Sunteți pe pagina 1din 38

Tema 2. Şiruri şi serii numerice.

Aplicaţii

Modul I. Şiruri numerice convergente în R.


Serii numerice convergente
Vom studia noţiunea fundamentală de “limită a unui şir numeric”,
folosind rezultatele cunoscute din liceu (fără demonstraţii) şi unele completări
importante.
Definiţia 1.
1. Se numeste şir de numere reale orice funcţie f : N →R cu f(n)
notat xn ∈ R, unde n este rangul sau locul termenului în şir şi xn este
termenul general al şirului; notăm şirul prin (xn).
2. Pentru orice şir strict crescător spre (+∞) de numere naturale:
notat
n0<n1<...<nk<... şirul xn = yk k∈N se numeşte subşir al şirului (xn).
k 1

3. Nu se confundă şirul (xn) care este o funcţie, cu mulţimea termenilor


săi {x0, x1, ..., xn, ...} ⊂ R; pentru un subşir avem: { xn , xn ,..., xn , ...} ⊂
0 1 k

{ x0, x1, ..., xn, ...}⊂R.


Un şir (xn) se numeşte şir constant dacă xn= x0, ∀n ≥ 0.
Un şir (xn) se numeşte şir periodic dacă există k∈N a.î. xn+k = xn, ∀n∈N (⇔
f(n+k) = f(n), ∀n∈N).
4. Un şir (xn) se numeşte şir staţionar dacă există n0 cu n0∈N a.î. xn= xn0,
∀n ≥ n0 (⇔ f(n) = f(n0)), ∀n ≥ n0.
Exemple
1. xn=
(− 1)
n
1 1 1
, n≥1 are elementele –1, , − , ,...
n 2 3 4
 x0 , x1 , x2 , x3 , x4 , n < 5
2. xn =  are elemente: x0, x1, x2, x3, x4, 3, 3, ..., 3, ...
3 ,n ≥ 5
este un şir staţionar (are n0 = 5, deci xn=3 pentru ∀n ≥ 5).
3. (xn) dat prin: 1, 0, 2, 3, 1, 0, 2, 3, ... este şir periodic.
4. xn = a∈ R, ∀n ∈ N este şir constant.
1 (− 1)
n

5. xn= + cu elementele: 0, 1, 0, 1, ... este un şir periodic.


2 2
1 1
6. xn= n , ∀n ≥ 0 are subşirul xn = 2 k +1 cu mulţimea elementelor
2 2 k

1 1 1 1   1 1 1 1 
 , 3 , 5 ,K, 2 n +1 ,K ⊂ 1, , 2 , 3 ,K, n ,K
2 2 2 2   2 2 2 2 
 1 
deci (yk)k≥0 =( xn ) k≥0=  2 k +1  .
 2  k ≥0
k

9
Definiţia 2.
1. Un şir de numere reale (xn) este şir mărginit în R dacă mulţimea termenilor
{xn | n ∈ N}⊂ R este o mulţime mărginită în R, adică există un interval
mărginit I ⊂ R a. î. xn∈ I, ∀n ∈ N.
2. Şirul (xn) este mărginit în R, dacă şi numai dacă există a > 0 a. î. |xn| ≤ a, ∀n
∈ N ⇔ xn∈[-a, a] ∀n ∈ N.
Exemple
1. xn=
(− 1)
n

este mărginit în R: |xn|≤1, ∀n∈N*.


n
2. xn=(-1)n este mărginit în R: |xn| ≤ 1, ∀n∈N.
3. xn = n (n∈N) este şir nemărginit în R; pentru ∀a∈ R ∗+ foarte mare, există
n∈N a. î. n = xn > a (după axioma lui Arhimede).
4. xn= -n2 (n ∈ N) este un şir nemărginit în R; pentru ∀ a > 0, a∈R suficient de
mare există un termen xn astfel încât: |xn|>a.
5. I. Şirul periodic: 0, 1, 2, 0, 1, 2, ... este şir mărginit în R deoarece există I =
(-1, 3) mărginit a. î. xn ∈ I, ∀n ∈ N.
II. Şirul constant: a, a, ..., a, ... (a∈R) este mărginit în R
III. Şirul staţionar xn = xn , ∀n ≥ n0 este mărginit în R;
0

există a = max{|x0|, |x1|, |x2|, ...,| xn |} a. î. |xn| ≤ a, ∀n∈N.


0

Definiţia 3
1. Un şir (xn) se numeşte şir crescător dacă: xn ≤ xn+1, ∀n∈N şi şir strict
crescător dacă: xn< xn+1, ∀n∈N.
2. Un şir (xn) se numeşte şir descrescător dacă: xn ≥ xn+1, ∀n∈N şi şir strict
descrescător dacă: xn > xn+1, ∀n∈N.
3. Un şir (xn) se numeşte şir monoton dacă este: fie crescător, fie descrescător,
fie strict crescător, fie strict descrescător.
Observaţii
1. Se poate testa monotonia unui şir prin două procedee:
1. se precizează semnul diferenţei (xn+1 - xn) pentru n∈N.
xn+1
2. se compară cu 1, în cazul xn ≠ 0 şi de semn constant, raportul , n∈N.
xn
2. Exemple
1. xn= n2, n∈N este şir strict crescător.
2. xn= - n, n∈N este şir strict descrescător.
n +1 1 1
3. xn= =1 + este strict descrescător (xn+1- xn= − <0)
n n n (n + 1)
4. xn=2, ∀ n ∈ N un şir constant este simultan crescător şi descrescător
n + (− 1) (2n + 1)(− 1)
n n +1

5. xn= nu este monoton (xn+1- xn= are semn variabil


n n (n + 1)
după n par şi n impar).

10
Vom considera următoarele clase de şiruri de numere reale: şiruri
convergente în R, şiruri divergente, şiruri Cauchy (fundamentale) şi şiruri cu
limită (în R ).
Definiţia 4.
1. Fie xn ∈ R, ∀ n∈N. un element x0∈ R este limita şirului (xn), dacă şi numai
dacă avem:
(1) ∀ V∈V (x0), ∃nv ∈ N a. î. xn∈V pentru ∀ n > nv şi notăm xn →x0.
Şirul (xn) care satisface (1) se numeşte şir cu limită (în R ).
2. Şirul (xn) este şir convergent în R, prin definiţie dacă: (I) ∃ lim xn = =x0, (II)
n →∞

x0 ∈ R.
3. Dacă nu există ∃ lim xn sau ∃ lim xn = - ∞ sau ∃ lim xn = +∞, prin definiţie,
n →∞ n →∞ n →∞

(xn) este şir divergent.


4. Şirul (xn) se numeşte şir fundamental sau şir Cauchy, dacă şi numai dacă,
satisface condiţia Cauchy:
(2) {∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a. Î., ∀ n ≥ nε şi ∀ p ≥ 1, p ∈ N ⇒ |xn+p - - xn| < ε}.
Observaţii:
1. Un şir cu limită, deci ∃ lim xn = x0, poate fi un şir convergent dacă x0∈ R sau
n →∞

şir divergent dacă x0 = - ∞ sau x0 = + ∞.


2. Şirurile de numere reale (xn) şi (yn) cu proprietatea:
(3) ∃ n0 ∈ N a. î. xn = yn, ∀ n ≥ n0
au aceeaşi limită, deci xn → x0 ⇔ yn →x0 sau au aceeaşi natură: sunt
simultan convergente sau divergente şi în plus ∄ lim xn ⇔ ∄ lim yn .
n →∞ n →∞

3. Proprietatea din (3) arată că se pot suprima sau adăuga un număr finit de
termeni ai şirului (xn) sau la (xn), fără a influenţa natura şirului: fie (xn)
convergent, fie (xn) divergent, fie (xn) şir cu limită, fie (xn) şir fundamental.
4. Proprietatea de monotonie a unui şir, după (3), poate avea loc suprimând un
număr finit de termeni care nu sunt în relaţia de monotonie respectivă.
5. Definiţia limitei unui şir se exprimă, echivalent, astfel: “Un şir de numere
reale (xn) are limita x0 ∈ R , dacă în afara oricărei vecinătăţi a elementului x0
rămân eventual, cel mult un număr finit de termeni ai şirului (xn)”.
6. Orice şir staţionar, xn= xn , ∀ n ≥ n0, n0 ∈ N este un şir convergent şi
0

