CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Capitolul 2
STRUCTURA ATOMULUI

Sistemul chimic reprezentat prin atom este un sistem integral8, alcătuit

din:
· nucleul care se află în centrul atomului şi are concentrată întreaga
sarcină pozitivă şi aproape toată masa atomului;
· electronii care se rotesc în jurul nucleului, au sarcină negativă şi masă
aproape neglijabilă.

2.1. Nucleul atomului

2.1.1. Compoziţia nucleului

Nucleul este „cartea de vizită” a unui atom. Compoziţia nucleului
stabileşte care este atomul care se poate forma prin învelirea lui cu un număr
corespunzător de electroni.
Nucleul este partea centrală a atomului cu dimensiuni de ordinul 10-15m
(comparativ cu dimensiunile atomului care sunt de 10-10m). Masa atomului este
concentrată în nucleu.
Cea mai simplă concepţie despre nucleu este aceea că el conţine numai
două tipuri de particule elementare care ar putea exista „independent”: protoni
şi neutroni, a căror masă este:
mp=1,007276 u.a.m.
mn=1,008665 u.a.m
unde mp este masa protonului
mn =masa neutronului
u.a.m.= unitate atomică de masă=1,66∙10-27kg.
Protonii sunt particule cu sarcină electrică pozitivă iar neutronii sunt
particule neutre din punct de vedere electric. Sarcina electrică a protonului este
egală cu sarcina electrică elementară 1,6∙10-19C.
Protonii şi neutronii sunt denumiţi mai general nucleoni.
Numărul de protoni din nucleu trebuie să fie egal cu numărul de
electroni din învelişul electronic, pentru ca atomul să fie neutru din punct de
vedere electric. Deoarece numărul de electroni din învelişul electronic este egal
cu Z (numărul atomic), rezultă că şi numărul de protoni este egal cu Z.
Deoarece, masa electronului este foarte mică (0,0005 u.a.m.)
comparativ cu masa protonului şi a neutronului, se poate considera că masa
nucleului este aproximativă egală cu masa atomică notată cu A.
Un nucleu (numit mai general nuclid) se exprimă simbolic ZA X în care
s-a notat:
X - simbolul atomului din care face parte nucleul respectiv;
8
Sistemele integrale sau holosisteme se caracterizează prin faptul că între elementele
constituente apar interacţiuni care conferă sistemului însuşiri complet diferite de ale
elementelor constituente. Însuşirile noi ale sistemului se numesc însuşiri integrative.

29
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Z - număr atomic, număr de ordine, număr de electroni, număr de

protoni;
N – număr de neutroni;
A – masa atomică, număr de nucleoni.
A=N+Z
N-Z= număr izotopic
Doi nuclizi X şi Y sunt:
A
(ex. 12
A 14
· izotopi, dacă au acelaşi Z: Z X Z X 6 C şi 6 C )
A A 17 17
· izobari, dacă au acelaşi A: Z X ZY (ex. 8 O şi 7 N )
A A
· izotoni, dacă au acelaşi N: Z X Z Y , cu condiţia ca A-Z = A'-Z' (ex:
8 6
5 B şi 3 Li )
Elementele chimice sunt în unele cazuri amestecuri de izotopi. Puţine
sunt elementele care în natură se găsesc sub forma unui singur fel de nucleu, de
exemplu 199 F (Anexa ). Dintre nucleele cunoscute în natură, cele mai multe (şi
cele mai stabile) au valori pare pentru N, Z şi A, de exemplu nucleu 168O are
Z=8, N=8 şi A=16. Elementele cu Z par au în general un număr de izotopi mai
mare decât cele cu Z impar.
Din datele experimentale care redau compoziţia izotopică a elementelor
rezultă că la elementele uşoare cu Z< 20 cel mai răspândit izotop este pentru:
32
- Z = par, cel cu N=Z (ex. 16 S)
- Z = impar, cel cu N=Z+1 (ex. 199 F ).
Nucleele pot fi stabile şi instabile; dacă Z ≥ 82 sunt numai instabile.
Măsura stabilităţii nucleelor este dată de variaţia de energie raportată la un
nucleon, energie care se produce la formarea nucleului din particule
elementare. Variaţia de energie se obţine pe baza relaţiei lui Einstein:
ΔE=Δm∙c2, care arată că masa corpurilor materiale este funcţie de mişcare. Cu
cât ΔE/nucleon la formarea nucleului este mai mare, cu atât nucleul este mai
stabil. La cele mai stabile nuclee, valoarea ΔE/nucleon tinde spre 9 eV.

2.1.2. Radioactivitate. Reacţii nucleare.

În 1896 Becquerel descoperă fenomenul de radioactivitate naturală:
toate nucleele cu Z ≥ 82 se transformă în alte nuclee. Acest fenomen este
cunoscut şi în cazul a două elemente uşoare: 14 40
6 C şi 19 K .

