Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iaşi, 2011
Cuprins:
Bibliografie
2
Tranziţia la economia de piaţă reprezintă un proces complex şi de durată care presupune
înfăptuirea unor multiple obiective, printre care un loc important îl ocupă restructurarea economiei
naţionale. Această acţiune necesită importante resurse financiare şi materiale ale căror procurare şi
administrare constituie o problemă realmente dificilă, dacă se urmăreşte şi respectarea unor principii
de bază cu privire la o fiscalitate echitabilă şi o politică bugetară corectă. Se poate aprecia că
Trezoreria apare ca o necesitate a sistemului finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă,
deschizând noi perspective de integrare a acesteia la nivel european şi mondial.
Trezoreria are un rol foarte important în cadrul sistemului finanţelor publice şi este
determinat în primul rând de atribuţiile ei principale care se referă la: asigurarea execuţiei bugetului
public naţional privind încasarea veniturilor şi efectuarea plăţilor dispuse de ordonatori în limita
creditelor acordate; casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea
plăţilor şi păstrarea disponibilităţilor; asigurarea evidenţei contabile privind execuţia de casă pentru
toate operaţiunile de încasări şi plăţi, asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor şi a
celui financiar preventiv asupra efectuării plăţilor.
Întreaga execuţie bugetară se realizează prin trezorerie, volumul operaţiunilor ajungând la
cifre importante ce pun în evidenţă rolul trezoreriei. Referindu-se la unul din principalele roluri şi
anume acela de casier al statului, apreciem că trezoreria finanţelor publice generează o adevărată
reţea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre încasări şi plăţi, în permanenţă
trebuind să existe disponibilităţi care să facă faţă scadenţelor.
Prin trezorerie se asigură exercitarea în mai bune condiţii a atribuţiilor Ministerului
Finanţelor Publice şi unităţilor sale teritoriale ca urmare a reorganizării şi îmbunătăţirii aparatului
financiar-fiscal, urmărindu-se întărirea rolului şi importanţei unităţii fiscale teritoriale în cadrul
căreia funcţionează un compartiment destinat cu activitate de trezorerie. Trezoreria asigură
organizarea celor mai bune condiţii pentru exercitarea controlului prin organe proprii ale
Ministerului Finanţelor Publice privind realizarea veniturilor.
3
Premisele înfiinţării trezoreriei finanţelor publice în ţara noastră au fost1:
reorganizarea sistemului bancar cu consecinţe asupra execuţiei finanţelor publice. Astfel are
loc separarea Băncii Naţionale ca bancă centrală, independentă cu atribuţii clare pe linia
realizării politicii monetare a tării şi înfiinţarea Băncii Comerciale Române, care a preluat de
la Banca Naţională conturile de venituri şi cele de cheltuieli ale bugetului de stat, ale
bugetului asigurărilor sociale, ale bugetelor locale, ale .bugetelor fondurilor speciale şi
conturile instituţiilor publice, deci întreaga execuţie de casă a bugetului public;
schimbarea concepţiei privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice;
întărirea autonomiei finanţelor publice care prin lege era împuternicită să efectueze execuţia
de casă a bugetului de stat;
înfiinţarea şi funcţionarea unor fonduri speciale, în afara bugetului de stat;
diversificarea fondurilor extrabugetare.