R
xn → xn
0
.
R
Un şir constant xn = x0, ∀ n ≥ 1 este un şir convergent şi xn → x0 .
Un şir periodic, ∃ k∈N a. î. xn+k = xn, ∀ n ∈N este un şir divergent.
7. Exemple:
n +1 R
(1) xn = →1 ⇔ ∀ V ∈ V (1), există V’ = (1 - ε, 1 + ε) ⊂ V cu ε > 0
n
arbitrat şi convenabil ales, atunci ∃ nv∈N a. î. ∀n ≥ nv ⇒ xn∈V
n +1
⊂V’ ⇔ 1- ε < < 1 + ε ⇒ xn – 1 = = n +1 -1<ε⇒ 1
< ε şi după
n n n

11
1
⇒ nε = [ 1 ] + 1 ⇒
notat
axioma lui Arhimede există nv = nε a. î. nv >
ε ε
lim xn = 1.
n →∞

(2) xn = n şirul numerelor naturale este divergent şi anume, nu există x0 ∈


1 1
R a. î., lim xn = x0 . Fie V∈V (x0) cu V = (x0 - , x0 + ) şi în afara lui
2 2
1
V se află un singur număr natural dacă x0 > şi nici un număr natural
2
1
dacă x0 ≤ deci în afara lui V se găsesc o infinitate de termeni ai
2
şirului xn = n, n ≥ 0 ⇒ x0 nu este limita lui xn şi în general, lim xn ∉ R.
1
(3) Şirul xn = cu n ≥ 1 este şir Cauchy (fundamental) ⇔ ∀ ε > 0, ∃ nε
n2
1 1 1
∈ N a î, ∀ n ≥ nε şi ∀ p ≥ 1 ⇒ |xn+p - xn| = | - |= -
(n + p)2 n2 n2
1 1 1 1
≤ - ≤ 1 (1 − 1 ) < 1 < ε ∀ p ≥ 1 şi ∀ n ≥ nε = [ ] + 1.
(n + p)2 n2 n( n + p ) n n n ε

(4) Şirul xn = sin , n ≥1 nu are limită în R. Avem |xn| ≤ 1, ∀ n ≥ 0 şi dacă
3
3
există x0 ∈ R a. î. lim xn = x0 atunci |x0| ≤ 1. Fie ε0 = , ∃n0 ∈ N a. î.
n →∞ 2
3 3 3 3
xn ∈ V ∈ V (x0) cu V = (x0 - , x0 + ) ⇔ x0 - < xn < x0 + ,
2 2 2 2
3
∀ n ≥ n0. Dacă n∈ N cu n = 6n0 ±1 şi xn ∈ V ⇔ x0 - <
2
(6n0 ± 1)π 3 3 3 3 3
sin < x0 + ⇔ x0 - <± < x0 + ⇔ |± - x0| <
3 2 2 2 2 2
3 3 3 3 3
şi atunci avem: 3 =| - (- )| = |( - x0) – ( - - x0)| ≤
2 2 2 2 2
3 3
≤| - x0| + | x0 + |< 3, ceea ce este absurd, deci nu există x0∈R
2 2
a. î. lim xn = x0 .
n →∞

Teorema 1. (Teorema de caracterizare pentru şiruri cu limită).


Fie (xn) un şir de numere reale şi un element x0 ∈ R , atunci au loc
afirmaţiile:
i) lim xn = x0 , x0∈ R ⇔ (4) ∀ ε > 0, ∃ nε ∈ N a. î. ∀ n ≥ nε ⇒ d(xn, x0)
n →∞

= | xn - x0| < ε.
ii) lim xn = + ∞ ⇔ (5) ∀ a∈ R*+ , ∃ na ∈ N a. î. ∀ n ≥ na ⇒ xn> a.
n →∞

iii) lim xn
n →∞
= - ∞ ⇔ (6) ∀ a∈ R*- (a < 0), ∃ na ∈ N a. î. ∀ n ≥ na ⇒ xn< a.
Demonstraţia teoremei este în Manualul de Matematică pentru clasa a
XI-a în partea “Elemente de analiză matematică”.

12
Observaţii:
1. Condiţia (4) din teorema 1 se poate interpreta astfel: termenii şirului
(xn): x0, x1, ..., xn, ... sunt aproximaţii succesive ale numărului x0 şi se
poate considera x0 ≅ xn, ∀ n ≥ nε cu o eroare absolută En = |xn – x0| < ε
care tinde la zero în R.
2. Condiţia (4) este echivalentă cu: lim xn = x0 ∈ R ⇔ nlim →∞
d ( xn , x0 ) =

lim | xn − x0 | = 0.
n →∞

3. Afirmaţia din (4) în multe manuale universitare este numită “definiţia


limitei cu ε şi nε” ([11]), deorece (4) este echivalentă cu (1) din
definiţia 4 în care vecinătăţile lui x0 sunt intervale simetrice
(∀ V∈V (x0), V = ( x0 - ε, x0 + ε) cu ∀ ε >0).
Teorema 2 (Proprietăţi ale şirurilor convergente)
Fie (xn) un şir convergent in R atunci au loc afirmaţiile:
(i) Orice şir convergent în R are limită unică.
(ii) Prin adăugarea sau suprimarea unui număr finit de termeni la un şir
convergent, acesta rămâne convergent cu aceeaşi limită.
(iii) Orice subşir al unui şir convergent este un şir convergent cu aceeaşi
limită.
(iv) Dacă (xn) este convergent în R, atunci (xn) este şir mărginit
(condiţie necesară).
(v) Dacă (xn) este convergent în R, atunci (xn) este şir Cauchy (condiţie
necesară).
Demonstraţie:
(i) Fie lim xn = x0 şi lim xn = y0 cu x0 ≠ y0, atunci după proprietatea Hausdorff
există V ∈ V (x0) şi W ∈ V (y0) cu V ∩ W = ∅. Cum d(x0, y0) = α >0,
α α α α
luăm V = (x0 - , x0 + ), W = (y0 - , y0 + ) şi V ∩W=∅. În afara lui
3 3 3 3
V cad o infinitate de termeni xn∈W şi la fel în afara lui W cad o infinitate
de termeni xn∈V, deci x0 ≠ y0 este o presupunere falsă şi avem x0 =
y0 = =lim xn.
(ii) Este o consecinţă directă din (3).
(iii) Fie lim xn = x0 şi ∀ yk = xn un subşir al lui (xn), după
k

(4) avem: ∀ ε > 0, ∃nε ∈ N a. î. ∀ n ≥ nε ⇒ | xn- x0| < ε. Fie kε ∈ N cel mai mic
număr natural cu proprietatea: nk ≥ nε, atunci ∀ k ≥ kε ⇒
ε
nk ≥ nk ≥ nε şi | xn ε k

- x0| < ε ⇒ ∃ lim xn = x0.


k →∞ k

(iv) Fie x0 = lim xn şi după (4) alegând ε = 1, ∃ n0 ∈ N a. î. ∀ n ≥ n0 ⇒ |xn - x0|


< 1 ⇒ |xn| = | xn - x0 + x0| ≤ |xn – x0| + |x0| < 1 + |x0|, ∀ n ≥ n0. Notăm M =
max{|x1|, |x2|, ... | xn |, 1 + |x0|} şi avem |xn| ≤ M, ∀ n∈ N ⇒ (xn) mărginit.
0

13
ε
(v) Fie x0 = lim xn şi considerăm (4) cu , atunci: | xn + p- xn| = | xn + p – x0 + x0
2
ε ε (2)
- xn| ≤ | xn + p- x0| + | x0 - xn| < + = ε ⇒ (xn) este şir Cauchy, ∀ p ≥ 1 şi
2 2
∀ n ≥ n ε.
Observaţii:
1. Dacă pentru (xn)∈ R, există lim xn ∈ R acesta este unică.
n →∞

2. Elementele x0∈ R pentru care există subşiruri ale lui (xn) a. î. x0 = = lim xn se
k →∞ k

numesc puncte limită ale şirului (xn) şi mulţimea acestor puncte limită este
notată cu L(xn). Dacă (xn) este convergent în R, atunci L(xn) = {x0} cu x0 =
lim xn.
3. Dacă un şir conţine subşiruri care au limită, nu rezultă în mod obligatoriu că
şirul are limită. Dacă (xn) conţine două subşiruri care au limite diferite atunci
(xn) este şir divergent.
4. Reciproca afirmaţiei (iii) nu este în general adevărată. Dacă toate subşirurile
lui (xn) sunt convergente cu aceeaşi limită, atunci şirul (xn) este şir
convergent.
5. Reciproca afirmaţiei (iv) nu este în general adevărată. Există şiruri mărginite
care nu sunt convergente.
Exemple:
1. xn=(-1)n cu |xn|≤1 şir mărginit şi divergent deoarece lim x2k=1 şi lim x2k + 1= - 1.
k →∞ k →∞

