Comunicarea este procesul de transmitere a unui mesaj (informaţii, idei, opinii, păreri, sentimente) de la emiţător (individ sau grup), cu ajutorul
unui cod (limbaj verbal sau nonverbal) şi utilizând un canal (comunicare orală sau scrisă).
Actul comunicării se realizează în prezenţa a şase factori: emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context
Elementele de comunicare interpersonală sunt: comunicarea verbală (cuvântul sau limba cunoscută de participanţii la actul de comunicare);
nonverbală (gesturi, mimică, priviri, atitudine) şi paraverbală (intonaţie, ton, timbru,, intensitate, accent, pauze, tăcere).
Scopul comunicării interpersonale este de transmitere sau schimb de informaţii, persuadare, descoperire a lumii exterioare, autocunoaştere,
stabilirea şi menţinerea de relaţii sociale, jocul. Esenţială este funcţia sa de comunicare.
Comunicarea organizează enunţul în forme diferite, ceea ce duce la existenţa unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcţii ale
limbajului.
Fiecărei funcţii îi corespund, în procesul comunicării, forme lingvistice specifice; chiar dacă un mesaj nu are o singură funcţie, una dintre ele
predomină şi impune un anumit uz al unităţilor lingvistice în enunţ.
Funcţiile comunicării sunt: funcţia emotivă, conativă, fatică, metalingvistică şi referenţială. Se explică fiecare noţiune.
1
CONTEXT
Funcţia
referenţială
EMIŢĂTOR MESAJ
Funcţia emotivă funcţia poetică RECEPTOR
Funcţia conativă
CANAL
Funcţia fatică
COD
Funcţia
metalingvistică
Factori care
FUNCŢIILE COMUNICĂRII
intervin în
procesul
comunicării
EMIŢĂTOR EMOTIVĂ (expresivă) a comunicării constă în evidenţierea stărilor afective sau reacţiilor sufleteşti ale emiţatorului la
contactul cu o anumită realitate. Mărcile lingvistice sunt: iterjecţiile, unele forme verbale, expresii, adjective cu valoare
de epitet, mijloace stilistice. Este centrată asupra emiţătorului, are ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului faţă de
conţinutul enunţului. Stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjecţii; dincolo de emoţia pură, limba posedă
însă şi alte caracteristici formale menite să marcheze participarea afectivă a vorbitorului la enunţ (persoana I la pronume şi
verb, intonaţia* interogativă/ exclamativă, lungimea sunetelor etc): Vai, ce tare plouă!
RECEPTOR CONATIVĂ (numită şi persuasivă sau retorică) se referă la efectul de convingere pe care mesajul trebuie să-l aibă
asupra destinatarului, de la care se intenţionează să se obţină un anumit tip de răspuns (verbal, comportamental).
Modul imperativ este specific funcţiei conative
Expresia gramaticală a funcţiei conative este marcată de pers. a II-a la pronume şi verb, de vocativ la substantiv şi de
imperativ la verb; intonaţia exclamativă/interogativă caracterizează şi ea enunţurile a căror funcţie primordială este centrată
2
asupra receptorului: Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?
REFERENT REFERENŢIALĂ(numită şi denotativă, informativă) este axată pe:
(CONTEXT) - referentul mesajului (obiectul comunicării: despre ce element al reaslităţii se vorbeşte)
- contextul (situaţia) în care are loc transmiterea mesajului
- este orientată spre referentul mesajului, este funcţia primordială într-o mare parte a enunţurilor, coexistând uneori cu alte
funcţii; îi aparţin enunţuri neutru-informative ca: Pisica este un animal domestic.
COD METALINGVISTICĂ se manifestă când apare necesitatea de a se atrage atenţia asupra codului utilizat în cadrul
comunicării. Utilizarea explicaţiilor a gesturilor sau a tonului indică receptorului sensul în care trebuie decodificat
mesajul. Explicaţiile pot privi argourile, limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme gramaticale, decodificarea unui alt
cod ş.a.: Nu se spune „ei este, ei face", ci „ei sunt, ei fac"; „Şuţ" înseamnă „hoţ”; Săgeată înainte înseamnă „sens unic".