Trezoreria finanţelor publice a fost concepută ca o instituţie financiară prin care sectorul
public îşi efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi, asupra cărora Ministerul Finanţelor Publice
exercită controlul fiscal şi financiar preventiv. Funcţiile de bază ale trezoreriei finanţelor publice
sunt următoarele2:
2
Tatiana Moşteanu şi colab. – ”Buget şi trezorerie publică”, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, pag. 275;
7
a) casier (casierie) al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor bugetare,
efectuarea plăţilor în numerar sau pe calea decontărilor cât şi păstrarea disponibilităţilor;
b) asigurarea execuţiei de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a
bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a mijloacelor extrabugetare, reflectate în
încasarea veniturilor din impozite şi taxe de la agenţii economici şi contribuabili (persoane
fizice) precum şi în efectuarea plăţilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor
bugetare aprobate;
c) exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât şi a
încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile şi
destinaţia aprobată prin bugetele de venituri şi cheltuieli;
d) efectuarea operaţiunilor de decontare în contul instituţiilor publice precum şi păstrarea
disponibilităţilor acestora, în urma constituirii şi utilizării mijloacelor extrabugetare şi a
fondurilor speciale;
e) atragerea disponibilităţilor din economie (de la agenţi economici, instituţii financiare şi
populaţie) pe calea constituirii de depozite cât şi prin împrumuturi de stat lansate în vederea
asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea şi retehnologizarea unor sectoare din
economie, pentru acoperirea deficitului bugetar, ş.a.;
f) efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităţilor statului existente în mod
temporar în conturile trezoreriei finanţelor publice;
g) gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea împrumuturilor interne şi externe cât
şi în folosirea acestora conform destinaţiei prevăzute în contractele încheiate, precum şi în
rambursarea la scadenţă a creditelor şi plata dobânzilor aferente;
h) asigură evidenţa operativă şi contabilă privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de
încasări şi plăţi, cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare şi pe plătitori;
i) asigură funcţionarea corespunzătoare a sistemului informaţional contabil privind raportarea
execuţiei bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor
speciale şi extrabugetare, ş.a.
3
Belean P. - ”Trezoreria Statului în România – evoluție, structură organizatorică, coordonate ale contabilității ”, Ed.
Vasile Goldiș – University Press, Arad, 2000, pag. 63;
10
Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondenților: autorităților publice locale,
instituții publice, întreprinderi publice și altele. Trezoreria are posibilitate să dispună de aceste
fonduri în momentul când acești corespondenți, la rândul lor, dau ordine de eliberare de fonduri din
aceste conturi în vederea efectuării plăților proprii.
În ciuda centralizării fondurilor, disponibilitățile astfel procurate de Trezorerie pot fi
insuficiente pentru asigurarea lichidităților necesare. Această insuficiență poate fi cauzată de un
deficit bugetar important, precum și de faptul că acesta creează un gol în casieria trezoreriei. De
asemenea, această insuficiență poate să țină de deciziile luate de corespondenți privind retragerea
fondurilor din conturi. Aspecte ale dezechilibrului monetar, deficitul balanței conturilor pot de
asemenea, să restrângă lichiditățile bancare și prin acesta să diminueze solvabilitatea Trezoreriei. În
acest caz, trebuie ca trezoreria să procedeze la alimentarea casieriei sale prin alte mijloace, deoarece
disponibilitățile corespondenților săi nu sunt suficiente. Astfel se apelează la emisiunea bonurilor de
tezaur și la avansurile acordate de Banca Națională a României.
b. emisiunea bonurilor de tezaur
Bonurile de tezaur sunt împrumuturi pe termen scurt și mediu, destinate publicului și
băncilor sau organismelor financiare.
12
Cel mai important ajutor pe care Banca Națională a României îl acordă statului rezultă din
avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acordă pe baza unei convenții încheiate între
Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României prin care banca consimte voluntar un
avans și îi fixează condițiile.
Banca Națională a României efectuează pentru Trezorerie următoarele operații:
• asigură mișcarea fondurilor în spațiul dintre diferitele sucursale și deținătorii de conturi;
• asigură gestiunea contului curent general al Trezoreriei, a bonurilor de tezaur;
• pune la dispoziția Trezoreriei, în mod gratuit, ghișeele pentru plasarea bonurilor și asigură
gratuit serviciul său;
• varsă o redevență statului în contrapartidă privilegiului emisiunii;
• ia în păstrare bonuri și alte valori publice;
• scontează bonuri de tezaur și colaborează cu Trezoreria în politica monetară (creație
monetară).
