Implicarea trezoreriei statului în

asigurarea stabilităţii financiare

Iaşi, 2011
 Cuprins:

1. Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Publice. Premise şi principii.................p.2

2. Funcţiile Trezoreriei Publice.........................................................................p.7

Bibliografie

1. Necesitatea înfiinţării Trezoreriei Publice. Premise şi principii

2
 Tranziţia la economia de piaţă reprezintă un proces complex şi de durată care presupune
înfăptuirea unor multiple obiective, printre care un loc important îl ocupă restructurarea economiei
naţionale. Această acţiune necesită importante resurse financiare şi materiale ale căror procurare şi
administrare constituie o problemă realmente dificilă, dacă se urmăreşte şi respectarea unor principii
de bază cu privire la o fiscalitate echitabilă şi o politică bugetară corectă. Se poate aprecia că
Trezoreria apare ca o necesitate a sistemului finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă,
deschizând noi perspective de integrare a acesteia la nivel european şi mondial.
Trezoreria are un rol foarte important în cadrul sistemului finanţelor publice şi este
determinat în primul rând de atribuţiile ei principale care se referă la: asigurarea execuţiei bugetului
public naţional privind încasarea veniturilor şi efectuarea plăţilor dispuse de ordonatori în limita
creditelor acordate; casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea
plăţilor şi păstrarea disponibilităţilor; asigurarea evidenţei contabile privind execuţia de casă pentru
toate operaţiunile de încasări şi plăţi, asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor şi a
celui financiar preventiv asupra efectuării plăţilor.
Întreaga execuţie bugetară se realizează prin trezorerie, volumul operaţiunilor ajungând la
cifre importante ce pun în evidenţă rolul trezoreriei. Referindu-se la unul din principalele roluri şi
anume acela de casier al statului, apreciem că trezoreria finanţelor publice generează o adevărată
reţea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre încasări şi plăţi, în permanenţă
trebuind să existe disponibilităţi care să facă faţă scadenţelor.
Prin trezorerie se asigură exercitarea în mai bune condiţii a atribuţiilor Ministerului
Finanţelor Publice şi unităţilor sale teritoriale ca urmare a reorganizării şi îmbunătăţirii aparatului
financiar-fiscal, urmărindu-se întărirea rolului şi importanţei unităţii fiscale teritoriale în cadrul
căreia funcţionează un compartiment destinat cu activitate de trezorerie. Trezoreria asigură
organizarea celor mai bune condiţii pentru exercitarea controlului prin organe proprii ale
Ministerului Finanţelor Publice privind realizarea veniturilor.

Premisele înfiinţării Trezoreriei Statului

3
 Premisele înfiinţării trezoreriei finanţelor publice în ţara noastră au fost1:
 reorganizarea sistemului bancar cu consecinţe asupra execuţiei finanţelor publice. Astfel are
loc separarea Băncii Naţionale ca bancă centrală, independentă cu atribuţii clare pe linia
realizării politicii monetare a tării şi înfiinţarea Băncii Comerciale Române, care a preluat de
la Banca Naţională conturile de venituri şi cele de cheltuieli ale bugetului de stat, ale
bugetului asigurărilor sociale, ale bugetelor locale, ale .bugetelor fondurilor speciale şi
conturile instituţiilor publice, deci întreaga execuţie de casă a bugetului public;
 schimbarea concepţiei privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice;
 întărirea autonomiei finanţelor publice care prin lege era împuternicită să efectueze execuţia
de casă a bugetului de stat;
 înfiinţarea şi funcţionarea unor fonduri speciale, în afara bugetului de stat;
 diversificarea fondurilor extrabugetare.

Importanţa organizării Trezoreriei Statului

Importanţa organizării Trezoreriei Statului a Finanţelor Publice în România rezultă din
următoarele:
a) este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuţiei finanţelor publice,
protejându-le de toate riscurile;
b) permite soluţionarea unor probleme importante financiare prin mijlocirea operaţiilor
specifice şi anume:
 gestionarea creditelor externe primite de către Guvern pentru sprijinirea programelor de
reformă;
 mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar şi
pentru serviciul datoriei publice;
 finanţarea obligaţiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontare în
conturile de clearing, barter şi cooperare economică, în vederea echilibrării importurilor cu
exporturile.
Înfiinţarea trezoreriei finanţelor publice în România a completat cadrul instituţional prin care
statul şi-a creat posibilitatea de a-şi stabili şi aplica politica de venituri şi cheltuieli. Astfel a devenit
posibilă creşterea răspunderii utilizării banilor publici, cât şi asupra asigurării finanţării obiectivelor
şi utilizării banilor publici, cât şi asupra asigurării finanţării obiectivelor şi acţiunilor aprobate. Ca
1
Tatiana Moşteanu şi colab. – ”Buget şi trezorerie publică”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 274;
4
urmare, prin Trezorerie este posibilă cunoaşterea şi rezolvarea implicaţiilor specifice gestiunii
financiare publice. În plus Trezoreria facilitează folosirea de către Ministerul Finanţelor Publice cu
ocazia întocmirii aprobării şi execuţiei bugetului public, a instrumentelor de analiză fundamentală şi
de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, voluntar şi a datoriei publice.
În România, Trezoreria publică este concepută ca un sistem integrat, centralizat, la nivelul
Ministerului Finanţelor Publice, şi descentralizat, în plan teritorial, cu unităţi funcţionale şi de
gestiune financiară la nivel de municipii (inclusiv municipiul Bucureşti), oraşe, comune şi sectoarele
municipiului Bucureşti, coordonarea activităţii acestora în teritoriu fiind asigurată în judeţe de
activităţile de trezorerie şi contabilitate publică judeţene.
Funcţionarea Trezoreriei statului la nivel central este asigurată de Direcţia generală a
contabilităţii publice şi a sistemului de decontări în sectorul public şi Unitatea de management a
Trezoreriei statului.

