Bilet 13

1.Activitatea antibacteriană a antibioticilor. Activitatea bactericidă și activitatea

bacteriostatică. Concentrația minimă bacteriostatică (inhibitorie) (CMI) și concentrația
minimă bactericidă (CMB).
Antibioticele (greacă ἀντί- contra, βίος- viață) sunt o grupă de medicamente antimicrobiene care sunt
utilizate pentru activitatea lor împotriva bacteriilor, fiind astfel cea mai importantă clasă de substanțe
medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia infecțiilor bacteriene.
Antibioticele pot acționa:

 bacteriostatic de frânare a înmulțirii bacteriilor

 bactericid de eliminare a bacteriilor
 bacteriolitic liza membranei bacteriene ce determină de fapt moartea lor.
Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a
ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii concurente.
Concentratie minima bactericida (= C.M.B.) - este concentratia la care un antibiotic are actiune letala
asupra  microorganismelor (efect bactericid).

. Concentrația minimă bacteriostatică (inhibitorie) (CMI)- este concentrația la care un

antibiotic are actiune de stopare a înmulțirii continua a bacteriilor
2. Cefalosporinele. Mecanism de acțiune. Generații de cefalosporine și specificul lor de
activitate. Farmacocinetica. Reacții adverse. Indicașții terapeutice. Posologie. Timpul
de așteptare.
Cefalosporinele alcătuiesc o clasă de antibiotice beta-lactamice care au fost izolate inițial din specii
de fungi din genul Acremonium.
In functie de gradul de absorbtie dupa administrarea orala, cefalosporinele se clasifica in:
 cefalosporine active oral, stabile la actiunea acidului clorhidric: cefadroxil, cefalexin, cefatrizin, cefradin
(gen. I); cefaclor, cefotiam hexetil, cefuroxim axetil (gen. II); ceftibutem, cefixim, cefetamet pivoxil (gen. III);
 cefalosporine inactive oral, administrate parenteral i.m sau i.v.
Legarea de proteinele plasmatice este variabila, astfel:
 cefalosporine cu procent de legare redus 50%: cefalexin, cefradin, cefotaxim;
 cefalosporine cu procent de legare mediu 50%: cefalotin;
 cefalosporine cu procent de legare mare 80%: cefazolin, ceftriaxon.
Toate cefalosporinele au difuziune buna in tesuturi si in lichidele biologice (pericardic, peritoneal,
sinovial), dar difera intre ele in functie de gradul de difuziune in lichidul cefalorahidian. 
Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care fac parte, astfel:

Generatia  I: coci gram pozitiv: streptococ piogen, pneumococ, stafilococ auriu penicilinazesecretor (sunt
rezistenti enterococul si stafilococul rezistent la meticilina); Generatia II: –  coci gram pozitiv : streptococ,
pneumococ, stafilococ secretor de betalactamaze, dar meticilinosensibil;bacili gram negativ : H. influenzae,
inclusiv cel rezistent la ampicilina, E. coli, X.     pneumoniae, Pr. mirabilis. Generatia III: grupul cefotaximei
este activ pe coci gram pozitiv si gram negativ si pe enterobacterii . Generatia IV: sunt active pe germenii
secretari de betalactamaze, avand spectru ultralarg, care cuprinde enterobacteriaceeae si bacterii gram pozitive.
Mecanismul de actiune este bactericid prin fixare pe proteine membranare specifice, PBP 3, cu
impiedicarea formarii legaturilor transversale ii nivelul polimerului peptoglicanic din structura peretelui
bacterian si prin activarea autolizinelor bacteriene. Reactiile adverse comune cefalosporinelor sunt:
Reactii de hipersensibilizare manifestate curent prin eruptii cutanate maculo papulare, febra. Mai rar
se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc anafilactic. Reactiile alergice sunt incrucisate cu
penicilinele, de aceea trebuie evitate la bolnavii care au avut in antecedente  accidente alergice de tip
imediat (soc anafilactic) sau de tip intarziat (urticarie) la peniciline.
Cefalosporinele sunt antibiotice de rezerva, utile in cazul in care antibioticele clasice nu sunt eficace
terapeutic. Indicatiile terapeutice difera in functie de generatia din care fac parte, astfel:
Cefalosporinele din generatia I sunt utile in infectii cu bacterii gram pozitive, rezistente la
peniciline. Cefalosporinele din generatia II sunt indicate in infectii cu germeni rezistenti la peniciline si
cefalosporine din generatia I. Se pot utiliza ca monoterapie in infectii ORL, bronhopulmonare, urinare
de gravitate usoara sau medie, sau asociate cu aminoglicozide si fluorochinolone in infectii sistemice
grave, sau mixte (germeni aerobi si anaerobi). Cefalosporinele din generatia IV sunt utilizate exclusiv
pentru tratamentul infectiilor nosocomiale si a infectiilor grave cu bacterii gram pozitive si bacili gram
negative.
Timp de aşteptare: Carne şi organe: 71 de zile
3. Clorhexidina.
Clorhexidina ofera numeroase beneficii si este considerata antisepticul de
electie pentru multe clinici veterinare, deoarece:
» actioneaza la nivel local fara sa se absoarba;
» este un antiseptic cu spectru larg de actiune asupra microorganismelor
precum fungi, ciuperci, virusuri si bacterii Gram- si Gram+;
» prezinta o actiune reziduala potentata dupa aplicatii locale, prevenind
recolonizarea cu germeni patogeni;
» este neiritanta si non-toxica;
» are proprietati bactericide si bacteriostatice prin contact, distrugand
imediat microorganismele si inhiband dezvoltarea lor. 
4. Prescrieți Albendazol pentru 50 miei (masa corporală aproximativ 15 kg/ animal)
bolnavi de monezioză.
Rp.: Suspensio Albendazoli 2,5%- 50 ml
D.t.d. N3 in flaconis
S. Intern, cu seringa cîte 4,5 ml le fiecare animal