Prin funcția de casierie, Trezoreria efectuează toate operațiunile propriu-zise de încasare a
veniturilor bugetare și de plăți de la buget, în numerar sau prin decontări în cont; controlul asupra
cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget și asigurarea informației necesare privind execuția
de casă a bugetului în vederea întocmirii conturilor de execuție a bugetului și a elaborării rapoartelor
periodice asupra acesteia; gestionează poziția zilnică de casă a bugetului și asigură lichiditățile
necesare prin cunoașterea fluxurilor de încasări și plăți, elaborarea de prognoze cu privire la
cerințele de plată, la sincronizarea plăților și încasărilor, inclusiv a acelora privind finanțarea
deficitului și serviciul datoriei publice.
13
Ministerul Finanțelor, care asigură compensarea între casieriile locale componente ale unității
administrativ-teritoriale.
Compensarea se efectuează numai pe baza ordinului trezorierului plătitor general cu condiția
existenței disponibilităților bănești în Casieria Generală5. Astfel, Casieria centrală trebuie să se
aprovizioneze cu lichidități bănești.
Gestionarea fondurilor în timp înseamnă planificarea și efectuarea operațiilor de încasări și
plăți bugetare atât în cadrul anului financiar, cât și pe mai mulți ani prin conturile speciale ale
Trezoreriei, al cărui rol constă în ajustarea acestor operații în timp.
Administrarea Trezoreriei Statului presupune realizarea distincției între echilibrul bugetar și
echilibrul Trezoreriei. Chiar și într-un buget echilibrat există decalaje sezoniere, Trezoreria trebuind
să asigure conexiune între secvențele fluxurilor bugetare. În perioade de deficit bugetar, funcția
Trezoreriei este aceea de a asigura acoperirea nevoilor de finanțare ale Statului, mobilizând resurse
pe piețele de capitaluri. Atunci când volumul datoriei sale a atins un anumit nivel și când structura
acesteia s-a diversificat, Trezoreria trebuie să ducă o politică eficientă de gestiune a îndatorării,
intervenind pe piața titlurilor sale pentru a obține profit din oportunitățile reducerii sau extinderii
costurilor datoriei.
În calitatea sa de bancă, Trezoreria asigură următoarele servicii:
• este banca la care instituțiile publice își au deschise conturile de încasări și plăți, realizând
astfel gestionarea disponibilităților bănești ale sectorului public și integrarea acestora în
politica de lichidități a bugetului;
• gestionează datoria publică internă și externă, asigurând evidența și plata serviciului datoriei
publice;
• asigură contabilitatea privind execuția de casă pentru operațiunile de încasări și plăți privind
veniturile și cheltuielile sectorului public;
• efectuează și operațiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant la
coordonarea de împrumuturi diferitelor agenții guvernamentale, care la rândul lor pot acorda
împrumuturi;
• exercită un control fiscal asupra încasării veniturilor bugetare și unul financiar preventiv
asupra efectuării plăților privind respectarea limitelor și destinației creditelor bugetare așa
cum acestea au fost aprobate, deschise și repartizate.
5
Are rol de împrumutător pentru Ministerul Finanțelor Publice, fiind astăzi reprezentată de Casieriile județene,
municipale, orășenești etc. ale Trezoreriei Statului;
14
În plus față de funcțiile tradiționale ale Trezoreriei, casierie și bancă, Trezoreria se află în
strânsă legătură cu piața financiară și mai ales cu piața monetară. Pe măsură ce statul a evoluat, a
fost posibilă exercitarea unui anumit control asupra acestor piețe. Trezoreria Statului a fost
responsabilă cu acest control. Astfel, ea joacă un rol prim-plan în exercitarea uneia dintre funcțiile
esențiale ale finanțelor publice moderne, contribuind la menținerea echilibrului monedei și al
economiei în general.
Pornind de la aceste considerente de ordin general, în etapa actuală, trezoreriei, ca instrument
operativ al politicii financiare a statului, i se pot atribui următoarele funcţii principale:6
1) garant al statului;
2) intermediar financiar şi distribuitor de capital;
3) exercitarea rolului de putere publică;
4) administrator al instrumentelor de intervenţie financiară publică în favoarea unităţile
economice;
5) gardian al noilor echilibre.