1
2. Şirul periodic (xn) dat prin: 0, 1, 2, 0, 1, 2, ... este un şir mărginit, xn∈[- , 3],
2
∀ n∈N şi divergent.
Teorema 3 (Lema lui Cesaro)
Orice şir mărginit cu elemente din R conţine cel puţin un subşir
convergent.
Demonstraţia în bibliografie ([6], [13], [16]).
Teorema 4. (Teorema Weierstrass sau teorema de convergenţă a şirurilor
monotone)
Orice şir monoton crescător şi mărginit superior, (xn) ∈ R este şir
convergent şi are limita egală cu sup{xn | n∈N}.
Orice şir monoton descrescător şi mărginit inferior, (xn) ∈ R este şir
convergent şi are limita egală cu inf{xn | n∈N}.
Demonstraţie. Fie xn∈R crescător şi mărginit superior, deci: xn ≤ xn + 1,
∀ n∈ N şi există sup{xn| n∈N} = α ∈ R.
Avem α = sup{xn| n∈N} ⇔ I) xn ≤ α, ∀ n∈ N (α este majorant);
II) ∀ ε >0, ∃ nε ∈ N a. î. x n > α - ε (α este cel mai mic majorant).
ε

Pentru ∀ ε > 0, fie nε∈ N din (II) şi pentru ∀ n ≥ nε, avem: α - ε < x n ≤ xn ≤ α< ε

α + ε ⇔ α - ε < xn < α + ε (∀ n≥ nε) ⇔ (4) ∀ε >0, ∃ nε∈N a. î. ∀ n ≥ nε ⇒ | xn -


α| < ε ⇒ ∃ α = lim xn ∈ R şi deci xn este şir convergent.

14
Teorema 4. (Proprietăţi ale şirurilor Cauchy)
Fie (xn) un şir fundamental din R, atnci au loc următoarele afirmaţii:
(i) xn este şir mărginit în R;
(ii) Dacă (xn) conţine un subşir ( xn ) convergent în R cu lim xn = x0, atunci xn
k k →∞ k

este convergent şi lim xn


n →∞
= x0.
Demonstraţie. (i) Fie ε = 1 în definiţia 4 şi din (2) rezultă că există n1 ∈
N a. î. | xn- xn | ≤ 1, ∀ n ≥ n1, atunci avem: |xn| = | xn - xn + xn | ≤ | xn - xn | + | xn |
1 1 1 1 1

≤ 1 + | xn |, ∀ n ≥ n1. Notăm M = max{|x1|, |x2|, ..., | xn |, 1 + | xn |} şi avem: |xn| ≤


1 1 1

M, ∀ n∈ N ⇒ (xn) este şir mărginit în R.


Teorema1− (4)
(ii) Fie ( xn ) subşir al lui (xn) cu lim
k k →∞
xn = x0 k
⇔ (4’) {∀ε, ∃kε ∈ N a. î. ∀ k ≥
ε
kε ⇒ | xn - x0| < } şi cum (xn) este şir fundamental, ∀ε > 0, ∃ nε′ ∈ N a. î. n ≥ nε
k
2
ε
avem: | xn - xn| < (deorece nk > n, ∀ k ∈ N). pentru ε > 0, ∃ nε ∈ N cu nε =
k
2
max {kε, nε′ } a. î. pentru ∀ n ≥ nε ⇒ | xn - x0| = | xn - xn + xn - x0| ≤ | xn - xn | + k k k

ε ε
| xn - x0| < + = ε ⇒ (xn) este convergent cu lim xn = x0.
k
2 2 n →∞

Teorema 5. (teorema lui Cauchy pentru carcaterizarea şirurilor


convergente în R)
Fie (xn) un şir de elemente din R. Şirul (xn) este convergent dacă şi numai
dacă, xn este şir Cauchy (fundamental).
Demonstraţie. Necesitatea. (xn) convergent în R ⇒ (xn) şir Cauchy după
afirmaţia (iv) din teorema 2.
Suficienţa. (xn) şi Cauchy ⇒ (xn) şir convergent în R. Dacă (xn) şir
Cauchy după afirmaţia (i) din teorema 4 avem (xn) şir mărginit. După lema lui
Cesaro (teorema 3) (xn) şir mărginit în R conţine cel puţin un subşir ( xn ) k

convergent în R şi fie lim


k →∞
xn = x0 . După proprietatea (ii) tin teorema 4 şirul (xn)
k

ete convergent şi lim xn = x0.


n →∞

Observaţii.
1. Dacă (xn) din R satisface condiţia Cauchy (2) din definiţia 4, atunci
(xn) este şir Cauchy şi după teorema 3 (xn) este şir convergent în R.
2. Testul Cauchy din (2) precizează natura şirului (xn): convergent în R,
dar nu dă informaţii asupra limitei lui (xn).
3. Mulţimea şirurilor Cauchy din R, după teorema 5, coincide cu
mulţimea şirurilor convergente în R.

Teorema 6 (Proprietăţi algebrice şi relative la relaţia de ordine ale şirurilor


convergente în R)
Fie (xn) şi (yn) şiruri convergente în R cu lim xn = x0 şi lim yn = y0, atunci au
n →∞ n →∞

loc afirmaţiile:

15
(P1) Şirul (|xn|) convergent în R cu lim | xn | = |x0|. Reciproca nu este în general
n →∞

adevărată.
(P2) Şirul (xn ± yn) este convergent în R cu lim xn ± yn = x0 ± y0.
n→∞

(P3) Şirul (xn ⋅ yn) este convrgent în R cu lim


n→∞
xn ⋅ yn = x0 ⋅ y0.
xn x x
(P4) Dacă yn ≠ 0, n ≥ 1 şi y0 ≠ 0, şirul ( ) este convergent în R cu lim n = 0 .
yn n →∞ y
n y0
(P5) Dacă xn ≤ yn, n∈N, atunci x0 ≤ y0.
(P6) Dacă lim xn = lim yn = x0 şi avem xn ≤ zn ≤ yn, n ≥ 1, atunci (zn) este
n →∞ n →∞

convergent în R şi lim zn = x0.


n→∞
R
(P7) Dacă există αn → 0 a. î. | zn - z0| ≤αn, ∀ n≥ 1 atunci (zn) este convergent şi
lim zn = z0.
n →∞

Demonstraţiile acestor proprietăţi sunt cele din Manualul de Matematică pentru


clasa a XI –a, partea intitulată “Elemente de analiză matematică”.
Observaţii.
1. Dacă (xn) este şir mărginit şi (yn) este convergent cu lim yn = 0, atunci (xn yn)
n→∞

este convergent şi lim xn yn = 0.


n →∞

2. Dacă (xn) este convergent cu lim xn = x0, atunci ∀ α ∈ R* şirul (αxn) este
n →∞

convergent cu lim αxn = αx0.


n →∞

3. Dacă (xn ) şi (yn) sunt şiruri convergente, atunci pentru ∀ α, β∈ R* şirul (αxn
+ βyn) este convergent şi lim αxn +βyn = lim αxn + lim βyn.
n→∞ n→∞ n→∞

4. Mulţimea şirurilor de numere reale convergente în R are structura algebrică


de spaţiu liniar real.
5. Mulţimea şirurilor de numere cu limită în R , cu anumite restricţii impuse de
convenţiile din definiţia lui R are proprietatea de R – liniaritate.
lim(αxn) = α lim xn ; ∀ α ∈ R* (omogenitate)
lim (xn + yn) = lim xn + lim yn (aditivitate)
⇒ lim (αxn + βyn) = α lim xn + β lim yn; ∀ α, β ∈ R*.
6. Din proprietăţile de: existenţa a limitei, convergenţă, divergenţă, monotonie,
şir Cauchy, şirurile numerice se clasifică astfel:
I. Şiruri care au limita în R sau în R
Exemple: 1) xn = 1 + (-1)n, n≥ 1 ; ∄lim xn în R.
2) xn = 3n, n ≥ 1; ∃ lim xn = + ∞∈ R .