Doza 7,5 mg/kg

 Bilet 14
1. Antibiotice dependente de timp și antibiotice dependente de concentrație. Efectul
post-antibiotic.
Fluorochinolonele sunt antibiotice cu un spectru larg de activitate, cu activitate bactericidă dependentă de
concentraţie.

Efect postantibiotic – persistenta inhibarii multiplicarii bacteriene dupa expunerea la concentratii de

ATB superioare CMI, chiar atunci cand ATB a fost eliminat din mediu.
Prezinta un efect postantibiotic durabil:
- Fluorochinolonele
- Aminoglicozidele
- Rifampicina
- Imipenemul

2. Medicamente vaso-dilatatoare.
Arteriodilatatoarele, la animale cu IC, scad rezistența periferică și cresc debitul cardiac
fără a crește forța de contracție a inimii.Venodilatatoarele, în caz de IC, cresc volumul
vaselor de capacitanță,scad presarcina, mențin debitul cardiac și în consecință se ameliorează
simptomatologia stazei sistemului venos pulmonar.
Tratamentul cu vasodilatatoare a pacienților cu IC ameliorează evoluția bolii și cresc
speranța lor de viață. Medicamentele vasodilatatoare sunt de trei categorii:
a) arteriodilatatoare
b) venodilatatoare
c) vasodilatatoare „balansate”- produc arteriolo-și venodilatație.
Hidralazina. Este un vasodilatator preponderent arteriolar.Hidralazina se leaga de
musculatura netedă arteriolară și din acest motiv, t ½ biologic este de durată mai mare
decât t ½ plasmatic. Administrată intern deși se absoarbe bine din sistemul digestiv, are
biodisponibilitate redusă (25 – 35 %), deoarece în mare masură, este supusă biotransformării
la primul pasaj hepatic. Efectul terapeutic apare peste o oră după administrare; efectul
maximal - peste 3 ore. Durata acțiunei 11-13 ore. Posedă acțiuni adverse. Poate produce
hipotenzie, slăbiciune, letargie și sincopă. De asemenea, în mod reflector, în unele cazuri,
provoacă tahicardie, retenție a Na şi a apei în organism, vomă, diaree. Indicații. Pentru
animalele de companie în tratarea ICC, în speță a celor cu însuficiență mitrală. La
hidralazina se apelează când IECA nu mai sunt eficace. Hidralazina nu este utilă atunci cînd
IC evoluează pe fondalul unor boli ale miocardului.Doza: canine cu IC, în calitatea de
tratament auxiliar, 0,5 - 3 mg/kg ,po,q 12 h și feline,cu hipertensiune sistemică 1,25-
mg/pisica q 24h.
Nitroglicerina. Trinitratul de gliceril este utilizat pentru întreruperea sau prevenirea pe
termen scurt a crizelor de angină pectorală şi în condiţii cu risc de angină pectorală (stres sau
efort fizic). În caz de infarct miocardic acut, trinitratul de gliceril poate fi utilizat ca terapie
vasodilatatoare în unităţile de terapie intensivă cu posibilităţi de monitorizare hemodinamică.
De asemenea, este utilizat în insuficienţa cardiacă stângă acută. Este utilizat şi în spasmul
arterelor coronare determinat de cateterism în timpul angiografiei coronariene.
Contraindicații
  hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă, la alţi nitraţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
 insuficienţă circulatorie acută (în condiţii de şoc cardiogen, hipovolemie severă sau
hipotensiune arterială severă);
 insuficienţă cardiacă de cauză obstructivă (stenoză aortică sau mitrală, pericardită
constrictivă, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă);
 hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 90 mmHg);
Prazosin, medicament adrenolitic alfa-1 selectiv. În HTA blochează receptorii alfa-1
adrenergici si produce arteriodilatație de durată, cca 8ore. Reduce presarcina si postsarcina.
Este administrat p.o., biodisponibilitatea constituie cca 60% (biotransformarea intensă la
primul pasaj hepatic). În practica medical veterinară se foloseste la animale de companie
(rareoriLa canine cu HTA: 1-4 mg p.o. (doza totală divizată în 3-4 prize q 12-24h) cu
obstructie uretrala funcționala 1mg/15kg, p.o., q 8-24 h. La feline cu rezistența uretrală
mărită 0,5mg (doza totală) q 8h.
3. Diazenon.