1. Funcția de garant al statului
Această funcţie reflectă foarte bine vechea denumire a trezoreriei legată de "mişcarea
generală a fondurilor" şi constă în ajustarea resurselor cu obligaţiunile (cheltuielile), asigurând un
întreg ansamblu de circuite a valorilor financiare, intrările şi ieşirile de fonduri necesitând un
echilibru permanent (şi în orice moment).
Trezoreria este chemată, în acest caz, să poată să pună la dispoziţia statului resurse superior
disponibile pe termen scurt, capabile să facă faţă oricăror nevoi neprevăzute. Trezoreria, ca şi garant
al statului, impune să se facă o distincţie între echilibrul bugetar şi echilibrul trezoreriei. Chiar în
cazul unui buget echilibrat, există diferite decalaje temporare, iar Trezoreria este cea care
echilibrează.
În perioada de deficit bugetar, trezoreria are rolul de acoperire a nevoilor de finanţe ale
statului, ridicând resursele pe piaţa capitalului, ceea ce înseamnă un împrumut pe termen lung. În
accepţiunea clasică de trezorerie a statului, ea este structurată pe împrumuturi pe termen scurt de pe
piaţa monetară, pe împrumuturi pe termen mijlociu, prin emiterea bonurilor de tezaur şi pe
împrumuturi pe termen lung, prin împrumuturi de stat de pe pieţele financiare. Trezoreria recurge
6
Tatiana Moșteanu și colab. – ”Buget și trezorerie publică”, Ed. Universitară, București, 2008, pag. 93;
15
însă foarte rar la împrumuturi pe termen scurt şi acesta numai atunci când există un excedent
temporar de lichidităţi.
2. Funcția de intermediar financiar, distribuitor de capital
În această funcţie, trezoreria va trebui să fie un fel de placă turnată a finanţărilor, un punct de
trecere obligatoriu, împrumutând nu doar pentru a acoperi un deficit, ci şi pentru a înlesni fluxul
fondurilor între împrumutători şi împrumutaţi.
Trezoreria va împrumuta pe unii agenţi financiari, jucând rolul de intermediar, dar cu
atribuţiuni ca oricare sistem bancar (sau instituţie financiară specializată). Ea împrumută unor agenţi
financiari - pe termen scurt - anumite sume, sub forma unor avansuri, sau alte împrumuturi pe
termen lung, pentru a contribui la finanţarea unor sectoare prioritare. Acest rol de intermediar
financiar al trezoreriei va trebui să fie real obiectiv şi să contribuie, împreună cu celelalte instituţii
financiare, la funcţionarea corespunzătoare a ”tabloului de finanţare al economiei”.
16
Instituţia mai poate fi asociată şi ca reprezentant al statului în relaţiile cu instituţiile
financiare economice internaţionale (FMI, BERD etc.), jucând un rol principal, alături de BNR, în
introducerea unei discipline economice şi financiare în ţara noastră.
4. Funcția de administrator al instrumentelor de intervenție financiară publică în favoarea
unităților economice
Pentru a stimula dezvoltarea economică, trezoreria trebuie să joace nu numai roiul de
împrumutător şi beneficiar de împrumut, ci să pună în aplicare şi alte mijloace care să uşureze
accesul pe piaţă, respectiv, să preia o parte din eventualul risc al agenţilor economici care recurg la
împrumuturi. Garantarea unor împrumuturi ale agenţilor economici de către stat, prin organele
Ministerului Finanţelor Publice, respectiv subvenţionarea unei anumite părţi a unor cheltuieli prin
intermediul Trezoreriei, pot influenţa dezvoltarea regională.
Prin acest procedeu, Trezoreria se poate substitui debitorului, în caz de declin economic al
acestuia, dar această substituire poate însemna un dublu avantaj. Pe de o parte, realizarea unei
siguranţe pentru instituţia financiară care acordă împrumutul, pe de altă parte realizarea unei
siguranţe pentru agentul economic care, girat fiind de trezorerie, are un câmp mai mare (mai larg) de
acţiune şi de utilizare a împrumutului contractat. În astfel de condiţii, trezoreria poate acorda
avansuri rambursabile, mai ales în domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.
