Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 7
Numere prime II

In acest curs vom prezenta unele rezultate legate de câteva ı̂ntrebări naturale referi-
toare la numerele prime:
1. Câte numere prime sunt ı̂n N?

2. Cum am putea genera / construi numere prime?

3. Cum sunt distribuite numere prime ı̂n mulţimea numerelor naturale?

(a) Câte numere prime mai mici decât un număr natural dat sunt?
(b) Cât de apropiate pot fi două numere prime consecutive?
(c) Cât de lung poate fi un şir de numere naturale consecutive / un interval care
nu conţine nici un număr prim?

4. Cum putem decide dacă un număr natural dat este prim?

1 Câte numere prime sunt ı̂n N?

Teorema 1 (Euclid). Există o infinitate de numere prime.

Demonstraţie. Raţionăm prin reducere la absurd. Presupunem că mulţimea tuturor nu-
merelor naturale prime este finită. Fie P = {p1 , p2 , . . . , pr } mulţimea tuturor numerelor
prime. Fie n = p1 p2 . . . pr + 1. Atunci, oricare ar fi i ∈ {1, . . . , r}, pi < n, deci n ∈ / P
nu este prim. Rezultă că n are un divizor prim, fie acesta pj pentru un j ∈ {1, . . . , r},
pj |n. Dar evident pj |p1 , p2 , . . . , pr , deci pj |1, ceea ce este absurd. Rezultă că presupunerea
făcută este falsă, deci există o infinitate de numere prime.

Corolarul 2. Dacă pn este al n-lea număr prim, atunci

pn+1 ≤ p1 p2 . . . pn + 1.

Demonstraţie. Fie n = p1 p2 . . . pn + 1. Dacă n este prim atunci, deoarece n > pi pentru

orice i/in/1, 2, . . . n/, n ≥ pn+1 .
Dacă n nu este prim, atunci n are un divizor prim, fie acesta q. In particular, q < n.
Dar q 6= pi pentru orice i/in/1, 2, . . . n/ (altfel, ca ı̂n demonstraţia precedentă, am obţine
n|1), deci pn+1 ≥ q < n = p1 p2 . . . pn + 1.

1
Observaţia 1. Dacă notăm
ak = p1 p2 . . . pk + 1
atunci
a1 = 3 , a2 = 7 , a3 = 31 , a4 = 211 , a5 = 2311
sunt prime, dar

a6 = 59 · 509 , a7 = 19 · 97 · 277 , a8 = 347 · 27953

nu sunt numere prime. O ı̂ntrebare pentru care nu se cunoaşte ı̂ncă răspunsul este dacă
mulţimea {k ∈ N∗ | ak este numar prim} este infinită.

Propoziţia 3. Dacă pn este al n-lea număr prim, atunci

n−1
pn ≤ 22 .

Demonstraţie. Demonstrăm prin inducţie după n (Principiul II al inducţiei) că propoziţia

n−1
P (n) : pn ≤ 22

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

0
Deoarece p1 = 2 ≤ 22 = 2, P (1) este adevărată.
Presupunem, pentru n arbitrar fixat, că P (k) este adevărată pentru orice k, 1 ≤ k ≤ n.
Vom demonstra că P (n + 1) este adevărată. Avem succesiv

pn+1 ≤ p1 p2 . . . pn + 1 ≤
0 1 n−1
≤ 22 · 22 · . . . · 22 + 1 =
2 n
= 21+2+2 +...+2n−1 + 1 = 22 −1 + 1 ≤
n n n n
≤ 22 −1 + 22 −1 = 2 · 22 −1 = 22

(am folosit ipoteza de inducţie, identitatea 1 + 2‘ + . . . + 2n−1 = 2n − 1 şi inegalitatea

evidentă 1 ≤ 2n−1 ).
n
Cum pn+1 prim, nu putem avea egalitatea pn+1 = 22n , deci pn+1 ≤ 22 − 1. Prin
urmare P (n + 1) este adevărată. Deci, conform Principiului II al inducţiei, P (n) este
adevărată oricare ar fi n ∈ N∗ .

2 Cum am putea genera / construi numere prime?

√
Lema 4. Dacă numărul natural n nu este prim, atunci are un divizor prim d ≤ n.

Ciurul lui Eratostene. Ciurul lui Eratostene este un algoritm de determinare a tu-
turor numerelor prime mai mici de cât un număr natural fixat n0 . Incepem cu n = 1, pe
care ı̂l eliminăm, deoarece prin definiţie nu este prim. Continuăm cu următorul număr

2
neeliminat (n = 2), care este prim, şi eliminăm toţi multiplii săi pâna la n0 , care nu sunt
primi (4, 6, . . .). Continuăm următorul număr neeliminat (n = 3), care este prim, şi eli-
minăm toţi multiplii săi pâna la n0 , care nu sunt primi (9, 15, . . .). In acest fel se continuă
√
până la n0 (conform lemei anterioare). Toate numerele rămase neeliminate sunt numere
prime.
Ilustrăm acest algoritm cu cazul n0 = 50:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

O altă problemă legată de generarea numerelor prime este determinarea unei funcţii
generatoare, adică a unei funcţii f : N → N astfel ı̂ncât f (n) să fir număr prim pentru
orice n.