Particulele emise în procesul de radioactivitate naturală sunt, mai ales:

· 2  (sau He++) cu parcurs scurt şi acţiune ionizantă puternică pe cm;
4

· γ (fotoni) cu parcurs lung şi acţiune ionizantă redusă pe cm;

· 1  (e-) cu comportare intermediară.
0

În mod obişnuit, radiaţia electromagnetică γ, însoţeşte particulele de la

o stare energetică mai înaltă la una mai scăzută. Intensitatea radiaţiilor depinde
de numărul de nuclee, dintr-un număr dat, care se descompun în unitatea de
timp şi se exprimă matematic prin:

30
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

dN
   N , din care după integrare rezultă:
dt
N  N 0  e  t , în care:
N – numărul de nuclee rămase netransformate, la un moment dat, t;
N0 – numărul iniţial de nuclee;
λ – constanta radioactivă proprie fiecărui nucleu radioactiv;
t – timpul.
Nucleele radioactive se pot caracteriza şi prin timpul de înjumătăţire
(t1/2), adică timpul după care jumătate din nucleele iniţiale s-au dezintegrat:
ln 2
t1 / 2 

Energia eliberată de nucleu este de natură electromagnetică (γ) şi de
natură cinetică (purtată de nuclee) şi care se transformă în energie calorică.
Nucleele grele radioactive suferă transformări până când ia naştere un
nucleu stabil. Ele se pot organiza în patru serii radioactive. Toţi membrii unei
serii radioactive au acelaşi rest la împărţirea lui A cu 4 (caracteristică lui 4 ).
Fiecare serie radioactivă are un cap de serie şi se încheie cu un nucleu stabil.
Relaţia dintre A, numărul de masă şi cifra 4 serveşte la clasificarea acestor
elemente.(Tabelul 1)

Tabelul 1. Unele caracteristici ale seriilor radioactive

Nr. Cap de Termen Tipul Nr. minim de Nr. de nucleoni
crt. serie final seriei transformări în eliminaţi în cadrul Obs.
serie seriei
1. 232
90Th 208
82 Pb
4n 6α, 4β 16n+8p
2. 237
Np  209 9 4n+1 7α, 4β 18n+10p Se obţine
93 83 Bi
artificial
3. 238
92 U  206
82 Pb
4n+2 8α, 4β 22n+10p
4. 235
92 U  207
82 Pb
4n+3 7α,4β 8n+10p

În afara reacţiilor nucleare spontane (radioactivitate naturală) se mai

cunosc şi reacţii nucleare cu neutroni sau protoni.
Prima reacţie nucleară nespontană a fost realizată în 1919 de către
Rutherford:
14
7 N  24He178 O 11H
Există reacţii nucleare de foarte mare importanţă pentru producerea de
energie:
a) Reacţii de fisiune nucleară: unele nuclee grele fisionează, se rup, cu
formarea a două nuclee mai uşoare, transformare însoţită de degajare mare de
căldură. De astfel de proprietăţi se bucură 235 239
92 U şi 94 Pu :

209
83 Bi
9
Izotopul are Z=83 şi este radioactiv, dar are t1/2 atât de mare încât practic se socoteşte
stabil.

31
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

93
36 Kr
U  n(lent )
235
92
1
0
236
92 U + 3 01 n + energie
140
foarte instabil 56 Ba
Se produce o reacţie înlănţuită, ramificată, deoarece în fiecare pas al
reacţiei se formează mai mulţi neutroni decât se consumă. În aceste reacţii
nucleare, se pot forma şi alte perechi de nuclee decât cele exemplificate şi în
general, ele au Z cuprins între 35 şi 60. Fisiunea nucleară se produce cu
neutroni lenţi care trebuie să întâlnească un nucleu de 235 92 U . Instalaţia

producătoare de energie trebuie să conţină un material care să reducă viteza

neutronilor şi un alt material care să capteze neutronii în mod deosebit de uşor
pentru a putea controla reacţia.
b) Reacţii de fuziune nucleară: două nuclee foarte uşoare se pot
contopi formând un nucleu mai greu. Procesul este însoţit de o degajare de
energie mai mare decât în fisiunea nucleară. Un astfel de proces ar fi:
1 H 1 H  2 He  energie
1 3 4

Pentru producerea contopirii celor două nuclee mai uşoare se consumă

însă o mare cantitate de energie; dar, o dată cu contopirea se degajă o cantitate
de energie mai mare decât cea consumată.
În faza actuală de cunoştinţe şi tehnică, fisiunea nucleară a devenit un
proces ce se poate controla şi folosi în scopuri paşnice, pe când rezultatele în
vederea aplicării paşnice a fenomenului de fuziune nucleară nu sunt
încurajatoare.

2.1.3. Forţele nucleare

.

Pentru a menţine nucleonii într-un nucleu de dimensiuni extrem de mici

(10-15m) în situaţia în care există un număr mare de sarcini electrice pozitive
care s-ar respinge, este necesar să existe între nucleoni forţe extrem de
puternice care să ţină legaţi nucleonii între ei. Aceste forţe se numesc forţe
nucleare, care în prezent sunt parţial cunoscute, studiul lor continuând încă.
Deoarece aceste forţe nu sunt de natură electrostatică, între doi nucleoni
se exercită forţe aproximativ egale indiferent de natura nucleonului. Deci, se
consideră că forţa de interacţiune proton-proton este aproximativ egală cu forţa
de interacţiune neutron-neutron. Această independenţă de sarcină a forţei
nucleare de natura nucleonilor este cunoscută sub denumirea de independenţa
de sarcină a forţei nucleare.
Forţele nucleare sunt forţe de schimb. Datorită lor nucleonii îşi
schimbă caracterul cu o frecvenţă de 1016 s-1 prin tranziţia sarcinilor pozitive de
la un nucleon la altul.
Pe bază experimentală nu se poate dovedi că protonii şi neutronii ar
exista ca atare, ceea ce arată că de fapt norul sarcinilor pozitive este răspândit
peste toţi nucleonii. Această localizare a sarcinilor pozitive pe toţi nucleonii a

