Incipitul este o tehnică de construcție specific realist și estompează distincția realitate-
ficțiune. Acesta are rolul de a introduce cititorul in universal operei și este construit cu ajutorul descrierii, urmând principiul „de la panoramă la detaliu”. Drumul lui Felix pe strada unchiului Costache fixează precis coordonatele spațio- temporale: „Într-o seară de la începiutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele 10, un tânăr….întra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinții Voievozi. Se prezintă detaliat cadrul exterior-arhitectura străzii, a caselor, în special cea a casei lui moș Costache: „Zidăria era crăpată și scorojită…Un grilaj înalt și greoi de fier ruginit și căzut puțin pe spate, dovedea, pe dreapta, existența unei curți.” Finalul romanului se află în raport de simetrie cu incipitul și inchide în mpd rotund lumea ficțiunii. Acesta funcționează în manieră balzaciană, oferind răspunsuri lectorului și protagonistului. Reîntâlnindu-l pe Pascalopol după mulți ani, Felix capătă, în sfârșit, ceritidinea iubirii Otiliei prin intermediul mărturisirii bărbatului. Acesta îi spune că îi dăruise Otiliei libertatea și că ea îl iubise pe Felix cu adevărat. Acesta, acum un bărbat împlinit, cu o carieră de success și o căsnicie reușită, nu mai recunoaște în fotografia pe care i-o arată Pascalopol fata pe care a iubit-o altădată, o gasește o străină. Finalul textului urmărește pașii lui Felix pe aceeași stradă Antim. Tânărul privește casa lui Costache peste care trecerea timpului și-a lăsat urmele. Dacă în incipit casa doar îi păruse nelocuită, acum este cu adevărat părăsită. Descrierea se face focalizând aceleași detalii din incipit- ferestrele de o înălțime absurd, ușa gotică. Romanul se încheie cu imaginea lui Felix care își amintește cuvintele bătrânului din incipit: „Nu-nu-nu știu, nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc.”. Modul dominant in ambele fragmente este descrierea.
Descrierea mediului in ambele opera are rol de caracterizare
In ambele romane descriptorul se identifica cu un narrator omniprezent si omniscient.
Descrierea are mai multe functii
1. F. mimesică-fixeaza cadrul actiunii si sustine impresia de real
2. F. simbolica-redă trăsături pe care le au personajele 3. F. de a exprima atmosfera epocii 4. F. de a asigura structura circulară a romanului prin reluarea aceleiasi teme descriptive in prolog 5. F. esteticăâ
Ion-mediu rural, fara epilog, final inchis, simetrie
Enigma-mediu citadin, epilog, final inchis, simetrie
1. Felix-tipul intelectualului, personaj reflector, personaj martor 2. Otilia-cocheta, personaj construit prin tehnica reflectarii poliedrice 3. Mos Costache-avarul 4. Pascalopol-artistocrat, mosier 5. Aglae-baba absoluta fara cusur in rau 6. Stănică-arivistul, lipsit de valori morale 7. Aurica-fata batrana 8. Olimpia-femeia supusa, fire placida, calma, pasiva, indiferenta 9. Titi-debil mintal, retardatul 10. Simion-batranul decrepit
Construiește un alt final al romanului „Enimga Otiliei” în 10-15 rânduri.
Felix se găsește plimbându-se pe aceeași stradă Antim, la fel ca și cu 10 ani în urmă. Un
tânăr plin de speranță ce s-a întâmplat să își găsească o familie care nu a făcut cunoștință cu termenul „normalitate”, dar care s-a asigurat să îi creeze amintiri de neuitat. Uitându-se la vechea casă a lui moș Costache, pe Felix îl năpădesc amintirile. Zgârcenia unchiului Costache, mirosul înțepător de tutun, sunete de pian, parfului Otiliei, Otilia. Felix trecuse peste Otilia și peste dragostea pe care a avut-o pentru această fată, dar nu a uitat-o întru-totul. Otilia a fost specială pentru Felix și nu avea să o uite niciodată, chiar dacă i-a provocat mai multe dezamăgiri decât bucurii. Tânărul medic decide că nu poate da uitării acea etapă din viața sa, așa că decide să cumpere casa în care și-a petrecut anii de student și să o reabiliteze, ca să poată locui acolo, alături de soția lui. În timp ce se ocupa de camera copilului care urma să se nască, Felix a gasit o fotografie a Otiliei cazută între crăpăturile din podea. A decis să o păstreze ca o ultimă legătură cu fata, să se asigure că nu a fost doar un vis prostesc. Până și soția acestuia era intrigată de misterul Otiliei și ce s-a întâmplat cu ea în toți acești ani, dar cei doi au preferat să nu cerceteze, ci să și-o amintească precum o enigmă de nerezolvat.