3) xn = sin , n≥ 1 ; ∄lim xn în R.
n
4) xn = - 2n, n ≥ 1; ∃ lim xn = - ∞∈ R .
3 + (−1) n n 2
5) xn = , n≥ 1 ; ∄lim xn în R şi nici în R .
n

16
II. Şiruri convergente în R.
R 1 nπ R
Exemple: 1) xn = 1 – 3 – n → 1. 2) xn = sin → 0, n ≥ 1.
n 3
III. Şiruri divergente
Exemple: 1) xn = 2 + (-1)n; (∄lim xn). 2) xn = an (a > 1);
(limxn =+∞∈ R ).
3) xn = - n; (lim xn = + ∞ ∈ R ).
IV. Şiruri mărginite
1
Exemple: 1) xn = (-1)n , n ≥ 1 (|xn| ≤ 1); 2) xn = , n ≥ 1, (0 < xn ≤ 1);
n
2n
3) xn = (0 < xn< 1); 4) xn = sin n (|xn| ≤ 1)
2n + 1
V. Şiruri nemărginite
n
n2
2) xn =   , n ≥ 1;
5
Exemple: 1) xn = 2n , n ≥ 1; 3) xn = (n ≥ 1);
3   n +1
3
4) xn = - n (n ≥ 1) (strict crescător)
VI. Şiruri monotone
1
Exemple: 1) xn = , n ≥ 1, (strict descrescător); 2) xn = n2 (n ≥ 1), (strict
n
−1 n2
crescător); 3) xn = (strict descrescător); 4) xn = 2 (n ≥ 1) (strict
2 n
n +4
crescător);
VII. Şiruri care nu sunt monotone
( −1) , n ≥ 1 ; 2) x = (-1)n , n ≥ 1; 3) x =sin n (n ≥1);
n

Exemple: 1) xn = n n
n
VIII. Şiruri Cauchy
n n
1 1 1 cos kx
Exemple: 1) xn = 2
, n ≥ 1; 2) xn = , n ≥ 1; 3) xn = ∑ ;4) xn= = ∑ 2
n n! k =0 k ! k =1 k
(x∈(0, 2π)).
7. În concluzie indicăm următoarea schemă care ilustrează relaţiile
dintre clasele de şiruri de mai sus:
(xn) nemărginit şi divergent; ∄lim xn în R si lim xn
∈R
xn mărginit şi divergent

xn convergent ⇔ xn
fundamental
xn monoton

17
Limite extreme pentru şiruri numerice, definite prin:
 def
α = limxn = lim α n = lim [inf{xk | k ≥ n}] = sup [inf xk ] ; k ≥ n
n →∞ n →∞
(8)  def
 β = limx = lim β = lim [sup{x | k ≥ n}] = inf [sup x ] ; k ≥ n
 n
n →∞
n
n →∞
k k

cu α = lim xn limita inferioară a lui (xn) şi β = lim xn limita superioara a lui (xn) se
vor studia după bibliografie ([13], [16]). Avem:
lim xn ≤ lim xn

 def
(9) ( xn ) marginit este convergent ⇔ lim xn = lim xn = lim xn ∈ R

∀a ∈ L ( xn ) , avem : lim xn ≤ a ≤ lim xn

Exemple:
0 n = 4k
nπ 
1) xn = sin = −1 n = 4k − 1 ⇒ L(xn) = {-1, 0 1} şi lim xn =-1, lim xn = 1.
2 
1 n = 4k + 1
 n
 n + 1 n par lim xn = 0 ( lim x2 k +1 = 0 )
2) xn =  ⇒ ⇒ L(xn) = {-1, 0 1} şi lim xn =-1,
1 n impar 
 lim xn = 1 ( lim x2 k = 1)
 3n
lim xn = 1.
2n 2 ( −1)
2

3) xn = cu lim xn = - ∞, lim xn = + ∞.
n +1
Şiruri numerice remarcabile
1 n
1) xn = (1 + ) , n ≥ 1 este strict crescător şi majorat: xn<xn + 1, ∀n≥2 şi 2≤xn< 3,
n
∀ n∈N ⇒ ∃lim xn = e cu 2 < e < 3 (Manualul de Matematică pentru clasa a
XI-a capitolul “Şiruri de numere reale”).
1 n+1
2) yn = (1 + ) , n ≥ 1. Folosind inegalitatea Bernoulli: (1 + t)n > 1 + nt, ∀ t
n
∈ (-1, ∞) – {0} şi ∀ n∈N deducem că:
n +1
yn  n + 1 
n +1
 n + 2  n +1 n + 2   ( n + 1)2  n +1  1 
n +1
n +1
=  :   ⋅ =  ⋅ = 1 + 2  ⋅ >
yn +1  n   n + 1  n + 1   n 2 + 2n 
 
n + 2  n + 2n  n+2

n + 1  n + 1 n ( n + 2) + 1
2
  yn > yn +1
> 1 + 2 ⋅ = >1⇒  ⇒ ( yn ) descrescator
 n + 2n  n + 2 n ( n + 2)  yn > 0, ∀n ∈ N
2

si marginit inferior ⇒ yn convergent


1 1 y y y R
Avem: 0 < yn - xn= (1 + )n ⋅ ≤ n ≤ 1 unde 1 → 0 , deci (xn) şi (yn) şiruri
n n n n n
1
convergente au limitele egale lim xn= e şi lim yn= =lim(1+ )n+1 =e cu (10) xn =
n

18
1 n 1
(1 + ) < e < yn = (1 + )n+1, ∀ n∈ N*. Prin logaritmare din (10) deducem: n ln
n n
1 n 1 1 1
(1 + ) < 1<(n + 1)ln(1 + ) ⇒ (11) < ln(n+1) – ln n < , ∀ n ≥ 1.
n n n +1 n
1 1
3) xn = 1 + + ... + - ln n, n ≥1. Folosind inegalităţile din (11), avem:
2 n
n n n
1 1
(11’) ∑ < ∑  ln ( k + 1) − ln k  < ∑
k =1 k + 1 k =1 k =1 k
n n
1 1 1
(11”) ∑ < ln ( n + 1) < ∑ , ∀ n≥1 şi atunci xn+1 - xn = - ln(n+1) + ln n <
k =1 k + 1 k =1 k n +1
0 ⇒ (xn) este descrescător.
n
1
Pentru ∀ n ≥ 1, avem: 0 < ln(n+1) - ln n < ∑k
k =1
- ln n = xn < x1 = 1 ⇒ (xn)
mărginit. Şirul (xn) descrescător şi mărginit este convergent cu lim xn = c –
constanta lui Euler şi 0 < c < 1. (c = 0, 5772166490).
Consecinţe:
1 1 1 1
1+ + ..... + 1 + + ..... + − ln n
2 n = 1 . Avem: 2 n x R
I. lim + 1 = n + 1 →1 .
n →∞ ln n ln n ln n
 1 1 1 
II. lim 
n →∞ n + 1
+ + ... +  = ln p , ∀ p ≥ 2. Avem:
 n+2 pn 
 1 1 1  1 1   1 1  R
 + +... +  = 1+ +... + −ln pn −1+ +... + −ln n +ln p = xpn − xn +ln p→ln p .
 n +1 n + 2 pn   2 np   2 np 
1 + 2 + ... + n
2 n
n⋅n n
III. xn = < = yn, ∀ n ≥ 1. Şirul yn este descrescător:
( n !) ( n !)
2 2

( n + 1)
2
 yn +1 < yn descrescator
n
yn +1 n n +1 1  1  e
= : = 1 +  < < 1, ∀n ≥ 3 ⇒  ⇒
( n + 1) ! ( n !)  yn > 0 marginit inferior
2 2
yn n n n
(yn) convergent şi lim yn = a.
1 1
avem yn+1 = (1 + )n yn ⇒ a = 0 ⋅e ⋅ a = 0.
n n
Din 0 < xn< yn ⇒ 0 ≤ lim xn ≤ lim yn = 0 ⇒ lim xn= 0 (după criteriul cleştelui).
Serii de numere reale convergente
Conceptul de “serie numerică” este o generalizare naturală a noţiunii de
“suma finită de numere reale” la o mulţime de numere reale care sunt termenii
unui şir din R. În teoria seriilor numerice se va preciza în ce condiţii unui şir
numeric an ∈ R, n∈ N i se poate asocia un număr real numit “sumă şi va fi
cadrul natural pentru studiul unor probleme “de aproximare” folosind tehnicile
moderne de calcul.
Definiţia 1.
Fie an∈R, n∈N un şir numeric şi „şirul sumelor parţiale” corespunzător
n
S n = ∑ ak = a0 + a1 + K + an cu S n +1 = S n + an +1 , ∀n ∈ N
k =0

19
1] Se numeşte serie numerică de termen general an şi cu şirul de sume
parţiale (Sn) perechea de şiruri:

(1) ((an)n≥0; (Sn)n≥0) notată ∑a
n =0
n sau ∑a
n∈N
n sau a0+a1+...+an+...
∞ def
2] O serie numerică ∑a
n=0
n se numeşte serie convergentă cu suma S ⇔ (Sn) este

convergent şi lim Sn=S∈R. Se notează ∑a
n =0
n (C) şi suma S prin acelaşi simbol:

S = ∑ an .
n=0

O serie numerică ∑a
n =0
n care nu este convergentă se numeşte serie divergentă,
∞ def
notată ∑a
n =0
n (D) ( ⇔ (Sn) este şir divergent din R). Seriile divergente nu au sumă.
3] Natura unei serii numerice este: fie serie convergentă, fie serie divergentă.
Observaţii:
1. În studiul seriilor numerice, rol principal, conform def. 1, joacă şirul sumelor
parţiale. Din acest motiv se poate afirma că “Teoria seriilor numerice” este o
combinaţie între teoria sumelor finite din R şi teoria şirurilor numerice.
2. Nu este corect a defini o serie numerică sau suma sa ca fiind “o sumă
infinită”, deoarece în R se lucrează numai cu sume finite. Seriile numerice nu
au, în general, proprietăţile sumelor finite, ca: comutativitate, asociativitate etc.