32
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

dus la formarea teoriei forţelor intranucleare de atracţie care explică

coeziunea dintre particulele neutre şi cele încărcate electric pozitiv.
Sarcina elementară pozitivă care migrează de la un nucleon la altul nu
este pozitronul (care nu există ca atare) ci un nor mezonic de sarcină egală cu
unitatea elementară.
Mezonii sunt nişte fragmente de nucleoni şi s-au obţinut prin
bombardarea nucleelor cu particule de energii foarte mari. Mezonii au masa
între masa nucleonului şi masa electronului.
S-a constatat că pentru a fi stabil un nucleu, trebuie să existe un raport
optim între numărul de neutroni şi numărul de protoni.
La nucleele uşoare (cu excepţia hidrogenului), numărul de protoni este
egal cu numărul de neutroni. Pe măsură ce atomul devine mai greu, numărul de
neutroni trebuie să fie mai mare decât numărul de protoni. (fig.1)

Fig.1. Curba corespunzătoare nuclizilor

stabili

206
◘ Exemplu: 82 Pb : N=206-82=124; Z=82, se află pe curbă deci este
stabil (N>Z)
203
82 Pb : N=121; Z=82; N< Noptim indicat pe curba de
stabilitate.
209
82 Pb : N=127; Z=82; N>Noptim de pe curba de
stabilitate, deci este instabil.
Se poate afirma despre forţele nucleare că:
· sunt forţe de mare intensitate;
· sunt forţe de saturaţie, energia medie a nucleonilor unui nucleu
nefiind
o funcţie liniară de numărul de nucleonilor;
· acţionează pe distanţe foarte mici de ordinul 10-15m;
· sunt independente de sarcina electrică a nucleonilor.

2.2. ÎNVELIŞUL ELECTRONIC AL ATOMILOR

2.2.1. Modelele atomice

Concepţiile despre alcătuirea atomului au evoluat de la forme simple la
aceea din zilele noastre, redate prin mecanica cuantică. Există păreri precum că

33
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

discutarea concepţiilor anterioare ar aduce greutăţi înţelegerii corecte a

concepţiei actuale, ceea ce nu este adevărat.

În 1911, Rutherford, bazându-se pe date experimentale, propune

pentru atom un model planetar: un nucleu încărcat pozitiv şi având masă mare,
înconjurat de un nor de electroni negativ, şi cu masă foarte mică. El evaluează
raza nucleului ca fiind de ordinul 10-4Å (10-14m) şi raza norului de electroni de
ordinul 1 Å (10-10m). Concepţia lui Rutherford, deşi net mai clară decât cele
anterioare, nu reuşeşte să explice date experimentale, cunoscute în acel timp,
cum ar fi: comportarea gazelor aflate la presiune joasă, faţă de descărcările
electrice (şi altele). Nu a reuşit să explice spectrul atomului de hidrogen în
domeniul vizibil, cunoscut experimental din 1885 prin cercetările lui Balmer.
Din electrodinamică se ştie că orice particulă în mişcare accelerată
trebuie să emită energie. Deci şi electronul în mişcarea sa în jurul nucleului, ar
trebui să piardă energie şi ca urmare să descrie o mişcare în spirală, cu raza de
curbură din ce în ce mai mică; electronul în final ar trebuie să cadă pe nucleu.

În 1913, Bohr, propune un model pentru atomul de hidrogen, renunţând

la electrodinamica clasică şi bazându-se pe teoria cuantică. Ea se bazează pe
ideea că absorbţia sau emisia unei radiaţii nu poate avea loc decât sub formă de
multiplii întregi a unei cantităţi minime de energie, egală cu o cuantă. Prin
emisia sau absorbţia unei radiaţii de frecvenţă ν, un atom trece de la un nivel de
energie E1 la un nivel de energie E2:
h   E1  E2 , unde h este constanta lui Planck.
Bohr, utilizând teoria cuantică, a construit un model al atomului de
hidrogen, bazându-se pe următoarele:
1. Electronul se deplasează în jurul nucleului pe orbite circulare, fără
să radieze energie; putem spune că aceste traiectorii sau orbite, sunt
staţionare.
2. Energia electronului este cuantificată: ea nu poate să ia decât
anumite valori, numite nivele de energie. Această cuantificare a
energiei rezultă din cuantificarea momentului cinetic al electronului
(de masă m, viteză v, gravitând pe o orbită circulară de rază r):
h
mvr  n
2
ceea ce conduce la o limitare a radiaţiilor posibile pentru traiectorii.
3. Schimbarea de energie nu se poate face decât printr-un salt de la o
stare de energie la alta. Această trecere pune în joc diferenţa de
energie ΔE între nivelele permise ale atomului. Fotonii sunt
absorbiţi sau emişi în această tranziţie iar frecvenţa lor este dată de
relaţia:
E  h 
De altfel, în absenţa unei excitaţii, electronul are cel mai scăzut nivel de
energie, numit stare fundamentală. O stare excitată (prin încălzire, absorbţie de

34
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

lumină etc.) face ca electronul să ocupe o stare de energie mai ridicată, numită
stare excitată. El se deplasează pe o traiectorie mai îndepărtată de nucleu.
Toate tranziţiile între stările energetice ale atomului de hidrogen pot fi
reprezentate pe o diagramă, numită diagrama Grotrian (fig.2).
Se consideră starea ionizată a atomului de hidrogen ca stare de energie
de referinţă şi i se asociază nivelul de energie zero. Celelalte nivele cuantificate
corespund la nivele de energie cu valoare negativă.
Figura 2 reprezintă diagrama nivelelor energetice ale hidrogenului.
Nivelul fundamental, pentru care n=1 este situat la o energie de -13,56 eV.