Prin asumarea rolului de administrator ai unor instrumente de intervenţie financiară publică
în favoarea agenţilor economici, trezoreria vizează o serie de obiective, care pot să conducă la:
dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului;
creşterea ”chiriei sociale” şi a accesului de proprietate; susţinerea unor ramuri în procesul de
restructurare (siderurgia, construcţiile navale etc.), aflate în declin financiar;
finanţarea investiţiilor din domeniul public; susţinerea inovaţiei prin intermediul societăţilor
financiare de inovare sau al ajutorului pentru cercetare;
dezvoltarea exporturilor şi, în general, ameliorarea soldului balanţei de plăţi.
5. Funcția de gardian al marilor echilibre
Această funcţie a trezoreriei poate fi socotită ca o încoronare a celorlalte funcţii menţionate
anterior. Marile echilibre pot fi definite ca raporturi de egalitate între nevoile şi capacităţile de
finanţare, exprimând obiectul politicii financiare a unui stat.
Mai întâi, echilibrul trezoreriei publice va consta în asigurarea unei situaţii speciale – aceea
că bugetele şi conturile speciale ale acesteia trebuie să aibă, în raport de cheltuieli, destule resurse şi
posibilităţi de împrumut pentru a putea închide circuitul fondurilor publice.
17
La fel, echilibrul pieţelor de capitaluri presupune că economia trebuie să fie capabilă pentru
finanţarea investiţiilor. CEC-ul alături de trezorerie trebuie să contribuie la realizarea acestui circuit,
pentru bunul mers al pieţei financiare, programarea şi realizarea investiţiilor publice reprezentând
obiective prioritare ale politicii financiare.
Echilibrul circuitelor monetare trebuie supravegheat şi de către trezorerie, aceasta fiind
chemată, alături de Banca Națională, să supravegheze ca moneda emisă să fie în cantitate suficientă,
dar nu excesivă, pentru funcţionarea economiei şi ca aceasta să circule, în bune condiţii, între agenţii
economici.
Echilibrul plăţilor exterioare presupune ca trezoreria, prin intermediul împrumuturilor, al
contractelor de împrumuturi din exterior, să poată finanţa un deficit sau să poată utiliza eficient un
excedent al balanţei de plăţi.
Echilibrul pieţei de schimb presupune, pentru trezorerie, posibilitatea supravegherii, alături
de BNR, a valorii exterioare a monedei naţionale, acoperind (sau preluând) astfel diferenţele de curs
valutar nefavorabil ale acesteia.
Toate aceste echilibre trebuie să fie asigurate de către trezorerie în condiţiile realizării
politicii economice a statului de drept, trezoreria trebuind să se situeze în centrul ”pilotajului
macroeconomic”.
Pornind de la câteva consideraţii de ordin teoretic, menţionate anterior, cu privire la
trezorerie - ca instrument operativ al politicii financiare - putem concluziona că trezoreria poate fi
definită astfel: ”Trezoreria este un organism financiar de stat care asigură menţinerea marilor
echilibre financiare şi monetare, efectuând operaţiunile de casă, bancă şi contabilitate necesare
finanţelor publice şi exercitând o activitate de tutelă, finanţare şi impuls în materie economică şi
financiară”.
Reuniunea acestor elemente într-o acţiune coordonată formează politica financiară a oricărui
stat bine structurat şi bine stabilizat, care are toate instituţiile sale financiare într-o funcţionalitate cât
mai apropiată de necesităţile obiective ale perioadei pe care acesta o parcurge.
În sinteză, se poate spune că Trezoreria Statului joacă un rol important în stabilitatea
financiară a unei economii naționale, prin diversele funcții pe care aceasta le are și prin principiile
după care se ghidează.
18
Bibliografie:
19
146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 201/2003, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice
nr. 1.235/2003, publicat în M. Of. Nr. 788/7 nov. 2003.
20