Alfred Binet, psiholog francez de renume mondial, a fost primul care a dezvoltat un test de

inteligenta care putea prezice cu acuratete viitoarele  performantele scolare ale copiilor.

“ Se pare ca inteligenta e o capacitate fundamentala a omului, lipsa  acesteia jucand un rol de

importanta majora in viata practica. Acesta capacitate este de fapt “judecata”, in sens practic asa
numita “initiativa”, posibilitatea de adaptare a fiecaruia la circumstantele vietii. O persoana poate
deveni imbecila daca are un defect de judecata, dar cu o buna judecata nu poate deveni niciodata
imbecil. In mod efectiv, restul capacitatilor intelectuale par a avea o importanta redusa in comparatie
cu “capacitatea de judecata” . ( Binet&Simon, 1916)

In anul 1878, Alfred Binet incepe sa studieze la Universitatea din Sorbonna. Datorita faptului
ca nu era convins de invatatura conventionala primita in cadrul acestei universitari, el incepe sa
studieze singur o serie de teste psihologice in cadrul bibliotecii nationale din Paris. Initial el a fost
adeptul ideilor lui John Stuart, in ceea ce priveste psihologia asociatiilor, dar, mai apoi, a identificat
limitele acestei teorii.

In anul 1883, Binet a inceput sa lucreze in laboratorul de neurologie a lui Jean Martin Charcot,
din cadrul Spitalului Salpetriere din Paris. In aceasta perioada, Charcot experimenta hipnoza, iar Binet
a  fost puternic influentat de acest cercetator, el publicand patru articole pe aceasta tema.  In final,
insa, rezultatele obtinute de Charcot nu au demonstrat cele sustinute de acesta, iar Binet a fost nevoit
sa recunoasca in mod oficial ca a fost inselat in ceea ce priveste asteptarile sale.

Cercetarile lui Binet se vor indrepta apoi spre studiul dezvoltarii copilului, acesta alegere fiind
motivata de nasterea celor doua fiice ale sale: Madeleine si Alice. In anii ce urmeaza, Binet a publicat
peste 200 de articole si numeroase carti  cu privire la psihologia experimentala, a  dezvoltarii,
psihologia educativa si sociala. Bergin si Cizek  au sugerat ca aceste cercetari au avut o influenta
puternica asupra lui Jean Piaget.

Cercetarile realizate de Binet asupra fiicelor lui l-au  ajutat sa-si dezvolte conceptul asupra dezvoltarii
inteligente la copii.

In anul 1891, Binet a inceput sa lucreze in cadrul laboratorului de psihologie experimentala a

Universitatii din Sorbona, fiind numit director al acestui laborator in 1894. In aceasta perioada,
Theodor Simon, si-a inceput cercetarile pentru lucrarea de licenta sub supravizarea lui Binet. Astfel a
inceput lunga colaborare dintre cei doi.

In anul 1904, guvernul francez a numit o comisie formata din cercetatori in domeniul
psihologiei copilului ( La Societe Libre versa l’Etude Psychologique de l’Enfant), pentru a realiza
anumite cercetari in ceea ce priveste educatia copiilor retardati. Acestei comisii i s-a cerut sa gaseasca
anumite modalitati care sa ajute la identificarea elevilor ce ar avea nevoie de o pregatire scolara
diferita. Cu aceasta ocazie, Binet, care era un membru activ al acestei comisii, a gasit momentul
oportun pentru dezvoltarea scalei mentale, care mai tarziu va fi cunoscuta sub numele de “ Scala
Binet-Simon”. Masurarea eficientei intelectuale, initiata de Binet si Simon a constituit baza testarii
moderne.
Scala alcatuita de Binet si Simon la inceputul secolului XX a fost revizuita si modificata de Terman,

apoi de Probst (1948), iar una din  cele folosite inca in prezent este varianta Standford-Binet.

Aceasta contine sarcini-tip pentru fiecare nivel de varsta.

Scala Binet - Simon - A. Binet si Dr. Simon in 1905; 1908 si 1911 – perfectionari si revizii. In
1905 scala cuprindea 30 de probleme asezate in ordinea crescanda a dificultatii, cuprinse prin testarea
a 50 copii normali de la 3 la 11 ani si cativa cu deficiente mintale. Nu avea separatii de varsta.  Testul
de 6 executii de ordine  simple se considera ca evidentiaza limita superioara a idiotiei adultilor; testul
15 consta in cerinta de repetitie de propozitii si cuvinte si pune in evidenta limita obisnuita a
imbecililor; testul 23 delimita zona intelectului de limita; testul 9 – limita superioara a inteligentei de
5 ani.

1908 – forma organizata pe varste:7 itemi pentru 6 ani,8 pentru 7 ani,5 pentru 10 ani 1911 – s-au
adaugat cateva teste si scala s-a extins pana la varsta adulta. Gruparea pe varste a devenit mai
ferma. Patru teste ale nivelului 10-11 ani au trecut la 12 ani, cele de la 12 ani la 15 ani, iar cele trei
teste ale nivelului de 13 ani plus alte doua noi au constituit nivelul adult. A. Binet a elaborat notiunea
de varsta mintala.

Revizii: Stanford Binet – 1916 > scala etalonata s-a extins la 90 itemi pe o arie larga de la 3 la 19
ani, plus un nivel adult mediu si unul adult superior.

Aceasta scala continea, la inceput, de fapt, o serie de sarcini adaptate copiilor in functie de varsta.
Acest proces de operare-selectionare era bazat pe studiile realizate de cei doi de-a lungul anilor in
ceea ce priveste dezvoltarea copiilor in conditii normale de viata. Cei doi au inceput prin a-si verifica
teoriile, aplicand testul asupra unui esantion format din cincizeci de copii, dintre care cate zece copii
pentru fiecare categorie de varsta. Copiii selectionati pentru acest studiu erau caracterizati de
profesorii lor ca avand o dezvoltare medie pentru varsta lor. Scopul “Scalei Binet-Simon”, scala care
ulterior a fost modificata de doua ori, era de a confrunta capacitatile mentale ale copiilor implicati in
studiu cu capacitatile copiilor considerati normali.

“Scala Binet-Simon” era formata din treizeci de sarcini a caror dificultate crestea treptat. Cea mai
usoara sarcina putea fi realizata de toti copiii, chiar si de cei care sufereau de retard mintal sever. De
exemplu, unele dintre cele mai usoare sarcini erau de a-l face pe copil sa urmareasca cu ochii un
chibrit aprins sau sa agite mainile. Dintre cele de dificultate medie, amintim cele prin care i se cerea
copilului sa-si indice anumite parti ale corpului, sa repete o serie de 3 numere, sa repete propozitii
simple sau sa defineasca notiuni ca: mama, furculita, casa. Sarcinile de dificultate crescuta cereau
copiilor sa redea in tablou din memorie sau sa construiasca o propozitie in care sa se regaseasca  trei
cuvinte date. Cele mai dificile sarcini cereau repetarea a sapte numere luate la intamplare sau
gasirea  de rime pentru un cuvant dat.

In ceea ce priveste interpretarea testului, aceasta se facea in functie de indicele de pe scala,

care indica varsta mentala a copilului. De exemplu, un copil cu varsta cronologica de 6 ani, care a
reusit sa indeplineasca toate sarcinile corespunzatoare varstei de 6 ani, dar nimic mai mult, are o
varsta mentala egala cu varsta sa cronologica.  
 Aplicarea testului:

Examenul trebuie sa se desfasoare intr-o camera linistita, cu temperatura potrivita.Este foarte

important ca subiectul (copilul) sa fie insotit de o persoana cunoscuta (un parinte, o ruda, un
profesor). Insotitorului i se va cere sa pastreze linistea si sa nu intervina in nici un fel pe tot parcursul
desfasurarii testului.

Probele testului:

1. ' Le Regard'

In cadrul acestei probe, examinatorul urmareste sa descopere daca exista coordonare intre
miscarile capului si a ochilor. Daca acesta coordonare exista, e demonstreaza faptul ca subiectul nu
detine doar capacitatea de a vedea ci are si capacitatea de a urmari cu privirea un obiect in miscare.

Acesta proba se poate realiza cu ajutorul unui chibrit aprins care se misca incet in fata
subiectului in asa fel incat sa produca o miscare a capului si a ochilor pentru a urmari flacara. Nu este
important ca subiectul sa urmareasca in mod constant flacara, importanta este aparitia coordonarii
miscarilor capului si a ochilor, chiar si pentru un timp foarte scurt.    

2. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul tactil

In aceasta proba, scopul este de a descoperi daca exista coordonare intre simtul tactil al mainii
si miscarea de apucare si ducere la gura.

Un mic obiect, de exemplu o bucata de lemn , este pus in contact cu mana copilului,
urmarindu-se daca acesta reuseste sa apuce obiectul, sa-l tina in mana fara a-l lasa sa cada si sa-l
duca la gura.

3. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul vizual

Aici, scopul este de a urmari existenta coordonarii intre vederea unui obiect si apucarea
acestuia, cand obiectul nu se afla in contact cu mana subiectului.

Obiectul (de exemplu un cub mic de lemn alb) trebuie sa se afle in campul vizual al copilului si
spre interiorul extensiunii mainii sale, astfel incat sa provoace o miscare intentionata a mainii pentru
a-l prinde. Subiectul va trebui sa vada obiectul, sa execute o miscare a mainii pentru a-l ajunge, a-l
prinde si a-l duce la gura.

4. Recunoasterea unui aliment

Acesta proba consta in a-l face pe copil sa diferentieze intre un aliment comestibil si un obiect
oarecare.

 O bucata de ciocolata si un cub mic de lemn alb, de dimensiuni asemanatoare sunt prezentate
copilului in mod succesiv. Scopul acestei probe este de a determina daca subiectul, la vederea celor
doua obiecte, va face diferenta intre acestea inainte de a le duce la gura. Se vor urmari urmatoarele
aspecte: copilul va duce la gura doar bucata de ciocolata pentru a o manca; copilul refuza sa apuce
cubul de lemn sau va apuca cubul de lemn si il va tine in mana fara a-l duce la gura.

5. Obtinerea unui aliment in ciuda unei dificultati

Prin acesta proba se urmareste stimularea vointei si coordonarea miscarilor.

Se  folosi o caramela pe care copilul trebuie sa o recunoasca ca atare. In timp ce subiectul

priveste caramela, experimentatorul o va inveli intr-o bucata de hartie. In acest moment se vor urmari
cu atentie miscarile copilului: isi aminteste ca hartia contine carameaua?; o refuza ca pe un obiect
inutil sau incearca sa le separe?; duce carameaua invelita in hartie la gura?; mananca si hartia sau
incearca sa descopere bomboana?; cauta ajutor la o persoana prezenta pentru a-i indeparta hartia?

6. Executarea unor comenzi si imitarea unor gesturi simple

Acesta proba cuprinde cordonarea motorie precum si intelegerea importantei de a efectua

anumite gesturi. In acesta proba, subiectul va trebui sa initieze raporturi sociale cu examinatorul, fiind
necesar, deci, ca el sa intelega ceea ce examinatorul ii cere. Acesta este inceputul 'inter-psihologiei'.

Proba consta un mai multe teste la care va fi supus copilul. Imediat ce acesta intra in camera
de testare, examinatorul il va saluta si ii va intinde mana pentru a vedea daca subiectul intelege gestul
de salut si daca, la randul sau intinde mana catre examinator. Odata intrat in camera, subiectului i se
va cere sa se aseze, urmarindu-se astfel daca intelege sensul invitatiei si daca stie sa foloseasca
scaunul. In urmatorul moment, examinatorul va arunca un obiect pe dusumea, invitandu-l pe copil
prin gesturi si cuvinte a ridica obiectul si a-l inmana examinatorului. In cursul probei, examinatorul va
aplauda, isi va impreuna mainile, le va ridica in aer, isi va misca degetele, isi va ridica piciorul, etc.
Copilului i se va cere sa se joace impreuna cu examinatorul. Se urmareste capacitatea de imitare a
gesturilor de catre subiect. 

7. Recunoasterea unor obiecte

Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul poate realiza asociatii intre lucruri si
numele acestora. Se urmareste capacitatea de intelegere si de vorbire. Aceasta proba reprezinta, de
fapt, o continuare a celei precedente, in sensul ca pune in prim plan comunicarea dintre indivizi:
primul pas este realizat prin imitare, al doilea prin limbaj.

Proba este formata din doua parti: in prima parte, examinatorul va denumi o parte a corpului
si ii va cere copilului sa o indice la el insusi ( unde este capul tau?; unde este gura ta?, etc).

 In cazul in care copilul raspunde in mod pozitiv la acesta proba, se poate trece la cea de-a
doua parte a testului. Astfel, subiectului i se va cere sa indice obiecte ca : o cana, cheile, un creion.
Ceea ce se va urmari in cadrul acestei probe este capacitatea copilului de a identifica si distinge
obiectele denumite.
 8. Recunoasterea unor   imagini 

Proba este asemanatoare celei precedente, cu exceptia faptului ca obiectele sunt inlocuite cu
imagini.

Se poate folosi o carte cu ilustratii in care sa se regaseasca o casa si o familie. Se vor prezenta
copilului imaginile, cerandu-i sa indice in mod succesiv urmatoarele obiecte: fereastra, mama, sora
mai mare, sora mai mica, pisica, matura, cosul, etc.In cazul in care copilul va indica gresit imaginile,
nu va fi corectat de catre examinator, dar greselile vor fi notate.

9. Denumirea   unor obiecte

In aceasta proba, examinatorul va indica un obiect sau o imagine, iar copilul va trebui sa il/ o
denumeasca.

Se poate folosi o carte ilustrata pe care examinatorul o va aseza in fata ochilor subiectului. Se
vor indica anumite obiecte si se vor pune intrebari cu privire la ceea ce ele reprezinta.Aceasta proba
ne permite sa cunoastem capacitatea copilului de a pronunta cuvinte precum si vocabularul detinut de
acesta. Foarte multi copii, in ciuda faptului ca sunt declarati normali, folosesc un vocabular inventat
sau deformat de ei insisi, vocabular care poate fi inteles doar de ei si parintii lor.

Probele 7,8 si 9 nu dau nastere unor grade diferite la nivelul scalei, , adica nu sunt probe care
corespund unor nivele diferite de inteligenta. Studiile efectuate afirma faptul ca, in general, subiectii
evaluati cu retard, trec de proba 7, 8, chiar si 9.. Aceste probe, insa, ocupa un loc important pe scala
de masurare a inteligentei, ca urmare a faptului ca ele reprezinta linia de demarcatie intre imbecilitate
si idiotie.  

10. Compararea a doua linii de lungime diferita

In aceasta proba subiectului i se cere sa realizeze o comparatie intre doua linii de lungimi
diferite. El trebuie sa fie capabil sa compare, adica sa reuneasca un concept cu o imagine, si sa caute
diferentele.