Principiile de bază privind funcţionarea Trezoreriei Statului

1) Realitatea informaţiei
În numeroase cazuri, până la organizarea Trezoreriei statului, informaţia cu privire la
structura veniturilor publice era deformată din cauza greşelilor de înregistrare a acestora pe
subdiviziunile clasificaţiei bugetare, ca urmare a unui control insuficient a documentului prin care se
efectua vărsământul către buget. De asemenea, în cazul plăţilor de casă, neajunsul consta în aceea
că, datorită aproape inexistenţei controlului financiar preventiv, se efectuau plăţi de casă care nu
concordau cu clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice pentru care erau aprobate creditele
bugetare. Practic, se efectuau, în multe situaţii, deturnări importante de resurse financiare publice;
2) Realizarea actului de control
Un control fiscal se realizează din punctul de vedere al încadrării corecte a veniturilor
bugetare, a fondurilor speciale şi extrabugetare pe clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice
şi al altor criterii urmărite pe plătitori etc., precum şi un control financiar preventiv exercitat asupra
tuturor documentelor de plăţi, cu sau fără numerar, privind execuţia componentelor bugetului
general consolidat în principal;
3) Universalitatea
În accepţia pe care o înţelegem, în contextul acestei cărţi, universalitatea se referă la faptul că
activitatea de Trezorerie a statului trebuie să se manifeste la nivel naţional. în acelaşi sens, referindu-
ne la o universalitate în plan teritorial, această instituţie, prin organele sale operative, înfăptuieşte
5
execuţia la nivel judeţean, la nivelul sectoarelor şi municipiului Bucureşti pentru toate componentele
bugetului general consolidat;
4) Unicitatea
În sensul subiectului abordat, obligă ca toate bugetele să se execute numai prin Trezoreria
statului; instituţiile publice au obligaţia de a păstra disponibilităţile numai în conturi deschise aici,
fiind exclusă posibilitatea de a avea conturi şi la băncile comerciale. Excepţie fac, deocamdată,
disponibilităţile virate pentru procurarea valutei, păstrarea acesteia, inclusiv a încasărilor în această
monedă provenite din activitatea proprie, donaţii sau sponsorizări, restricţie care credem că trebuie
înlăturată pe viitor. Unicitatea se referă, de asemenea, la metodologia de lucru şi a mecanismelor
implementate, la documentele care circulă prin Trezoreria statului, la obiectivele de control, la
tehnica de prelucrare a datelor şi de elaborare a situaţiilor de sinteză, ceea ce facilitează funcţionarea
unitară a sistemului informaţional-contabil instituit.
5) Operativitatea informaţiei
Asigurarea operativităţii informaţiilor cu privire la execuţia componentelor bugetului general
consolidat, în plan judeţean, al municipiului Bucureşti, cât şi naţional, se realizează prin sistemul
informaţional-contabil propriu, deosebit de important pentru fundamentarea deciziilor privind
derularea execuţiei bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a
bugetelor fondurilor speciale.
6) Corelaţia totală a veniturilor şi cheltuielilor cu bugetul din care acestea fac parte ,
denumit în literatura de specialitate din Germania „al completivităţii".
Acest principiu impune ca veniturile încasate să fie vărsate în întregime bugetului căruia îi
aparţin, iar cheltuielile, de asemenea, în totalitatea lor să fie suportate din bugetul unde au fost
prevăzute, regula generală fiind aceea că o cheltuială nu poate fi finanţată decât dintr-un singur
buget. Aceeaşi regulă obligă ordonatorii de credite de a nu efectua plăţi directe din încasări, pentru a
nu se elimina posibilitatea controlului fiscal asupra colectării veniturilor şi a celui financiar
preventiv asupra efectuării cheltuielilor, prin obligativitatea evidenţierii în conturi a tuturor
încasărilor, pe de o parte, şi a tuturor plăţilor, pe de altă parte.
7) Echilibrarea fluxurilor Trezoreriei statului
Obligativitatea Trezoreriei statului de a-şi echilibra intrările de fluxuri financiare cu ieşirile
reprezintă regula de fier care nu poate fi încălcată sub nici o formă, întrucât această instituţie nu
poate funcţiona pe „roşu". Fluxurile financiare de intrări trebuie să acopere în întregime, şi în orice
moment al exerciţiului financiar, plăţile. Dacă nu se colectează suficiente resurse proprii din
6
impozite şi taxe pentru acoperirea plăţilor, se apelează invariabil la întregirea acestora prin
împrumuturi de stat.
8) Legalitatea are în vedere respectarea dispoziţiilor legale, adică nici o cheltuială nu poate fi
înscrisă în bugetele publice şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza
legală pentru respectiva cheltuială.