3. Dacă într-o serie numerică ∑a
n =0
n se renunţă sau se adaugă un număr finit de
∞ ∞
termeni, seria nou obţinută ∑ b are aceeaşi natură cu suma dată ∑ a
n =0
n
n =0
n .

4. Principalele probleme din studiul seriilor numerice sunt: precizarea naturii


unei serii convergentă sau divergentă şi evaluarea exactă sau aproximativă a
sumei.
Exemple:

1 1 1 1 n
1 1 
1o ∑1 n ( n + 1) cu an = = −
n ( n + 1) n n + 1
, ∀n ≥ 1 ⇒ S n = ∑  −
1 k
=
k +1

1 1
=1− ⇒ ∃lim Sn = S = 1 ⇒ ∑ (C) cu S=1.
n +1 1 n ( n + 1)

1 1
2o ∑
1 n + n −1
cu an =
n + n −1
= n − n − 1, n ≥ 1 ⇒

( )

Sn = ∑ k − k − 1 ⇒ Sn = n
1

1
şir divergent (lim Sn= + ∞) ⇒ ∑ (D).
1 n + n +1

20

3 o
∑q
0
n
= 1 + q + ... + q n + ... cu q∈R* seria geometrică

 1
 n+1 1 − q ; q < 1
1 − q 
n
 q ≠1
Sn = ∑ q k =  1 − q lim S n = ∞ ; q ≥ 1 ⇒ Sn converge pentru
x→∞
k =0 n + 1 q = 1 
 ∃ ; q ≤ −1


1
|q|<1 cu lim S n = S = şi Sn divergent pentru |q|≥1 ⇒ ∑ q n (C) pentru |q|<1
1− q 0

1
cu S = şi ∑ q n (D) pentru |q|≥1.
1− q 0
n

∑ ( −1) = 1 − 1 + 1 − 1 + K ⇒ an = ( −1) ,n ∈ N
n n
4o
0
n
 0; n = 2 p + 1 n
şi S n = ∑ ( −1) =  ⇒ ( Sn ) şir divergent ⇒ ∑ ( −1) (D).
k n

0 1; n = 2 p 0

Observaţii:
1. În exemplele (1o) şi (2o) s-a reprezentat termenul general an=bn-bn-1 (n≥1;
b0=0) şi apoi s-a calculat Sn.
2. Se poate construi o serie convergentă cu suma dată S considerînd un şir

an = bn − bn−1
convergent (bn) cu lim bn = S şi reprezentănd pentru ∑ an pe  , deci
n →∞
0  n ≥ 1; b0
= 0
Sn = bn.
Seria cu termenul general an=bn-bn-1 se numeşte serie telescopică.
Teorema 1: (Condiţia necesară de convergenţă)

Dacă ∑a
0
n
este convergentă, atunci lim an = 0
n →∞

Demonstraţie:
n def n

∑ an (C) ⇔ Sn = ∑ ak convergent şi lim Sn = S ∈ R ⇒ Sn+1 = Sn + an+1


0 0

⇒ lim Sn +1 = lim S n + lim an +1 ⇒ S = S + lim an +1 ⇒ lim an +1 = 0 .


Observaţii

1. Dacă ∄ lim an sau lim an≠0, atunci ∑a
0
n
este serie divergentă (condiţie
suficientă sau criteriu de divergenţă).
2. Mulţimea seriilor numerice convergente este strict inclusă în mulţimea seriilor
n

∑a 0
n
cu lim an = 0 .
n →∞

21

1 1
3. Exemplul (2o) ∑ 1 n + n −1
şi
n + n −1
cu an =

1 ∞
1
lim an = lim = 0 , dar ∑ (D) explică faptul că existenţa
n + n −1 1 n + n −1
lim an=0 este numai condiţie necesară pentru convergenţă.
Teorema 2 (Proprietăţi generale ale seriilor convergente)
∞ ∞
Dacă ∑ an (C) cu suma S şi
0
∑ b (C) cu suma T, atunci au loc afirmaţiile:
0
n


(i) pentru ∀λ∈R* seria ∑ λa
0
n
cu suma λS

(ii) seria ∑(a
0
n
+ bn ) (C) suma S±T
n n
Demonstraţie (i) σ n = ∑ λak = λ ∑ ak = λSn şi ∃ lim Sn = S ⇒
k =0 0

∃ lim σ n = λS ⇒ ∑ λan (C).
0
n n n
(ii) Fie Vn = ∑ ( ak ± bk ) = ∑ an ± ∑ bn = S n ± Tn şi cum există lim Sn=S, lim
k =0 k =0 k =0

Tn=T ⇒ ∃ lim Vn=S±T⇒ ∑ ( an ± bn ) (C).


0
∞ ∞
Observaţie Din relaţia (i) σn=λSn rezultă că ∑ λa ( λ ≠ 0 )
0
n
şi ∑a
0
n
au aceeaşi
natură, adică sunt simultan fie convergente fie divergente.
Teorema 3 (Criteriul general al lui Cauchy pentru serii)

Seria ∑a0
n
este convergentă, dacă şi numai dacă, satisface condiţia lui Cauchy:

∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒


( 2 ) 
⇒ an+1 + an+ 2 + K + an+ p < ε
∞ def
Demonstraţie ∑ an (C) ⇔ ( Sn ) convergent în R ⇔ (Sn) şir
0
fundamental
def
⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε ş.i. ∀p ≥ 1 ⇒ Sn+ p − S n < ε
n+ p n n+ p

deci ∑ ak − ∑ ak =
k =0 k =0
∑a
k = n +1
k
= an+1 + K an+ p < ε ⇔ (2)

1 1
Exemple 1o ∑ n cu a
1
n =
n
seria armonică ⇒

22
1 1 1 1 1
S2 n − Sn = + +K + >n = ∀n ≥ 1 ⇒ (Sn) nu este şir
n +1 n + 2 n+n 2n 2

1 1
fundamental şi S2 n > Sn + ⇒ (Sn) divergent ⇒ ∑ (D) seria armonică este
2 1 n

divergentă. (Dacă s-ar presupune (Sn) convergent cu lim Sn=S∈R, avem din
1 1 1
S 2 n > Sn + ⇒ S ≥ S + ⇒ 0 ≥ absurd).
2 2 2

1 1 n
1
2 ∑ 2 cu an = 2 , n ≥ 1 şi Sn = ∑ 2 ⇒
o

1 n n 1 k
n+ p n+ p n+ p
1 1  1 1 1 1 1
S n+ p − S n = ∑ 2 < ∑ = ∑ − = − < <ε
k =n +1 k k = n+1 ( k − 1) k k =n +1  k − 1 k  n n+ p n
∀p ≥1

1  1
∀n ≥ nε =   + 1 ⇒ (Sn) este şir fundamental ⇒ ∑ 2 (C)
ε 1 n
n
1 n
1 n
 1 1 1
Avem Sn = ∑ 2 < 1 + ∑ =1+ ∑ −  = 2 − < 2⇒ lim
1 k 2 ( k − 1) k 2  k −1 k n
Sn=S≤2.
( −1) ( −1)
n +1 n +1

3 ∑
o
cu an = , n ≥ 1 seria armonică alternantă
1 n n
( −1)
n +1

1 2 1 n +1 1
Avem: ∑ = 1− + − + K + ( −1) +K
1 n 2 3 4 n
( −1)
k +1
n
Şirul Sn = ∑ să dovedim că este şir Cauchy. Fie
k =1 k
( −1) ( −1) ( −1)
k +1 k +1 k +1
n+ p n n+ p
S n+ p − S n = ∑
k =1 k
−∑
k =1 k
= ∑
k =n +1 k
=

 1 ( −1) 
p −1
1 1 1 1 1 1
= ( −1)
n+ 2
 − + +K+  ≤ +K + <p ≤ <ε
 n +1 n + 2 n + 3 n + p  n +1 n+ p n +1 n +1
  ∀p ≥1

 1− ε 
pentru ∀n ≥ nε =   + 1 ⇒ (Sn) şir fundamental ⇒ (Sn) convergent ⇒
 ε 
( −1)
n +1

∑1 n
(C).

