de Ion luca Caragiale

Lucrarea O scrisoare pierduta de Ion inscriindu-

se intre comediile de moravuri si caracter. Titlul comediei este
expresiv , sugerand inca de la inceput motivul in jurul caruia se va
desfasura actiunea: pierderea unei scrisori de amor care va cauza
izbucnirea unei intregi zarve in politica.
blalalalalalalalaalalalalalallalalalalalallalalalalalalal
Actul 1
In scena 1 a primului act, autorul ne infatiseaza personajul principal,
Stefan Tipatescu, prefectul unui judet montan care poarta o discutie
aprinsa cu Ghita Pristanda, politistul orasului, despre alegerile care au
loc peste cateva zile. Vazand ca Fanica, prefectul, este foarte agitat
deoarece are un adversar puternic la candidatura , pe Nae Catavencu,
Pristanda doreste sa se faca placut domnului Tipatescu, povestindu-i o
discutie auzita pe furis intre Nae Catavencu si dascalimea orasului  in
timp ce acestia sunt la un joc de carti. Aceasta discutie are ca subiect pe
domnul Tipatescu si o anumita scrisoare pe care domnul
Scenele 7, 8,9 si 10 ilustreaza aducerea lui Catavencu de la sectia de
politie acasa la prefect cat si discutia aprinsa pe care Tipatescu o poarta
cu acesta inaintea lui Zoe,intr-un moment de maxima tensiune dorind
chiar sa il omoare pe Nae Catavencu insa acesta este salvat de venirea
damei. Pana la urma , dupa lungi discutii si intelegeri, Tipatescu este de
acord cu sustinerea politica a lui Catavencu insa doreste sa pastreze in
secret un timp, fapt pentru care, in scena 11 cei trei, Zoe, prefectul si
domnul Catavencu se ascund de domnul Trahanache care ii lasa un bilet
lui Tipatescu.
ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd
ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd
ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd
ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd
ddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddddd
dddddddddddddddddddddddddddddffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
ffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff
ffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff