inseamnl el celelaIte filosofii trebuie respinse in totalitate.PlecAnd de la puterea lui Dumnezeu lucratoare tn cuvAntul crestin, Sf. Iustin aratl cl religia cre~ schimbl radical existenta concretl §i ti invita pe pAgani sA probeze acest lucru, pArAsind doar acele invlitMurl care sunt ~Im ale diavolului.

Superioritatea Revelapei fatA de tilosofie

Sf. IuStin mte1egAnd prin filosofie modul de viata care conduce la desav~ire prin aflarea §i urmarea adev8rului, coasidera eA ferieirea poate fi dobAnditl doar prin gasirea filosofiei adevarate, Filosofia nu tnseamn! un sistem conceptual, ci transmiterea unei

... inv!tAturi transpuse intr-un feI de a fi in relatia direct! maestru-diseipol. Deci autoritatea e reprezentata de 0 persoana, nu e data de tmia lo~ci( san ftUmusetea~i "abilitatea . exprimArii unui sistem conceptual. CAutatar sincer §i profund a1 filosofiei adevarate, Sf. Iustin este nemultumit de diferitele filosofii antice pe care a le-a incercat §i in aeest context are §al1S8 sa intAlneasca un bA1rin crestin, Acesta ii descoperl tainele adevaratei filosofii: crestinismul,

lnainte de Hristos, marturisitorii adevBrului au fost profetii care s-au Iepadat de slava Iumii §i nu au cautat sa propovadulasca dec4t ceea ce Sf'antul Dub le-a insuflat. Profetiile lor au fost implinite in Hristos §i taina filosofiei cele adevarate nu poate fi primita deem prin voia lui Dumnezeu. Sf. Iustin intrMndu-1 pe blitran la ce maestri sA mearga pentru a primi ajutor in gasirea adevarului, primeste urmatorul rAspuns: 17

Sf. Iustin marturiseste eli el nu lupt! impotriva filosofiei antice, deoarece nu exista o incompatibilitate totala mtre crestinism §i cultura antica, fnsa existA 0 distinctie intre crestinism, filosofia eea adevAratl §i celelalte filosofii ale antichltstii, Sf. Justin face deosebire intre logos (ratiunea prezenta in filosofia antica) ~ Logos (Cuvantul intrupat in Hristos) care implineste toate ratiunile filosofiei de pana la El. Totusi prin expresia stoica logos spermatikos, Sf. Iustin arata eli a fost po sibil ca in filosofia pagana s!. fie cunoscut in mod partial adevarul, Hristos impline§te sensul filosofiei prin faptul eli Bl este Adevarul intrupat in Persoana, putand fi imp~it prin relatia personals stabilita intre credinciosi §i Hristos.

Adevarul in plenitudinea lui se propune a fi tmpart~it ~i urmat de catre toti.16'

m.vltatmamArturisitA,atat de profeti .cAt ,i de filosoru antici este adevAratA in masura in care este un rod a1 Duhului Stint Prin ilumina.rea Duhului Siant tnv!j!turl1e diferite din timp ~ spatiu t§i gasesc unitatea, fiind convergente intr-o aceeasi Revelatie dumnezeiasc!. 13

TMia crestinismnlui nu tine de puterea omeneasca, ci de cea dumnezeiasca, Religie a divino-umanitAtii, a reciprocititii desav~te existente intre Dumnezeu p om, implinit! prin fntrupare, crestinismul i§i demonst:reazi identitatea cereasca prin modul de vial! a1 crestinilor, Nici 0 filosofie sau religie a lumii nu a invins la modul concret moartea pAnlla Hristos. Desi exista speranta §i eredinta in nemurirea sufletului, realitatea biruintei mortii nu a fost trait! 1a modul palpabil. In·f$. mortii :tlJ.osofia antic! rimAne neputincioasi. tnvi~ lui Hristos, realitatea fundamentall a crestinismului tI:an:sfigurea:zA ~ mareheazA intreaga existent! a fieclrui crestin, Filosotia crC§tin! se

inrAdicineazl in evenimentullnvierii. '

Tdind cu nldejdea fnvierii, cre~ul deja din aceasta lume 'este 0 fiintl timoita, plAsmuitA in Duhul Sftnt· Trlind certitudinea Invierii in mod antieipat in existenta de aiei, crestinul ~ motiveazl cunoesterea dear in perspectiva v~eiei, c:iutand ceea ce are o valoare vesnica, lntr-un asem.enea demers toat! culture acumulata va fi pus! in slujba mmturisirii adevAratei credinte, SIava §i plAcerile lumii nu n pot atrage pe crestinul p~truns 'cu adevarat de 0 credintA fierbinte, pe eel care este apntit Mereu spre imparttia lui

. Dumnezeu ce va sa fie. Nici moartea §i nici 0 placere hnneasca nu-l pot rope pe erestin de Izvorul eunoasterii, Iisus Hristos.

Tapan a:r!tAnd superioritatea moduluide viati cre~ fat! de eel a1 filosofilor antici, contrapune figura Sfintului Iustin cu cea a.filosofului Crescens, plecand toemai de la atituclinea lor in fata mortli §i a placerilor oferite de lumea aceasta. Tap-an are 0 partieularltate aparte printre Apologep, fiind eel mai dur atacator at eulturii grecesti. El manifest! 0 atitudine extremist! ~i exeIuvistA, comb!tind eu violent! filosofia §i eultura greaca, El· nu acceptii nimic .din .cultura clasie!: niei filosofia, nici literature,' nici artele,' nici institutiile, El condamna in totalitate desertaciunea acestei culturi, aratand contradictiile §i absurditatlle ei. 30

In ceca ce priveste relatia dintre filosofia antica §i crestinism, Atenagora nu impart:A§e~e nici fanatismullui Tatian, nici entuziasmul S:ffintului Iustin. Desi condamna idolatria, ariit8nd eli filosofii autentici au depA§it comportamentul idolatru, el nu recurge precum Tapan la batjocoriri ostentative ale zeilor din Olimp. EI rnspunde pe un ton serios §i gray la probleme considerate importante, precum idolatria De asemenea, arAtind contradictiile interne ale filosofiilor antice, el nu este impresionat precum Sf. Iustin de' aceste contradictii,

Spre deosebire de ceila1ti Apologeti din secolul n care au fost inviltap. laiei (Sf. lustin, Atenagora, Tatian), Teofil este episcop §i discursul sau are autorltatea data de un reprezentant oficial al Bisericii, investit cu demnitatea episcopala, Ca reprezentant autorizat al Bisericii, Teofil va cauta sa apere invAtatura Bisericii. El nu are nici elocventa §i niei instructia Sfantului Iustin sau allui Atenagora. lnv~tatura lui este exprimata foarte c1ar ~i concis. El nu este atat de interesat de probleme metafizice §i nu are preocupari filosofice. Cu toate acestea, el nu are 0 atitudine agresiva impotriva filosofiei pagane, precum Tatian,

Repere patristice in dialognl cJ'lIitre ratiane ~i credintA (I).

Dinamica relatiei dintre credinti ,i ratiune observati in tmplinirea Revelatiei in Iisus Hristos

Sf. Clement a1 Alexandriei pledeaza pentru dimensiunea cuprinzatoare ~i hnplinitoare a crestinismului, Considerind c! omul poarta in el chipul Logosului Hristos, Sf. Clement admite posibilitatea unor articulatii intre omenirea care a trtit pana la intruparea lui Hristos §i Dumnezeu. Inteligenta Logosului ('POV11cnc;) se adreseaza omului intr-un mod - rational (A.oyLlCOs). Aceasta rationalitate nu este redusa ins! la capacitatea ei analitic! §i dialectica, Ea poate fi receptata. de carre pSrtea superioara a mintii, vouc; (terminologie piatonician!) sau irY8~V\1cov,(terminologie stoics) ..

