Repere privind lucrul cu cartea

Prof. Zalana Mihaela Luminiţa

Şcoala Gimnazială ŞTEFAN CEL MARE, Alexandria

Pe teritoriul patriei noastre civilizaţia scrisului are o vechime de peste două mii de ani,
încă din vremea dacilor, când strămoşii şi-au imprimat mesajele pe tăbliţe de lut. Cultura
românească are aşadar rădăcini adânci în acest pământ binecuvântat cu dragostea pentru
lumină şi raţiune, pentru toate formele vieţii spirituale.
Cartea este simbolul inteligenţei omeneşti, nobilul vehicul al tuturor ideilor generoase;
este, în acelaşi timp, o flacară ce arde fără încetare pentru progres , pentru afirmarea
conştiinţei universale.
O carte este întotdeauna un prieten bun ce îţi oferă răspunsuri la multe din întrebările
existenţiale.
Mesager al civilizaţiei umane , cartea trăieşte astăzi, prin procedeele tehnice, una dintre
cele mai frumoase poveşti ale durabilităţii sale, fiind copilul cuminte de pe rafturile bibliotecilor
lumii, dar şi energicul rod al înmagazinării sale în creierul electronic al calculatorului.
Fie că citeşti o carte utilizand calculatorul, ori că doreşti să o parcurgi simţind mirosul
cernelei de tipar, gestul de a te conecta la valorile culturale este atat de înalt, încât cuprinde, în
măreţia lui, suprema raţiune de a trăi: cunoaşterea.
Meseria de profesor este întotdeauna asociată cu cartea. Pentru dascăl, dar şi pentru
elev, cartea nu înseamnă doar lucrări de beletristică, ci şi volume din domeniul ştiinţei şi tehnicii
contemporane , din numeroase şi diferite ramuri de activitate.
Pe tot parcursul procesului de învăţământ lucrul cu cartea este neapărat necesar şi de
neînlocuit. Actul cititului este fundamental in studiul oricărei discipline şi , de modul în care
acesta se realizează, depinde reuşita elevului în atingerea performanţelor şcolare.
Sarcina esenţială a învăţământului primar constă în formarea şi dezvoltarea capacităţii
elevilor de a se orienta într-un text citit, in funcţie de specificul lui.
Cel mai de preţ obiectiv în acest scop îl constituie prezenţa permanentă, pe catedra
dascălului şi pe masa de lucru a elevului, a cărţilor ce se asociază cu tema propusă pentru a fi
studiată.
În felul acesta elevii vor căpăta deprinderi de orientare în structura unei cărţi, ceea ce îi
va ajuta mult să recepteze mesajul unor texte literare ori ştiinţifice din cărţile citite.
Textul, indiferent de ce natură ar fi - literară, ştiinţifică sau tehnică - , necesită
parcurgerea urmatoarelor etape:
1). Citirea integrală a acestuia
Orice text se prezintă ca o unitate de idei, ca atare cunoaşterea şi întelegerea lui trebuie
să înceapă cu perceperea integrală a conţinutului de idei, aşadar este necesar ca acesta să se
citească integral în clasă, dacă analiza textului este coordonată de dascăl. În cazul unui text cu
conţinut literar, prima citire trebuie facută de către profesorul de la catedră , pentru ca elevii să
participe afectiv, emoţional la evenimentele relatate în povestire.
După citirea integrală este necesară o scurtă etapă de conversaţie pentru a orienta
elevii în structurile de bază ale textului: titlul, autorul.
2). Citirea textului pe fragmente şi analiza acestora
Parcurgerea acestei etape asigură înţelegerea clară şi precisă a fiecărui fragment, pe
baza analizei lui: explicarea cuvintelor şi a expresiilor neînţelese ca sens ; expunerea, pe larg, a
celor citite; desprinderea ideii principale din fiecare fragment.
3). Alcătuirea planului
Planul unui text se poate alcătui sub forma unor propoziţii enunţiative, sub forma de
întrebări sau de titluri.
4). Conversaţia generalizatoare
Conversaţia generalizatoare stabileşte reperele unei analize profunde a textului, având
drept scop atragerea atenţiei elevilor asupra ideii principale a textului, subliniind aspecte
esenţiale ca: date despre autor, opere ale acestuia, legătura textului cu opera/ lucrarea din
care face parte, idei marcante ale textului studiat; legătura dintre cele citite în clasă şi lectura
elevilor în afara clasei.
5).Reproducerea textului
În reproducerea textului se va ţine seama de următoarele aspecte: acesta să reliefeze în
mod clar ideea principală a textului; să se prezinte conţinutul de idei prin formulări clare,
corecte, complete, utilizandu-se cuvinte şi expresii care să dovedească parcurgerea conştienta a
textului.
6). Citirea de incheiere
Scopul urmărit prin această activitate este acela de a fixa cât mai temeinic conţinutul
textului.
Motivarea elevilor pentru lucrul cu cartea depinde, în mare măsură, de efortul pe care îl
face fiecare profesor în parte.
Manualul căruia i se alătură mai întotdeauna o carte din literatura de specialitate,
cerinţa ca elevul să prezinte, la rândul său, cărţi cu privire la tema studiată, răbdarea cu care se
apleacă dascălul spre a-i ajuta pe elevii săi să înţeleagă ceea ce citesc şi voinţa copilului de a
deveni un om de seamă, toate acestea vor contribui la formarea şi dezvoltarea personalităţii
elevului.