Subiectului i se vor prezenta in mod succesiv trei  foi de hartie pe care sunt desenate doua linii
de marimi diferite. Fiecare foaie de hartie are o dimensiune de 15/20cm; liniile sint desenate pe toata
lungimea foii, la acelasi nivel, separate de o distanta de 5 mm. Liniile au o dimensiune de 3, respectiv
4 cm in lungime si 1,5 mm in latime. Pe prima pagina, cea mai lunga linie se afla in partea dreapta,
iar pe celelalte se afla dispusa in stanga paginii. Fiecare foaie este prezentata copilului, intrebandu-l: '
Care este linia cea mai lunga?'  Raspunsurile subiectului vor fi notate. Proba se va repeta de doua ori
pentru a elimina raspunsurile hazardate. Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul este
capabil sa realizeze comparatii corecte intre doua linii. Trebuie subliniat faptul ca majoritatea copiilor
retardati nu sunt capabili de a realiza asemenea comparatii, dar ei se comporta ca si cum ar putea-o
face. Ei dau impresia ca inteleg ceea ce li se cere, si de fiecare data vor indica cu degetul una dintre
linii, spunand: 'Aceasta este'. Este important sa identificam acesti subiecti, ale caror erori nu se
regasesc la nivel verbal, ei, de fapt, nereusind sa realizeze comparatii. Deseori, acesti subiecti
desemneaza linia aflata pe aceeasi parte a foii ca fiind cea mai lunga (de exemplu o aleg mereu pe cea
aflata in dreapta paginii).
 11. Repetarea a trei numere

Acesta este o proba de memorie si de atentie voluntara.

Examinatorul il va privi pe subiect in ochi, pentru a fi sigur ca i-a captat atentia, dupa care va
pronunta trei numere, cerandu-i copilului sa le repete. Numerele vor fi astfel alese incat sa nu urmeze
ordinea succesiva (de exemplu: 1,8,5). Pronuntarea cifrelor va trebui sa fie facuta pastrand acelasi ton
al vocii si fara a ccentua vreuna dintre ele. De obicei, copilul nu reuseste repetarea lor de la prima
incercare, el neintelegand ceea ce i se cere. In acest caz, se va trece la repetarea probei, examinatorul
alegand alte trei cifre. Exista multi subiecti care pot repeta nici o cifra; in general acestia nu inteleg
deloc ceea ce li se cere. Altii repeta doar o singura cifra, prima sau ultima; altii repeta mai mult de trei
cifre.O atentie speciala trebuie indreptata catre cei care repeta un numar mult mai mare de cifre decat
cele date, sau cei care repeta numerele in ordinea lor succesiva. Un subiect care atunci cand i se va
cere sa repete 1,8,5  va repeta 1,2,3,4,5 poate fi evaluat ca debil mintal. De asemenea va trebui sa
urmarim rectiile subiectului in momentul repetitiei cifrelor. Daca pare satisfacut de raspunsul sau, in
ciuda erorilor comise, putem avem de-a face cu absenta judecatii, ceea ce ar duce la o grava conditie
a subiectului. In ceea ce priveste acesta proba, trebuie realizata o distinctie clara intre erorile datorate
neatentiei si cele rezultate din lipsa judecatii. In cazul in care la prima incercare subiectul nu reuseste
sa redea toate trei cifrele, se va repeta proba. Daca subiectul va repeta cifrele corect la a doua
incercare, se considera ca a trecut testul ( la prima incercare el nefind atent la cererile
examinatorului).

  12. Compararea a doua greutati

Este o proba de atentie, comparare, precum si o proba fizica.

In fata subiectului se vor aseza una langa cealalta, doua cutii patrate, de aceleasi dimensiuni si
culoare, dar de greutate diferita ( una de 3 gr iar cealalta de 12 gr). Subiectului i se va cere sa
gaseasca cutia care este mai grea. Daca reuseste sa treaca aceasta proba, i se va da sa compare alte
doua cutii  de 6 si 15 gr si apoi alte doua de 3 si 15 gr.  In cazul in care subiectul ezita sau da
raspunsuri hazardate,  proba se va repeta.

13. Sugestia

Sugestia nu se refera la testarea inteligentei, deoarece multe persoane avand o inteligenta

superioara cad sub influenta sugestiei din cauza timiditatii sau teamei de a nu gresi. Sugestia poate
produce efecte asupra capacitatii de judecata, a simtului critic sau ne poate face sa comitem acte
nepotrivite sau gresite. Cu ajutorul acestei probe vom putea testa puterea de a judeca a subiectului si
capacitatea sa de rezistenta. 

Proba se poate efectua in felul urmator: pe masa avem mai multe obiecte: o cana, un pix, o
cheie. Examinatorul ii va cere copilului sa indice cate un obiect existent, iar la un moment dat ii va
spune sa indice un obiect care nu se gaseste pe masa ( de exemplu: 'Arata-mi nasturele'). Unii dintre
subiecti se supun rapid, indicand din nou unul dintre obiectele aflate pe masa ca cel cerut de
examinator.Sugestibilitatea lor este completa. Altii, rezista un timp, nu raspund, dar cauta la nesfarsit
obiectul cerut. Unii cercetatori considera acest comportament ca o expresie suficienta a rezistentei si
nu mai continua proba. Exista alti subiecti care pot raspunde: 'Nu stiu' sau ' Nu este nici un nasture'.  
 Tot in cadrul acestei probe, copilului i se pot prezenta o serie de imagini, experimentatorul
cerandu-i sa indice fereastra, usa, etc, iar in final ii va spune: ' Unde este patapum?' sau ' Unde este
nichelov?', folosind astfel cuvinte fara nici un sens. Scopul acestor intrebari este acelasi ca si a celor
precedente. Si aici putem intalni trei tipuri de subiecti: copii care vor indica docili spre un obiect
oarecare, altii care vor cerca la infinit fara a gasi nimic din ceea ce i s-a cerut si a treia categorie care
vor spune ' Nu exista asa ceva!'