Sf. Clement manifest! un optimism in ceea ce priveste valoarea traditiilor anterioare tntruparii lui Hristos. El crede ca in diferite forme §i grade, Logosul a fost prezent in filosofiile §i tradijille de pfi.nA 1a venirea lui Hristos. Chiar dac! filosofii sau poetii greci nu au fost la fel de inspirati precum profetii Vechiului Testament, ei au fost ajutap de Dumnezeu intr-o anmnitA m!surifu intuirea mai multor adevaruri, Ceea ce este cu adevarat valoros in cultura elasica poarta amprenta acestui ajutor dumnezeiese. Exist! astfel 0 continuitate a Revelatiei pAstrat! in diferite forme in diverse culturl, Revelatia

dumnezeiasca pAstrandu-~ un caracter unitar. ,

In mod involuntar, filosofii §i poetii cei mai profunzi ai culturiielene, au fost condusi de Logos. fnvalaturile prezentate intr-o astfel de situatie pot fi recuperate in cre~tinism.39

Cultura care nu e redusa la un scop in sine, ci e pus! in slujba adevarului, poate fi folosita in martnrisirea credintei, In felul acesta exist! 0 reciprocitate tntre credintl ~i cultura, Inclusiv tnvatatura revelata trebuie taeuta cunoscuta printr-un diseurs inteligibil . oamenilor, Cuvantuleste expresia oo.ui mod de a gandi, In marturisirea adevarului revelat e nevoie ~i de eapacitatea omului care se foloseste de toate potentialitatile geniului uman pentru a marturisi ceea ce i s-a descoperit prin Duhul Stant. Prov. 22,20.

Profejii §i Apostolii au avut puterea Duhului Stint §i prin aceasta putere i-an eonvins pe oameni, Ins! cei care n-au facut experienta harului, cu fidelitate fala de marturisirea acestora, pot sa-§i -foloseasca cunostintele cu sinceritate §i onestitate, constienti de limitele lor, pentru a proelama acelasi Adevar experimentat prin Duhul Sf!nt de profeti §i Apostoli. 50

o instruire printr-o buna cultura poate facilita primirea §i aprofundarea credintei.

Adevarata cunoastere este eea care conduce la lmplinire.a binelui. Ecles. 19,19; Prov, 14,6; Prov. 10,31. .

Dincolo de cultura dobandita, gnoseologia patristica are ca fundament credinta, 0 cunoastere in afara credintei nu poate fi conceputa, Credinta nu este redusa la 0 dimensiune psihologica, ci implica imp~irea reala a credinciosului de ratiunile dumnezeiestiale lucrurilor, prin faptul ea acesta trtie§te adeverirea celor nevazute, Credinciosul nu traieste credinta in mod imaginar, ea 0 sugestie a unor realitati posibile dintr-o alta existenta, Prin credinta este posibila irop!ctatjirea reala de fundamentele realitafiloz..dc realitatea cea mai reala, In felul acesta cunoasterea devine 0 vedere reala a celor nevazute, iar gnoseologia presupune 0 deseriere a celor imp~ite prin credinta, Dear prln credinta gnoseologia patristica i~i manifests caracterul ei ontologie, deoareee credineiosul are aeees la fundamentul ontologie al lumii dat de ratiunea dumnezeiasca a fiecarui lueru.

-"Astfe1; -'credip,ta -este 'o-pnanisA ftmdamentali-a- ~()giei-_patristice. Nu se poate ajunge la 0 intelegere a lumii, la intelepciune adeviirata tara credint!- Is. 7,9. Atat cunoasterea celor sensibile, c§.t ~i contemplarea eelor inteligibile se face prin credinta, fiind posibila 0 fericit! cunoastere a lui Dumnezeu. loan 20,29.

Credinta este atAt principiul demonstratiei in cunoastere cAt ~i eel aI actiunii, deoarece rationamentele ~i gesturile concrete sunt determinate de credintA-SS

fntreaga istorie a relatiilor omului cu Dumnezeu, actele petrecute in iconomia mantuirii pot fi intelese doar prin credinta, Totodata credinta ne conduce la Arhetipul ~i Telosul intregii creatii (cosmos ~i istorie): Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu.

Cap. 11 Evrei. . . -

tn gnoseologia patristic! cunoasterea nu se bazeazA pe demonstratiile date de evidentele obtinute prin simturi, Cunoasterea prin senzatii (ataEh')asco<; vou}ca.t §i eea discursiva, explicitat! prin rationamentele create prin furnizarea datelor de catre simturi (~ dm4n in sfera opinillor. Contemplarea AdevArului Iumii tine exclusiv de credinti §i in acest fel credinta t~j vadeste preeminenta in actul cunoasterii. Sunt diferite nivele de percepere ~i de cunoastere a realititii~ ins! adevarata cunoastere se bazeaza mereu pe credinta,

Prioritatea eredintei in gnoseologia patristic! este evidenta, 56-

Pentru Sf. Clement filosofia cre~ inteleasl ca 0 gnozA des!var~ita consta in contemplare, implinireaporuncilor lui Dumnezeu ~i formarea omului virtuoso Toate acestea sunt posibile prin credinta, 0 gnoza construita ffirA credinta este amagitoare ~i dat~toare de slav~ desarta, deoarece ea trateaza despre lucnni imaginare cu increderea in forta proprie a rafionamentelor umane. Filosofia cre§tinA admite reciprocitatea dintre credint! ,i ratiune, ins! demonstratia §tiintific! este consolidata de credinta, Astfel demersul ratiunii luminate de credinta realizeaza demonstratii ~tifice prin care se transmit adevarurile descoperite de Dumnezeu,

.. - Datorita - reciprocitipi-dintre- credint! -,i--ra{iune~:-'()~cadinta conjuncturala va produce 0 demonstratie conjuncturall.S7

Sf. Clement explica semnifieatia diferitelor tipuri de §tiinta (sm<rtl1J.lll). EtOll~ este §tiinta lucrurilor distincte in functie de diferite categorii existente. EJl'ltBtpta este 0 ~ta descriptiva a datelor obtinute prin simturi, care observe aceste date in cazul fiecarui lucru sensibil m parte. NOl1atc; este 0 §tiintA a inteligentei care presupune inclusiv intuitia, };1)veatc; este ¢inta raporturilor posibile intre lucruri care evidentiaza capacitatea de realizare a conexiunilor dintre lucruri, conducand la 0 inlelegere integrals. a realitatii. f'vro<ru; este §tUnta fiintei lumii in sine, 0 §tiinta adaptata. contingentei, dar care conduce la contemplarea ratiunilor transcendente ale realitatilor imanente. Astfel printr-o inlantIDre a acestor multiple §1:iinte este po sibil urcusul omului in efortul sau gnoseologic, ajunganduse ca prin credinta sA se contemple §i sa. se Implineasca adevarul lucrurilor cunoscute.

Deoarece Hristos este Dumnezeul Creator §i Mdntuitor al intregului univers, Evanghelia recapituleaza tot ceea ce este pozitiv in traditiile filosofice ~i religioase anterioare lntruparii lui Hristos, eliberfind totodata tntreaga cunoastere de influent a demonica si magica.l00

. Prlncipiul selectivititii existent in metodologia -gnosoologi~_patristice

Sf. Grigorie de Nyssa, vorbind de instructia profana primita de Moise, arata. ca insusirea culturii profane trebuie insotita de experienta eclesiala, Acest lucru e simbolizat prin faptul eli desi Moise a fost crescut de printesa egipteana, el nu a incetat sa se

:§) hraneasca eu laptele matern. Astfel ~i eel care se osteneste cu dobandirea eulturii profane in scopul folosirii ei spre slujirea Evangheliei, in permanent! trebuie sA se hmneasca cu puterea duhovniceasca existent! in viata Bisericii. Numai 0 autentica viata evlavioasa, ancorata in experienta Biserieii poate sa valorifice cunostintele obtinute din cultura

profana,

In absenta experientei eclesiale, cultura profana ramane sterilA.80 _.,_ .

OptAnd pentru 0 interpretare duhovniceasca a Sfintei Scripturi, Sf. Grigorie de Nyssa arata imponanta util.izArii cu1turii profane, intr-o perspectivl selectivl in care se

pAstreazA ceea ce este valoros. 82 ._

. Sf. Grigorie de Nazianz valorificl filosofia greaca in primul rand in dimensiunea ei existentiala... Filosofia nu este un sistem expozitiv de rationamente, ci un mod de viata. prin care se exprimA iubirea de intelepciune. InM inlelepciunea nu consta Inte-un discurs elegant ~i fascinant, ci in cautarea AdevArului. Adevlratul filosof este un martir al Adeviirului ~i intelepciunea lui nu rezida in coerenta unor rationamente discursive, ci in , consecventa fatA de Adevm.,

In Discursul 25, Sf. Grigorie face panegiricul filosofului einic Heron. Aratand cA acest filosof si-a asumat caracterul existential a1 filosofiei antice, Sf. Grigorie considera ca astfel e posibila apropierea de filosofia cre¢na inteleasa ca modul desavar§it de vief1Jire.91

In relatia dintre filosofia greaca ~i crestinism, Sf. Grigorie opteaza pentru 0 pozitie

._ echilibrata, Terminologiafilosofiei antice.poate fi 1,ltila in exprimarea Adevarului crestin.

Insa . folosirea -filosofiei pagane in slujirea teologiei crestine trebuie f'acuta cu discernamant duhovnicesc de catre eei care au 0 autentica experienta duhovniceasca, Utilizarea filosofiei elene de catre cineva neexersat in experienta duhovniceasca §i eclesiala favorizeazA elaborarea unor invataturi rationalists care conduc la erezii.

Filosoful Heron opteaza pentru aceasta cale echilibrata in dialogul filosofiei elene ell cre§tinismul.92

Principiul selectivitatii existent in metodologia gnoseologiei patristice este ilustrat de eunoscutul text al Sfintului Vasile eel Mare: notita 128

Odata cu parintii capadocieni, increderea in posibilitatea asumarii, din interiorul Bisericii, a unui mediu cultural, fie el §i piigan, se desava.r§e§te intr-un principiu metodologic asumator. Sfantul Vasile eel Mare ~i sf'antul Grigorie de Nazianz vor experimenta singuri, in perioada studiilor lor, modul in care se putea compatibiliza invatatw'a profana co trairea crestina. Asumati de timpuriu de colegii de studii drept modele, in jurul lor, la Atena, se va constitui 0 grupare - fratria, dupa cum 0 numeste Grigore - care va deveni celebra.· Legitimarea acesteia era legata inclisolubil de marturisirea crestina,

Vasile realizeaza msa co i'nte1epciune, pe de 0 parte, avantajele ~i bogatia pe care le putea aduce crestinului educatia timpului sau, eu conditia exersarii unui bun discernamant, pe de cealalta parte, pericolul de ghetto culturalla care acesta se expunea prln izolarea de contextul valorilor epocii sale. De aceea, nu vede decat 0 singura solutie:

in niciuncaze TeSpi:ngere.in bloca cultmii,·d, dimpotrivl,·;() muncii asidua. de selectare a ceea ce putea fi util de ceea ce se arata diunAtor trairii crestine. ins~ viata sa in timpul studiilor constituie 0 ilustrare concreta a acestei viziuni programatice. Experienta sa, dupii modelul albinei care culege din flo are in floare doar ceea ce Ii este de folos - ~i cercetari contemporane ne releva faptul ci albina nu greseste niciodata - va deveniparadigmatica pentru genera pile care ti vor urma, Avem astfel sugeratA 0 metoda a discernmn§n.tului care va .. democratiza" procesul decizional, facandu-l accesibil in chip personalizat, prin intermediul trairii liturgice, fiecarui tinAr ciiuWor de intelepciune. Odat! devenit episcop, sf§ntul Vasile se va simp el insU§i incurajat interior, prin lucrarea harului lui Dumnezeu, sA i§i trimita eu toatA increderea studentii la Ubaniu 1, cunoscutul profesor a1 epocii, §i la alP. cei mai buni profesori, spre a-§i desav~i pregatirea profana, ca apoi sa-i cheme in preajma sa pentru deprinderea teologiei. Vasile deschide astfel tinerilor, eu mult curaj, portile invltAmAntului pAgAn, fundamentAndu-i pe increderea in . discemAniintul lor. Discernamantul aeesta, merita subliniat, nu presupunea 0 raportare strict intelectuaHl, ci se hranea cu harul oferit de vista liturgici a Bisericii,

,,Noi imitam elevii scolilor militare care praetica anumite sporturi. in exercitiile de lupta §i chiar de dans se antreneaza astfel ineAt, in momentulluptelor, sii poata trage un profit de pe urma formarii lor sportive..2.

Lupta de care vorbeste aici sf'antul Vasile este cea "a desavdr§irii", adica eea a construirii omului nu atat din afar4, cat a celui dinauntru, interior, profund, prin exercijiul unei ~!lefuiri treptate la care educarea in disciplinele timpului constituia un ajutor, un

mediator: .

"Trebuie sa-i.citimpe.pceti.ipe.romancieri .sau pe istorici, pe. oratori ~i pe toti oamenii susCeptibili de a ne putea fi in vreun fel de folos la ingrijirea sufletului. Vopsitorii trateaza in prealabil bucata pe care vor sa. 0 vopseasca; numai dupa aceea adauga §i culoare, purpura sau altceva. La fel si noi, daca conceptia noastra despre bine trebuie sa mm§.nA de nesters, autorii necrestini sa ne fi inijiat in prealabil iar doar pe urma vom asimila §tiinlele sacre ~i tainele. Este ca ~i cum odata ce ne-am obisnuit si1 vedem soarele in apa, vom putea dirija privirea noastra catre lumina. cea adev8rat4,,3.

1 A se vedea corespondenta dintre Libaniu §i Sfantul Vasile eel Mare, in: Nicolae Comeanu, Patristica mirabilia - pagini din literatur« primelor veacuri creftine, ed, Polirom, Bueuresti, 2001, pp. 313-328.

2 Basile de Cesaree, Aux jeunes gens, sur la maniir« de tirer parti des lettres grecques, in: Foi chretienne & Culture classique, « BibHotheque ~ .. Migne, Paris, I 998} p. 16 J •

3 Ibidem, p. 261.

.. Idem, II.

Maturizarea dialogului prin reperele metodologice propose de sfinpi. loan Damaschin, Muim. MAriurisitorul Ii Grigori~ PaJama

St loan Damaschinul

Demersul sf'antului loan Damaschin este in principiu unul integrator. Sfantul se arat! preocupat sa ereeze un sistem unitar ~i unificator al unei eunoasteri care sa 0 inglob~ atat pe cea de facturA §tiintificA §i filosofica cat ~pe_, cea ,~lQgicl Recuno~em in aceasta tendint! scolastica de- mai···tfiIZiu.:- Deriipajele acesteia, manifestate ulterior in special in spatiul teologiei occidentale, rAman tns! imposibile atata. vreme cat distinctia ~e competente este afirma~ .Teol~gia sflntului loan Damaschino ~~~_§t~,pentIu el integrator n~ mCI 0 clipl depersonalizator, uniformizator. Sflntul eSte' tinul dintre marii autori d;eSinle~1ltAtpatriStice cAt §i filosofice. Preocuplrile sale in filosofie i1 aduc in postma de autor a unor $9!¥ originate privind diferite probleme lasate in suspans de Mstotel in Organon-ul ~ in MetaftZica lui. SBntul foloseste silogistica p~i §i in Dogmaiica- ~n'oiIi"Qoriiita-Qe' aofmo gAndire raportatA la exigentele culturii epocii sale."Aceasta'-Dogmatic4. i!l pofida aspectelor sale particu1are care tin de folosirea filosofiei, va deveni normativapentru intreaga teologie ulterioara a Bizantului datorita elarimtii viziunii hristologice exprilriate:-VaSile-Tatakis considera ci ceea ce precursorii sai, Leontiu de Bizan] §i sfintii Miridm. Mirturisitorul §i Atanasie Sinaitul au flcut pentru ,,0 intrebare nUIIUlr\- - s1lt:itut - loan a tntreprins "pentru toat! dogma §i chiar pentru totalitatea cunoasterii'", Este mostenitorul tntregii teologii a Orientului elaborata incep§nd cu sfar§itul secolului al doilea in Capadocia, la Edesa, la Ierusalim, in Cezareea Palestinei, in Antiohia ~i in Alexandria2•

Stlntul Ioan luptA cu ereziile. -pe" care le vede .exagerari elenizante; filosofico-. rationale;' ale -ere¢nismului:\-· Pe de . alta parte, manifestii 0 deschidere foarte toleranta fat! de concepte §i limbaj, afin:n§nd caracterul evolutiv allimbajului ~i propunlnd 0 gandire teologica descbis! intregii bogiipi conceptuale a filosofiei. El "admite 0 evolutie a cuvintelor §i refuza sa pun! limite vis-a-vis de noi precizari ale gAndirii. Respinge cbiar filosofia §i teologia inchise in termeni veehi ca intr-un corset de fier, care sa impiedice orice crestere'", Chiar daca Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin filosofia pagma, se pot distinge anumite lumini. fusa filosofia, numitli §i "arta artelor §i §tiinta §tiinte1or, caci ei ii sunt datorate toate descoperirile eelor doua" I are de c8.¢gat prin luminarea credintei, pentru ca. g!se~te 0 altl putere de cunoastere, Teologia este afirmata de SIantul loan Damaschin ca hnplinire a filosofiei, in:trucc1t "filosofia este iubirea de inteIepciune, or, adevarata intelepeiune este dragostea catre Dumnezeu'", Pe de alta parte, filosofia in sine poate constitui un instrument pentru teologie, careia Ii poate SeM de maniera in care

opera se supune artizanului sau servitorii reginei", .

