Motorul Diesel

Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită

temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea
unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.
Motorul lucrează pe baza ciclului Diesel.
Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la sugestia
soției sale, Martha Diesel, care în 1895 îl sfătuiește cu: Nenn ihn doch einfach
Dieselmotor! („numește-l pur și simplu motor Diesel!”),[1] ușurînd astfel lui Diesel
căutarea după denumirea motorului, pe care l-a inventat în 1892 și l-a patentat
pe 23 februarie 1893. Intenția lui Diesel a fost ca motorul său să utilizeze o gamă
largă de combustibili, inclusiv praful de cărbune. Diesel și-a prezentat invenția
funcționând în 1900 la Expoziția Universală (World's Fair) având drept
combustibil ulei de alune (vezi biodiesel).

Ivenția lui Rudolph Diesel a fost aceea de a înlocui motorul cu abur ca

sursă primară de energie pentru industrie. Motoarele diesel de la
sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX foloseau aceeași formă și
dispunere ca motoarele cu abur industriale: cilindri cu cursă mare, fără
carter, supape exterioare, chiulase pentru fiecare cilindru și arbore cotit
cuplat la un volant enorm. Curând, vor apărea motoare mai mici, cu
cilindri verticali, în timp ce majoritatea motoarelor industriale de
mărime mare și medie aveau tot cilindri orizontali, și întocmai ca
motoarele cu abur, aveau mai mulți cilindri. Cele mai mari motoare
diesel timpurii erau replici ale celor cu abur, cu lungimi impresionante,
de câțiva metri.

Cunoașterea efectelor nocive ale emisiilor poluante emise de motoarele

cu ardere internă a impus limitarea lor treptată. Această acțiune a
început în anul 1959 în statul american California când s-au stabilit
primele standarde de reducere a emisiilor poluante pentru
concentrațiile de CO și hidrocarburi.
Putere și moment cinetic[modificare | modificare sursă]

Pentru uzul comercial, cum ar fi tractarea, transportul mărfurilor grele

sau a altor sarcini care necesita cuplu mare, motoarele diesel au un
cuplu mai mare decât cele pe benzină echivalente. Motoarele diesel au,
de obicei plaja de cuplu între 1600-2000 de RPM pentru o un motor de
capacitate mică( și mai joasă pentru un motor mare, cum ar fi unul de
camion). Acesta furnizează un control mai bun pentru încărcăturile mai
grele, la demaraj, astfel în mod crucial, dă voie motoarelor diesel să
suporte încărcături mai grele la plecare decât un motor pe benzină, iar
asta îl face mai economic pentru astfel de sarcini.

Flamabilitatea combustibilului
Motorina are o flamabilitate scăzută, cauzând un risc minor de incendiu
datorat unui vehicul care este echipat cu un motor diesel. Pe iahturi,
motorul diesel este folosit, pentru că cele pe benzină generează vapori
ușori inflamabili, care se pot acumula în partea de jos a navei, încât,
câteodată cauzează explozii la bordul lor.Astfel sistemele de ventilare
pentru navele care au motoare pe benzină sunt necesare. Armata
Statelor Unite ale Americi și NATO folosesc numai motoare diesel sau pe
turbine pe gaze pentru a limita pericolul de incendiu. Deși nici benzina,
nici motorina nu sunt explozive în stare lichidă, ambele pot crea un
amestec de vapori și aer explosiv, sub condițiile corecte.