Fig.2.
Diagrama
Grotrian

Spectrul de emisie este mult mai bogat în linii spectrale decât spectrul
de absorbţie care se caracterizează printr-o serie de linii situate în UV
îndepărtat. Spectrul de emisie este alcătuit din mai multe serii de linii:
- seria Lyman (în UV) identică cu seria de linii observată la spectrul de
absorbţie:
 1 
 1  2 
= RH  n  n = 1, 2, 3, …
- seria Balmer (în vizibil):
 1 1 
 = RH  2  2  n = 3, 4, 5,… (formula lui Balmer -1885)
2 n 
- seria lui Paschen (în IR):
1 1 
 = RH  2  2  n = 4,5,6,…
3 n 
- şi aşa mai departe (seria lui Brackett, Pfund,…).

35
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Limitele teoriei lui Bohr

Un studiu mai amănunţit al spectrului de emisie al atomului de
hidrogen al atomului de hidrogen a demonstrat că liniile spectrului nu sunt
simple dar corespund la un ansamblu de linii de lungimi de undă foarte
apropiate. În acelaşi timp, este imposibil să se explice cu ajutorul acestui model
adevărul că, plasat într-un câmp magnetic sau electric intens, un atom de
hidrogen are spectrul său de emisie modificat. Pe de altă parte, aplicarea
modelului lui Bohr nu ne permite înţelegerea structurii electronice a atomilor
polielectronici.
Deci, dacă modelul lui Bohr prezintă un mare interes pentru
reprezentarea simplă a atomului de hidrogen, este necesară luarea în
considerare a unui alt mod de descriere a atomului cu mai mulţi electroni: cel
propus este cel ondulatoriu.

În 1916-1925, Sommerfeld încearcă rezolvarea problemei pentru

atomii cu mai mulţi electroni prin dezvoltarea teoriei lui Bohr.
Generalizând noţiunea de orbită, Sommerfeld admite că pe lângă
traiectoriile circulare, electronul are la dispoziţie şi un număr de orbite eliptice,
nucleul aflându-se într-unul din focare.
Sommerfeld a arătat că energia electronului nu este univoc definită de
numărul cuantic principal n, deoarece pentru o anumită valoare a lui n, există
mai multe stări energetice, datorită posibilităţii electronului de a se mişca pe
orbite eliptice. Excentricitatea elipsei se cuantifică cu ajutorul numărului
cuantic secundar (orbital), l, care cuantifică momentul cinetic orbital. Fiecărui
număr principal n, îi corespund mai multe valori ale lui l. Numărul cuantic
orbital dă geometria orbitalilor şi substraturilor energetice.
l=0, 1, 2, …, (n-1)
n=1 l=0 orbital s

n=2 l=0 orbital s

l=1 orbital p

n=3 l=0 orbital s

l=1 orbital p
l=2 orbital d

n=4 l=0 orbital s

l=1 orbital p
l=2 orbital d
l=3 orbital f
Aspectele legate de comportarea electronului în atom au putut fi
elucidate o dată cu fundamentarea mecanicii ondulatorii de către Louis de
Broglie, Shrödinger, Heisenberg.

36
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Electronul are caracter ondulatoriu, lucru demonstrat experimental în

1927 prin difracţia unui fascicul de electroni cu viteză moderată, pe reţele de
Ni şi Ag.

Schrödinger bazându-se pe caracterul ondulatoriu al particulelor, a dat

o prezentare matematică a comportării electronului în atom sub forma ecuaţiei
de undă. Această ecuaţie, exprimă probabilitatea statistică ca electronul să se
găsească la un moment dat (t) într-o anumită poziţie în interiorul atomului, prin
intermediul funcţiei de undă Ψ:
 2   2   2  8 2 m
    Et  E p    0
x 2 y 2 z 2 h2
unde: Ψ = funcţia de undă sau amplitudinea undei asociată electronului în
punctul de coordonate (x,y,z);
m = masa electronului;
h = constanta lui Planck;
Ep = energia potenţială a electronului;
Et = energia totală a electronului dată de relaţia:
2 2 me 4
Et   (n este nivelul energiei şi e sarcina electronului).
n2h2
2
Pătratul funcţiei de undă  reprezintă densitatea de probabilitate (P)
a prezenţei electronului într-un punct de coordonate (x, z, y) din spaţiul
perinuclear.
Rezolvarea ecuaţiei lui Schrödinger dă soluţii reale care sunt funcţiile
de undă Ψ (sau orbitali atomici), numai pentru anumite valori ale energiei
totale a electronilor, numite valori proprii. Aceste valori proprii sunt definite de
setul de numere cuantice:
- n = număr cuantic principal, cuantifică energia, şi care ia valori
pozitive şi întregi;
- l = număr cuantic secundar; cuantifică momentul cinetic orbital; dă
geometria orbitalilor şi substraturilor energetice care se notează cu s, p, d şi f;
- m = număr cuantic magnetic; cuantifică momentul magnetic; dă
informaţii despre numărul orbitalilor degeneraţi;
- s = număr cuantic de spin care rezultă din mişcarea electronului în
jurul propriei axe. În ceea ce priveşte electronul, modulul de spin este ½ şi
ţinând seama de orientarea momentului cinetic de spin în raport cu momentul
cinetic orbital, numărul cuantic de spin poate să ia valorile ±1/2. Pentru foton,
spinul este 1
Tabelul 2 prezintă proprietăţile numerelor cuantice.