I B_ Tatakis, La Philosophie byzantine, ed. Presse Universitaire De France, Paris, 1959, p, 105-106. 2 Rene R Khawan, L 'Wlillers culturel des chretiens d 'Orient, p. 113.

3 A. Hamman, La vie quotidienne des premiers chrltiens, ed, Hachette, 1971, p, 115. 4 Ibidem. p. 98_

s Dialectica 3, PG 67, col, 669 C, citata. de Rene R. Khawan, L 'univers culturel des chrltiens d'Orient, pp. 85- 86 ; had. mea.

6 Lambros Couloubaritsis, Histoire de la philosophie ancienne et mediivale, p, 880.

.,Pentru c! ~stu~-8p1mC: "examinap mate -lucn.u#c§i Pftstrati-ceea ce este bun", sl consultam ~i scrierile intelepplor piigHni. Vom glsi poate ~ la ei ceva bun ~i vom primi ceva uti1 sufletului. Orice m~~ar are nevoie de anumite unelte pentru a-~i fabrica opera. Regina de asemenea are nevoie de servitoare. SA imprumutlm orice doctrlnl care poate servi adevarului ~i sa respingem lipsa de evlavie tiranic! a gre~itelor doctrine. Sa nu folosim rau binele, sil nu abuzAm de arta discursului pentru a p!cAli pe cei simpli. ~i, desi binele nu are nevoie de cine §tie ce aplicatie ingenioad, sa folosim totnsi aceasta abilitate pentru a

combate raul ~i a respinge falsa ~ta" ,. , ,_:- _

, ' -

in ceea ce priveste identificarea "bunei ¢in1e", el preia perspective capadocienilor asupra bunului discern!m!nt Se preocupA. cu identificarea unei metode sigure de cunoastere, un fel de demers cartezian care sl ia in considerare in.d nu numai legile rapunii, dar mai ales prezenta.barulul, prin prezenta ca.ruia omul prim~e 0 luminare care penetreazl 80010 unde puterea ratiunii naturale nu poate ajunge.

,jn.W de toate, voi expune tot ce a fost spus mai frumos de tnteleptii greci, §tiind ca, daci este ceva bun, a fost dat din iniltime de Dumnezeul oamenilor . • ,Pen1ru ca tot barul eel bun §i tot darul eel desAvAr§it via-de Sus, de la Parintele luminilor". Pimpotrivi, tot ceea ce este opus adevArului este 0 inventie a lui satan, §i opera a unui dub pervers, cum a spus Grigorie Teologul. Pentru aceea, imitind albina, voi aduna ceea ce este propriu adevarului, §i voi recolta m8ntuirea, chiar dael vine din partea d~anului;r de alta parte, voi respinge tot ceca ce este ran §i provine dintr-o falsa !jtiintit" .

Eforturile sflntului . loan Damaschin sunt admirabile, aceasta Jntrucat asum! .. profund traditia intelectuala a lumii in care tdie§1:e, incercAnd sA. of ere 0 perspectiva globala si integratoare asupra intregii cunoasteri, §i, in ace~ timp, pentru ca, tn pofida ancorarii sale fervente in gandirea filosofica a epocii, §tie sa nu altereze cu nimie demersul sau de teolog. "Credinta nu paralizeaza ratiunea, ci Ii da mai multa vigoare", afirma sfantul. Aceasta vigoare nu trebuie in~eleasA ca pur nmana, ci teologica, data "din,tnalpme", in sens de intensificare a energiilor spirituale ~i intelectuale, prin care activarea potentelor inteligentei se face eu ajutorul harului §i duce la depasirea puterii de patrundere a unor speculatii pur intelectua1e. In acest fel, teologia sa este 0 teologie intrupata, ca una care traieste eu putere "de sus" preocuparile concrete ale mediului ideatic ~i cultural tn care se

gaseste, oferind raspunsuriprofunde. '

Pledoaria stantului loan pentru virtutiile ~tiintei, aceasta din urma inteleasa in sensul larg al termenului, de cunoastere prin exercitarea ratiunii, este tnfli1carata. Practic, §tiinta este 0 nevoie pentru sutletul rational:

,Nimic nu este mai de.osebit decat stiinta; ~tiinta este lumina sufletului rational ar ignoranta Ii este intuneric. Pentru ea dupa cum absenta lumin:ii produce tuneric, tot asa lipsa ~tiinlei devine un intunerie a1 parpi rationale a omului.

1 Dialecttca 1. PO 94, col. 529 A: citata de Rene R. Khawan, L 'univers culture! des chretiens d'Oriem, p. 87 (trad.m~).

I Op,cit., p. 90 (trad. mea).

_ Ignof!U1ta-este-m&r"--pIoprie.-& .sufletelor .nerap.onale, in timp ce ¢inta este

i marca proprie a celor 'nipoDale. ' Dem" celUi c!riJia--ii lipseste cunoesterea §i ~ta, fiind in acelasi timp capabil de ea prin natura sa, devine, chiar daca e in conditia de flint! ratio~ mai :rAu dec!t cele nerationale, prin neglijent! §i nepasare de sufletul sAu,,9.

Sf. Maxim MArturisitorul

Problematica ratiune-rationalitate va fi, de altfel, larg ad§n.cita in teologia unei alte , marl personalitAp a Bisericii, sfintul Maxim Mmturisitorul. Acesta subliniazl prin toata opera sa importanta deslU§irii ratiunilor care lncifreazi §i structureazj· l!untric lumea creati, intelese ca vectori catre Ratiunea suprema; _car--e--te--me--cmil)--ae-ementa

- Stiintele lumii materiale se pot preoeupa cu inte~~gc:._r~_~,~~9!, ntt!~~ __ Descoperirea lor, teologic, adici cu ajutorul barului lui DWniiezeu, constituie ins! ~ 0 devenire tntru ,.transparentA." a lumii, aratAndu-L astfel, tot mai deplin, pe eel care a incifrat-o dintru inceput em. aceasta _~ti~!,~itate. Contemplarea lumii duce cltre contemplarea lui Dumnezeu. Transcendent, I>Ujnnezeu se las! ~o~ celor eV~!!~_jip_!jntr"ml altfel de cunoastere deeM cea conceptnala, printr-oparticipare IS. viijirSa. Cunoa§terealWnll§i a lui Dmnnezeu sunt organic unite, lumea este seara c!tre Creatorul sau. Mai mutt, urcAnd aceastl scam, omul nu 0 abendoneaza, ci 0 "trage" §i pe ea citre Dwnnezeu. Avem astfel imaginea unei luctiri de sfintire a universului intreg prin demersul de avansare a omului pe treptele indumnezeirii.

Iatll deci cum, in perspective. maximiana, Universul se marturiseste structurat interior de 0 multitudine de ratiuni, toate gasindu-§i aiAt origines, realizarea, cit §i imp1inirea in Ratiunea suprema;

»Cllci in EI sunt fixate ferm ratiunile toturor §i despre acesteratiuni se spune ca El le cunoaste pe toate tnainte, de facerea 19f, in IDsu§i adevarul lor, ca pe unele

ee simt:tOate:in -El-SilaE4 - chiar dac! ace~~iiPate. cele ce'sulrt §i celece vor fi," ,,' ,- -nu au fost aduse Ia existent! odata cu ratiunile lor, sau de cAnd sunt cunoscute

de Dumnezeu, ci fiecare l§i primeste existenta efectiva §i de sine la timpul potrivit, dupa intelepciunea Creatoruiui, fiind create conform ell ratiunile lor"lO.