14. Definirea unor obiecte cunoscute

Vocabularul, cunostintele generale, capacitatea de a-si exprima ideile in cuvinte, toate acestea
sunt puse in lumina cu ajutorul acestei probe.

Copilului i se vor adresa intrebari de genul: 'sti ce este un cal?; sti ce este o casa?; sti ce este
mama?' Daca raspusul copilului este afirmativ, atunci i se va cere sa explice termenul. Poate fi ajutat
si cu exemple de genul: ' un caine latra', urmarindu-se daca subiectul intelege si aproba definitia.

In general, copiii mici ( 2 sau 3 ani) raspund la aceste intrebari cu mult entuziasm, dand
raspunsuri de genul: ' furculita este pentru a manca'. Altii, insa, nu raspund sau dau raspunsuri
absurde, de neinteles sau , efectiv, repeta cuvantul: ' o casa e o casa'.

15. Repetarea unei fraze compuse din 15 cuvinte

Acesta este o proba de memorie, de atentie voluntare, si un test al capacitatii de vorbire.

La inceputul acestei probe, examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul in asculta cu

atentie, dupa care, il anunta ca va trebui sa repete ceea ce ii va spune.Examinatorul va pronunta rar si
clar urmatoarea fraza:' Ma trezesc de dimineata, iau pranzul la amiaza, merg  sa ma culc cand vine
seara.' Copilul va trebui sa repete intreaga fraza. Deseori, la inceput, copilului ii este greu sa
indeplineasca cele cerute deoarece nu a inteles pe deplin ceea ce i se cere. In acest caz, se va
pronunta o noua fraza si i se va cere sa o repete. Multi subiecti vor incurca fraza, facand afirmatii
absurde: 'merg sa ma culc la amiaza' sau vor inlocui unele cuvinte, ca de exemplu: ' iau pranzul' cu '
mananc'.

Proba consta in repetarea a 5 fraze a caror dificultate creste progresiv.

16. Compararea unor obiecte cunoscute din memorie

Acesta este un exercitiu al ideilor, al notiunilor de diferenta si al spiritului de observatie.

Examinatorul il va intreba pe copil care este diferenta dintre doua obiecte, ca de exemplu:

' intre hartie si carton', 'intre o musca si un fluture', 'intre o bucata de lemn si una de sticla'.
Dupa ce examinatorul s-a asigurat ca subiectul cunoaste obiectele mentionate, ii va cere sa gaseasca
diferentele dintre ele. Se pot primi diferite tipuri de raspunsuri. Pot exista copii care sa nu fi inteles
ceea ce li s-a cerut sa faca. Acestora li se va explica din nou, in termeni usor de inteles ceea ce se
asteapta de la ei. Altii pot da raspunsuri ca: 'o musca este mai mare decat un fluture' sau ' fluturele
zboara si musca zboara'. A treia categoria poate fi reprezentata de subiecti care dau raspunsuri
corecte.

17. Exercitii de memorie

Acesta este un test de atentie si memorie vizuala.

Subiectului i se spune ca i se vor prezenta o serie de fotografii, pe care el va avea posibilitatea

sa le priveasca timp de 30 secunde, dupa care va trebui sa redea numele obiectelor pe care le-a
vazut, din memorie. Se vor folosi 13 fotografii, fiecare avand dimensiunea de 6cm/6
cm,  reprezentand urmatoarele obiecte:un ceas, o cheie, o unghie, un autobus, un pat, o cireasa, un
trandafir, botul unui animal, un nas, un cap de copil, niste oua, un peisaj, un butoi. Aceste fotografii
sunt asezate pe un carton si  aratate in mod simultan subiectului. Timpul de expunere a fotografiilor
este masurat de examinator cu ajutorul cronometrului. Dupa trecerea celor 30 de secunde,
examinatorul va scrie dupa dictare numele fotografiilor pe care subiectul le va denumi.

18. Desenarea unor figuri din memorie

Acesta este un exercitiu de atentie, memorie vizuala si  analiza.

Subiectului i se spune ca i se vor arata doua desene, pe care el le va putea privi pentru cateva
secunde, dupa care va trebui sa le deseneze din memorie. Cele doua desene i se vor arata subiectului
pentru 10 secunde.Se va urmari apoi daca subiectul incepe sa deseneze fara a mai pierde timpul.

19. Repetarea imediata a unor numere

Este un test al memoriei si atentiei imediate.

Testul este asemanator cu cel al repetarii celor trei numere, doar in acest caz se urmaresc mai
ales greselile de judecata.