Tabelul 2. Caracteristicile numerelor cuantice.

Simbol Denumirea Valori posibile
numărului cuantic
n principal 1,2,3,4,… n≥1

37
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

l secundar 0,1,2,3,…,(n-1) 0 ≤ l ≤ n-1

m magnetic orbital -l, -l+1,…,-1,0,1,…,l-1,l -l ≤ m ≤ +l
s magnetic de spin ±1/2

Numărul soluţiilor matematice ale ecuaţiei lui Schrödinger este n2.

Dacă n=1  o singură soluţie
n=2  4 soluţii
n=3  9 soluţii

2.2.2. Orbitali atomici

Învelişul electronic are o structură stratificată. El este format din straturi

concentrice nucleului, notate de la nucleu spre exterior cu cifre arabe sau litere.
Sunt cunoscute şapte niveluri energetice (straturi):

Stratul K L M N O P Q
1 2 3 4 5 6 7

Numărul maxim, Nmax de electroni în fiecare strat se calculează după

formula:
N max  2  ns2 unde ns este numărul stratului.

◘Exemplu:

Strat K L M N
Nmax 2 8 18 32

Electronii din jurul nucleului tind să se aranjeze pe straturi cu energie

mai joasă. Energia electronilor creşte de la stratul K spre stratul Q.

K, L, M, N, O, P, Q

Fiecare strat are substraturi. Substraturile se deosebesc între ele prin:

- tip de orbital;
- număr de electroni;
- energie.

Substraturile electronice se completează în ordinea următoare:

Strat K L M N O P Q
Substrat 1s 2s,2p 3s,3p 4s,3d,4p 5s,4d,5p 6s,4f,5d,6p 7s,5f,6d,7p

Orbitalii se deosebesc între ei prin: energie şi formă.

38
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Se cunosc orbitali de tip: s, p, d, f.

· Orbitalii se tip s („sharp”) au formă sferică (fig.3).

n = 1,2,3,……..
l=0
m=0

Figura 3. Orbitali s

· Orbitalii de tip p (de la principal (engleză): sunt în număr de trei: px,

py, pz şi reprezintă forma norilor de electroni-halteră cu doi lobi egali (fig.4).

Numere cuantice
n l m Orbitali Axe de simetrie
2 1 0 2pz Axa z
2 1 +1 2px Axa x
2 1 -1 2py Axa y

Figura 4. Orbitali p

·Orbitalii de tip d (de la engl. diffuse – difuz) – sunt în număr de 5 şi

au o formă mai complicată (fig.5).

Numere cuantice Orbitali Axe şi plane de simetrie

N l M
3 2 O 3dz2 Axa z
3 2 +1 3dzx Bisectoarea planului xOz
3 2 -1 3dzy Bisectoarea planului yOz

39
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

3 2 +2 3 dx y
2 2 Axa x, axa y
3 2 -2 3dxy Bisectoarea planului xOy

Figura 5. Orbitali d

· Orbitalii de tip f (de la engl. fundamental – fundamental) sunt în număr de

şapte şi au forma norilor foarte complicată (fig. 6):

40
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Figura 6. Orbitali f

Într-un orbital nu pot exista decât maximum doi electroni cu spini opuşi
(principiul lui Pauli).

Substratul s p d f
Numărul orbitalilor 1 3 5 7
Numărul electronilor 2 6 10 14

Fiecare orbital se prezintă prin căsuţe cuantice (energetice).

Orbitalii s p d f
Numărul
căsuţelor

Remarcă! Numărul căsuţelor este impar: 1,3,5,7. Într-o căsuţă pot

exista maxim doi electroni cu spini opuşi, numiţi electroni cuplaţi.

◘ Exemplu:

- căsuţă vacantă

- căsuţă cu electron necuplat

- căsuţă cu electroni cuplaţi,

unde „” – săgeata - reprezintă electronul, iar direcţia săgeţii este direcţia

spinului.

41
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Electronii se rotesc în ju.rul nucleului, dar există şi o mişcare în jurul

axei sale, numită mişcare de spin, care se poate produce în două sensuri (una în
sensul mişcării acelor de ceasornic şi alta în sens opus).
Reprezentarea convenţională a căsuţelor cuantice completate cu
electroni se numeşte configuraţie electronică grafică.