Diazinon 60% este o soluţie insectoacaricidă cu acţiune împotriva păduchilor, căpuşe şi ectoparaziţilor şi
este un inhibitor al colinesterazei. Diazinona este un compus organofosforic de sinteză, ce acţionează prin
contact şi ingestie asupra paraziţilor externi prin blocarea acetilcolinesterazei. Diazinon se leagă stabil de
enzimă producînd blocarea ireversibilă a acesteia iar mediatorul chimic acetilcolina ramînînd nehidrolizată
se acumulează şi produce paralizia sistemului neuromuscular al parazitului. Datorită solubilităţii sale se
absoarbe bine prin  piele şi se metabolizează rapid eliminînduse preponderant prin urină.
Produsul Diazinon 60% – concentrate emulsionabil de uz extern, se recomandă pentru controlul şi
tratamentul scabiei (sarcoptică, psoroptică, chorioptică, demodecică) şi a ectoparazitismului produs de
căpuşe, păduchi , purici şi alte insect la bovine, ovine, caprine , suine.
ANTIDOT: ATROPINA sau TOXOGONINA, administrate sub supraveghere medicala.
SPECII ŢINTĂ: Bovine, ovine, caprine şi suine.
Produsul se administrează numai extern, sub formă de tratamente locale, pulverizări sau îmbăieri.  Durata şi
frecvenţa aplicării tratamentului depind de natura parazitului, condiţiile climatice şi gradul de infestare.
Tratamentul antiparazitar se repetă la un interval de 10 – 14 zile în funcţie de specia parazitului şi gradul de
infestare. Soluţiile se prepară şi se utilizează în aceeaşi zi. TIMP DE AŞTEPTARE
Carne şi organe: Bovine, ovine, caprine, suine – 14 zile
Lapte: Bovine, ovine, caprine – 3 zile
4. Prescrieți Amoxicilina și acid clavulanic pentru un câine, masa corporală 25 kg, cu
piodermie (staphylococus aureus).
Rp.: Tab. Amoxicillini- 300 mg
Ac. Clavulanic 75 mg
D.t.d. N 56
S. Intern, câte o comprimată de două ori pe zi, pentru stăpâni consecutiv
 Bilet 15
1. Mecanismele principale de acțiune a antibioticilor.
Antibioticele au fost clasate si in functie de modul lor de actiune
Distingem patru categorii de molecule:

1. antibiotice care inhiba sinteza peretelui bacterian;

2. antibiotice care inhiba sinteza proteinelor;
3. antibiotice care inhiba functionarea acidului dezoxiribonucleic (ADN);
4. antibiotice care antreneaza distrugerea membranei citoplasmice.
Actiunea unui antibiotic este rezultatul interactiunilor dintre organism si antibiotic, pe de o
parte, si dintre antibiotic si bacterii, pe de alta parte.
Putem spune ca, pentru a fi activ, un antibiotic trebuie:

1. sa penetreze pana la tinta sa bacteriana

2. sa nu fie inactivat
3. sa fie capabil sa se lege de tinta sa.

Antibioticele care inhiba sinteza peretelui bacterian Sunt vizate 3 clase de antibiotice: ß-
lactaminele, glicopeptidele si fosfomicina. ß-lactaminele se fixeaza pe proteinele membranei
citoplasmice: proteinele care leaga penicilinele (PLP). Acestea sunt tintele ß-lactaminelor.
Glicopeptidele se fixeaza pe partea peptidica a peptidoglicanului. Moleculele se leaga de
dipeptidul terminal D-ala-D-ala. Aceasta fixare de tip "cheie-broasca" impiedica
functionarea normala a transpeptidazelor si a transglicozilazelor, antrenand oprirea sintezei
peptidoglicanului si, secundar, moartea bacteriei. Fosfomicina actioneaza asupra etapelor
precoce ale sintezei peptidoglicanului. Ea trebuie deci sa penetreze, oricare ar fi tipul
bacteriei, in citoplasma bacteriana. Trecerea sa prin membrana citoplasmica se face prin
transport activ. O data ajunsa in citoplasma, fosfomicina inhiba primele etape ale formarii
peptidoglicanului fixandu-se asupra unei enzime, piruviltransferaza, implicata in formarea
unui precursor al peptidoglicanului. Se produce sinteza peretelui bacte-rian si moartea
bacteriei.

2. Antibiotice macrolide poliene.

Antibiotice macrolide poliene cu actiune antifungica contin un inel lactonic mare format din
12 sau mai multi atomi cu foarte multe legaturi duble. Sunt de origine naturala- sintetizate de
diverse tulpini de actinomicete. In madicina veterinara in present, sunt folosite trei antibiotic
de acest gen- Amfotericina B, Nstatina și pimaricina. Toate acestea sunt putin solubile sau
chiar insolubile in apa si in solvent organic. - Amfotericina B este principalul antifungic
polienic utilizat în cazul candidozelor sistemice, izolat în 1955, în Venezuela, din
filtratul culturii de Streptomyces nodosus. Este o substanță insolubilă în apă, cu o
greutate moleculară mare. Nistatin Acest antibiotic antifungic, asemănător ca structură
chimică cu amfotericina B (figura 3), a fost izolat în anul 1950 din Streptomyces
noursei și prezintă un spectru larg de activitate antifungică,
incluzând Candida spp., C. neoformans și Aspergillus spp. (Miron și colab., 2008).
Din cauza toxicității înalte a acestuia asupra organismului uman, în anul 1987 a fost
dezvoltat, de către Lopez-Berestein și colab., un nou antifungic care are la bază
nistatin, încorporat într-un liposom constituit din dimiristol fosfatidilcolină și
dimiristol fosfatidilglicerol, denumit nistatin liposomal.

