Dănilă Prepeleac, de Ion Creangă

Dănilă Prepeleac* este un basm cult, nuvelistic, alcătuit din două părți, aparent fără nicio
legătură între ele, în care personajul eponim este prezentat în mod diferit.

 în prima parte – întruchipează tipul prostului;

 în partea a doua – întruchipează tipul deșteptului.

Cele două planuri, bine delimitate, sunt în realitate puternic sudate între ele printr-o relație
cauză-efect, deoarece „metamorfozarea” lui Dănilă Prepeleac din partea a doua este o
consecință a primei părți.

Timpul și spațiul sunt nedeterminate, dar evenimentele se succed logic, urmând un fir epic.
Acțiunea este narată la persoana a treia, din perspectiva unui autor omniscient și alternează
cu dialogul.

Acțiunea  Pornind spre iarmaroc, Dănilă Prepeleac încearcă să se îmbogățească într-un mod
complet dezavantajos, schimbând o pereche de boi pe un car, carul pe o capră, capra pe un
gânsac, sfârșind, în final, prin a avea o pungă goală. Sărăcirea lui Dănilă echivalează cu
moartea eroului din basmele populare pentru a face posibilă renașterea acestuia. În incipit,
Dănilă Prepeleac apare ca un personaj grotesc, lipsit complet de trăsăturile eroului din
basmele populare. Deși drumul nu lipsește din basm, acesta nu are un rol pur inițiatic, căci
personajul nu este un tânăr în formare, urmărit în evoluție, ci mai degrabă un bărbat în toată
firea care își descoperă adevăratul potențial ce-l va ridica doar în plan social, nu și în cel
spiritual.

Deși basm cult, Dănilă Prepeleac respectă în mare parte un model structural stereotip al

basmelor populare.

Teme și motive:

 tema celor doi frați, unul sărac, iar celălalt bogat;

 motivul soției rele (soția fratelui) și al celei bune (soția lui Dănilă);

 tema drumului – prezentă în toate basmele;

 motivul pădurii în care se rătăcește Dănilă și spațiu în care acesta ia contact cu

personajele fantastice;

 lupta dintre bine și rău;

 motivul probelor, întrecerea dintre Dănilă și draci, pe care-i păcălește prin simțul său
ludic, ceea ce semnifică puritatea sufletului și lipsa răutății;

 personajele adjuvante nu mai sunt fantastice, ci chiar copii acestuia, care reușesc să-l
alunge definitiv pe drac.
Formula introductivă care ar trebui să ne introducă într-o lume fantastică,
atemporală, lipsește. Basmul începe abrupt – Erau odată într-un sat doi frați și amândoi erau
însurați  – și ne introduce într-o lume normală, într-un timp nespecificat – odată.

Eroul este zugrăvit chiar de autor în antiteză cu fratele său – sărac, leneș, nechitit la minte și
nechibzuit la trebi, cu o mulțime de copii.

Însă toate lipsurile lui Dănilă sunt compensate de o nevastă muncitoare și bună la inimă, și ea
în antiteză cu nevasta fratelui cel mare zgârcită și rea, restabilind un oarecare echilibrul.

Titlul este alcătuit dintr-un nume propriu și un supranume, cei doi termeni sugerând cele două
ipostaze ale personajului și corespunzând, totodată, celor două părți ale basmului.

Primul drum corespunde motivului schimbului păgubos. Lista schimburilor păguboase indică

un personaj credul și cam netot. De fiecare dată schimbul este inferior ca valoare în cele din
urmă alegându-se cu nimic – o pungă goală.  Prin urmare, primul drum nu marchează nicio
evoluție în comportamentul personajului, el doar confirmând ceea ce știam deja. În absența
drumului inițiatic tematica eroică dispare.

Dănilă mai împrumută o dată  boii și carul fratelui său și pornește în cel de-al doilea drum.
Mergând să taie lemne în pădure, Dănilă omoară animalele și zdrobește carul, moment în care
fratele său îl îndeamnă să se călugărească. Reîntors în pădure, el începe să construiască o
mănăstire chiar în iazul locuit de demoni. Înspăimântați, demonii îi oferă un burduf plin cu
galbeni cu care ar fi putut dobândi o mulțime de suflete. Astfel pactul cu diavolul înseamnă
salvarea sufletului lui Dănilă dar și a altor suflete. Scaraoțchi își trimite dracii să recupereze
banii. Din acest moment, lucrurile se vor întoarce în favoarea lui. Arma lui Dănilă va
fi șiretenia și cu ea îi va păcăli pe diavoli. Supus la mai multe probe, ca și personajul din
basmul popular, Dănilă reușește să le treacă prin șmecherie, fiind ajutat într-una dintre ele, și
de copiii săi, rămânând cu banii.

Trăsăturile fantasticului. Basm atipic, elementele fantastice din Dănilă Prepeleac sunt

reprezentate de dracii care locuiesc în mijlocul pădurii – o poartă deschisă spre lumea
infernală – tărâmul zmeului. Ei sunt făpturi supranaturale, ființe malefice cărora însă le
lipsește istețimea. Dănilă, care până acum dă dovadă de multă prostie, reușește să-l învingă pe
dracul și chiar să-și râdă de el. Astfel Creangă atribuie fabulosului o latură comică, arătând că
singurul mod prin care se poate învinge răul este râsul.

Elemente originale

 formula de început, mediană și finală specifice basmului popular este absentă;

 spațiul este determinat și real – satul;

 motivul drumului (din basmul folcloric) nu este inițiatic;

 fabulosul lipsește;

 personajul central este opus celui din basm, lipsește latura eroică;
  probele pe care acesta le trece sunt simple, dracul fiind chiar mai prost decât Dănilă;

 lumea înfățișată este „pe dos”.

Limbajul  Caracterul popular al limbii lui Creangă nu se reduce doar la lexicul folosit, ci poate
fi extins și la fonetism, gramatică și stil. Toate aceste mijloace
creează spontaneitatea și autenticitatea care cuceresc cititorul încă de la primele pagini.

În toate basmele lui Creangă, narațiunea  se împletește cu dialogul,  prezent în toate basmele

lui Creangă, imprimă dinamism textului și dau impresia că acțiunea se derulează sub ochii
noștri. Este, de asemenea, o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor, și
cu monologul, care permite cititorului să cunoască motivația personajului în acțiunile sale
precum și concluziile la care ajunge acesta. Na, c-am scăpat de racul și-am dat peste tată-
său.

Viziunea asupra lumii prinde contur pe măsură ce povestirea se derulează. Creangă are o

viziune optimistă, chiar umoristică asupra lumii și manifestă înțelegere față de defectele
umane.

Repere critice:

Poveștile lui Ion Creangă sunt „bucăți rupte din viața poporului moldovenesc”. (G. Ibrăileanu)

*prepeleac = par în care se pun la țară oale să se scurgă.