Fiecare orbital este caracterizat prin cele patru numere cuantice

prezentate anterior, a căror valori sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2. Valorile numerelor cuantice

Stratul n l m S Nmax de e- pe Configuraţia Nmax de e-

substrat electronică pe straturi
1 2 3 4 5 6 7 8
K 1 0 0 1 2 1s2 2
+ ,-
2
1
2
1 2 3 4 5 6 7 8
0 0 1 2 2s2
+ ,-
2
1 8
L 2 2
1 1
+ ,-
2
1
1 2 6 2p6
0 1
+ ,-
2
1
2
-1 1
+ ,-
2
1
2
0 0 1 2 3s2
+ ,-
2
1
2
1 1
+ ,-
1 2
1
2 6 3p6

42
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

0 1
+ ,-
M 3 2 18
1
2
-1 1
+ ,-
2
1
2
2 1
+ ,-
2
2 1
2
1 1
+ ,- 10 3d10
2
1
2
0 1
+ ,-
2
1
2
-1 1
+ ,-
2
1
2
-2 1
+ ,-
2
1
2

2.2.3. Configuraţia electronică

Configuraţia electronică redă distribuţia electronilor unui atom în

straturi şi substraturi (tabelul 4).

Tabelul4. Distribuţia electronilor în atom

Simbolul Numărul electronilor pe straturi

elementelor K L M N O P Q
1 2 3 4 5 6 7 8
H 1
He 2
Li 2 1

43
CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Be 2 2
B 2 3
C 2 4
N 2 5
O 2 6
F 2 7
Ne 2 8
Na 2 8 1
Mg 2 8 2
Al 2 8 3
Si 2 8 4
P 2 8 5
S 2 8 6
Cl 2 8 7
Ar 2 8 8
K 2 8 8 1
Ca 2 8 8 2
Sc 2 8 9 2
Ti 2 8 10 2
V 2 8 11 2
Cr 2 8 13 1
Mn 2 8 13 2
Fe 2 8 14 2
Co 2 8 15 2
Ni 2 8 16 2
Cu 2 8 18 1
Zn 2 8 18 2
Ge 2 8 18 4
1 2 3 4 5 6 7 8
As 2 8 18 5
Se 2 8 18 6
Br 2 8 18 7
Kr 2 8 18 8
Rb 2 8 18 8 1
Sr 2 8 18 8 2
Y 2 8 18 9 2
Zr 2 8 18 10 2
Nb 2 8 18 12 1
Mo 2 8 18 13 1
Tc 2 8 18 13 2
Ru 2 8 18 15 1
Rh 2 8 18 16 1
Pd 2 8 18 18 0

44
CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Ag 2 8 18 18 1
Cd 2 8 18 18 2
In 2 8 18 18 3
Sn 2 8 18 18 4
Sb 2 8 18 18 5
Te 2 8 18 18 6
I 2 8 18 18 7
Xe 2 8 18 18 8
Cs 2 8 18 18 8 1
Ba 2 8 18 18 8 2
La 2 8 18 18 9 2
Ce 2 8 18 20 8 2
Pr 2 8 18 21 8 2
Nd 2 8 18 22 8 2
Pm 2 8 18 23 8 2
Sm 2 8 18 24 8 2
Eu 2 8 18 25 8 2
Gd 2 8 18 25 9 2
Tb 2 8 18 27 8 2
Dy 2 8 18 28 8 2
Ho 2 8 18 29 8 2
1 2 3 4 5 6 7 8
Er 2 8 18 30 8 2
Tm 2 8 18 31 8 2
Yb 2 8 18 32 8 2
Lu 2 8 18 32 9 2
Hf 2 8 18 32 10 2
Ta 2 8 18 32 11 2
W 2 8 18 32 12 2
Re 2 8 18 32 13 2
Os 2 8 18 32 14 2
Ir 2 8 18 32 15 2
Pt 2 8 18 32 17 1
Au 2 8 18 32 18 1
Hg 2 8 18 32 18 2
Tl 2 8 18 32 18 3
Pb 2 8 18 32 18 4
Bi 2 8 18 32 18 5
Po 2 8 18 32 18 6
At 2 8 18 32 18 7
Rn 2 8 18 32 18 8
Fr 2 8 18 32 18 8 1
Ra 2 8 18 32 18 8 2

45
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Ac 2 8 18 32 18 9 2
Th 2 8 18 32 18 10 2
Pa 2 8 18 32 20 9 2
U 2 8 18 32 21 9 2
Np 2 8 18 32 23 8 2
Pu 2 8 18 32 24 8 2
Am 2 8 18 32 25 8 2
Cm 2 8 18 32 25 9 2
Bk 2 8 18 32 27 8 2
Cf 2 8 18 32 28 8 2
Es 2 8 18 32 29 8 2
Fm 2 8 18 32 30 8 2
Md 2 8 18 32 31 8 2
No 2 8 18 32 32 8 2
1 2 3 4 5 6 7 8
Lr 2 8 18 32 32 9 2
Rf 2 8 18 32 32 10 2
Db 2 8 18 32 32 11 2

Remarcă! Pentru elementele Cr, Cu, Nb, Ru, Pd, Ce, Tb, Pt, Pa, Np, Bk
este carectristic fenomenul de „prăbuşire” sau „trecere” a electronului de pe un
subnivel pe alt subnivel.

Dubniul (Z=104), joliotiul (Z=105), rutherfordiul (Z=106), bohriul

(Z=107), hahniul (Z=108) şi meitneriul (Z=109) au fost obţinute în maşini
speciale: ciclotroane, sincrotoane şi acceleratori liniari.