3. Praziquantel.
Praziquantel, are un efect antihelmintic cu spectru larg de ac{iune la toate fazele etapei de
dezvoltare aparazililor la cdini, inclusiv: Toxocara canis, Toxascaris leonina, lJncinaria
stenocephala, Anqtlostoma caninum, Trichuris vulpis, Echinococcus granulosus,
Eshinococcus multilocularis, Dipylidium caninum, Multiceps multiceps, Taenia spp.
Mecanismul de actiune al praziquantelului este legat de activitatea depresivd a
fumaratreduktazei, de forfarea permeabilititii membranelor celulare gi a inervatiei musculare
care duce la paralizia qi moartea helmintului. Praziquantelul este rapid absorbit din tractul
gasto-intestinal, concentafia maximd in plasmd este atinsa dup[ 60 de minute. Este excretat
in principal prin urin[ in decurs de 24 de ore. INDICATII TERAPEUTICE Toxocara canis;
Toxascaris leonina; (Jncinaria st; Ancylostoma can; Taenia spp; Dipylidium can;
Echinococcus gr; Echinococcus m; Mesocestoides spp;Taenia hydatigena; Diphyilobothrium
sp. Acest produs se adhinistreazd ciinilor lntr-o singurd reprizldimineala in amestec cu o
cantitatt:mica de hrdha (ceva gustos) in dozd de I comprimat la lOkg masf, corporalI.
4. Prescrieți Ivermectină unei scroafe (masa corporală aproximativ 180 kg) cu trei
săptămâni înainte de parturiție pentru profilaxia ascaridozei la purceii nou-născuți.

Rp.: Sol. Ivermectini 1%-10 ml

(in flacon)
D.S. s.c.imediat după ureche 5,5 ml solutie (o singura data)
 Bilet 16
1. Rezistența bacteriană față de antibiotice. Rezistența naturală și rezistența dobândită.
Transmiterea rezistenței. Rezistența cromozomială și extracromozomială. Plasmida
(factor R). Conjugarea, transducția și transpunerea (transformarea).
Rezistența la antibiotice este capacitatea naturală sau dobândită a unui microorganism de a rezista
efectelor unuia sau mai multor antibiotice. Deși acesată noțiune este folosită și referitor la rezistența
naturală -capacitatea intrinsecă a unor bacterii de a rezista la anumite antibiotice- de o mai mare
importanță clinică și științifică este rezistența dobândită. Rezistenţa cromozomală. Acest tip de
rezistenţă apare ca urmare a unor mutaţii în secvenţele nucleotidelor cromozomului
bacterian, care determină sinteza de proteine sau alte macromolecule ce diferă într-o
măsură destul de mare de entităţile chimice originale încât să interfereze cu activitatea
antibioticelor. Mutaţiile cromozomiale pot fi spontane sau induse de agenţi mutageni (în
special de antibiotice). Plasmidele sunt molecule circulare de ADN autonome,
extracromozomiale, libere in citoplasma care se replica independent de cromozom.
Importanta lor practica a fost sesizata in 1963 de Watanabe, o data cu
descoperirea posibilitatii transmiterii prin plasmide a rezistentei la antibiotice intre
bacterii. Plasmidele R -de rezistenta la chimioterapice (Factorul R) sunt
molecule circulare de ADN care constau in esenta din doua regiuni genetice
distincte: genele care codifica rezistenta la antibiotice "R", care pot fi unice sau
multiple si genele care confera plasmidului capacitatea de a se transfera "FTR".
Transformarea

Reprezinta transferul de material genetic de la o celula donor la una receptor sub

forma de ADN pur, eliberat fie prin liza celulei donor, fie prin extractie chimica.
Transductia

Transductia reprezinta un transfer de gene cromozomiale de la o celula bacteriana

la alta, mediat de bacteriofagi. Unii bacteriofagi sunt capabili sa transfere orice
gena bacteriana (transductie generalizata) iar altii numai anumite gene
(transductia specializata).
Conjugarea

