O poveste, de Ion Baiesu

Intr-un oras de provincie, cu multi ani in urma, doi tineri se iubeau cu disperare -
povestea ati mai auzit-o, probabil, undeva sau ati citit-o in cine stie ce roman de azi sau
din trecut.De ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca dragostea lor nu avea nicio
perspectiva, parintii lor se urau intre ei de moarte si nu le dadeau voie sa se casatoreasca -
stiu ca si chestia asta ati citit-o sau auzit-o undeva, poate chiar intr-o piesa celebra a unui
autor extrem de celebru, dar ce vina am au ca subiectul lui se potriveste cu subiectul lui?
In fond, toata literatura si dramaturgia mondiala traiesc din aceasta intamplare atat de
simpla si coplesitoare: un baiat iubea o fata.
Cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era
profesor de istorie, tot in localitate: cu prilejul unor sapaturi se gasise o piatra funerara pe
care se afla o inscriptie ciudata, fiecare dintre ei lansase o supozitie, si de-aici s-a
declansat o ura care nu s-a stins nici dupa douazeci de ani, pentru ca, fireste, a sosit alt
specialist de la centru care a demonstrat ca piatra era lipsita de importanta, intrucat
inscriptia cuprindea urmatoarele: "Aici zace sotul meu Costica Macelaru, fir-ar mama lui
a dracului".Intre timp, batranii profesori au iesit la pensie, dar tot nu s-au impacat.Copiii
lor, crescand mari si facand studii stralucite, s-au cunoscut printr-o intamplare
neprevazuta si, calcand in picioare cu o superba inconstenta divergentele parintilor, s-au
indragostit.Dragostea a crescut din zi in zi pana a inceput sa le parjoleasca sufletele,
tinerii si-au dat seama ca nu mai pot suporta si au cerut voie sa se casatoreasca.Parintii au
mugit ca niste fiare injunghiate, au zdrobit scaune si mese si au spart servicii intregi de
vesela.Niciodata, au urlat ei, niciodata nu se va intampla asa ceva, doar peste cadavrele
lor, doar dupa ce vor inchide ei ochii, si chiar si atunci, daca vor calca cuvantul lor, tinerii
sa fie blestemati, iar copii ce-i vor naste sa aiba cozi de iepuri si coarne de tapi etc.Desi
tinerii indragostiti au cazut in genunchi si au varsat lacrimi din abundenta, parintii s-au
dovedit neclintiti si fanatici, ei nu vroiau sa admita aceasta casatorie nici in ruptul
capului, nici unul,nici altul nu vroiau sa-si invinga orgoliul si sa cedeze.Cuprinsi de o
muta disperare, tinerii s-au retras in parculetul orasului si au inceput sa ofteze cu atata
profunzime incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat.Spre miezul
noptii, cand luna tocmai se ascundea sub un nor pufos, cei doi au hotarat sa se
sinucida.Adica sa-si ia viata, sa termine cu acest chin crancen, ce rost mai avea sa traiasca
din moment ce nu puteau fi impreuna? A doua zi, intreaga localitate a aflat de intentia
celor doi indragostiti si s-a infiorat.Tinerii mergeau de mana pe strazi, cu privirile pustii
de tristete, cu sufletele goale de durere, iar cei din jur se intrebau mistuiti de curiozitate:
oare cum isi vor lua viata? Se vor spanzura, se vor arunca in fata trenului sau isi vor taia
venele cu o lama de ras?Tinerii s-au dus la unicul hotel din oras, au inchiriat o camera
pentru o ora, dupa care el, baiatul, s-a dus la farmacia de vizavi si i-a spus batranului
farmacist: "M-a trimis tata sa-mi dati niste otrava pentru soareci".Batranul farmacist a
privit o clipa fata decavata a tanarului si a inteles despre ce este vorba, cunostea si el
trista poveste.Da, desigur, a zis el, un moment, drept care i-a intins un pachetel in care se
aflau niste prafuri.Ce fel de prafuri? veti intreba.Prafuri otravitoare? Nu, nici vorba.Erau
prafuri purgative, care ajuta la spalarea stomacului.Tanarul s-a urcat in camera hotelului,
unde il astepta nefericita sa iubita, a incuiat usa pe dinautru si, ca sa nu se lase ispititi de
lasitate, au aruncat cheia pe fereastra.Dupa ce au impartit prafurile pe din doua, le-au
inghitit cu acelasi pahar si s-au intins pe pat, imbratisati, asteptand moartea.Moartea
intarzia cam mult, coprolul si-a facut efectul si disperarea lor a luat proportii
inimaginabile: camera nu avea baie.Tinerii au fost nevoiti sa sparga usa si sa caute
imediat o toaleta publica.Penibilul intamplarii i-a obligat apoi sa fuga din localitate si sa
se casatoreasca separat.
Cu alte cuvinte, drama nu a mai avut loc.
Care e concluzia?Ca viata are ciudateniile ei (unele de-a dreptul grotesti) : transforma o
tragedie in comedie, o inmormantare in nunta sau un mort intr-un om viu.
Traiasca viata!