Ocuparea cu electroni a învelişului electronic se face având la bază:

· Principiul stabilităţii (legea lui Klechkovski): electronul se aranjează mai
întâi pe acel nivel energetic, unde suma (n+l) este minimală. La valori egale
ale sumei (n+l), se consideră cu energie mai mică, nivelul care are n mai
mic;
· Principiul excluziunii lui Pauli: nu pot exista doi electroni ai unui atom cu
toate cele patru numere cuantice identice. Cel puţin unul dintre numerele
cuantice trebuie să aibă o altă valoare.
· Principiul multiplicităţii maxime a lui Hund: completarea orbitalilor cu
electroni în cadrul aceluiaşi substrat se face astfel ca numărul electronilor
necuplaţi să fie maxim.

Ordinea de ocupare a orbitalilor cu electroni poate fi determinată cel

mai simplu cu ajutorul tablei de şah a lui Goldanski (fig.7), unde pe
diagonalele de la stânga la dreapta sunt trecute numerele cuantice
secundare iar pe diagonalele de la dreapta la stânga numerele
cuantice principale.

46
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Din tabla de şah a lui Goldanski se citeşte ordinea de ocupare cu

electroni a orbitalilor dintr-un atom:
1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 7p 8s

Figura 6. Tabla de şah a lui Goldanski

Abateri de la regulile prezentate:

· un electron există pe 5d, în lantan, înaintea orbitalului 4f;
· se găseşte un electron pe 6d în actiniu şi probabil mai mulţi la thoriu şi
protactiniu, înaintea orbitalului 5f;
· atomul de crom are în stare fundamentală 5 electroni pe 3d şi numai un
electron pe 4s;
· un atom de cupru are 10 electroni pe 3d şi doar un electron pe 4s;
Pentru ultimele două abateri, explicaţia este simplă deoarece substratul
d are o structură stabilă pentru că el este pe jumătate sau total ocupat.

◘ Aplicaţii:
Să vedem cum se face ocuparea straturilor, substraturilor şi căsuţelor
cuantice succesiv, pe măsură ce numărul de electroni dintr-un atom creşte,
altfel spus când Z creşte.
Stratul K
n=1 l=1 deci m=0 → nu există decât o căsuţă cuantică
1
s=± → există maxim doi electroni
2
- notaţie:1s2 (pentru substratul complet ocupat)
* Elementele sunt: H (1s1), He (1s2).

47
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Stratul L
n=2 l=0 m=0 → un singur orbital s (2s2 pentru substratul
complet ocupat)
m = -1
l=1 m=0 → 3 orbitali p (2p6 pentru substratul complet
m = +1 ocupat)
Sunt maxim 8 electroni pe acest strat (pentru stratul L complet ocupat notaţia
este 2s22p6).
* Elementele corespunzătoare sunt:

Z Denumire element Simbol Configuraţia electronică

3 Litiu Li 1s22s1
4 Beriliu Be 1s22s2
5 Bor B 1s22s22p1
6 Carbon C 1s22s22p2
7 Azot N 1s22s22p3
8 Oxigen O 1s22s22p4
9 Fluor F 1s22s22p5
10 Neon Ne 1s22s22p6

Stratul M
n = 3 l = 0, 1 şi 2, dar numai substraturile pentru l = 0 şi l = 1 se vor
ocupa:
Z Denumire element Simbol Configuraţia electronică
11 Natriu Na 10  Ne  3s
1

12 Magneziu Mg 10  Ne  3s
2

13 Aluminiu Al 10  Ne  3s 3p
2 1

14 Siliciu Si 10  Ne 3s 3p
2 2

15 Fosfor P 10  Ne 3s 3p
2 3

16 Sulf S 10  Ne 3s 3p
2 4

17 Clor Cl 10  Ne 3s 3p
2 5

18 Argon Ar 10  Ne 3s 3p
2 6

De la numărul cuantic următor, care corespunde potasiului, nu începe

să se completeze substratul 3d. Substratul 4s are energie mai mică decât 3d şi
deci el va trebui să se completeze primul.
Stratul N
n = 4 l = 0, 1, 2 şi 3, care ar fi 4s, 4p, 4d, 4f dar numai 4s şi 4p se vor
ocupa, 3d se inserează între 4s şi 4p ; 5s are energie mai mică decât 4d, iar
perioada a patra se termină cu 4p:

Z Denumire Simbol Configuraţia electronică

48
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

element K, L M N
19 Potasiu K 10  Ne  3s23p6 4s1
20 Calciu Ca 10  Ne  3s23p6 4s2

Substratul 4s este acum complet ocupat. Completarea cu electroni se

continuă cu substratul de energie imediat superioară, care este substratul 3d.
Elementele la care se completează substratul 3d, pornesc de la Z=21 până la
Z=30 şi se numesc elemente tranziţionale:
Z Denumire Simbol Configuraţia electronică
element M N
1
21 Scandiu Sc 3d 4s2
2
22 Titan Ti 3d 4s2
23 Vanadiu V 3d3 4s2
5
24 Crom Cr 3d 4s1
25 Mangan Mn 3d5 4s2
6
26 Fier Fe 3d 4s2
27 Cobalt Co 3d7 4s2
28 Nichel Ni 3d8 4s2
29 Cupru Cu 18  Ar  3d 10
4s1
30 Zinc Zn 3d10 4s2
10
31 Galiu Ga 3d 4s24p1
32 Germaniu Ge 3d10 4s24p2
10
33 Arsen As 3d 4s24p3
34 Seleniu Se 3d10 4s24p4
35 Brom Br 3d10 4s24p5
10
36 Kripton Kr 3d 4s24p6

Structurile cromului şi cuprului sunt excepţii de la regula lui

Klechkovski şi se explică printr-o stabilitate mai mare a substraturilor ocupate
pe jumătate sau total.