Aceste ratiuni nu sunt nici pe departe proiectari intelectua1e ale omului, prin diferite grile de intelegere marcate de subiectivitate, ci, dimpotriv8, sunt ratiuni fundamentalobiective §i structurante ale realului, ca unele prin care acesta l§i desfa§oara existenta, Iar principiul lor unitar §i integrator este Ratiunea Suprema, Hristos, in acest sens, este limpede ca deslusirea acestor ratiuni devine pentru om 0 problema de relationalitate, nu atat ell universul care le dezvaluie, sau nu numai, eat mai ales eu Sursa lor. o viziune profunda, unitara, holistica §i integratoare 'data de patrunderea treptata a tuturor acestor ratiuni ni-L descopera deopotriva, tot mai profund, pe Dumnezeu, Ratiunile lumii sunt marturisirea unei prezente a lui Dumnezeu in intimitatea profunda a creatiei Sale. Sf'aAtul Maxim afirma deci transant transcendenta lui Dumnezeu, dar in acelasi timp posibilitatea

. .. ,

cunoasterii Lui prin intermediul acestor ratiuni purtatoare de sens:

9 Op.cft., pp. 85-86 (tred, mea).

IQ stantul Maxim MArturisitorul, Ambigua, PSB SO, ed. IBMBOR, Bucure~~ 1987, p. 8:3.

,,[;· .. 1 ~ fiecare ratiune a celor ce existS. deosebit.~ in toate rapunile dupA care exist! toate se afiA Dumnezeu, eel ce nu este eu adevarat nimie din cele ce exist! §i e in sens propriu toate §i peste toate"ll.

o contributie fundamental! a sf'antului Maxim la tntelegerea raporturilor dintre ~te §i teologie este rea1izatl in Capitum theologicorum et oeconomicorum, atunci chd se apleaca asupra distinctiei dintre eunoasterea de, tipepistemologic, eventual ajutata de bar, §i. cunoasterea lui Dumnezeu. El a:firmi ca aplicarea,- prlifextensie, a aceleiasi paradigme de cunoastere, lumii - create §i lui Dumnezeu - Celui necreat, este st:rlinA de Ortodoxie. Cu alte cuvinte, demonstrarea existentei lui Dumnezeu prin utilizarea ratiunii printr-un demers similar celui pe care tl apIicAm lumii in care tmim este sortita esecului:

"Toate existentele se numesc inteligibile, intrudit principiile eunoasterii pot fi demonstrate. Dumnezeu insa e numit neintelesul, pentru cl e crezut numai ca existA, pe bam celor ee pot fi tntelese. [ •.. J Dumnezeu ins! este numai crezut ci

existA, pe baza mpunilor din lucruri"12. .

Relatia en Dumnezeu trece prin ceea ce numiIi1 cretiinlii, ~ aceasta poate porni de la deseifrarea ratiunilor a ceea ce exista in univers, ratiuni care sunt, in viziune'm~anA, "gcanita, definitia, masura" fiecarui lucru in parte, exprimand "in acelasi titnp".fiinta §i marginirea lui", dupa cum. observa Hans urs von Balthazar13• Demonstratia, posibilA doar in planul orizontal, allumii create, este imposibill in eel vertical. Dumnezeu nu poate fl demonstrat, ci doar crezut ca exista, Credinta ne ajutA sa facem saltul acolo unde demonstratia nu mai are putere. Credinta cere mai curand 0 participare, 0 acceptare a inipativei divine de dialog. Ea este cunoastere §i deopotriva ne-cunoastere, daca ne referim la ·ie.§irc::a ei din cadrnl conceptual a1 cunoasterii lumii materiale. Posibilitatea existenteicr-edintei,observ! sfantul Maxim, este dar oferii' omului de eatre'Dwmiezeu: . .

,,[ ... ] El (Dumnezeu, n.n) daruieste celor evlaviosi 0 credinta in existenta Lui, mai intemeiata decat orice demonstratie, Caci credinta este 0 cunoastere adevarsta, intemeiata pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte §i de rapune"14 .

lata deci cA daca lumea materials poate fi cunoscuta in virtutea incifrarii sale interioare, intrinseei, accesibile omului:

"Cuno~tinlele lucrurilor lsi au ratiunile proprii, unite fizic eu ele, spre demonstrarea lor. Prin acestea primesc in chip natural definitia lor ,,15.

, Dumnezeu, ca obiect al cunoasterii noastre, cere un altfel de demers. Teologia are nevoie indispensabila de ajutorul harului pentru a p~i spre ceea ce este dincolo de

11 Ibidem, p. 226.

12 Stlntul Msxim Mwturisitorui, Capete gnostice, 1. 8-9, in Filocalia, vol, 2, ed, Hurnanitas, 1999, p. 130.

13 Hans Urs von Balthasar. Die "gnostischen" Centurten des Maximus Confessor, Herder, Freiburg im Breisgau,

1941, R' i~~.ll Maxim Mrt:t'.!risitcru1. Capete gnosttce, p, 130.

IS Ibidem, p. 130.

inteligentl .§i de- categorii, acestea din urmlnep~d ajuta la definire decat prin comparatie fat! de realitatiale lumii acesteia, de unde §i limitarea acestor definiri.

Observatiile sflntului Maxim sunt esentiale, Ele dezvlluie un nou statut al ratiunii prin lucrarea harului, care priveste nu numai compartimentul numit intelect, ci omul intreg. Prin exereitarea unei ratiuni cluW:oare de duhovnicie omul se induhovnice~te tIl integralitatea sa de trup §i suflet. Astlel se_ explicA de ce sflntul Maxim numeste trupul ,Snduhovnicif', trup ,,raponalizat". Avem de-a face cu 0 rapune care tmbmp§eazi in lucrare intreaga flint! umana, amprentfuldMo cu 0 putefe..de-viat!-flcltoare, ~ prin care se descopera, iconic, ratiunile lucnnilor acestei lumi ca ferestre citre un "dincolo". De acolo irumpe lumina care limpeze~ sensurile din lumea aceasta, Este practic 0 gustarea unui nivel de realitate adinc, aeolo unde omul "cuno8.§te" nu informandu-se, ci imparti§indUM se.

Sf. Grlgorie Pslama

Despre cunoasterea lui Dumnezeu in raport eu cunoasterea lumii va teologbisi deopotrivl un alt mare stant al Biserieii, stantul Grigorie Palama. Acesta, in cunoseutele - dispute isihaste din secolul paisprezece, aratl in ce mlsurl se opunea triirea mistica umanismului de tip renascentist. Palama sublinjsrA cl asumarea culturii bmw este profitabil! pentru ~ doar dad este realizata critic, cu un discemhnbt at evitArii unei prostituate dilulri a teologiei, Cultura omului ~ cultura Duhului, iat! de fapt dod culturi cu competente diferite, .acesta pare a fi mesajul fundamental al stlntului. Palama face distincpe tntre cultura lumii,~care se face cu energia acestei lumi, ~i cultura Duhului, adevarata intrare in coordonatele harului ~ energie necreati divinA. Cultura Duhului, spre deosebire de cea a Iumii, este mfultuitoare. Binele adus de cultura lumii este pentru aiel, in tirop ce binele adus de teologie este pentru ·ve§I1.ieie. Sa nu tntelegem cA Palama ar respinge cultura profana, EI este monab ~i vorbeste din perspectiva cautAtorului de ~e~u".§!,. ~ acest sens, nu confunda eultura lumli cu teologia, mai precis nu ii acorda credit in a spune ceva precis despre Dumnezeu. - Doar prin· practica rugaciunli omul se poate desehide, mistie, unui alt nivel de rea1itate decat eel creat, §i anume, celui necreat, acolo unde siU~luie§1:e Dumnezeu. Nu pogorsrea Domnului prin demers intelectual de reprezentare a Lui in eoordonatele orizontale ale ratiunli umane inseamni teologie, ci ridicarea mintii umane printr-o putere de patrundere la eoordonate dumnezeiesti, aceasta este adevarata teologie. Palama afirma fundamental posibilitatea acestei deschideri, a ex.perimentmii prezentei lui Dwnnezeu, real §i nu intr-un simbolism intelectua1 golit de oriee continut concreto Scopul vietii crestine este indumnezeirea omului prin trairea, de tip taborie, a experientei harului.