2. Funcţiile Trezoreriei Publice

Trezoreria finanţelor publice a fost concepută ca o instituţie financiară prin care sectorul
public îşi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi, asupra cărora Ministerul Finanţelor Publice
exercită controlul fiscal şi financiar preventiv. Funcţiile de bază ale trezoreriei finanţelor publice
sunt următoarele2:

2
Tatiana Moşteanu şi colab. – ”Buget şi trezorerie publică”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 275;
7
 a) casier (casierie) al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor bugetare,
efectuarea plăţilor în numerar sau pe calea decontărilor cât şi păstrarea disponibilităţilor;
b) asigurarea execuţiei de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a
bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a mijloacelor extrabugetare, reflectate în
încasarea veniturilor din impozite şi taxe de la agenţii economici şi contribuabili (persoane
fizice) precum şi în efectuarea plăţilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor
bugetare aprobate;
c) exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât şi a
încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile şi
destinaţia aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli;
d) efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice precum şi păstrarea
disponibilităţilor acestora, în urma constituirii şi utilizării mijloacelor extrabugetare şi a
fondurilor speciale;
e) atragerea disponibilităţilor din economie (de la agenţi economici, instituţii financiare şi
populaţie) pe calea constituirii de depozite cât şi prin împrumuturi de stat lansate în vederea
asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea şi retehnologizarea unor sectoare din
economie, pentru acoperirea deficitului bugetar, ş.a.;
f) efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităţilor statului existente în mod
temporar în conturile trezoreriei finanţelor publice;
g) gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea împrumuturilor interne şi externe cât
şi în folosirea acestora conform destinaţiei prevăzute în contractele încheiate, precum şi în
rambursarea la scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor aferente;
h) asigură evidenţa operativă şi contabilă privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de
încasări şi plăţi, cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare şi pe plătitori;
i) asigură funcţionarea corespunzătoare a sistemului informaţional contabil privind raportarea
execuţiei bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor
speciale şi extrabugetare, ş.a.