23
n
7n + 3 7n + 3 1 1 1
4 o
∑ n ( n + 1)( n + 3) cu a
1
n = = +2
n ( n + 1)( n + 3) n n +1
−3
n+3

1
n
1 1  7 1 2 3 7
Sn = ∑  + 2 −3  = − − − cu lim Sn = ⇒
k =1  k k +1 k + 3  2 n + 1 n + 2 n + 3 n→∞ 2

7n + 3 7
∑1 n ( n + 1)( n + 3) (C) cu S = 2 .
5o

 n +1 n

∑1  n  n
ln cu a = ln ( n + 1) − ln n , n ≥ 1 şi S n = ∑ ( ln ( k + 1) − ln k ) =
k =1

 n +1
= ln ( n + 1) ⇒ lim Sn = +∞ ⇒ (Sn) divergent ⇒ ∑ ln   (D).
n→∞
1  N 

Modulul 2. Criterii de convergenţă pentru serii numerice, operaţii algebrice


cu serii convergente şi calculul sumei unei serii convergente.

Criterii de convergenţă pentru serii numerice.


∞ ∞
Vom clasifica din acest punct de vedere seriile: ∑ an : serii
0
∑a
0
n cu termeni

oarecare (conţin o infinitate de termeni negativi şi o infinitate de termeni



negativi) şi serii ∑a
0
n cu termeni pozitivi. (an≥0, ∀n∈N).

Teorema 4. (Criteriul Abel-Dirichlet).Fie seria ∑a 0
n cu termeni oarecare şi

şirul sumelor parţiale Sn = ∑ ak mărginit în R. Dacă (αn) este un şir de numere
k =0

reale descrescător şi cu lim αn=0, atunci seria ∑a α
0
n n este convergentă.

Demonstraţia se bazează pe ipoteze şi aplicarea teoremei lui Cauchy seriei


∑a α0
n n (teorema 3). (Bibliografie [11], [13], [16]).

Consecinţa 1 Dacă seria ∑a
0
n este convergentă şi (αn) este un şir monoton şi

mărginit, atunci suma ∑a α
0
n n este convergentă.

Demonstraţia rezultă direct din criteriul Abel-Dirichlet.

24
Teorema 5. (Criteriul lui Leibniz)
Dacă şirul (αn) cu termeni pozitivi este descrescător şi cu lim α n = 0 , atunci
n→∞

∑ ( −1)
n
seria alternată α n este convergentă.
0
n

∑ ( −1)
n
Demonstraţie. Se aplică criteriul Abel-Dirichlet cu an=(-1)n şi seria
0

1; n = 2k
n
are Sn = ∑ ak =  un şir mărginit (|Sn|≤1, ∀n≥0) şi (αn) satisface
0 0 ; n = 2 k + 1

∑ ( −1)
n
condiţia din teorema 4, deci seria alternată α n este convergentă.
0

cos nx 1
Exemple: 1o ∑ , x ∈ ( 0, 2π ) ; luăm an = cos nx şi α n =  0 . Avem
1 n n
n
S n = ∑ cos kx = cos x + K + cos nx =
n =1

sin
nx
cos
( n + 1) x
2 2 1
= ⇒ Sn ≤ = M ( x ) în fiecare
x x
sin sin
2 2
T .4 ∞ cos nx
x ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ (C).
1 n

sin nx 1
2o ∑ 2 a.î. x ∈ ( 0, 2π ) ; luăm an = sin nx şi α n = 2  0 atunci
1 n n
nx
sin sin
( n + 1) x
n
2 2 1
S n = ∑ sin xk = sin x + K + sin nx = iar Sn ≤ pentru
k =1 x x
sin sin
2 2
T .4 ∞ sin nx
fiecare x ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ 2 (C)
1 n
∞ n n
 n   n  1
3 ∑ ( −1) 
o n +1
 este o serie alternată cu α n =   =
 n +1  n +1  1 
n
1
1 + 
 n
n
T .5 ∞
1 n +1  n 
şi αn= este şir descrescător cu lim α n = ≠ 0 ⇒ ∑ ( −1)   (D).
n→∞ l 1  n +1
( −1) T .5 ∞ ( −1)
n n

1 1 1 1
4 ∑
o
= 1 − + − + K cu α n =  0⇒ ∑ (C).
0 2n + 1 3 5 7 2n + 1 0 2n + 1

25

qn 1
5 ∑ α cu α∈R şi luăm an = q n , α n = α cu proprietăţile: (αn) şir descrescător
o

1 n n
1
şi cu lim α = 0 pentru α>0 ⇔ (αn) este convergent în R şi monoton ⇒ (αn)
n
mărginit şi monoton.

Seria geometrică ∑q 1
n
este convergentă pentru |q|<1. După consecinţa1, seria

qn
∑1 nα este convergentă pentru α>0 şi |q|<1.
Definiţia 2
∞ ∞
1] Seria ∑a
0
n se numeşte serie absolut convergentă, notată ∑ a ( AC ) , dacă
0
n


şi numai dacă, seria modulelor ∑a
0
n este convergentă.

2] Seria ∑a
0
n se numeşte serie semiconvergentă sau simplu convergentă,
∞ ∞
notată ∑ an ( SC ) , dacă şi numai dacă,
0
∑a
0
n este convergentă şi nu este absolut
def ∞ ∞
convergentă ⇔ ∑ an (C) şi ∑a n (D).
0 0
Teorema 6

Orice serie ∑a
0
n absolut convergentă este serie convergentă.

∞ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1


T .3
Demonstraţie ∑ an (C) ⇔  ⇒
n +1 + K + an+ p < ε
( 2) ⇒ a
0 
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1 ⇒ an+1 + K + an+ p ≤
T .3 ∞
≤ an+1 + an+2 + K + an+ p < ε ⇒ ∑ an este convergentă.
0
Observaţii

1. După teorema 6, absoluta convergenţă a seriei ∑a
0
n implică convergenţa

seriei. Reciproca nu este în general adevărată, deoarece ∑a
0
n (C) nu implică

totdeauna că ∑a 0
n este convergentă.

26
( −1)
n+1

1 1 1
2. Exemple 1 o
∑ 1 n
=1− + − + K seria armonică alternată
2 3 4
( −1)
n +1

1
∑ 1 n
(C) după criteriul Leibniz (teorema 5), avem α n =
n
 0 , dar nu este

( −1) ( −1)
n +1 n+1
∞ ∞ ∞
1
absolut convergentă ∑1 n
= ∑ este divergentă ⇒ ∑
1 n 1 n
( SC ) .

( −1) ( −1)
n n
∞ ∞ ∞
1
2 o
∑ ( AC ) deoarece ∑ 2
=∑ (C) ((Sn) este şir Cauchy din R).
1 n 2
1 n 1 n2

( −1) ( −1)
n n
∞ ∞
1
3 o

1
n
n
cu α n = n
n
şi lim α n = 1 ≠ 0 ⇒ ∑
n→∞
1
n
n
(D)

4o ∑ sin π
1
n 2 + 1 cu an = sin π n 2 + 1 şi sub această formă nu există

lim an = lim sin π n 2 + 1 . Vom scrie an sub o formă echivalentă:


n→∞ n→∞

(
an = sin π n 2 + 1 = sin  π n 2 + 1 − n + nπ  = cos nπ sin  π n 2 + 1 − n  +
    ) ( )
(
+ sin nπ cos  π n 2 + 1 − n  = cos nπ sin  π n 2 + 1 − n  =
   )
 ( )
π π
= ( −1) sin ⇒ an = ( −1) α n cu α n = sin
n n
şir descrescător cu
n2 + 1 + n n2 + 1 + n
lim αn=0 (⇒lim an=0) şi după criteriul Leibniz
∞ ∞
π
∑1 sin π n + 1 = ∑1 ( −1) sin 2
2 n
(SC)
n +1 + n
1 + ( −1) 1 + ( −1) 1 ( −1)
n n n
∞ n n
5 o

1 n
cu an =
n
= +
n n
= bn + cn unde

( −1)
n
∞ ∞ ∞ ∞
1
∑1 bn = ∑1 n (D) (seria armonică) şi ∑c = ∑
1
n
1 n
(SC)

1 + ( −1)
n
∞ ∞ n
⇒ ∑ an (D) ⇒ ∑ (D).
1 1 n
Observaţii
1. Criteriul general al lui Cauchy (teorema 3), criteriul Abel-Dirichlet (teorema
4), consecinţa 1 şi criteriul Leibniz (teorema 5) sunt teste de convergenţă pentru
serii numerice cu termeni oarecare şi precizează simpla convergenţă.