CONAL FATICĂ are în vedere stabilirea şi menţinerea contactuluiîntre emiţător şi receptor, controlul bunei funcţionări a
canalului ( alo, înţelegi, mă auzi, salutul, gesturile,, mijcări ale capuluietc)
MESAJ POETICĂ (numită şi estetică sau literară) este centrată asupra formei mesajului şi nu asupra conţinutului
comunicării. Spre deosebire de limbajul ştiinţific, pentru care contează cu precădere conţinutul mesajului, limbajul
poetic pune accentul pe expresie.
Ea nu apare izolată în text, ci se combină cu celelalte funcţii, de ex. în diversele genuri poetice: poezia epică, dominată de
enunţuri expozitive formulate la persoana a III-a. implică o participare a funcţiei referenţiale; poezia lirică, dominată de persoana
I, cuprinde enunţuri în care intervine puternic funcţia emotivă, iar poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la
pers. a II-a (oda, epistola), implică funcţia conativă.
Fişă de lucru
3
- autocunoaştere,
- stabilirea şi menţinerea de relaţii sociale,
- jocul.
3) Citiți cu atenție textul:
Farfuridi:(emoționat și asudând)Atunci, iată ce zic eu, și împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toți aceia care nu vor s
cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderați, adică nu exagerațiuni!...Într-o chestiune politică...și care, de la care
atârnă viitorul, prezentul și trecutul țării..să fie ori prea-prea, ori foarte, foarte...(se încurcă, asudă și înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru
ce?....da..pentru ce?....Dacă Europa...să fie cu ochii ațintiți asupra noastră dacaă mă pot pronunța asfel, care lovesc soțietatea, adică fiindca din cauza
zguduirilor...și idei subversive...(asudă și se rătăcește din ce în ce) și mă-nțelegi, mai în sfârșit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probre de
tact..vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România...(cu tărie) țara în sfârșit....cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie
și să recunoască, de la care putem zice depandă...(se încurcă și asudă mai tare) precum, -da-ți-mi voie- (se șterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74
asemenea și la 84 și 94, și ețetera, întru cât ne privește...pentru ca să dăm exemplu clar surorilor noastre de gintă latine însă! (foarte asudat, se șterge,
bea, iar se șterge și suflă foarte greu).
1. Subliniază secvențele în care apar elementele nonverbale ale discursului lui Farfuridi.
2. Identifică elementele paraverbale ale discursului lui Farfuridi
3. Într-un monolog scurt realizează o caracterizare a personajuli, așa cum rezultă din elementele nonverbale și paraverbale la care acesta apelează
în discurs.
4) Construiți un mesaj, al cărui răspuns să transmiteţi: indignare, resemnare, bucurie, respingere, complicitate etc.
5) Cireşte textele de mai jos şi rezolvă cerinţele
a) Identifică elementele situaţiei de comunicare
b) explică relaţia dintre emiţător şi receptor în situaţiile de comunicare date făcând referire la funcţiile comunicării
„În decursul acestei săptămâni ,jumătatea vestică a Europei va fi dominată de un vast câmp anticiclonic, pe când în cea de răsărit va domina
activitatea depresionară.
Intensificările de vânt se vor resimţi în zonele vestice ale ţării îndeosebi la mijlocul săptămânii , corelate cu ninsoare .
În Moldova ,Bărăgan şi Dobrogea va fi viscol , în timp ce în restul ţării valorile termice vor fi deosebit de coborâte, caracterizând o vreme geroasă “.
( prognoza meteo în Jurnalul Naţional )
Identifică elementele situaţiei de comunicare .
4
- Radio de pici! ( slogan publicitar pentru un post de radio condus de copii ) .
Te afli într-o maşină ,eşti prins în trafic ; îl vezi pe trotuar pe prietenul tău , căruia ai vrea să îi comunici un mesaj urgent . Îl strigi , el te aude ,
dar distanţa dintre voi e mare , e gălăgie pe stradă şi nu vă puteţi înţelege .