Funcţiile clasice ale Trezoreriei

Trezoreria are două funcţii clasice, respectiv: funcţia de casier al statului şi cea de bancă a
statului.
8
 A. Funcţia de casier al statului
Trezoreria, în calitate de casier al statului, asigură centralizarea fondurilor publice prin:
a) execuția de casă centralizării operațiilor de încasări și plăți efectuate de stat
Obiectul execuţiei îl reprezintă operaţiile autorităţilor publice şi ale corespondenţilor săi
(instituţii publice, agenţi economici). Trezoreria efectuează un număr mare de operațiuni de încasări
şi plăţi. Acestea sunt operaţii prevăzute în Legea bugetară anuală. Totodată, Trezoreria este şi
casierul corespondenţilor săi, care, în baza reglementării generale a contabilităţii publice, depun, cu
titlu obligatoriu sau facultativ, fondurile la Trezorerie sau sunt autorizaţi să efectueze operaţii de
încasări şi plăţi prin intermediul conturilor trezoreriei. Aceştia au conturi deschise la trezorerie,
pentru care Ministerul Finanţelor Publice fixează condiţiile de funcţionare şi regimul dobânzilor.
Astfel, Trezoreria este casierul administraţiilor autonome care întocmesc bugete anexe sau au
personalitate juridică distinctă de cea a statului, cum sunt instituţiile publice.
În calitate sa de casier al statului, Trezoreria emite titluri de împrumut public şi gestionează
datoria publică. Pentru împrumuturile pe termen scurt, Trezoreria are un rol important în emisiunea
titlurilor de stat, destinate onorării obligaţiilor exigibile, precum şi vegherii la existenţa
disponibilităţilor băneşti.
b) vegherea la existența disponibilităților pentru a face față angajamentelor statului
Rolul fundamental al Trezoreriei este acela de a veghea dacă, în fiecare moment, există
fonduri disponibile pentru a face faţă cheltuielilor statului şi ale corespondenţilor săi. Procurarea de
bani, în casieria publică, este prima dintre operaţiile trezoreriei. Aceasta este legată de mişcarea
fondurilor în timp, determinată de termenele la care devin exigibile încasările şi plăţile. Astfel,
încasările şi plăţile sunt obiectul fluctuaţii for în cursul anului.
Pentru cheltuielile ordinare ale bugetului public există o anumită regularitate în nivelul lor
lunar, cu excepţia lunii decembrie, în care se execută parţial cheltuielile, serviciile publice utilizând
cea mai mare parte a creditelor lor încă neconsumate înainte de închiderea exerciţiului, creditele
riscând să fie anulate în virtutea legii anualităţii.
Pentru veniturile bugetare, regularitatea este mai puţin realizabilă, deoarece depinde de
ritmicitatea vieţii economice, mai ales în cazul impozitelor directe.
Aceste mişcări ale veniturilor şi cheltuielilor se combină cu alte mişcări de fonduri
excepţionale (emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor contractate de pe pieţe
interne, plăţi de comisioane) şi cu mişcările datorate operaţiilor corespondenţilor. Prin analiza
acestor mişcări excepţionale se poate determina un trend în fluctuaţia lichidităţilor Trezoreriei şi
9
succesiunea perioadelor de creşteri (lichidităţi abundente) şi scăderi (lipsa lichidităţilor). Asemenea
perioade pot fi identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar şi în cazul
lunilor.
Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse: fondurile
corespondenţilor; certificatele de trezorerie; credite primite de la banca centrală.
Mecanismul centralizării fondurilor a constat în crearea unei administrații speciale,
însărcinată să primească veniturile și să efectueze plățile – instituția Trezoreriei publice. Încă de la
început această instituție fiind axată mai mult pe funcții contabile, a presupus separarea sa în raport
cu administrațiile, respectiv cu autoritățile care iau decizii privind execuția bugetului.
În contextul funcțiilor originare, înființarea Trezoreriei Statului a prezentat importanță în
special din punct de vedere al independenței în raport cu puterea financiară privată, dar și tratarea sa
sub forma centralizării politice și administrative. Instituirea Trezoreriei Statului centralizate a fost
una dintre etapele importante pe planul separării între finanțele publice și cele private. Stabilirea
unității casieriei în favoarea serviciului public al Trezoreriei Statului a fost însoțită de atribuirea
agenților săi a dreptului de control asupra ansamblului operațiilor de execuție a bugetului ceea ce a
întărit centralizarea politică și administrativă3.

Mișcările veniturilor si cheltuielilor se combină cu alte mișcări de fonduri excepționale, cum

ar fi emisiunea de împrumuturi, rambursarea împrumuturilor contractate de pe piețe externe, plăți de
comisioane și cu mișcările datorate operațiilor corespondenților. Aceste mișcări excepționale
imprimă lichidității Trezoreriei mari variații și prin intermediul lor se poate determina un trend în
fluctuația lichidităților Trezoreriei și succesiunea perioadelor de creșteri (lichidități abundente) și
scăderi (lipsa de lichidități). Asemenea perioade pot fi identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale
acestora, între trimestre, dar și în cazul lunilor, între decadele acestora.
Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse:
a. utilizarea fondurilor corespondenților
Soluția prin care Trezoreria înțelege să rezolve problema procurării de resurse pentru
asigurarea disponibilităților în orice moment în casieriile publice constă mai întâi în a drena în
casieriile sale o masă de resurse, pe care le tranzitează, însă care contribuie la alimentarea casieriei
sale.

3
Belean P. - ”Trezoreria Statului în România – evoluție, structură organizatorică, coordonate ale contabilității ”, Ed.
Vasile Goldiș – University Press, Arad, 2000, pag. 63;
10
 Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondenților: autorităților publice locale,
instituții publice, întreprinderi publice și altele. Trezoreria are posibilitate să dispună de aceste
fonduri în momentul când acești corespondenți, la rândul lor, dau ordine de eliberare de fonduri din
aceste conturi în vederea efectuării plăților proprii.
În ciuda centralizării fondurilor, disponibilitățile astfel procurate de Trezorerie pot fi
insuficiente pentru asigurarea lichidităților necesare. Această insuficiență poate fi cauzată de un
deficit bugetar important, precum și de faptul că acesta creează un gol în casieria trezoreriei. De
asemenea, această insuficiență poate să țină de deciziile luate de corespondenți privind retragerea
fondurilor din conturi. Aspecte ale dezechilibrului monetar, deficitul balanței conturilor pot de
asemenea, să restrângă lichiditățile bancare și prin acesta să diminueze solvabilitatea Trezoreriei. În
acest caz, trebuie ca trezoreria să procedeze la alimentarea casieriei sale prin alte mijloace, deoarece
disponibilitățile corespondenților săi nu sunt suficiente. Astfel se apelează la emisiunea bonurilor de
tezaur și la avansurile acordate de Banca Națională a României.
b. emisiunea bonurilor de tezaur
Bonurile de tezaur sunt împrumuturi pe termen scurt și mediu, destinate publicului și
băncilor sau organismelor financiare.