2.2.4. Hibridizarea orbitalilor atomici

Hibridizarea este omogenizarea ca formă şi energie a orbitalilor de

diferite tipuri de simetrie, de exemplu sp, sp2, sp3, sp2d, sp3d, sp3d2.
Considerăm o moleculă de H2S:

Unghiurile dintre legături sunt de 90º, ceea ce înseamnă că legăturile

sunt date de orbitali p, pentru că orbitalii p sunt perpendiculari între ei. La 90 º
legăturile se formează prin orbitali p „puri”.

49
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

În apă unghiul dintre legături este de aproximativ 109º, în AsH 3 de 90º,

în NH3 de aproximativ 107º iar în CH4 de 109º28′. Dacă unghiul dintre legături
diferă de 90º, înseamnă că nu s-au format legături prin orbitali p „puri”.
O pereche de electroni determină o legătură chimică.

Cele mai importante tipuri de hibridizări sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5. Tipuri de hibridizări

Tipul Modul de realizare Unghiul Exemple

de valenţă
sp Se combină un orbital s şi un N2, CO2, BeCl2, CS2,
orbital p, obţinându-se doi 180º N2O, HCN, SnO2,
orbitali hibrizi sp BeH2
sp2 Se combină un orbital s şi AlCl3,BF3, BCl3, O3,
doi orbitali p, obţinându-se 120º NO2, AlH3, CO3 ,
2

trei orbitali hibrizi sp2 NO32 

sp3 Se combină un orbital s şi H2O, NH3, CH4, SiH4,
trei orbitali p, obţinându-se 109º28′ CCl4, NH 4 , BF4 ,
patru orbitali hibrizi sp3 SO42 

Beriliu are Z=4, deci configuraţia electronică este: 1s22s2

2s  2p
Beriliul dă două legături de tărie egală dacă se leagă de 2 atomi identici:
Cl – Be – Cl şi unghiul dintre legături este de 180º. Din configuraţia electronică
rezultă că beriliul nu poate da două legături. Cum se explică faptul că beriliul
are două valenţe:
Un electron de pe 2s este promovat pe 2p. Astfel cele două legături nu
sunt egale (cea s este mai tare). Unghiul nu ar fi bine definit. Cele două
legături sunt la fel de tari, ceea ce înseamnă că cei doi orbitali trebuie să fie
identici. Orbitali s şi p nu mai rămân s şi p ci ei se amestecă (se hibridizează) şi
devin identici, cu aceeaşi energie, mai mică decât a orbitalilor p şi mai mare
decât a orbitalului s. Aceşti orbitali hibrizi se numesc sp.

50
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

Un orbital hibrid este un volum din spaţiu care are în interior nor de
densitate electronică. Când avem unghi de 180º, avem hibridizare sp.

Borul are Z=5 şi configuraţia electronică: 1s22s22p1:

Din configuraţia electronică rezultă că borul nu poate să formeze decât

o singură legătură. Şi totuşi există compuşi ai borului în care acesta formează
trei legături identice (BF3).

Promovându-se un electron de pe 2s pe 2p, cele două legături p ar fi

mai scurte. Pentru ca legăturile să fie identice şi orbitalii trebuie să fie identici.
Hibridizându-se un orbital s cu doi orbitali p, rezultă trei orbitali identici, de
energie egală care se aşează în aşa fel încât unghiul dintre ei să fie de 120º. La
hibridizare participă numai orbitalii ocupaţi. Orbitalii hibrizi vor forma legături
σ.

Carbonul are Z=6 şi configuraţia electronică: 1s22s22p2

Din configuraţia electronică a carbonului se poate trage concluzia că

acesta nu poate forma decât 2 legături prin cei doi orbitali 2p parţial ocupaţi. În
realitate nu este aşa, deoarece se cunoaşte metanul CH4, în care carbonul este
legat de patru atomi de hidrogen. Explicaţia este foarte simplă: hibridizarea sp3
de la atomul de carbon.

Un electron de pe 2s este promovat pe orbitalul 2p liber, cei patru

orbitali, ocupaţi fiecare cu câte un electron, se hibridizează, rezultând patru
orbitali identici, de aceeaşi energie (mai mică decât a orbitalilor p, dar mai
mare decât a orbitalului s). Aceşti orbitali se numesc orbitali sp3 şi se aşează în
aşa fel încât unghiul dintre ei să fie de 109º28′.

51
 CURS DE CHIMIE STRUCTURA ATOMULUI

La carbon putem avea trei hibridizări: sp, sp2, sp3, pentru că atomul de
carbon poate să dea atât legături σ cât şi π:

◘ etenă: hibridizare sp2

π
H 2C  CH 2
σ

◘ etină (acetilenă): hibridizare sp

Regulă: numărul de orbitali hibrizi de la un atom este suma dintre

numărul de legături σ şi numărul de perechi de electroni neparticipante.
Nu hibridizează orbitalii liberi, orbitalii care participă la legături π sau
δ, ci numai cei care sunt ocupaţi cu electroni, chiar dacă nu leagă pe nimeni.

52