Varlaam era preoeupat de apofatismul teologiei ortodoxe, pe care 11 punea in evident! prin studierea serierilor lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, autor eu autoritate recunoscuta atat in Occident cat §i in Orient. Ins! pentru el apofatismul rima cu ingonoscibilitatea lui Dumnezeu, perspectiva pe care sfantul Grigorie se va stradui s-o cbreeteze ffu:8nd apel 1a teologia Intruparu. Mai mult, Palama afirma posibilitatea experierii mistice a lui Dumnezeu prin energiile sale divine, necreate, lucrari §i exprimari dinamiee ale prezentei divine in creatie. Aceste energii, imp~ibile prin practica rugaciunii eelor care se ocupa eu linisttrea, cu isihia, adica eu rugaciunea in efort de continua deparazitare de orice patima, g§nd sau inchipuire, erau marturisite (si) ca prezent! luminoasa, imateriala, de catre isihasti, Varlaam considera aceasta lumina 0 lnebipuire. Ins! despre realitatea acestei prezente lumin.oase, aparuta intaia oara

ucenicilor Mantuitorului pe muntele Tabor, exist! marturia vie a intregii traditii mistice §i ascetice a Bisericii. Aceasta mArturie sfAntul Palama 0 sintetizeazA magistral printr-o teologie a prezenlei lui Dumnezeu, teologie pe care oamenii angajati pc drumul sfinteniei continua sA 0 traiascA §i astazi in Biserica,

In ceca ce prive§te utilitatea demersului filosofic sau §tiintific, respectiv a raporturilor lor cu teologia, sfiintul Grlgorie Palama ofm rispunsuri care rezolva inca dintru tnceput ceea ce in teologia apusean! va deveni secole de-a lindul omare piatr! de incercare. El accept! :tad §ovaial! utilitatea disciplinelor filosofice sau §tiintifice, dar in contextul competentei lor, competent! care nu priveste ins! cunoasterea lui Dumnezeu. - El rlspunde lui Varlaam:

,,[ ... ] printre darurile de la Dumnezeu unele sunt naturale: sunt acordate tuturor :tad alegere, inainte de lege, sub lege §i dupa lege; altele sunt supranaturale, spirituale ~i in mod particular tainice; le consider pe acestea din urma superioare primeIor, dup! cum. cei care au fost gAsiti vrednici de Duhul sunt superiori neamului elen; spun ca unul din darurile naturale de la Domnul este filosofia, dupA cum. sunt §i descoperirile ratiunii umane, §tiin~le_ ... Admit pentru fiecare onoarea ce i se CuvinC,,16.

16 Je.a.1'I Mcyendorff, St. Gregoire Palomas et la mystique orthodoxe, ed, Maitres spirituels, 1959, p. 112 (trad. mea).

..,. .. I, -r-

. ' . ,'''~'

Alienarea cOB§tiintei religi6ase (iluminism, pozitivism)

IIuminismul. Con§ltiinta religioasa ca fiuzie. <!

Extinderea principiilor revolutiei ~inlifice din modernitate din cercul savantilor in cadrul constiintei publice va favoriza dezvoltarea unci viziuni asupra lumii, in care se trece de la teocentrism la antropocentrism. Filosofia luminilor va produce ideologia iluminista, in care antropocentrismul de factum renascentista e reluat ~i aprofundat intr-o maniera seculara, lluminismul are pretentia ca lumineaza ratiunea umana de intunericul dat de obscurantismul existent in traditiile religioase din vechime. Rationalismul stiintific ~i filosofic este in mod esential impus prin filosofia lui Kant.

Prin filosofia lui, Kant propune ca referent absolut constunpa umana, redusa in sine. Autonomizarea ratiunii conduce la ideea. ea realitatea transcendenta este 0 iluzie. Lupta ideilor metafizice se dA tot pe tarimul ratiunii, Kant eonsidera es. adevarata ~i unica ratiune nu contine decat legi, pe care le recunoastem ca fiind revelate de ratinnea pura. lnchiderea ratiunii in ea ~i constituie 0 premisa a filosofiei iluministe. In acest fel religia este transformata in morala, Kant va :fi promotorul unui Aufldarung in domeniul religiei. De altfel el va fi premiat in 1763 impreunA ell Moses Mendelssohn, care se auseria pe linia evreiasca a unui Aufklarung crestin, de catre Academia din Berlin. Kant va promova ideile Reformei, seculariz§nd tot mai mult constiinta religioasa,

Hegel dobandeste prin filosofia lui un rationalism absolut. Feurbach spunea ca filosofia lui Hegel este~() mistica-a ratiunii. Pt. Hegel, D ~u~i nu .capatii constiinta de ~in~,4pcat in inteligent'iuffiana. D nu este accesibil decat in cunoasterea speculativa pura, Feurbach merge mai departe, spunand ca D este facut dupa chipul omului. Esenta religiei descopera divinitatea omului, dar a unui om care se vrea autonom in raport cu D. In acest .: fel omul este propriul sau stiipan ~i al lumii intregi, conducandu-si singur destinul, dupa inlaturarea prejudecatilor date de religie. Enciclopedia; textul de referinta al iluminismuIui, arata ca omul este un creator de civilizatie. EI se deosebeste de celelalte animale, prin faptul ca a creat artele, stiintele, intreaga civilizatie.

Ideologia iluminsta bazata pe exdinderea revolutiei stiintifice incepute in modemitate considers ca fenomenele naturale trebuiau cercetate, folosind metode empirice, masurari ~i verificari experimentaie, prin care se creeaza in ~tiinta 0 cunoastere originala ~i autonoma, Aceasta cunoastere are un funbaj specific care·' exprima obiectivitatea stiintifica. Un rol important in raspandirea ~i instrumentalizarea ideologiei iluministe au avut-o Academiile de stiinte. Printre acestea Academia de Stiinte de la Paris avea un rol central in Europa. In 1770, devenit secretar al Academiei de Stiinte, Condorcet a incercat sa reorganizeze cercetarea stiintifica, plecand de la faptul ca stiinta are un rol extraordinar in istoria omenirii.

Condoroet erede ca vasta retea a academiilor ~i a societatilor de ~iinta pot forma 0 lume bazata pe rationalitatea eficienta a stiintei. Aceste institutii erau putemic sprijinite de stat si de asemenea de particulari cu mari posibilitati materiale. In a adoua jumatate a secolului a1 XVIII-lea in Occident erau active aproximativ 70 de academii sau societati puhlice si mai mult de 100 particulare. Prin punerea in circulatie a acelorasi deziderate, prin interconectarea acestor societati ia nastere, ceea ce am numi astazi comuniatea stiintifica internationala. Memrii acestor cornunitati vor avea din ce in ce mai mult un cuvant de spus in spatiul public, Astfel, in societate religia este substituita cu stiinta. Adevarurile de tip religios sunt privatizate, religia devenind 0 afacere de ordin privat.

-~

, Pentru a garanta fundamentele comunitatii academice e}d,sta UIl sistemde credinpe .

bazat pe e 0 ideologie a progresului, promovata de utilitatea socials a stiintei ~i a valorilor ei. 0 serie de practici comune contribuiau la omogenizarea societatilor academice. Treptat se dezvolta un limbaj comun, plecandu-se de 1a criteriile considerate ~intifice, astfel incat e posibila munca in comun. Savanti din diferite institutii ale unor tari lucreaza lmpreuna tara a avea probleme de comunicare. ~tiinta devine in secolul luminilor 0 component! determinants a societlipi. Daca in 1720, din totalul volumelor scrise, doar

, 18% erau eu caracter stiintific, la inceputul anilor 1780 se ajunge la un procentaj de 30%.

Dar mai ales presa va medlatiza subiecte eu caracter stiintific, generand .mare valva in jurul inventiilor tehnice ~i tebnologice reaIizate prin intermediul ~intei.

in prima jumMate a secolului luminiIor,spiritul enciclopedist era dominant, ratiunea critic! ~i metodologia empirica.cdebarasandu-se de viziunea religioasa asupra lumii in care D era pereeput ca 0 prezenta vie. Spre sfir~ituI secolului, in jurul anilor 1780, spiritul encielopedist este inlocuit eu unul profetic revolutionar; Intrarea in Iojile masonice a unei generatii de intelectuali creseuti in spiritul idealurilor Enciclopediei va sehimba radical atitudinea savantilor in raport cu problemele istoriei. Acestia considerau acum eli societatea civil! este singura divinitate, iar cu ajutorul ratiunii umane eliberate

- de tutela religioasa se pot rezolva marile probleme economice, sociale ~i politice ale lumii. in lucrarea Systeme de fa raison ou le prophete philosophe, Jean Louis . Carra prezinta un portret al savantului diferit de eel al enciclopedistului de 1~. iY:tceputul secolului a1 XVill-lea El scria: "Voi prezice progresele ratiunii.i.Marea familie a oamenilor va fi intrunita si nu va fi decat 0 aceeasi societate! Asadar, codul Iegilor naturale va fi atunci singura autoritate de care va fi nevoie pt. a conduce multimea, Totul va intra in ordine deoarece, in s~it va veni ~i randul sistemului ratiunii", 0 asemenea miscare profetica a fi.losofiei luminilor, patrunsa de radicalism POlitic va pregati mentalitatea revolutionara care va culmina eu Revolutia franceza, Filosofia iluminista va revendica cu mandrie ca adevarul stiintei si a1 ratiunii este unicul si vesnicul adevar, eu putere de a edifica 0 lume bazata pe sloganurile Revolutiei franceze, a·:.iibertatii, egalitatii

~i fraternitatii. .