Categoriile de bonuri de tezaur ce pot fi emise sunt:

a) bonuri în formular4;
b) bonuri în cont curent.
Bonurile în formular sunt plasate la ghișeul deschis. Acestea constituie unul dintre
elementele esențiale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune variază în
funcție de obiectivele cantitative sau calitative ale acestei politici. Astfel, caracteristicile bonurilor în
formular sunt modificate frecvent în scopul schimbării volumului sau stabilității resurselor colectate
de la public.
Trezoreria are posibilitatea de a face să varieze nivelul bonurilor în circulație și de a spori
subscripțiile procedând la așa-numita „campanie a bonurilor”. Prin ridicarea ratei dobânzii, prin
creșterea anumitor avantaje ale deținătorilor îndeosebi fiscale, prin recurgerea la publicitate, prin
sporirea comisioanelor acordate organismelor de plasare, este posibil să se mărească emisiunea
bonurilor. Este posibil și fenomenul invers, procedându-se la o diminuare a ratei dobânzii bonurilor.
4
Sunt bonuri de tezaur destinate prescripției în acțiuni sau obligațiuni;
11
 Bonurile în cont curent sunt bonurile cumpărate de diferite instituții financiare, bănci care
doresc să-și înscrie valoarea lor într-un cont curent girat de Banca Națională a României. Acest
sistem este mai eficient, economisind cheltuielile de confecționare, de pază și de manipulare a
formularelor.
Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se referă la alternativele operațiunilor trezoreriei
posibile de folosit pentru a influența masa subscripțiilor. Acestea sunt:
 mecanismul plafonului, care constă în proporția stabilită de autoritatea monetară, ca
procentaj din disponibilitățile băncilor, care poate să fie plasată în bonuri de tezaur. Acest
mecanism reprezintă un împrumut forțat prin care băncile trebuie să asigure, prin bonuri de
tezaur, o anumită masă a subscripțiilor;
 mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide ale băncilor,
inclusiv bonurile de tezaur și ansamblul resurselor. În acest sistem, trezoreria nu este
singurul beneficiar al blocării activelor bancare ca în cazul mecanismului plafonului,
deoarece efectele de comerț mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul coeficientului.
De fapt, stabilirea coeficientului de trezorerie poate permite reducerea, puțin câte puțin, a
proporției plafonului;
 mecanismul rezervelor obligatorii, prin care băncile sunt constrânse să conserve, într-un cont
creditor neremunerat de la Banca Națională a României, active reprezentând o anumită
fracțiune a depozitelor astfel încât partea respectivă din creditele potențiale să fie considerată
ca economie. Creșterea acestui procentaj restrânge expansiunea creditelor și reprezintă o
formă concretă de luptă contra inflației. Deși aceste mecanisme au dus la reducerea rolului
bonurilor de tezaur în sistemul bancar, totuși băncile continuă să subscrie la bonuri de tezaur
pentru plasarea disponibilităților;
 mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare . Aceasta presupune
stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu nivelul total al
resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezintă forma curentă, obișnuită sau normală de
recurgere la împrumut ca mijloc de procurare de resurse publice. Împrumuturile propriu-zise
sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Împrumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat
și de o manieră permanentă. Ele generează o datorie pe termen scurt, cunoscută sub
denumirea de datorie flotantă.
c. avansuri acordate de banca de emisiune

12
 Cel mai important ajutor pe care Banca Națională a României îl acordă statului rezultă din
avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acordă pe baza unei convenții încheiate între
Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României prin care banca consimte voluntar un
avans și îi fixează condițiile.
Banca Națională a României efectuează pentru Trezorerie următoarele operații:
• asigură mișcarea fondurilor în spațiul dintre diferitele sucursale și deținătorii de conturi;
• asigură gestiunea contului curent general al Trezoreriei, a bonurilor de tezaur;
• pune la dispoziția Trezoreriei, în mod gratuit, ghișeele pentru plasarea bonurilor și asigură
gratuit serviciul său;
• varsă o redevență statului în contrapartidă privilegiului emisiunii;
• ia în păstrare bonuri și alte valori publice;
• scontează bonuri de tezaur și colaborează cu Trezoreria în politica monetară (creație
monetară).
Prin funcția de casierie, Trezoreria efectuează toate operațiunile propriu-zise de încasare a
veniturilor bugetare și de plăți de la buget, în numerar sau prin decontări în cont; controlul asupra
cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget și asigurarea informației necesare privind execuția
de casă a bugetului în vederea întocmirii conturilor de execuție a bugetului și a elaborării rapoartelor
periodice asupra acesteia; gestionează poziția zilnică de casă a bugetului și asigură lichiditățile
necesare prin cunoașterea fluxurilor de încasări și plăți, elaborarea de prognoze cu privire la
cerințele de plată, la sincronizarea plăților și încasărilor, inclusiv a acelora privind finanțarea
deficitului și serviciul datoriei publice.