20. Gasirea de asemanari pentru mai multe obiecte redate din memorie

Este o proba de memorie, de recunoastere constienta a asemanarilor si a spiritului de

observatie.

Exercitiul este asemanator cu proba numarul 16, cu exceptia faptului ca, in acest caz,
subiectului i se va cere sa denumeasca asemanarile dintre obiecte si nu deosebirile. Este de sublineat
faptul ca, in cazul copiilor, acestia se confrunta cu mai multe dificultati in a gasi asemanarile dintre
obiecte, decat diferentele.

Intrebarile care se vor adresa in cadrul acestei probe sunt:

' Prin ce se aseamana o floare de mac cu sangele?'

' Prin ce se aseamana o musca, o furnica si un fluture?'

 ' Prin ce se aseamana un ziar, o fotografie si un tabel?'

Examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul cunoaste toate obiectele pe care va trebui sa le

compare.

21.Compararea unor lungimi

 Aceasta proba testeaza spiritul de observatie si capacitatea de a efectua comparatii.

Examinatorul va prezenta subiectului o serie de perechi de linii.Una dintre liniile fiecarei

perechi are o lungime de 30 mm, iar celelalte variaza intre 31 si 35 mm. Aceste linii sunt desenate pe
foi albe de hartie cu dimensiunile de 15/30 cm; pe fiecare foaie exista doar o pereche e linii. Aceste
linii sunt pozitionate in aceeasi directie la o distanta de 5 mm una de cealalta. Cea mai lunga dintre
linii este desenata pe prima foaie in dreapta, apoi, pe urmatoarele, ocupa partea stanga a foiii. Liniile
sunt in numar de 15 perechi. Examinatorul le va prezenta in ordine, incepand cu perechile unde
diferenta este cea mai mare.Subiectului i se va cere sa indice care dintre linii este cea mai lunga intr-o
pereche.

22. Cinci greutati diferite vor trebui sa fie asezate in ordine    

Aceasta proba necesita atentie concentrata, aprecierea greutatii precum si capacitatea de

memorie si judecata.

Cinci cutii mici de aceeasi culoare si volum sunt asezate pe masa. Ele cantaresc: 3, 6, 9, 12 si
15 grame.Sunt aratate subiectului caruia i se spune: ' Priveste aceste cutiute;ele au greutati
diferite;tu trebuie sa le aranjezi in ordinea corecta dupa greutate, incepand de la cea mai grea si
terminand cu cea mai usoara'. Acesta explicatie este destul de greu de inteles de catre copil, si de
aceea este necesar ca sarcina de indeplinit sa i se explice cat mai clar .

Dupa ce examinatorul s-a asigurat ca subiectul a inteles ceea ce trebuie sa faca, ii va urmari
cu atentie comportamentul. Unii copii nu fac nimic, nu pun nimic in ordine; altii aranjeaza cutiile foarte
bine dar nu reusesc sa compare greutatile; a treia categorie de subiecti va incerca un timp iar  apoi
merg la intamplare. Citirea greutatilor scrise pe fiecare cutie ne indica greselile facute.

In aceasta proba se disting trei categorii de subiecti. Prima categorie aseaza cutiile la
intamplare, fara a realiza comparatia greutatilor, adesea efectuand numeroase greseli (de exemplu,
patru grade). A doua categorie sunt subiectii care compara si fac greseli mai putine (doua grade). A
treia categorie va realiza sarcina in mod corect. Cotarea acestei probe se face estimand greselile
realizate in aceasta proba lunad in considerare mutarile care vor trebui sa se realizeze pentru a
restabili ordinea corecta. De exemplu: 12,9,6,3,15. Deci, 15 nu este asezat in  locul corect si acestei
greseli i se atribuie 4 grade deoarece vor fi  necesare patru miscari pentru a restabili ordinea corecta.
Toate celelalte trebuie modificate cu un grad. Suma modificarilor ne arata totalul greselilor care va fi
astfel de 8 grade.

Este necesar a se face o distinctie clara intre subiectii care comit greseli usoare datorita
neatentiei si cei care datorita numeroaselor greseli ( 6 sau 8 ) se dovedesc a fi actionat la intamplare.
 23. Sustragerea unei cutii   

Imediat ce subiectul a aranjat in mod corect cutiile, in functie de greutate, examinatorul ii va

spune ca una dintre cutii ii va fi luata, in timp ce el va tine ochii inchisi   si astfel i se va cere sa
identifice care cutie a fost sustrasa , cantarindu-le in mana. Aceasta este o sarcina foarte delicata si
dificila pentru un copil.

24. Exercitiul cu rime

Acest exercitiu necesita un vocabular bine dezvoltat, spontaneitate si activitate intelectuala.

Proba incepe prin intrebarea adresata subiectului in ceea ce priveste cunostintele sale despre
ceea ce inseamna o 'rima'. I se poate explica sensul cuvantului prin diferite exemple.Apoi i se dau
diferite cuvinte carora subiectul va trebui sa le gaseasca rime.In aceasta proba, subiectul nu va trebui
doar sa gaseasca rime pentru anumite cuvinte ( imaginatie) ci si sa inteleaga explicatia data de
examinator ( capacitate de judecata).

