În vizită la un medic chirurg

Programul zilnic al unui medic chirurg

 Un chirurg obişnuieşte să se trezească foarte devreme pentru a-și vedea pacienții. Merge la
spital  înainte de a-şi începe programul, tocmai pentru a nu pierde timp preţios. 
 Unii dintre pacienții lor se află în secţia de terapie intensivă și sunt foarte atent monitorizaţi
de personal specializat; au nevoie de multă atenţie și îngrijire postoperatorie, dar asta nu
înseamnă că au ieşit de sub tutela chirurgului. De asemenea, chirurgii au şi program de
clinică, unde evaluează pacienții pentru a vedea dacă au nevoie de intervenţie chirurgicală.
 Pacienții sunt monitorizaţi de chirurg şi după externare. În plus, un medic chirurg poate fi
apelat telefonic destul de frecvent. În cel puţin 3 din 7 nopți, somnul le este întrerupt atunci
când un pacient, aparţinător sau un membru al echipei medicale este îngrijorat din cauza
unor suspiciuni legate de evoluţia cazului în care este implicat acesta. 

Cât de repede trebuie să gândească şi să acţioneze un medic

chirurg
Toate evenimentele imprevizibile pun la încercare abilităţile
profesionale şi capacitatea de a lua hotărâri rapide şi corecte pentru
succesul actului chirurgical.
Volumul de muncă, stres, documentare şi de gestionare a
echipei din blocul operator sunt incontestabil sarcini mari cărora
trebuie să le facă faţă un medic chirurg.
Deontologia profesională presupune, înainte de toate, ca un
chirurg trebuie să hotărască necesitatea intervenţiei chirurgicale.
Un chirurg, pe lângă un creier limpede şi o viziune clară are nevoie
şi de dexteritate. În concluzie: un chirurg trebuie să fie capabil să
ia decizii corecte, imediate și să lucreze rapid.
Limbaj şi comportament în sala de operaţie
De obicei, în situații de urgență, limbajul medicului chirurg este
unul minimal, trecându-se peste formulele de politeţe.
Comportamentul şi limbajul în aceste situaţii nu trebuie interpretate
ca agresive. Promptitudinea acţiunilor obligă la eficientizarea
timpului, motiv pentru care medicii sunt nevoiţi să folosească un
limbaj minimal, pe care cei din blocul operator îl învaţă din mers.
Suntem tentaţi, ca simpli spectatori, să interpretăm toate acestea ca
pe un comportament agresiv. Nu suntem capabili să conştientizăm
nivelul de stres (cronicizat) la care este supus chirurgul şi căruia
trebuie să-i facă faţă de unul singur.
Aceasta este doar o vedere de ansamblu asupra vieţii şi activităţii
unui medic chirurg. Amănuntele sunt, de cele mai multe ori, cele
care fac diferenţa şi sunt cunoscute doar de cei implicaţi în actul
chirurgical.