B. Funcția de bancă a statului

Rolul de bancher al Trezoreriei prezintă două forme și anume: Trezoreria acționează ca o
bancă de depozit, bancă de afaceri care furnizează capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura
dezvoltarea, dar, totodată, Trezoreria acționează ca o bancă de emisiune și în acest fel intervine în
domeniul circulației monetare.
Gestionarea fondurilor publice este activitatea Trezoreriei ce se realizează datorită unității
casieriei și a unității de gestiune a acesteia, casieria poate asigura gospodărirea fondurilor atât în
timp, cât și în spațiu. Gestionarea în spațiu presupune compensațiile, adică compensarea deficitului
cu excedentul înregistrat, precum și transferul de numerar pentru centralizare la Trezoreria din

13
Ministerul Finanțelor, care asigură compensarea între casieriile locale componente ale unității
administrativ-teritoriale.
Compensarea se efectuează numai pe baza ordinului trezorierului plătitor general cu condiția
existenței disponibilităților bănești în Casieria Generală5. Astfel, Casieria centrală trebuie să se
aprovizioneze cu lichidități bănești.
Gestionarea fondurilor în timp înseamnă planificarea și efectuarea operațiilor de încasări și
plăți bugetare atât în cadrul anului financiar, cât și pe mai mulți ani prin conturile speciale ale
Trezoreriei, al cărui rol constă în ajustarea acestor operații în timp.
Administrarea Trezoreriei Statului presupune realizarea distincției între echilibrul bugetar și
echilibrul Trezoreriei. Chiar și într-un buget echilibrat există decalaje sezoniere, Trezoreria trebuind
să asigure conexiune între secvențele fluxurilor bugetare. În perioade de deficit bugetar, funcția
Trezoreriei este aceea de a asigura acoperirea nevoilor de finanțare ale Statului, mobilizând resurse
pe piețele de capitaluri. Atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel și când structura
acesteia s-a diversificat, Trezoreria trebuie să ducă o politică eficientă de gestiune a îndatorării,
intervenind pe piața titlurilor sale pentru a obține profit din oportunitățile reducerii sau extinderii
costurilor datoriei.
În calitatea sa de bancă, Trezoreria asigură următoarele servicii:
• este banca la care instituțiile publice își au deschise conturile de încasări și plăți, realizând
astfel gestionarea disponibilităților bănești ale sectorului public și integrarea acestora în
politica de lichidități a bugetului;
• gestionează datoria publică internă și externă, asigurând evidența și plata serviciului datoriei
publice;
• asigură contabilitatea privind execuția de casă pentru operațiunile de încasări și plăți privind
veniturile și cheltuielile sectorului public;
• efectuează și operațiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant la
coordonarea de împrumuturi diferitelor agenții guvernamentale, care la rândul lor pot acorda
împrumuturi;
• exercită un control fiscal asupra încasării veniturilor bugetare și unul financiar preventiv
asupra efectuării plăților privind respectarea limitelor și destinației creditelor bugetare așa
cum acestea au fost aprobate, deschise și repartizate.

5
Are rol de împrumutător pentru Ministerul Finanțelor Publice, fiind astăzi reprezentată de Casieriile județene,
municipale, orășenești etc. ale Trezoreriei Statului;
14
 În plus față de funcțiile tradiționale ale Trezoreriei, casierie și bancă, Trezoreria se află în
strânsă legătură cu piața financiară și mai ales cu piața monetară. Pe măsură ce statul a evoluat, a
fost posibilă exercitarea unui anumit control asupra acestor piețe. Trezoreria Statului a fost
responsabilă cu acest control. Astfel, ea joacă un rol prim-plan în exercitarea uneia dintre funcțiile
esențiale ale finanțelor publice moderne, contribuind la menținerea echilibrului monedei și al
economiei în general.
Pornind de la aceste considerente de ordin general, în etapa actuală, trezoreriei, ca instrument
operativ al politicii financiare a statului, i se pot atribui următoarele funcţii principale:6
1) garant al statului;
2) intermediar financiar şi distribuitor de capital;
3) exercitarea rolului de putere publică;
4) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară publică în favoarea unităţile
economice;
5) gardian al noilor echilibre.
1. Funcția de garant al statului
Această funcţie reflectă foarte bine vechea denumire a trezoreriei legată de "mişcarea
generală a fondurilor" şi constă în ajustarea resurselor cu obligaţiunile (cheltuielile), asigurând un
întreg ansamblu de circuite a valorilor financiare, intrările şi ieşirile de fonduri necesitând un
echilibru permanent (şi în orice moment).
Trezoreria este chemată, în acest caz, să poată să pună la dispoziţia statului resurse superior
disponibile pe termen scurt, capabile să facă faţă oricăror nevoi neprevăzute. Trezoreria, ca şi garant
al statului, impune să se facă o distincţie între echilibrul bugetar şi echilibrul trezoreriei. Chiar în
cazul unui buget echilibrat, există diferite decalaje temporare, iar Trezoreria este cea care
echilibrează.
În perioada de deficit bugetar, trezoreria are rolul de acoperire a nevoilor de finanţe ale
statului, ridicând resursele pe piaţa capitalului, ceea ce înseamnă un împrumut pe termen lung. În
accepţiunea clasică de trezorerie a statului, ea este structurată pe împrumuturi pe termen scurt de pe
piaţa monetară, pe împrumuturi pe termen mijlociu, prin emiterea bonurilor de tezaur şi pe
împrumuturi pe termen lung, prin împrumuturi de stat de pe pieţele financiare. Trezoreria recurge