27
∞ ∞
2. Pentru ∑a 0
n serie cu termeni oarecare se va considera ∑a
0
n unde

an ≥ 0, ∀n ∈ N este o serie cu termeni pozitivi.



3. Dacă ∑a
0
n are an ≥ 0, ∀n ∈ N (serie cu termeni pozitivi), atunci an = an şi în

acest caz convergenţa seriei ∑a
0
n coincide cu convergenţa absolută.

4. Vom preciza teste de convergenţă pentru ∑a 0
n cu an ≥ 0, ∀n ∈ N .

Criterii de convergenţă pentru serii numerice


cu termeni pozitivi
∞ n
Fie ∑ an cu
0
an ≥ 0, ∀n ∈ N , atunci S n = ∑ ak ≥ 0
k =0
şi

S n+1 = Sn + an+1 ⇒ Sn+1 ≥ Sn , ∀n ∈ N ⇒ şirul sumelor parţiale este monoton


crescător şi putem preciza natura sa folosind teorema lui Weierstrass.
Teorema 1 (Teorema de caracterizare pentru serii convergente)

O serie numerică cu termeni pozitivi, ∑ a (a
0
n n ≥ 0 ) , este convergentă, dacă şi

numai dacă, şirul sumelor parţiale (Sn) este mărginit superior (sau (Sn) este
majorat în R).
∞ def ( S ) convergent
 n
Demonstraţie Fie ∑ an (C) ⇒  ⇒ Sn mărginit
0  Sn crescăctor
Fie (Sn) mărginit superior şi cum (Sn) strict crescător ⇒ (Sn) convergent
def ∞
⇒ ∑ an (C).
0

1 n
1
Exemplu ∑0 n ( n + 1)( n + 2 ) cu S n = ∑
k =1 k ( k + 1)( k + 2 )
=

 1
n
1 1 1 1 1  1 1 1 0 < S n <
= ∑ − + = − ⇒ 4 ⇒ Sn mărginit
k =1  2 k k + 1 2 k + 2  4 2 ( n + 1)( n + 2 ) 
∀n ≥ 1
T .1 ∞
⇒ ∑ an (C).
1
Teorema 2 (Criteriul de comparaţie de specia a I-a cu inegalităţi)
∞ ∞
Fie ∑ an cu an ≥ 0 şi
0
∑b
0
n cu bn ≥ 0 . Dacă avem:

(1) an ≤ bn , ∀n ∈ N atunci au loc afirmaţiile:

28
∞ ∞ ∞ ∞
1] ∑b
0
n (C) ⇒ ∑a
0
n (C) 2] ∑a
0
n (D) ⇒ ∑b
0
n (D)

 n n

 S = ∑ a
Demonstraţie Din (1) deducem că:  n k =0 k
≤ Tn = ∑
k =0
bk ’
(1 )
∀n ∈ N

n
Tn convergent
∑0 n
1] Fie b (C) ⇒ 
T crescător

 n

Tn mărginit superior  Sn mărginit superior


⇒ ⇒ ⇒ ( Sn ) convergent
S
 n ≤ Tn , ∀ n ∈ N S
 n crescător
def ∞
⇒ ∑ an (C)
0
2] Fie
∞ def ( S ) divergent  Sn nemărginit superior
 n
∑a n (D) ⇒  ⇒  ⇒
0  Sn crescăctor  Sn ≤ Tn , n ∈ N
(Tn ) nemărginit superior def ∞
⇒ ⇒ (Tn ) divergent ⇒ ∑ bn (D)
(Tn ) crescător 0

Exemple
 1 1
n

 an = n <   = bn T .2 ∞

1  3 + a 3
1 ∑ n
o
cu a > 0 ⇒  ⇒ ∑ an (C)
0 3 +a

 b C  q = 1 < 1
∑ ( )
0
 0 n  
  3 
 1 1
∞  bn = > = an
T .2 ∞ ∞
1  n n 1
2 ∑
o
cu ∞ ∞
⇒ ∑ bn = ∑ ( D)
n  a = 1 ( D) n
∑ ∑1 n
1 1 1
n
1
Teorema 3 (Criteriul de convergenţă de specia a II-a cu inegalităţi)
∞ ∞
Fie ∑ an cu an > 0 şi
0
∑b
0
n cu bn > 0 . Dacă avem:

a b
(2) n+1 ≤ n+1 , ∀n ∈ N , atunci au loc afirmaţiile:
an bn
∞ ∞ ∞ ∞
1o ] ∑ bn (C) ⇒
0
∑ an (C)
0
2o ] ∑ an (D) ⇒
0
∑b
0
n (D)

Demonstraţie Din (2) pentru n=0,1,...,n-1 avem:

29
 a1 b1
a ≤ b
 0 0
a1 a2 a b b b a b a
KKK ⇒ K n ≤ 1 2 K n ⇒ n ≤ n ⇒ an ≤ 0 bn (1’’)
a a0 a1 an−1 b0 b1 bn−1 a0 b0 b0
bn
 n

 an−1 bn−1
∞ ∞  a 
Dar seriile ∑ bn şi ∑ λbn  λ = 0 > 0  au aceeaşi natură şi din (1’’) folosind
0 0  b0 
teorema 2, rezultă adevarate afirmaţiile 1o] şi 2o].
n
 1
1+
an+1 ( n + 1) an+1  n 
n +1

nn nn nn
Exemplu ∑ n cu an = n ⇒ = n : ⇒⇒ = .
1 e n! e n! an e ( n + 1) ! en n ! an e
 1 1 1
 1  n  1
n+1
 n +1
< < ( ∗)
1 +  < e < 1 +   1  e  1 n
Avem:  n   n  ⇒  1 +  1 +  şi înlocuind
   n   n 
∀n ≥ 1 ∀n ≥ N
  1
n
1
 n  1+ 
 an+1 = 1 + 1  1 >  n  = n = n + 1 = bn
 an  n  e  1 n+1 n + 1 1 bn+1 T .3 ∞ n n
în:  1 +  ⇒ ∑ n ( D)
 n  n 1 e n!

∞ ∞
1
∑ bn = ∑ ( D )
 1 1 n

Teorema 4 (Criteriul de comparaţie de specia a I-a cu limită)


∞ ∞
Fie ∑ an cu an > 0 şi
0
∑b 0
n cu bn > 0 . Dacă există limita

an
(3) lim = l , l ∈ R , atunci au loc afirmaţiile:
n→∞ b
n
∞ ∞
1] pentru 0 < l < ∞ , seriile ∑ an şi
0
∑b
0
n au aceeaşi natură
∞ ∞
2] pentru l = 0 şi ∑ bn (C) ⇒
0
∑a
0
n (C)
∞ ∞
3] pentru l = ∞ şi ∑b0
n (D) ⇒ ∑a
0
n (D)

Demonstraţia în bibliografie ([13]; [16]).

