Sclerita
Etiologia scleritelor anterioare este aceeași cu a
episcleritelor
Sclerita  anterioară.  Prezintă mai multe forme
clinice: difuză, nodulară și necrozantă.
Subiectiv, sclerita anterioară se caracterizează prin
lăcrimare, fotofobie, dureri la mișcările globului
ocular.
Complicațiile scleritelor anterioare constau din
tenonite, uveite, cataracte complicate, glaucoame
secundare (lezarea trabeculului corneoscleral),
ectazii sclerale, rupturi sau perforații ale globului
ocular, panoftalmii, extinderea procesului
inflamator la cornee (sclerokeratita).
Etiologia cea mai frecventa a scleritelor anterioare
este poliartrita reumatoida; urmeaza apoi alte boli
de sistem (granulomatoza Wegener, poliarterita
nodoasa, lupusul eritematos sistemic), policondrita.
Bolile granulomatoase (luess, TBC, sarcoidoza),
virusul herpes-zoster guta, tireotoxicoza, radiatiile,
interventiile chirurgicale pot cauza sclerite.
Tratamentul general al scleritelor anterioare se
adreseaza bolii de baza, fiind în general bazat pe
corticoterapie in doze imunosupresive, sau alti
agenti imunosupresivi (ciclofosfamida, azatioprina,
ciclosporina), antialgice. Local se administrează
corticosteroizi (in instilatii sau injectii locale),
midriatice. Uneori este necesar tratament
chirurgical aplicandu-se  grefe de sclera sau fascia
Sclerita Episclerita
Sclerita este o inflamație granulomatoasă a sclerei,
mult mai rar întâlnită decât episclerita. Scleritele se declanşată şi întreţinută de boli sistemice cum ar fi:
clasifică în sclerite anterioare și posterioare.
și
Episclerita
Episclerita este o afecţiune oculară inflamatorie,
neinfecţioasă a episclerei (un ţesut conjunctiv
situat între conjunctivă şi scleră). Este o boală
relativ uşoară, autolimitantă, dar, din păcate, cu
risc mare de recidivă. Afectează mai frecvent
pacienţii de sex feminin, de vârstă adultă.
A realizat eleva grupei AMg-402
Tizu Anastasia
Episclerita poate fi idiopatică sau poate fi
colagenoze , boli infecţioase, teren atopic sau se
poate asocia cu insuficienţă corticosuprarenală,
sindroame paraneoplazice sau leucemia cu celule
T. De
obicei,
recidivele
apar la
acelaşi
ochi,
factorii
declanşatori ai puseului de episclerită putând fi
stresul şi tulburările hormonale.
Simptomatologie: pacientul acuză o înroşire a
ochiului, care de obicei este sectorială, rar putând
fi şi difuză. Uneori este prezentă şi durerea oculară,
frecvent sub formă de jenă, disconfort, senzaţie de
corp străin; este absentă secreţia conjunctivală. În
timpul episoadelor de episclerită acuitatea vizuală
nu este afectată.
Episclerita determină în general înroşirea ochiului
pe o zonă restrânsă. Roşeaţa poate fi uneori intensă
şi poate căpăta o nuanţă albăstruie. Este însoţită de
durere de diverse grade, iar zona înroşită devine
sensibilă la durere. Simptomele scleritei sunt
similare, dar în general amplificate, iar roşeaţa
afectează o zonă extinsă.
Exista 2 forme de episclerită: difuză şi nodulară.
Episclerita simplă, difuză, este cea mai frecventă
formă de episclerita primară. Boala poate afecta
chiar şi toate cadranele (este roşu tot ochiul), dar
cel mai adesea ochiul este roşu doar într-un sector.
Episclerita simpla se caracterizeaza clinic prin
congestie episclerala difuza sau sub forma unui
 lata la nivelul zonelor de sclera subtiate.
Sclerita   Episclerita nodulară se caracterizează prin
Posteri-
oară.
 
 Este mult
mai rară
decât
sclerita
anterioară. Subiectiv se manifestă prin dureri
oculare, exacerbate de mișcările globului ocular și
de palpare, scăderea acuității vizuale, uneori
diplopie.
Obiectiv se constată ușoară exoftalmie, limitarea
mișcărilor oculare, chemozis conjunctival, uneori
edem palpebral. La examenul fundului de ochi se
observa edem papilar, exudatie coroidiana si
retiniana flocoane vitreene inflamatorii. Ecografia
oculara sau tomografia computerizata sunt de un
real folos pentru diagnosticul pozitiv, evidentiind
ingrosarea peretelui ocular posterior.
Diagnosticul diferential se face cu papilita,
dezlipirea de retina primitiva regmatogena, tumori
si inflamatii coroidiene, tenonite.
Complicatiile scleritei posterioare sunt tenonita,
corioretinita, cataracta, glaucomul secundar,
neuropatia optica anterioara, dezlipirea de retina
secundara exudativa, miopia.
Tratamentul general al scleritelor  se adreseaza
bolii de baza, fiind in general bazat pe
corticoterapie in doze imunosupresive, sau alti
agenti imunosupresivi, antialgice. Local se
administreaza corticosteroizi, midriatice. Uneori
este necesar tratament chirurgical aplicandu-
se  grefe de sclera sau fascia lata la nivelul zonelor
de sclera subtiate.
Etiologia episcleritelor este legata diverse forme
de artrite reumatoide, alergii. granulomatoza
Wegener, poliarterita nodoasa, lupusul eritematos
sistemic, policondrita. Bolile granulomatoase
(luess, TBC, sarcoidoza), virusul herpes-zoster,
guta, tireotoxicoza, infectiile de focar pot sa fie
cauza episcleritelor. Radiatiile, interventiile
chirurgicale pot cauza episclerite.
Complicatiile episcleritelor sunt rare : reactii
uveale, tenonite, glaucoame.
Diagnosticul diferential se face cu conjunctivitele,
uveitele anterioare.
Evolutia se intinde pe parcursul a 1 – 3 saptamani,
iar recidivele sunt relativ frecvente.
Tratamentul general al episcleritelor este pe cat
posibil etiologic; cand nu se cunoaste etiologia, se
vor administra general antiinflamatorii
nesteroidiene (AINS), rareori steroidiene.
Tratamentul local consta in antiinflamatorii
steroidiene sau nesteroidiene, in instilatii sau
injectii parabulbare cu dexametazona sau
betametazona.
sector triunghiular, cu varful la limbul
sclerocorneean.
prezenţa unor episoade mai dureroase şi cu durată
mai lungă. La examenul biomicroscopic se
constată prezenta unui nodul episcleral, roşu,
mobil, situat între limb şi inserţia muşchilor drepţi
oculari. În cursul evoluţiei există riscul apariţiei
unor complicaţii: uveita anterioară şi sclerita.
Episclerita nodulara se caracterizeaza prin aparitia
unui nodul ovalar violaceu, bine delimitat, de 2 – 5
mm diametru, insotit de congestie intensa.
Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de
forma de episclerită. Unele forme, cele uşoare, se
pot vindeca şi spontan, după 10-21 zile. În formele
cu episoade prelungite, recidivate, sau în formele
uşoare, pentru grăbirea vindecării trebuie
administrat tratament local (antiinflamatoare
nesteroidiene), iar la cei ce nu răspund la acesta se
vor asocia şi antiinflamatoare steroidiene, precum
şi tratament general cu antiinflamatoare
nesteroidiene. Vindecarea se realizează fără
cicatrizare.