6
Tatiana Moșteanu și colab. – ”Buget și trezorerie publică”, Ed. Universitară, București, 2008, pag. 93;
15
însă foarte rar la împrumuturi pe termen scurt şi acesta numai atunci când există un excedent
temporar de lichidităţi.
2. Funcția de intermediar financiar, distribuitor de capital
În această funcţie, trezoreria va trebui să fie un fel de placă turnată a finanţărilor, un punct de
trecere obligatoriu, împrumutând nu doar pentru a acoperi un deficit, ci şi pentru a înlesni fluxul
fondurilor între împrumutători şi împrumutaţi.
Trezoreria va împrumuta pe unii agenţi financiari, jucând rolul de intermediar, dar cu
atribuţiuni ca oricare sistem bancar (sau instituţie financiară specializată). Ea împrumută unor agenţi
financiari - pe termen scurt - anumite sume, sub forma unor avansuri, sau alte împrumuturi pe
termen lung, pentru a contribui la finanţarea unor sectoare prioritare. Acest rol de intermediar
financiar al trezoreriei va trebui să fie real obiectiv şi să contribuie, împreună cu celelalte instituţii
financiare, la funcţionarea corespunzătoare a ”tabloului de finanţare al economiei”.

3. Funcția de exercitare a rolului de putere publică

Trezoreria poate să execute numeroase misiuni de autoritate, iniţiate de stat în sectoarele
financiare şi economice şi trebuie să deţină participaţiuni în aceste sectoare, ţinând cont şi de
tendinţele contemporane de intervenţionism a statului în sectoarele sau domeniile prioritare.
Trezoreria poate lua şi rolul de tutore al unor instituţii financiare, rezultate din
dezmembrarea puterii publice, odată cu creşterea autonomiei locale, exercitând o influenţă pe
măsură. Trezoreria trebuie să fie tutore asupra instituţiilor de credit şi sub acest titlu, să vegheze la
buna funcţionare, la orientarea şi funcţionarea acestora, reprezentând, pentru puterea publică, un real
executant în înfăptuirea politicii sale. Această funcţie de tutelă nu trebuie, însă, confundată cu
funcţia de supraveghere şi de control a sistemului bancar, pe care o are Banca Naţională.
În condiţiile unei economii echilibrate, Trezoreria are o alimentare fluentă a veniturilor
bugetare şi, cu o execuţie sănătoasă a cheltuielilor publice, disponibilităţile temporare existente pot
fi folosite pentru acoperirea, de scurtă durată, a unor deficite bugetare, cum de fapt, este prevăzut şi
în Ordonanţa Guvernului nr. 66/1994 (contribuind, şi pe această cale, la realizarea unor misiuni de
putere publică). În egală măsură, ea poate fi acţionar şi gestionar al participărilor publice de orice
natură (din sectorul industrial, financiar, comercial etc.), aceasta punând în mişcare mijloacele de
acţiune de care dispune statul.