Pozitivismul

Revolutia franceza va acutiza procesul de umanizare a religiei, contribuind la aparitia ateismului umanist, Frederic Strauss va publica in 1835 Viala lui Iisus. EI va afirma ca Evangheliile sunt simple mituri, aspiratii ale poporului evreu. Feurbach va spune la fel, plasand problema lui Dumnezeu exelusiv in om. El spunea di cine n-are dorinta nu are nevoie de Dumnezeu, dumnezeii fiind doar niste simple voi implinite ale omului. Pentru a expliea mecanismul acestei .. teogonii", Feurbach recurge Ia eonceptul hegelian de "alienare". Dar in timp ce Hegel n aplica Spiritului absolut, Feurbach 11 va aplica omului. Alienarea este faptul eare-l deposedeaza pe om de ceva ce-i apartine lui

prin esenta in dauna m;tdreatitatiiluzorii. '

In dialectica lui, Feurbach. va ajunge sa atribuie esentei umane caraeteristicile divine. Lucrarea lui Feur15ach~--:Esenla crestinismului va produce 0 mare influenta in epoca, Engels noteaza ea entuziasmul in urma aparitiei aeestei lucrari a fost extraordinar. Un mare efect a avut in Rusia, prin intermediul lui Bielinski, ~nvatatoru1 incontestabil al tinerei generatii. In 1843~_eE_~!!!.!2E~~:z:~ __ ~i St~,r.~l, Bakunin scria: "Cernl religios nu

· .. ' .este altceva ~96ecat .un:mrraj unde omul exaltat prin ignorant! .~i qredintA regaseste propria

sa imagine". .

; 'Marx va fi incantat de ideile lui Feurbach, le va prelua si Ie va aprofunda in domeniul social ~i politic. Astfel asistam la 0 intersectie a socialismului francez (proudhon), a economiei engleze (Engels) ~i a filosofiei germane care vor impune tot mai mult un ateism umanist, vor reduce istoria la 0 dimensiune orizontala, Dialectica istorica concretizeaza 0 separare dintre subiect si obiect. Marx a incercat sa elimine subiectivismul din filosofia idealista printr-un objectivism ee consta in materialismul dialectic.

Daca filosofia idealista insista pe subiectivismul omului, in materialismul dialectic accentul este pus pe obiectivizarea naturii. In ambele situatii omul este separat de natura. Pentru impacarea omului eu natura, Marx 'considers di este posibila 0 umanizare a naturii ~i 0 naturalizare a omului, realizandu-se astfe1 0 Iegatura mutual! atunci cand proprietatea privata va fi desfiintata, Atunci va inceta mice exploatare ~i omul i~i va desoperi esenta lui namrala, Este verba de un om autonom, naturalismul marxist aratand dimensiunea exclusiv orizontala a omului. Aceasta conceptie este inspirata din filosofia naturalista a lui Schelling. Bockmuhl nota; "Comunismullui Marx a gasit solutia antagonismului dintre om ~i natura, dintre Iibeitate si necesitate, dintre esenta ~i existenta prin umanizarea naturii ~i naturalizarea omuiui".397

In acelasi an, 1842 (anul aparitiei lucrarii.Esenlq,·cr.e~tinismului a lui Feurbach) apare Cursul de filosofie pozitivd a lui Comte. Aceasta coincidenta de date l-a facut pe Emil Saisset sa serie la putin timp dupa aparitiaacestor publicatii, urmatoarele euvinte: .Feurbach la Berlin, precum Comte la Paris, .propun Europei . crestine adorarea unui

dumnezeu noll, fiinta umana" _398 '.' . .

AteismuLl{g __ C9.mt~ .. _~~!~ diferit de eel a lui Feurbaeh. Comte transforma umanismul intr-o religie, eu un--cUIt'TatA de "umanitate, fata 'de o Fiinta Suprema

'-'consntuita dinfi~unorganTsm·-ooiiieLde~fiinte· umane, tin ansamblu continuu de fj.in1e convergente. In 1847 Comteva line 0 serie de cohfeliri!~, care vor servi ea suport pentru _lucrarea.-Discur.sJl.s:ypra ansamblului pozittvismului, Auditorii vor fi foarte entuziasmati. E. Semerie, unu1 dintr~ -ei ~l ere va deveni un pozitivist a1 generatiei urmatoare lui Comte, adresandu-se eatolicilor , spunea: "Noi avem cedinta care inspira marile lucruri ~i curaiul de a le infaptui. Mirosului vostru de tamaie ~i aeordurilor cantecelor voastre, noi opunem sarbatorile splendide ale umanitatii in orasul siant at Revolutiei; cu1tu1ui lui Dumnezeu ii opunem cultul omului; misticii ohseurantiste a catolicismului Ii opunem entuziasmul

p atriotic". 399 .

Gandirea lui Comte va influenta mult pe cei care Ii vor urma Spiritul pozitivist se impune tot mai mult. Reprezentanti ai intelectualitat-ii se vor grupa in juruI paternitatii spirituale allui Comte si vor canta impreuna eu Charles Jundzill:

"Umanitatea devine centrul Tuturor speculatiilor

396 Henri de Lubac, Le drame de l'humanisme athee, Cerf, Paris, 1998, p. 31 397 J. Moltmann, Dieu dans creation, p. 63

398 Henri de Lubac, op. cit. ,p. 137 399 Ibidem, p. 180

- Este idealul.mereu propice , .

Care prezinta eroarea popoarelorinca necoapte

Pentru a primi adorarea ornului~,.400 -

Comte in ultimii s3i ani de viatA s-a straduit enorm pentru a impune §i a raspandi religia umanista. A realizat 0 legislatie referitoare la cultul concret al religiei in care se prevedea cum trebuie aplicate sacramentele noiii religii. Analog eultului pentru sfinti exiStaun cult pentru binefacatorii umanitapi. Deasupra tuturor, rugaciunile pozitiviste erau inaltate catre Marea FUnta.

Dar nici 0 religie nu poate exista tara. sacerdotiu, Noul sacerdotiu, in viziunea lui Comte trebuia atribuit savantilor, Inca din 1824. Cornte se ginde~ 1a 0 nollA putere spirituals, capabUA de a tnlocui ierarhia elerica ~ de a reorganiza Europa prin educarie, Saeerdotiul' pozitiv va fi reprezentat de savanti iar scolile vor fi anexate Templului umanitatii. Stiintaautentica va face 0 dubla sinteza: mai intti intre diferite domenii de cercetare intelectuaIa, pentru ca apoi filosofia sa fie unificata ell poezia. Patrunsi de un asemenea SJ?irit savantii sacerdoti vor putea reconstrui Occidentul pc un f6.ga.§ autentic de dezvoltareInacest fel instinctele personale vor fi supuse celor sociale, omul va fi supus umanitatii. Va· dev.eni aceasta umanitate fermata de religia pozitivista una tiranica?

De~Ya propovadui toleranta ~ intelegerea intre oameni, umanismu1 este de fapt 0 realitate, care in caz de nevoie se impune prin fotta Autoritatea noului sacerdotiu nu este o simpla toone, ci 0 realitate care trebuie sa se impunA inclusiv prin fortA. daca este cazuL COt;I1te nu va. ezita sa propovaduiasca supunerea condnitei umane unui examen al unui

sacerdotiu inflexibil • h & Y 22 Ii . r _ - .•

••. Mai multdecdt atat pentru fondatorul pozitivismului se realizeaza un adevarat cult, .Inclusiv preotii vor fi cinstitori ~i practicanti ai acestui cult, impreunA eu credinciosii, Comte, fiind denumit Marele Preot, "supremul organ al umanitatii", toti vor trebui sa~i arate 0 ascultaretotala in g§ndire. simtire ~i actiune, Astfel Comte introduce un adevarat despotism spiritual, 0 tiranie a savantilor pozitivisti si care culmineaza in ~f persoana lui.