25. Fraze carora le lipsesc cuvinte

Proba consta in urmatoarele: dintr-un text dat lipseste un cuvant, iar subiectului i se va
cere sa-l inlocuiasca. De obicei, cuvintele care lipsesc se vor gasi la sfarsitul
propozitiei.Examinatorul va citi propozitiile cu intonatia necesara, iar cand va ajunge la locul de
unde lipseste cuvantul se va opri asteptand ca subiectul sa gaseasca cuvantul potrivit.

26. Sinteza a trei cuvinte intr-o propozitie

Acest exercitiu este un test al spontaneitatii, al creativitatii si aptitudinii de a construi

propozitii.

Se vor propune subiectului trei cuvinte, ca de exemplu: ' Paris, fluviu, comoara'. I se va
cere sa intocmeasca o propozitie in care sa foloseasca toate trei cuvintele date.Examinatorul  va
explica cu claritate copilului sarcina de indeplinit si, de asemenea, daca este necesar, ii va explica
ce inseamna o propozitie.

Multi subiecti gasesc aceasta proba foarte dificila, renuntand sa raspunda. Altii reusesc sa
intocmeasca o propozitie cu unul dintre cuvinte, dar nu reusesc sa foloseasca toate trei cuvintele
in aceiasi propozitie.

27. Raspunsul la o intrebare abstracta

Aceasta este una dintre cele mai importante probe ale testului, in ceea ce priveste
diagnosticarea debilitatii mintale. Este o proba rapida si destul de precisa. Consta in a-l pune pe
subiect intr-o situatie care prezinta o dificultate de natura abstracta. Subiectii care nu au
capacitatea de a inteleage abstractul, nu vor reusi sa treaca de aceasta proba.
 Proba consta in citirea de catre examinator a inceputului unei propozitii, dupa care, in
momentul in care ajunge la punctul culminant se va opri si va intreba:' Ce ar trebui cineva sa
faca?'. Propozitiile sunt astfel construite, incat  forma de dificultate a intelegerii pe care ele le
prezinta, rezuta mai degraba din ideea exprimata, decat din cuvintele folosite.Copilul care nu
intelege aceasta sarcina, este caracterizat de lipsa capacitatii sale de a sesiza o idee abstracta si
mai putin de nestiinta sau ignoranta. Proba este formata din 25 de intrebari. Prima este foarte
usoara si are scopul de a-l relaxa pe subiect.

Acesta proba este greu de cotat datorita faptului ca raspunsurile pot fi foarte variate.
Uneori, subiectul nu sesizeaza intregul inteles al propozitiei si astfel poate da raspunsuri prea
simple si care nu raspund in intregine la intrebarea adresata.de obicei, insa, va trebui sa ne
declaram satisfacuti daca subiectul reuseste sa dovedeasca ca a inteles sensul intrebarii..

28. Inversarea axelor ceasului 

Este un test al atentiei, capacitatii de a rationa si a imaginatiei.

Pentru inceput, examinatorul il va intreba pe subiect daca stie sa spuna cat este ceasul. O
atentie deosebita trebuie acordata copiilor care sufera de imbecilitate, si care afirma ca stiu cat e
ceasul, insa dau raspunsuri total gresite cand li se cere sa execute sarcina. Este important a nota
aceasta greseala de judecata. Daca se dovedeste ca  subiectul cunoaste ceasul cu adevarat,
examinatorul ii va reaminti ca axul scurt al ceasului indica orele, iar cel lung minutele. In acest
caz, examinatorul ii va spune sa isi imagineze ca axele ceasului sunt inversate si ii va cere sa
indice cat va fi ora in acest caz.

29. Taierea hartiei

Acest exercitiu necesita atentie voluntara, ratiune, imaginatie.

Examinatorul va prezenta subiectului doua foi de hartie egale.Va impatura una dintre foi
in patru parti egale si va taia cu foarfeca un triunghi in mijloc.I se va prezenta acest triunghi
subiectului, precum si gaura rezultata in mijlocul foii de hartei, dupa care i se va cere sa deseneze
pe a doua foaie ceea ce a vazut. Unii subiecti privesc pentru un timp gaura rezultata in prima
foaie, altii incep sa deseneze pur si simplu, folosindu-si imaginatia. Cei mai putin inteligenti
deseneaza un unghi dispus la intamplare pe foaia de hartie.

30. Definirea unor termeni abstracti 

Aceasta proba se aseamana cu cea in care subiectului i se cerea sa raspunda la niste

intrebari abstracte. Diferenta consta, insa, in faptul ca in acest caz este nevoie de cunostinte
intemeiate de vocabular.

Examinatorul il va intreba pe subiect:' Care este diferenta intre stima si afectivitate?' '
Care este diferenta intre oboseala si tristete?' de cele mai multe ori, subiectii nu raspund sau dau
raspunsuri absurde si fara sens.
 Cu proba numarul 30 se incheie acest test.

In cazul in care avem de-a face cu un copil posibil retardat nu este neaparat nevoie sa
urmam ordinea exacta a probelor. Deseori, practicienii reusesc sa scurteze testul, gasind proba
care evalueaza situatia cel mai bine.