16
 Instituţia mai poate fi asociată şi ca reprezentant al statului în relaţiile cu instituţiile
financiare economice internaţionale (FMI, BERD etc.), jucând un rol principal, alături de BNR, în
introducerea unei discipline economice şi financiare în ţara noastră.
4. Funcția de administrator al instrumentelor de intervenție financiară publică în favoarea
unităților economice
Pentru a stimula dezvoltarea economică, trezoreria trebuie să joace nu numai roiul de
împrumutător şi beneficiar de împrumut, ci să pună în aplicare şi alte mijloace care să uşureze
accesul pe piaţă, respectiv, să preia o parte din eventualul risc al agenţilor economici care recurg la
împrumuturi. Garantarea unor împrumuturi ale agenţilor economici de către stat, prin organele
Ministerului Finanţelor Publice, respectiv subvenţionarea unei anumite părţi a unor cheltuieli prin
intermediul Trezoreriei, pot influenţa dezvoltarea regională.
Prin acest procedeu, Trezoreria se poate substitui debitorului, în caz de declin economic al
acestuia, dar această substituire poate însemna un dublu avantaj. Pe de o parte, realizarea unei
siguranţe pentru instituţia financiară care acordă împrumutul, pe de altă parte realizarea unei
siguranţe pentru agentul economic care, girat fiind de trezorerie, are un câmp mai mare (mai larg) de
acţiune şi de utilizare a împrumutului contractat. În astfel de condiţii, trezoreria poate acorda
avansuri rambursabile, mai ales în domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.
Prin asumarea rolului de administrator ai unor instrumente de intervenţie financiară publică
în favoarea agenţilor economici, trezoreria vizează o serie de obiective, care pot să conducă la:
 dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului;
 creşterea ”chiriei sociale” şi a accesului de proprietate; susţinerea unor ramuri în procesul de
restructurare (siderurgia, construcţiile navale etc.), aflate în declin financiar;
 finanţarea investiţiilor din domeniul public; susţinerea inovaţiei prin intermediul societăţilor
financiare de inovare sau al ajutorului pentru cercetare;
 dezvoltarea exporturilor şi, în general, ameliorarea soldului balanţei de plăţi.
5. Funcția de gardian al marilor echilibre
Această funcţie a trezoreriei poate fi socotită ca o încoronare a celorlalte funcţii menţionate
anterior. Marile echilibre pot fi definite ca raporturi de egalitate între nevoile şi capacităţile de
finanţare, exprimând obiectul politicii financiare a unui stat.
Mai întâi, echilibrul trezoreriei publice va consta în asigurarea unei situaţii speciale – aceea
că bugetele şi conturile speciale ale acesteia trebuie să aibă, în raport de cheltuieli, destule resurse şi
posibilităţi de împrumut pentru a putea închide circuitul fondurilor publice.
17
 La fel, echilibrul pieţelor de capitaluri presupune că economia trebuie să fie capabilă pentru
finanţarea investiţiilor. CEC-ul alături de trezorerie trebuie să contribuie la realizarea acestui circuit,
pentru bunul mers al pieţei financiare, programarea şi realizarea investiţiilor publice reprezentând
obiective prioritare ale politicii financiare.
Echilibrul circuitelor monetare trebuie supravegheat şi de către trezorerie, aceasta fiind
chemată, alături de Banca Națională, să supravegheze ca moneda emisă să fie în cantitate suficientă,
dar nu excesivă, pentru funcţionarea economiei şi ca aceasta să circule, în bune condiţii, între agenţii
economici.
Echilibrul plăţilor exterioare presupune ca trezoreria, prin intermediul împrumuturilor, al
contractelor de împrumuturi din exterior, să poată finanţa un deficit sau să poată utiliza eficient un
excedent al balanţei de plăţi.
Echilibrul pieţei de schimb presupune, pentru trezorerie, posibilitatea supravegherii, alături
de BNR, a valorii exterioare a monedei naţionale, acoperind (sau preluând) astfel diferenţele de curs
valutar nefavorabil ale acesteia.
Toate aceste echilibre trebuie să fie asigurate de către trezorerie în condiţiile realizării
politicii economice a statului de drept, trezoreria trebuind să se situeze în centrul ”pilotajului
macroeconomic”.
Pornind de la câteva consideraţii de ordin teoretic, menţionate anterior, cu privire la
trezorerie - ca instrument operativ al politicii financiare - putem concluziona că trezoreria poate fi
definită astfel: ”Trezoreria este un organism financiar de stat care asigură menţinerea marilor
echilibre financiare şi monetare, efectuând operaţiunile de casă, bancă şi contabilitate necesare
finanţelor publice şi exercitând o activitate de tutelă, finanţare şi impuls în materie economică şi
financiară”.
Reuniunea acestor elemente într-o acţiune coordonată formează politica financiară a oricărui
stat bine structurat şi bine stabilizat, care are toate instituţiile sale financiare într-o funcţionalitate cât
mai apropiată de necesităţile obiective ale perioadei pe care acesta o parcurge.
În sinteză, se poate spune că Trezoreria Statului joacă un rol important în stabilitatea
financiară a unei economii naționale, prin diversele funcții pe care aceasta le are și prin principiile
după care se ghidează.

18
 Bibliografie:

1. Attila Gyorgy – ”Finanțe publice și trezoreria statului”. Editura Universitară, București,

2007;
2. Belean Pavel - ”Trezoreria Statului în România – evoluție, structură organizatorică,
coordonate ale contabilității”, Editura Vasile Goldiș – University Press, Arad, 2000;
3. Belean Pavel, Gabriela Anghelache – ”Trezoreria Statului. Organizarea, funcționarea și
sistemul contabil”, Editura Economică, București, 2004;
4. Filip Gheorghe – ”Finanţe publice”, Editura Junimea, Iaşi, 2002
5. Moșteanu Tatiana și colab. – ”Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București,
2008;
6. Ordonanța de Urgență nr. 146 din 31 octombrie 2002 privind formarea şi utilizarea
resurselor derulate prin trezoreria statului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 295/16 aprilie 2008;
7. Ordin nr.1.235 din 19 septembrie 2003 al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 201/2003, publicat în M. Of. Nr. 734/21 oct. 2003;
8. Ordin nr.1.565 din 6 noiembrie 2003 al ministrului finanţelor publice pentru modificarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

19
146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 201/2003, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice
nr. 1.235/2003, publicat în M. Of. Nr. 788/7 nov. 2003.

20