Religia pozitivista va impune ~i va consolida 0 adevarata sociocratie care va culmina tntr-o mistica sociala ~i politica, Religia umanista nu este doar 0 realitate abstracts §i teoretica ce se adreseaza doar interiorului fiintei umane. Ea se intrupeaza in societate §i va deveni religia oficiala a societatii, a statului. Asistam la 0 deturnare a sensului eshatologie al istoriei din crestinism, Daca viziunea crestina ne of em un sens eshatologic al lumii, al istoriei, crestinul traind in tensiunea dintre .acum" §i .. nu inca" a imparatiei cerurilor, pozitivismul i~i doreste realizarea exclusiva a imparapei eemrilor in aceasta lume. Mai mult decat atat, mijloacele prin care se realizeaza aceasta imparaj:ie paradisiaca sunt exclusiv umane si ele tin de resortul societatii, fiind utilizate de puterea politica,

. Societatea civila este astfel intarita, iar Statu!. va fi. eel care va dicta in viata cetatii, Daca puterea spirituala estein mana savantilor, puterea temporala trebuie sa apaqina celor care conduc afacerile econornice. Este 0 conceptie ce va fi afi~ata de Comte in lucrarile sale Opuscule, Politica pozitivista, Circulare artuale. In circulara din 8 martie 1848 Comte anunta intentia de a realiza 0 societate politica, sub deviza "Ordine :;;i Progres" care sa implineasca dezideratele Revolutiei franceze. Era in pragul revolutiei din 1848 ce urma sa cuprinda intregul continent european.

400 Ibidem, p. 225

·inlI.o teologie elaboratA in mod sistematic centrulde greutate este dat de

. '. metodologia analiticl prinearese tncearcaexpunerea clad a ideilor §i conceptelor, Primatul unei asem.enea cuno~ a.parpne investigatiei, analizei §i expunerii analitice. Teologhisirea i:midacinatl til experienta eclesiaU\ §i. motivati existen1ial este determinati de 0 mistuitoare sete dupa AdevAr. Prioritatea gnoseologica a unei apologetici eclesiale este data de centralitatea Adev&ului.

tn general ciutarea. A.deWrului, setea de a fi ~ de a persista in Adevlr nu pre8Up1Ul 0 viall faci1! dominat! de caJ.dicie. Exigentele Adev3rului impun 0 permanent! confruntare cu sine, cu mentaIitatea compromisului, 0 raportare vigllentl ~ consecventa fatA de viata diniJmtrul p din afara noastrA. CoIl§tiinta teologiei nascute in Duh §i Adevar de~ co~ja. profesionistl a unei teologii elaborate contextual. Jertfa tntrupata intr-o teologie a Adevmuluidl 0 forti care i:mpresioneaz! prin puterea ei de viapL .•

Experienta eclesiall a Adevirului-criteriu esential al apologeticii·orto(Joxe

Din punctul de vedere al Tradi1iei ortodoxe Adevkul poate fi trmt la modul eel mai· autentic in cadrul experientei duhovnice~ ~ eclesiale. AdevaruI Tradip.ei ortodoxe nu se cere acomodat la exigenjele unci teorii ale vreunei epoci. De aceea Traditia ortodoxa nu resimte nici un fel de complex in fata dezvoltkll ~lei §i. nici nu simte nevoia sA;i ajusteze mArturisirea de credintl in conformitate cu rigorile unei teorii san alta, care tn timp este perfeetibilj, Din perspectiva eclesialA, apologetica sau 1F ar trebui sA fie ealea unui dialog aswnator in care sa se valorifice dimensiunea cuprinz!toare a ortodoxiel, tn aceasta intelegere ortodoxia nu este 0 confesiune printre altele, nici cre¢nismul 0 simpIa religie printre alte religii. Ortodoxia inseamni calea experientei eclesiale a Adevlrului prin care se tm~~e Viata cea vesnics, credinciosulWind condipa de fiu in relapa cu Demneeeu, datorita ln1:rupmii lui Hristos, evenimentul care determina asumarea istoriei in perspectiva Invierii.

Identitatea -apologetioii - 'poate fi : deslusita- numai prin - asumarea perspeotivei integratoare ~i tiriificatoare 'a Sfintilor Parint4 pentru care Adevm-w este 0 prioritate central! In cunoasterea lor eclesialA. Astfel Adevirul experimentat intr-o via1i duhovniceasca §i eciesiall devine criteriu fundamental al apologeticii. Ratiunea autonoma nu poate percepe deem forme de adevar, iB.r§me ale unor adev&1Jri eonceptuale, neavand acces la contemplarea unitara a Adevarului, 0 cunoastere paqiaJl, lipsitA de integralitatea unei viziuni duhovnice¢ §i eclesiale risca sa denatureze §i cunoasterea asupra pi\rtii. Numai 0 euaoastere inteleasii ca putere a Duhului Stlnt poate misca mintile inimile §i mintile oamenilor pentru a-L primi pe Iisus Hristos, ca Adevar a1 lumii, posibil de

experimentat m experienta vie a Bisericii. .

-semnificatia cuvantului "adev&-" in NT

Adevarul nu poate fi posedat, ci imp~it. Cunoasterea nu inseamna doar un efort de gasire a adevaruIui lucrului printr-un rationameDt deta:jat de realitatea lucralui studiat, ci inseamna unirea subiectului cunoscator eu obiectul de cunoscut De aceea iIilp~irea adevarului dumnezeiesc este posibila numai in iubirea ad§nca a comuniunii de viatA trait! in Biserica lui Hristos. iD iubire este posibila adevarata cunoastere a Adevarului §i aceasta cunoastere se manifesta ca iubire. Dar In afara comuniunii desav~ite a Sfintei Treimi extinse in viata Bisericii nu exista iubire deplina. tn acest fel

AdeWrul poate fi im~t in experienta de putere duhovniceasea a comunititu eclesiale. Adevarul se dezvlluie in -lumina paradigmei - Cinzecimii. - _ tmplrt!§irea Adevirului necesit! trecerea de la moarte 18 viatA, de la 0 viata inchistat! in limitele stricAciunii la 0 viatA deschisA nestricAciunii, a invierii duhovnice¢.

Hristos nu e un adevar principia! cuantificabil printr-un concept ~ generator de sisteme doctrinare sau coduri morale. Hristos - este Adev8rul personal, a1 fiecAruia dintre noi §i a lumii intregi, care ne cheam3i de 1a moarte 1a ~ §i in acelasi timp ne da puterea spre tnviere prin biruinta Lui asupra mortii, Iisus nu prezintl adevmm doctrinaxe abstracte, ei Se descopera pe Sine ca eel ce este Calea care duce la TaW. "Bu sunt lumina. lumii" (In. 8, 72). MmturisireaAdevArului este posibill doar pM umblarea in lumina lui Hristos. Orice desplrt.ire de Hristos ne face sa ne ind.epmt!m. de la realitatea absolutl a Adevirului descoperitA in Fiullui Dumnezeu. C4nd Pilat n tntreabl pe HS "Ce este adevirul?", Mintuitorul na dl 0 definip.e, ci mArturise~: "Eu spre aceasta M-am nbcUt ~ pentru aceasta am venit tn lume, ea sA mftrturisesc adevarul" (In. 18,37). Esenta Evangheliei const! in mirturisirea futrupmii Adevirului 'care pennite tm.p~irea

imp6rAliei lui D. .

Cand HS ziee ci EI- este AdevArul 0 face deoarece El este ~ Vi.$ care mAntui~ Iumea, 0 elibereza de sub conditionarile picatului. in felu1 acesta adev8rul are un continut ontologie, presupun.And cA adevArata viati consti in cunoasterea lui D>inteieas! ca 0 comuniune vie cu D. In. 17,3. HS este AdevaruI deoarece nu oferi. doar 0 solutie pentru modul de existent! temporar supus condiponArilor biologice, ci oferl calea care duce la

. viata ve~cA, posihil de pregustat inca din existenta de aiei §i de acum. -

'In conditiile in care apologetica tinde sl fie asociata doar efortului naturalist de dovedire a adevirurilor religioase printr-o cale exelusiv rationalist!, pentru asumarea perspectivei eelesiale a cunoastedi este imperativA mArturisirea divino-umanitatii ca un

criteriu fnndamental al Adevi1rului. Notita 56 diri.'Note-Iustin PCipoVici. ....

-notita 45-actua1izarea giindirii patristice in intelegerea eclesiala a Adevarului in contextul epistemologic contemporan, pt, a permite 0 bun! asezare a dialogului dintre teologia ortodoxa §i ~tiinti in cadru1 apologeticii.

Experienta lui HS, Dsul -Om, ca Adev!r allumii face posibila dep~irea oricarei amagiri, Parintele Staniloae: afirmatia de pe coperta carpi Iisus HS. lumina lumii.