CUM FUNCȚIONEAZĂ O REȚEA DE TELEFONIE MOBILĂ

Telefoanele mobile folosesc undele electromagnetice dintr-o anumită bandă de frecvențe pentru a
comunica între ele. În parte, un telefon mobil funcționează ca un radio, în sensul că recepționează
semnalul radio emis de un turn de telefonie mobilă din apropiere.
O rețea de telefonie mobilă constă, în esență, din telefonul mobil, o stație de bază, un centru de comutare
și o centrală telefonică. Pentru a iniția un apel, telefonul mobil trebuie sa comunice cu stațiile radio ale
rețelei mobile, adică trebuie să fie în aria de acoperire a uneia dintre stații. Fiecare stație radio asigură
acoperirea pentru o zonă geografică, numita celulă. Stațiile radio sunt interconectate formând în acest fel
o rețea de telefonie mobilă. Celulele sunt în așa fel stabilite, încât zonele de acoperire radio să se
întrepătrundă. Atunci când nu aveți semnal sunteți în afara zonei de acțiune a vreunei stații de bază.
Centrala de comunicații asigură transferul convorbirii între celulele rețelei. Sistemul celular necesită
transferul convorbirii între celule, pentru a permite continuarea discuției și la trecerea unui telefon dintr-o
celulă în alta.

Centrul de comutare procesează apelurile și face legătura între

echipamente (telefoane) și centrala telefonică. De asemenea,
ține datele referitoare la utilizatorii ce folosesc rețeaua, știe
starea și poziția fiecărui abonat, stabilește modul în care
utilizatorii sunt interconectați și contorizează folosirea rețelei
de către echipamente.
Marele avantaj al unei rețele formate din celule constă în faptul că frecvențele folosite în interiorul unei
celule pot fi refolosite în altă celulă de asemenea. Dacă, de exemplu, stația de bază numărul 1, ce poate
gestiona 100 de frecvențe (în realitate pot mai mult, în jur de 830 de frecvențe), este folosită de 50 de
vorbitori simultan, fiecare conexiune stabilită între oricare doi utilizatori va folosi 2 frecvențe, una pentru
emisie și cealaltă pentru recepție (canal duplex), epuizând astfel toate frecvențele disponibile. Asta
înseamnă că din punct de vedere al acestei celule rețeaua este ocupată. În celula vecină utilizatorii pot fi în
număr mult mai mic, iar apelul poate fi efectuat fără probleme. În aceeași celulă vecină, frecvențele
folosite de utilizatori pot fi aceleași ca cele folosite în celula numărul 1.
Faptul că există un număr de frecvențe limitat pentru fiecare celulă explică și de ce în anumite zile (31
decembrie, dezastre naturale etc.) rețeaua de telefonie devine inaccesibilă, ceea ce nu înseamnă neapărat
că rețeaua este blocată, ci că sunt mai mulți doritori să utilizeze rețeaua decât frecvențe disponibile la un
moment dat. ( În realitate, lucrurile sunt un pic mai complicate. De pildă standardul GSM, utilizat în
România, folosește tehnologia TDMA care împarte frecvențele în sloturi de timp, în așa fel încât poate
utiliza o frecvență pentru mai multe canale de date).

TRANSFERUL UNUI APEL DINTR-O CELULĂ ÎN ALTA

Pentru a nu întrerupe convorbirea la ieşirea dintr-o celulă, reţeaua
de telefonie mobilă trebuie să ştie cum să predea/preia apelul între
celule adiacente. Predarea/preluarea apelului nu este un proces
foarte simplu, uneori survenind întreruperea comunicării. Pentru ca
acest proces să aibă loc, sistemul trebuie să decidă când să comute
conexiunea, la ce stații radio să îi reconecteze pe vorbitori și pe ce
canal, fără a întrerupe discuția. Sistemul trebuie să determine
puterea semnalului emis de stația de bază folosită de vorbitor, să o
compare cu acea a stațiilor vecine, să evalueze canelele libere ale stațiilor vecine, să rezerve un canal liber
la o stație radio disponibilă, pentru ca apoi să transmită semnalul de schimbare către telefonul mobil.
Odată conectat la noua stație, telefonul mobil transmite un mesaj prin care anunță că a recepționat
semnalul, permițând rețelei să disponibilizeze canalul folosind până de curând de telefon.