Exemplul 1. Funcţia
f (x) = x2 + x + 41
are proprietatea că f (1), f (2), . . . , f (39) sunt toate numere prime, dar f (40) şi f (41) nu
sunt prime.

De fapt, se poate demonstra următoarea afirmaţie mai generală, privind imposibilita-

tea de a genera numere prime folosind o funcţie polinomială:

Propoziţia 5. Dacă f ∈ Z[X] este o funcţie polinomială cu coeficienţi ı̂ntregi, atunci

există o infinitate de numere naturale n astfel ı̂ncât f (n) nu este prim.

Următoarea teoremă are caracter pur teoretic şi nu poate fi aplicată ı̂n practică:

Teorema 6 (Mills, 1947). Există un număr real r astfel ı̂ncât

 3n 
r

este număr prim pentru orice n ∈ N.

3 Cum sunt distribuite numere prime ı̂n N?

Fie n ∈ N∗ . Notăm

Π(n) = {p ∈ N | p ≤ n, p prim}
π(n) = card Π(n).

3
Teorema 7 (Teorema numerelor prime). Dacă n ∈ N, n ≥ 2 atunci
π(n)
lim n = 1.
n→∞
ln n

Teorema 7 afirmă că, pentru n foarte mare, numărul numerelor prime mai mici decât n
poate fi aproximat cu lnnn . Altfel spus, dacă n este foarte mare, dacă alegem la ı̂ntâmplare
un număr natural mai mic decât n, probabilitatea ca acesta să fie prim este de aproximativ
1
ln n
.
Acest rezultat a fost demonstrat de Jacques Hadamard şi Charles Jean della Vallée
Poussin ı̂n anul 1896, după ce tentative de a aproxima pi(n) fuseseră făcute de Legendre,
Gauss, Dirichlet, Chebyshev ı̂ncepând cu 1793. Demonstraţia foloseşte metode din analiza
complexă.
Un alt rezultat care priveşte distribuţia numerelor prime este:

Propoziţia 8 (Postulatul lui Bertrand). Fie n ∈ N, n ≥ 2. Atunci exită un număr prim

p
n ≤ p ≤ 2n.

Există multe probleme deschise privind distribuţia numerelor prime. Una dintre cele
mai celebre se referă la numerele prime gemene:

Definiţia 1. Două numere impare consecutive, ambele numere prime, se numesc numere
prime gemene.

Exemplul 2. (3, 5); (11, 13); (29, 31); (1000000000061, 1000000000063).

Conjectura 9. Există o infinitate de perechi de numere prime gemene.

Pe de altă parte, există intervale oricăt de mari care nu conţin nici un număr prim:

Propoziţia 10. Oricare ar fi n ∈ N, există n numere naturale consecutive, toate com-

puse.

Demonstraţie. Şirul
(n + 1)! + 2, (n + 1)! + 3, . . . , (n + 1)! + (n + 1)
este un asememenea şir.
Incheiem acest paragraf cu două enunţuri legate de distribuţia numerelor prime:

Teorema 11 (Dirichlet). Dacă numerele a, b ∈ N∗ sunt prime ı̂ntre ele, atunci şirul
a, a + b, a + 2b, a + 3b, . . .

4
conţine o infinitate de numere prime.

Conjectura 12 (Goldbach). Orice număr natural par, mai mare decât 3, se scrie ca
suma a două numere prime.

4 Cum putem decide dacă un număr natural dat este

prim?
Impărţirea succesivă. Am demonstrat imediat după ce am definit noţiunile de
număr indecompozabil şi √ număr compus că dacă un număr n este compus, atunci are
un divizor mai mic decât n. Deci, √ dat fiind n ∈ N, ı̂l ı̂mpărţim succesiv la 2 şi la toate
numerele impare mai mici decât n (sau doar la numerele prime, dacă avem la dispoziţie
o listă a acestora). Dacă găsim unul pentru care ı̂mpărţirea se face exact, atunci n este
compus. În caz contrar, n este nuăr prim.

Alte modalităţi de a decide dacă un număr natural dat este prim sunt consecinţe ale
unor proprietăţi la care vom reveni mai târziu, cum ar fi:

Teorema 13 (Mica Teoremă a lui Fermat). Dacă n ∈ N este număr prim, atunci, oricare
ar fi a ∈ N,
n|(an − a).

Teorema 14 (Wilson). Numărul n ∈ N, n > 1 este număr prim dacă şi numai dacă

n|(n − 1)! + 1.

Alţi algoritmi care decid dacă un număr natural dat este prim vor fi eventual discutaţi
ı̂n anii următori, la cursul de Criptografie.