Conjugarea este transferul de material genetic de la o bacterie donoare la una

receptoare printr-un proces de imperechere, ce se realizeaza prin contactul direct
dintre cele doua celule. Prin conjugare se pot transmite plasmide, precum si gene
cromozomiale (prin intermediul factorului F+).
2. Azolii antifungici. Imidazolii și Triazolii.
Azoli – acționează asupra căii de sinteză a ergosterolului prin blocarea activități
14-a dimetilazei, determinând modificarea structurii și a permeabilității membranei
fungice prin inhibarea selectivă a 14-a-demetilării lanosterolului dependentă de
citocromul P450 (de exemplu, clotrimazol, fluconazol, voriconazol). Această clasă
este constituită din antibiotice antifungice care au o largă utilizare în tratamentul
infecțiilor fungice superficiale, profunde și sistemice. În funcție de numărul atomilor
din inelul azolic, aceste structuri au fost clasificate în două clase distincte:

 imidazolii, cu doi atomi de azot

 triazolii, cu trei atomi de azot

Clasa imidazolilor cuprinde clotrimazolul, ketoconazolul, econazolul, miconazolul,

oxiconazolul, care sunt folosiți frecvent pentru tratamentul infecțiilor fungice
superficiale de la nivelul tegumentului, părului, unghiilor și mucoaselor.Triazolii –
această clasă include fluconazolul, itraconazolul, posoconazolul, ravuconazolul,
voriconazolul; sunt medicamente recomandate pentru terapia infecțiilor fungice
profunde/sistemice.  La unele specii fungice, aceste antifungice pot inhiba, de
asemenea, și reacția Δ 22-desaturazei (Zhang și colab., 2007). Afinitatea azolilor
asupra enzimei 14-a-dimetilaza este variabilă, explicând varietatea potențialului lor
antifungic și spectrul de acțiune al acestora (Coman și colab., 2012).
3. Furosemida.
Furosemida este un diuretic foarte activ.
Efectul apare rapid, după injectarea intravenoasă şi se menţine 2 – 5 ore de la injectare.
Creşte fluxul sanguin renal şi măreşte diureza, chiar şi în condiţiile unei filtrări glomerulare
reduse, împiedicând reabsorţia clorurii de sodiu.
SPECII ŢINTĂ
Bovine şi cabaline.
INDICAŢII
Se recomandă în toate cazurile de retenţie a apei în ţesuturi: edem cerebral, cardiac,
pulmonar, în ciroză, nefroză, insuficienţă cardiacă cronică, eclamsie şi ascită. Este
recomandat, de asemenea, în retenţia urinară consecutiv
Tratamentul prelungit poate provoca dezechilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic manifestat
prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatriemie, hipokalemie, hipomagneziemie cu
hipotensiune ortostatică. Rareori apar erupţii cutanate.
MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intravenos, având o acţiune promptă şi energică în doza de 25 – 100 mg /
100 kg (0,25 – 1 ml Albastru de metilen 1 %) la cabaline şi bovine.
În funcţie de afecţiune şi de starea animalului dozele pot fi crescute sau chiar dublate.
colicilor provocate de diferite alimente.
4. Prescrieți Drontal pentru un câine (masa corporală aproximativ 37 kg).
Dehelmintizarea înainte de vaccinare.

Rp.: Tab. Drontali- 1,0 g

D.t.d. N IV
S. intern patru comprimate (o singura administrare)
 Bilet 17

1. Mecanismele principale de rezistență a bacteriilor față de antibiotice.

Bacteriile au devenit rezistente la antibiotice prin diverse mecanisme, cum ar fi:
Schimbarea permeabilităţii peretelui celulei bacteriene cu restricţionarea accesului
antibioticelor la nivelul situsurilor-ţintă.
Eflux activ al antibioticelor din celula microbiană – bacteriile rezistente pot folosi
pompele din pereţii celulelor lor pentru a elimina antibioticele care intră în celulă.
Modificarea/inactivarea enzimatică a antibioticului – unele bacterii rezistente
utilizează enzime pentru a modifica antibioticele, astfel încât acestea să îşi piardă
eficacitatea.
Degradarea agentului antimicrobian – unele bacterii rezistente utilizează enzime
pentru a descompune antibioticul şi a-l face ineficient.
Achiziţionarea de căi metabolice alternative pentru a evita acţiunea inhibitorie a
antibioticului – unele bacterii rezistente au dezvoltat diferite şi noi procese pentru a
evita acţiunea antibioticului.
Modificarea ţintelor specifice antibioticelor – bacteriile rezistente pot modifica ţintele,
astfel încât antibioticul să nu le recunoască şi să nu se poată lega la acestea, permiţând
bacteriilor să supravieţuiască.

2. Coccidiostatice și coccidiocide antagoniști ai tiaminei și acidului folic.

Coccidioza (eimerioza) este o boală parazitară cauzată de cea mai simplă ordine Coccidiida.
Cele mai multe coccidii aparțin genului Eimeria. Coccidia parazitează în celule epiteliale ale
intestinului, rareori - alte organe. Coccidiostatice - substanțe destinate prevenirii și / sau
tratării coccidiozei (eimerioz) la animale. Amprolium este un antagonist al tiaminei și, din
cauza apropierii sale structurale apropiate, blochează receptorii de tiamină. Acest blocaj al
receptorilor împiedică coccidia să folosească tiamina și, prin urmare, tiamina nu este
disponibilă pentru coccidiană. Această vitamină (pirofosfat de tiamină) este un cofactor al
mai multor enzime decarboxilaze care joacă un rol în sinteza cofactorilor. Amprolium este
un agent care poate fi utilizat la păsări ouătoare atât pentru prevenirea, cât și pentru
tratamentul focarelor. La doze mai mari, deficitul de tiamină poate să apară în gazdă, dar
poate fi prevenit prin adăugarea de tiamină. Actiune Sulfaquinoxalina este o sulfamidd cu
marcante proprietdfi anticoccidiene (limite azd, activitatea acidului p-aminobenzoic din
celula parazililor) gi antibacteriene (in speciai pentru germenii Gram-negativ). Indicatii
Produsul Coccistop S - solufie orald este recomandat pentru tratamentul tuturor tipurilor de
coccidioze la: 'puii de gdind - produse de coccidii din familia Eimeridoe (Eimeria acervulina,
E. necatrix, E.mitis, E. tenella, E. brunetti); 'puii de curcd - produse de coccidii E.
meleagridis, E. adenoids; ' iepuri produse de coccidii E. perforans, E. intestinalis si E.
magna. Produsul Coccistop S - solulie orald este de asemeni eficient in tratamentul holerei gi
tifozei la gdini gi curci.