Solutiile gasite de subiectii evaluati cu ajutorul acestei scale se pot divide in trei
categorii:  

1. Lipsa de solutii: in acest caz putem avea de-a face cu un subiect care sufera de mutism
sau cu un copil care refuza orice tentaiva de raspuns. Absenta rezultatului se va nota cu minus (-)

2. Solutii partiale: subiectul a rezolvat doar o parte din sarcina care i-a fost
incredintata.Acest lucru va fi notat cu ajutorul fractiilor: 1/2. Cand proba ne permite sa obtinem
diferite grade de raspuns, putem nota cu: 1/4; 3/4, etc.

3. Solutia completa: proba va fi notata cu plus (+)

4. Solutii absurde: vor fi notate cu semnul exclamarii (!)

5. Ignoranta: subiectul nu cunoaste sensul cuvantului sau nu a vazut niciodata obiectul

despre care i se vorbeste. Proba se va nota cu: I

6. Refuzul de a colabora cu examinatorul din partea subiectului care poate fi timid, nervos
sau indispus. Proba se noteaza cu : R

7. Timiditate excesiva. Se noteaza cu : T

8. Incapacitate de concentrare a atentiei. se noteaza cu : D.

Concluzii

Binet are marele merit de a fi sesizat diferenta intre varsta mentala si varsta cronologica, in cursul

examinarii subiectilor; cunoasterea acestei neconcordante fiind deosebit de utila pedagogilor,

psihologilor, familiilor, pacientilor. Varsta cronologica este cea reala (obiectiva) inscrisa in acte

si dovezi administrative, iar varsta mentala este data de nivelul mediu intelectual pentru varsta

cronologica respectiva.

Testul lui Binet este considerat primul test de intelgenta, desi conceptul de varsta mentala a fost

revizuit de doua ori inainte de a deveni fundatia testului IQ. In 1914, la trei ani dupa moartea lui

Binet, psihologul german Wilhelm Stern a afirmat ca impartind varsta mentala a unui copil la
 varsta sa cronologica, putem obtine coeficientul de inteligenta al acestuia. Conceptul a fost din

nou revizuit de Lewis Terman de la Universitatea Stanford, care a extins testul si a inmultit

formula lui Stern cu 100. Testul a fost mai tarziu denumit Stanford-Binet.

Bibliografie
1. Bontila C. Culegere de teste psihologice de nivel si aptitudini. Bucuresti, 1971.
2. Oprea N. Psihologia generala si medicala. Elemente de psiholodiagnostic P.2.
3. Popescu-Neveanu P. – Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978
4. Rosca M. Metode de psihodiagnostic. Buc. 1972
5. Schiopu U. Introducere in psihodiagnostic. Buc. 1972

ANEXA 1

Exemple de itemi din Testul Binet-Simon (1911)

In 1905 ,psihologii francezi, Alfred Binet si Théodore Simon au dezvoltat unul dintre primele
teste de masurare a inteligentei copiilor. Itemii acestui test au fost grupati in functie de varsta
copiilor carora li se aplica respectivul test. 

Indicarea nasului, ochilor si gurii.

3 ani
Repetarea a doua numere.
Descrierea  obiectelor dintr-un desen.
Denumirea numelui familiei sale.
Repetarea unei propozitii formate din sase cuvinte.
4 ani  Recunoasterea propriul sex.
Denumirea unor obiecte ca: cutit,cheie,creion
Repetarea a  trei numere.
Compararea  lungimii a doua linii.

5 ani Compararea a doua greutati.

Copierea unui patrat.
Redarea unei propozitii formate din zece cuvinte.
Numararea a patru creioane.
6 ani Distingerea diminetii de dupa-amiaza.
Definirea unor obiecte in functie de folosinta lor.
Copierea unei forme geometrice.
Numararea a  13 creioane.
 Compararea unor figuri din punct de vedere estetic.
7 ani Identificarea mainii dreapte si a urechii stangi.
Descrierea un tablou.
Urmarea unor indicatii precise.
Denumirea a  patru colori.
8 ani Compararea a doua obiecte din memorie.
Numararea de la 20 la 0.
Identificarea unor omisiuni intr-un tablou.
Denumirea zilelor saptamanii.
Repetarea a cinci numere.
9 ani Definirea obiectelor intr-un sens mai larg decat cel legat de folosinta.
Recunoasterea banilor.
Denumirea lunilor anului.
Intelegerea unor intrebari usoare.
10 Aranjarea a 10 obiecte in ordinea greutatii.
ani
Desenarea un tablou din memorie.
Criticarea unor afirmatii gresite.
Intelegerea unor  intrebari dificile.
Folosesirea a 3 cuvinte date in doua propozitii. 
12  Folosirea a 3 cuvinte date intr-o propozitie
ani
 Redarea a  mai  mult de 60 cuvinte in trei minute.
 Definirea unor  termeni abstracti.
 Intelegerea sensului unei propozitii in care cuv.nu sunt asezate in ordine.
15  Repetarea a  7 numere.
ani
 Gasirea a trei rime.
 Repetarea unei propozitii formate din 26 silabe.
 Interpretarea unui tablou.
 Rezolvarea unei probleme cu mai multe operatii.