1.

Comunicarea reprezinta un proces de interactiune intre persoane, grupuri, ca

relatie mijlocita prin cuvant, imagine, gest, simbol sau semn. Prin
intermediul ei, indivizii isi impartasesc cunostinte, experiente, interese,
atitudini, simtaminte, opinii, idei. 
Scopu
2. – sa fim auziti sau cititi (receptati). 
3.  
4. – sa fim intelesi. 
5.  
6. – sa fim acceptati.
7.  
8. – sa provocam o reactie (schimbare de comportament sau de atitudine, a
unei opinii).
Caracteristica Comunicarii
Ca proces, comunicarea presupune o serie de caractristici, si anume: 
– comunicarea este un proces uman.
– comunicarea este un proces constient.
– comunicarea este procesul prin care se creeaza o anumita semnificatia.
– comunicarea este un proces continuu.
– comunicarea este procesul prin care se construieste sensul atitudinilor si
comportamentul oamenilor.
– comunicarea se naste in contex. 
– comunicarea este un proces simbolic.
– comunicarea este un proces in care feedback-ul are un rol crucial.
– comunicarea este un proces complex.
– comunicarea este un proces ireversibil (impactul pe care mesajul il poate avea
asupra celui care l-a receptat).

Codificarea – desemneaza punerea in aplicarea unui cod, operatiunea care face sa

corespunda unei semnificatii anumite semnale, elaborarea unui mesaj plecand de la
o semnificatie; operatiunea care consta in a inlocui semnalele care apartin unui
anumit sistem cu semnalele care apartin unui alt sistem.
Feedback-ul este un instrument folosit permanent, indiferent de domeniu, atât în
viaţa personală, cât şi în viaţa profesională. Vom învăţa împreună cum trebuie
folosit feedback -ul pentru a avea rezultate şi cum nu trebuie folosit astfel încât să 
nu se transforme într-un bumerang ce se poate întoarce împotriva noastră.

TIpuri de comunicare
 Comunicarea intrapersonala
Comunicarea interpersonala
Comunicarea de grup
Comunicarea publica
Eficacitatea comunicarii publice depinde atat de prezentator cat si de public. Publicul nu
este pasiv, si nu este nici omogen. De aceea, publicul a fost impartit in mai multe categorii:

·    publicul ostil – care contesta discursul si se opune in mod activ sau pasiv
prezentatorului;

·    publicul neutru – care nu are nimic pro si nimic contra, intelege punctul de vedere
prezentat, dar ramane dezinteresat, nemotivat, neimplicat;

·    publicul indecis – care intelege discursul si prezentatorul, ar dori sa ia o atitudine, dar

nu s-a hotarat inca daca va fi o sustinere sau o contestare;

·    publicul neinformat – care nu detine toate datele pe baza carora sa-si formeze o opinie
si sa ia o atitudine;

·  publicul sustinator – indiferent daca intelege sau nu intelege discursul, daca are sau nu
informatii suficiente, a decis sa fie de acord, sa aprobe

Comunicarea de masa

Limbajul verbal – limbajul nonverbal in comunicarea interumana.

Conform estimarilor unor studii relativ recente, din totalul mesajelor,

apartinand comunicarii umane, aproximativ 7% sunt verbale (cuvinte), 38%
vocale, incluzand tonalitatea vocii, inflexiunile, calitati vocale, ritm, intensitate,
onomatopee, sunetele guturale, oftat, suspin, accent, intonatie etc., restul de 55%
reprezentand mesaje
nonverbale.                                                                                                                   
                   In  conversatie, componenta verbala este sub 35%, iar comunicarile
nonverbale peste
65%.                                                                                                                              
                                       Cercetatorii sunt de acord ca limbajul verbal este in mod
preponderent folosit pentru transmiterea informatiilor, in timp ce limbajul
nonverbal exprima atitudini interpersonale, stari psihice, afective etc., desi uneori
sunt folosite si pentru a inlocui mesajele verbale. 
 Argumentarea – demers prin care justificăm o afirmaţie pe care o facem,
încercând să convingem că avem dreptate; proces de justificare logică a unei
propoziţii pe care vrem să o susţinem sau să o combatem; relaţie între
un locutor – care argumentează – şi un interlocutor – pentru care se
argumentează; sistem de temeiuriorganizate astfel încât să poată convinge
auditoriul de adevărul sau falsitatea unei teze.

Strategii de Persuasiune
Pe scurt, suntem predispuşi să urmăm sugestia unei persoane dacă aceasta ni se pare un
expert credibil (principiul autorităţii), dacă o considerăm un prieten de încredere (principiul
simpatiei), avem senzaţia că îi datorăm ceva (principiul reciprocităţii) şi dacă urmând-o suntem
consecvenţi cu credinţele sau promisiunile noastre anterioare (principiul consecvenţei). De
asemenea, suntem tentaţi să facem alegeri despre care credem că sunt populare (principiul
consensului) şi că ne vor aduce o resursă preţioasă (principiul rarităţii). De ce urmează oamenii
aceste reguli? Deoarece, în mod normal, ele ne conduc spre alegerea corectă.

Persuasiunea este o formă de influențare. Este modalitatea de argumentare prin

intermediul căreia o persoană încearcă să convingă o altă persoană sau un grup de persoane să
creadă sau să facă un anumit lucru. Persuasiunea este un proces de ghidare al oamenilor pentru a
adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe
discuții și "atractivitatea prezentării" în locul folosirii mijloacelor de forță

Identificarea discontinuităţilor

Observarea normalităţii aparente

Sesizarea falsei similarităţi

Identificarea competenţei aparente

Sesizarea confuziei cognitive

Sesizarea confuziei emoţionale

 Definirea negocierii. Elemente componente

Negocierea este omniprezenta in existenta sociala, manifestandu-se in

relatiile dintre state, in viata organizatiilor si a companiilor, dar si in viata
personala a indivizilor. In special in ultimele trei decenii, cercetatorii au
devenit extrem de preocupati de acest subiect, abordandu-l din diverse
puncte de vedere ca urmare a complexitatii si diversitatii sale.