3. Fenbendazol.

 Fenbendazol 10% este un endoparaziticid cu spectru larg de acțiune. Administrat pe cale

orală se absoarbe rapid și difuzează în toate organele și țesuturile producând liza viermilor,
indiferent de specia și categoria animalelor tratate,precum și de localizarea paraziților, fie la
nivelul aparatului respirator sau a tubului digestiv, a ficatului și a diverselor țesuturi.Este
activ față de trematode, cestode, nematode, în toate formele de evoluție (ouă, larve, adulți).
INDICAŢII: Suspensia de Fenbendazol 10 % este indicat în dehelmintizarea profilactică și
curativă a bovinelor,cabalinelor, ovinelor, caprinelor, porcinelor.
MOD DE ADMINISTRARE ȘI DOZE: Administrare se face oral cu o sticluță sau cu o
seringă în care s-a introdus cantitatea necesară de suspensie de Fenbendazol de 10% , bine
agitată în prealabil:
La bovine : 5 ml suspensie de Fenbendazol 10 %/ 100 kg greutate vie.

4. Prescrieți Digoxina unui câine de rasă Colly (masa corporală aproximativ 15 kg) cu
insuficiență cardiacă cronică congestivă.

Rp.: Tab. Digoxini- 0,125 mg

D.t.d. N VI
S. Intern cite un comprimat
Q 12 h in primul nictomer si cite un comprimat/zi in urmatoarele 4 zile

Doza 0,0044-0,011 mg/kg m.c.

 Bilet 18

1. Efecte indezirabile sau toxice produse de antibiotice la animalele tratate.

Dizsicrobismul intestinal. Reacții adverse toxice. Reacții adverse alergice.
Fenomene de intoleranţă locală, după administrare: •orală: greţuri,
vărsături, diaree, epigastralgii,gastroduodenită ulcerohemoragică (eritromicina);
intramusculară: durere (benzilpenicilina, benza-tinpenicilina, eritromicina
lactobionat), inflamaţie, noduli, necroza, dermatită livenoidă, sindrom Hoigne
(după introducerea accidentală intravenulară de benzatinpenicilină), iritaţie cu
suprainfecţie bacteriană;
intravenoasă: tromboflebita chimică (rolitetraciclina, amfotericina B);
în plăgi: iritaţie, întârzierea cicatrizării, reacţii alergice (diverse sulfamide,
penicilina G);
intrarahidian: encefalopatie convulsivantă, arahnoidită (doze mari de penicilină
G);
intraperitoneal: stop cardio-respirator (aminoglicozide);
pe creier: convulsii (penicilina G);
reacţii alergice imediate: eritem sau prurit, urticaric. angioedem,
Efecte toxice la nivelul rinichiului, urechii interne, ni.i.hivei osoase, ficatului,
sistemului nervos:
Nefrotoxicitate - nefrita interstiţială, leziuni glomerulare •mi/şi tubulare,
insuficienţă renală acută sau cronică (amino-|lico/ide, polimixina, cefaloridina,
rifampicina);
Neurotoxicitate - nevrite, polinevrite, encefalomielite, Bonvulsii (izoniazida, ac.
nalidixic, sulfamide, vancomicina, imfotericina B);
Hepatotoxicitate - icter colestatic, mecanic, hemolitic, liipcitransaminazemie,
steatoză medicamentoasă, insuficienţă hepatică acută
2. Compușii triazinici.

Diclazuril este un anti-coccidial din grupul benzenacetonutril. Diclazurilul, are o activitate

potentă contra diferitelor stadii ale Eimeria (Tenella,Acervulina,mitis) întîlnite la
păsări,deasemenea Eimeria magna și Eimeria Stidae întîlnite mai frecvent la iepuri,fiind
eficient în prevenirea și tratamentul coccidiozei la păsări și iepuri atât în forma cu localizare
enterală cât și cu localizare hepatică. Spectru de acţiune este extrem de larg fiind activ
împotriva tuturor coccidiilor ce parazitează la iepuri,găini, curci, gîşte, raţe şi alte păsări.
Acționează asupra tuturor stadiilor intracelulare de dezvoltare ale parazitului asupra
schizontilor micro- şi macrogameţilor.Schizonţii de prima şi a doua generaţie indică
schimbări degenerative extensive , care au ca rezultat final pierderea completă a etapei
parazite.
PROPRIETĂŢI FARMACODINAMICE: În funcţie de speciile coccidiilor, diclazuril are
un efect coccidiocidal asupra etapelor asexuale sau sexuale ale ciclului de dezvoltare al
parazitului. Tratamentul cu diclazuril cauzează întreruperea ciclului coccidial şi elimină
excreţia de oocist până la 14 zile.
MOD DE ADMINISTRARE ȘI DOZE:
Iepuri  și păsări se va administra în apa de băut:
Profilactic:1 ml/ 10 litri apă pe întreaga perioadă de creștere.
TIMP DE AŞTEPTARE: Carne și organe-5 zile
3. Ivermectina.
IVERMECTINA  face parte din grupul preparatelor antiparazitare cu acţiune sistemică din
clasa lactonelor macrociclice. Ivermectina din compoziţia preparatului posedă acţiune
antiparazitară asupra formelor mature şi imature a nematodelor, păduchilor hematofagi şi
malofagi, căpuşelor roşii şi sarcoptoide. Mecanismul de acţiune a ivermectinei constă în
influenţa asupra cantităţii ionilor de clor care penetrează  membrana celulelor nervoase şi
musculare a parazitului. Ţinta fiind canalele glutamatsensibile a clorului şi receptorii
acidului GABA. Schimbările în fluxul ionilor de clor duce la dereglarea transmiterii
impulsurilor nervoase, ceea ce duce la paralizia şi moartea parazitului. În urma administrării
per os, ivermectina se reabsoarbe bine în tractul digestiv, pătrunde în circuitul sangvin,
atingînd concentraţia maximă peste 1 oră şi se răspîndeşte uniform în toate ţesuturile şi
organele.  Se elimină din organism cu dejecţiile.
Produsul este indicat cu scop profilactic şi de tratament  în cazul  nematodo zelor şi
entomozelor.   Găinelor( puilor de carne, păsărilor de prăsilă, tineretului de inlocuire şi
găinilor în timpul năpîrlirii) în cazul ascaridiozei, heterachidozei, capilariozei entomozelor 
provocate de Dermatoryktes mutas, Aphaniptera spp., Menacanthus stramineus,
Ceratophyllus gallinee, acaroze provocate de Dermanyssus gallinae(capuşa
roşie), Knemidocoptes mutans, Menopon gallinae.       
Mod de administrare şi dozaj.
Per os. Găinelor( puilor de carne, păsărilor de prăsilă, tineretului de inlocuire şi găinilor în
timpul năpîrlirii) se administrează în grup, intern cu apa de băut în doză de  0,4 ml/ 1 L apă.
Cantitatea necesară de praparat se diluiază cu ¼ din volumul diurn consumat de apă. În cazul
nematodozelor se administrează în doză unică. Pentru tratamentul entomozelor se va
administra în 3 reprize: primele 2 reprize – 2 zile consecutive, a 3 –a repriză peste 14 zile.
Pentru  consumul garantat  a preparatului, se exclude apa de băut cu 2 ore înainte de
administrare.

4. Prescrieți Furosemida unei vaci parturiente (masa corporală aproximativ 500 kg.) cu
edem al ugerului.
Rp.: Sol. Furosemidi 5%-50 ml (un flacon)
D.S. i.m. cite 10 ml de doua ori cu interval de 24 ore

Doza: 1 mg/kg m.c.

 Bilet 19

1. Efecte nedorite produse de antibiotice la consumatori. Limita Maximă de Reziduuri

(L.M.R.), timpul de așteptare.
La fel ca în cazul altor medicamente, utilizarea antibioticelor poate produce efecte nedorite.
Candidozele şi diarea severă pot astfel de consecințe ale unui tratament cu antibiotic.
Mai mult, apare pe o scară tot mai largă rezistența bacteriilor față de antibioticele la care sunt
expuse. Iar infecțiile determinate de bacteriile rezistente la antibiotice sunt mai greu de tratat,
antibioticele folosite anterior nu mai sunt eficiente şi va nevoie de antibiotice mai toxice şi
mai costisitoare; într-unele cazuri, rămân foarte puține soluții pentru tratamentul infecțiilor
cu bacterii rezistente.
limită maximă de reziduuri – conținutul maxim de reziduuri rezultate în urma utilizării unui
medicament de uz veterinar (exprimat în mg/kg sau în μg/kg produs proaspăt) permis și
recunoscut legal pe/în produsele alimentare. Această limită se bazează pe tipul și pe
cantitatea de reziduuri considerate a nu prezenta niciun risc toxicologic pentru sănătatea
umană. De asemenea, limita maximă ține seama de alte riscuri privind sănătatea publică,
precum și de aspectele tehnologice ale alimentelor;
 perioadă de așteptare – interval de timp între ultima administrare a medicamentului de uz
veterinar animalelor, în condiții obișnuite de utilizare, conform prevederilor prezentei legi, și
momentul în care se obțin alimente provenite de la astfel de animale, necesar pentru a proteja
sănătatea publică și pentru a garanta că aceste alimente nu conțin reziduuri în cantități care
depășesc limitele maxime de reziduuri;
2. Antibiotice polietere ionofore.
Grupul de medicamente descoperite la inceputul anului 1950 care spre sfirsitul anilor 1960
s-a realizat ca poseda activitate anticoccidiana. Grupul este divizat in cinci clase:
monovalente, monovalente glocozide, bivalente, bivalente glocozide si bivalente
pirolieterici, mecanismul de atiune al ionoforilor este asociat cu proprietatea lor de a forma
complexe lipofile cu cationii metalelor alcaline si in asa mod de a transporta acesti cationi
prin membranele biologice. Coccidiile nu poseda organite osmoreglatoare. In consecinta se
modifica presiunea osmotica interna urmata de efeste adverse asupra parazitului. Ionoforele
afecteaza parazitul atit in etapa de dezvoltare extraelulara cit si in etapa intracelulara, insa in
special pe parcursul initial de dezvoltare asexuata. In prezent ionoforele sunt folosite in
avicultura in scop profilactic la puii de broiler si la curci. Momensin soriu- pui 100-121 ppm,
timp de asteptare 0 zile, Narasin, pui-5-6 ppm, t asteptare 5 zile, semduramicin pui- 25 ppm,
timp de asteptare 0 zile .
3. Benzilpenicilina, Procainbenzilpenicilina și Benzatinbenzilpenicilina.
 Benzilpenicilina, cunoscută și sub denumirea de penicilină G, este un antibiotic din
clasa penicilinelor utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.[8] Printre acestea se
numără: pneumonia, faringita streptococică, sifilisul, difteria, gangrena gazoasă, leptospiroza, infecțiile
cutanate și ale țesuturilor moi, infecțiile plăgilor și tetanosul.[8][9]Căile de administrare sunt intravenos
sau intramuscular.[10] Sunt disponibile și forme de penicilină G retard: benzatin
benzilpenicilina și procain benzilpenicilina. Eliminarea se face renal, predominant prin secretie tubulara
(80%) si filtrare glomerulara (20%). Concentratia urinara este de 50-100 de ori mai mare decat cea
plasmatica. Secretia tubulara activa poate fi interferata de acizii organici: probenecidul ii scade eliminarea,
crescandu-I nivelul plasmatic.
Eliminarea este redusa la nou-nascuti si la batrani. In insuficienta renala creste T1/2, ajungand in
anurie la 10 ore.
Spectru:
-coci G+: streptococi, pneumococi, stafilococi  nesecretori de penicilinaze;
-coci G-: gonococi, meningococi;
-bacili G+: bacil difteric, bacil carbunos, clostridii anerobe;
-spirochete: treponema;
-actinomicete.
Indicatii:
Este antibiotic de electie in:
-        infectii cu pneumococ: pneumonii, meningite, septicemii;
-        infectii cu streptococ hemolitic: angine, erizipel, scarlatina, otita, mastoidita, septicemii;
-        endocardita lenta cu streptococ viridans, endocardita enterococica;
-        infectii cu meningococ: meningita;
-        actinomicoza;
-     gangrena gazoasa, tetanos, difterie;
-        lues;
Procainbenzilpenicilina (Efitard)
Este o sare cristalina a benzilpenicilinei cu procaina care se foloseste in suspensie apoasa.
Administrata i.m. se absoarbe lent de la locul injectiei, pe masura dizolvarii, fiind un preparat cu actiune
retard.
Doza: 30 000 UI administrata i.m.. Concetratiile active se mentin 24 ore.
Reactiile adverse sunt cele ale benzilpenicilinei la care se adauga si riscul alergizant al procainei.
Indicatii:-Faringite streptococice si scarlatina: 600 000 UI o data/zi timp de 10 zile; -uretrita gonococica
necomplicata: i.m. 4,8 milioane UI/zi;
-Sifilis recent 1 200 000 UI/zi timp de 10 zile.
Benzatinbenzilpenicilina (Moldamin)
Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenzil-etilen-diamina, cu caracer retard, utilizata ca suspensie
apoasa. Realizeaza niveluri plasmatice prelungite, dar joase, frecvent variabile, acestea fiind eficace doar pe
germeni sensibili.Spectrul antibacterian este identic cu cel al benzilpenicilinei (activitatea este redusa
datorita concentratiilor plasmatice reduse). Local produce la locul injectarii i.m. durere, noduli, induratii
(mai ales la copii care au masa musculara redusa si la administrarea in acelasi loc).
Contraindicatii:     -infectii cu germeni putin sensibili;
-infectii grave care necesita niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilina;
-antecedente alergice; -copii sub 3 ani sau mai mari daca au masa musculara redusa.
Indicatii:-faringita streptococica si scarlatina 1.200.000 UI  intr-o  singura  injectie;
-pentru profilaxia infectiei streptococice la bolnavii cu reumatism poliarticular acut 1,2 milioane o data pe
saptamana;
4. Prescrieți hidroxid de Magneziu unei vaci cu acidoză ruminală.
Rp.: Magnesii hydroxidi 500 g
Aq. Fontanac 10 l
M.D.S. Dilueaza in apa calda și administreaza intern cu sonda
Doza Mg(OH)2 1 g/ kg, m.c