30
∞ ∞
1 1 1 1 1 1
Exemple: 1 ∑ sin cu an = sin şi considerând bn = 2 cu ∑ 2 (C)
o

1 n n n n n 1 n

1
sin T .4 ∞
an n
avem: lim = lim = 1⇒ ∑ an (C).
n→∞ b
n
n→∞ 1 1
n
 1 1 11 1
 an = sin ≤ = ∞
n n n n n2
Observaţie: se putea folosi şi teorema 2:  ∞ ⇒ ∑ an ( C )
∑ 1 ( C ) 1
 1 n 2

 1 1
n5 +  5+

5 n + 1 5 n + 1 n 1
2o ∑ 2 cu an = 2 =  = n şi avem:
1 2n + 1 2n + 1  1  n 1
n2  2 + 2  2+ 2
 n  n
 an an 5 T .4 ∞
 n→∞ b n→∞ 1 = 2 ⇒ ∑ an ( D )
lim = lim
 n 1

 n
 ∞ ∞
1
∑ bn = ∑ ( D )
 1 1 n
∞ ∞
1 1 1 1
3o ∑ cu an = , n ≥ 2 şi luând bn = cu ∑ (D) , avem:
2 ln n ln n n 1 n

1
a n T .4 ∞ 1
lim n = lim ln n = lim = ∞⇒∑ ( D)
n→∞ b n→∞ 1 n→∞ ln n
n 2 ln n
n
∞ ∞
1 1 1 1
4 ∑n
o
cu an = n , n ≥ 2 şi luând bn = cu ∑ (D) , avem:
2 ln n ln n n 1 n

1 1
bn 1 T .4 ∞ 1
lim = lim n n = lim n = lim = 0⇒ ∑ n ( D) .
n→∞ a
n
n→∞
ln n n→∞ 1 ln n n→∞ ln n 2 ln n
n
Consecinţa 1
∞ ∞
Fie ∑ an şi
0
∑b 0
n serii numerice cu termeni oarecare. Dacă avem:
∞ ∞
an ≤ bn , n ∈ N şi ∑ b ( AC ) atunci ∑ a ( AC ) .
1
n
1
n

Demonstraţia este imediată din teorema 2.

31

Consecinţa 2. Fie ∑a0
n cu an > 0 . Dacă există qcu 0 < q < 1 şi respectiv q ≥ 1

a a
astfel încât n+1 ≤ q, n ∈ N , respectiv n+1 ≥ q, n ∈ N , atunci seria
an an
∑a
0
n (C),

respectiv ∑a
0
n (D).

Demonstraţia este directă din teorema 3.


Teorema 5 (Criteriul de condensare al lui Cauchy)
∞ ∞
Fie ∑ an cu an > 0 . Dacă (an) este un şir descrescător, atunci seriile
0
∑a 0
n şi

∑2 a
0
n
2n
au aceeaşi natură.

Demonstraţia în bibliografie ([10]; [11]; [13]; [16];).



1
Exemple 1o ∑ α cu α ∈ R seria armonică generalizată
1 n

1
I Pentru α ≤ 0 , avem lim an ≠ 0 ⇒ ∑ α (D).
1 n
II Pentru α > 0 se aplică criteriul de condensare al lui Cauchy:
∞ ∞ ∞ n ∞
1  1  1
∑1 2n ∑1 n α ∑1  2α−1  ∑1 q n cu 1 < q = 2α−1
2 n
a = = =
(2 )
∞ ∞ ∞
1 1
1. Dacă 0 < q = α−1
< 1 ⇒ α > 1 ⇒ ∑ q n = ∑ 2n a2n (C)⇒ ∑ (C)
2 1 1 1 nα
∞ ∞ ∞
1 1
2. Dacă q = α−1
≥ 1 ⇔ α ≤ 1 ⇒ ∑ q n = ∑ q n a2n ( D ) ⇒ ∑
α (
D)
2 1 1 1 n
∞ ∞
1 1
Seria armonică generalizată ∑ α ( C ) pentru α>1 şi ∑ α ( D ) pentru α ≤ 1 .
1 n 1 n
∞ ∞ ∞
1 1
2o ∑ şi ∑ 2n+1 a2n+1 = ∑ 2n+1 n+1 =
1 ( n + 1) ln ( n + 1) 1 1 ( 2 + 1) ln 2n+1
1 ∞ 2n+1 1 ∞
= ∑ = ∑ bn+1
(
ln 2 1 ( n + 1) 2n+1 + 1 ln 2 1 )
şi cerem
∞ ∞ T .4 ∞ T .5 ∞
bn+1 1 1
lim = 1 şi ∑ bn = ∑ ( D ) ⇒ ∑ 2 a2n +1 ( D ) ⇒ ∑
n+1
( D)
1 ( n + 1) ln ( n + 1)
n→∞ 1 1 1 n 1
n +1

32
Consecinţa 3

Fie ∑a
0
n cu an ≥ 0 , atunci au loc afirmaţiile:

n→∞
α
(i) Dacă există α > 1 a.î. lim n an = l finit, atunci ∑a
0
n (C).

n→∞
α
(ii) Dacă există α ≤ 1 a.î. lim n an = l nenul, atunci ∑a
0
n (D).
∞ ∞
1
Demonstraţia este imediată aplicând teorema 4 cu ∑ bn = ∑
1 1 nα
care este

convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.

Teorema 6 (Criteriul raportului al lui D’Alembert)



Fie ∑a
0
n cu an > 0 , dacă există limita:

(4) lim
an+1
n→∞ a
n
=λ ( λ ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I pentru l < 1 ⇒ ∑ an (C ) II pentru l > 1 ⇒ ∑ an ( D )
0 0
III Pentru l = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.
∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε
’ 
Demonstraţie Relaţia (4) ⇔ (4 )  an+1
⇒ l − ε < a < l + ε
 n

I Pentru l < 1 alegem ε > 0 a.î. 0 < q = l + ε < 1 şi din (4’) avem:
an+1 q n+1 bn+1 ∞ ∞ T .3 ∞
<q= n = cu ∑ bn = ∑ q ( C ) ⇒ ∑ an ( C )
n

an q bn 1 1 1

II Pentru l > 1 alegem ε > 0 a.î. q = l − ε > 1 şi din (4’) avem:


an+1 q n+1 b ∞ ∞ T .3 ∞
> q = n = n+1 cu ∑ bn = ∑ q n ( D ) ⇒ ∑ an ( D )
an q bn 1 1 1

Consecinţa 4

Fie ∑a
0
n o serie cu termeni oarecare. Dacă există limita:

( λ ∈ R ) atunci avem:
an+1
(4*) lim =λ
n→∞ an

I pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( AC )
1

33

II pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1

1 1 a n! 1
Exemple 1o ∑ n ! cu a
0
n =
n!
, n ≥ 0 ⇒ n+1 =
an
=
( n + 1)! n + 1
şi

an+1 1
lim = l = 0 < 1 ⇒ ∑ (C )
n→∞ a
n 0 n!

( n + 1) n ! =  n + 1  ⇒
n +1 n
nn∞
nn a
2 ∑
o
cu an = , n ≥ 1 ⇒ n+1 =  
1 n! n! an n !( n + 1) n !  n 
n
an+1  1 ∞
nn
⇒ lim = lim 1 +  = e > 1 ⇒ ∑ ( D )
n→∞ a
n
n→∞
 n 1 n!

n n n n an+1 n + 1 2n
3 ∑ ( −1) n cu an = ( −1) n , n ≥ 1 ⇒
o
= n+1 ⇒
1 2 2 an 2 n
n +1 1
an+1 ∞
n n
⇒ lim = = λ < 1 ⇒ ∑ ( −1) n ( AC )
= lim
n→∞ a n→∞ 2n 2 2
n 1

Teorema 7 (Criteriul rădăcinii al lui Cauchy)



Fie ∑a 0
n cu an ≥ 0 , daca există limita:

(5) lim n an = λ
n→∞
( λ ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I) pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II) pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

III) pentru λ = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.


∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε
Demonstraţie Relaţia (5) ⇔ (5’) 
⇒ l − ε < n an < l + ε
I) Pentru λ < 1 alegem ε > 0 a.î. q = l + ε <1 şi din (5’) avem:
 an < q n
T .2 ∞
∞
n a <q =l +ε⇔
 ⇒ ∑1 an ( C )
∑ ( )
n n
 q C
 1
II) Pentru λ > 1 alegem ε > 0 a.î. q = l - ε >1 şi din (5’) avem:
 an > q n T .2 ∞
∞
n a > q >1⇔
 ⇒ ∑ an ( D )
n
 ∑ q n
( D ) 1
 1
Consecinţa 5

Fie ∑a 0
n o serie numerică cu termeni oarecare. Dacă există limita:

34
(5*) lim n an = λ
n→∞
( λ ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I) pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( AC ) II) pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
∞ α α
n n T .7
Exemple 1o ∑2
1
n
cu α ≥ 0 şi an =
2n
> 0, ∀n ≥ 1⇒ lim n an =
n→∞

α 1 n ∞
nα n
= lim = λ = < 1 ⇒ ∑ n ( C ) ( cu α ≥ 0 ) .
n→∞ 2 2 1 2

( −1) ( −1) ( −1)


n n n
∞ n n n
2 o
∑ n 2
cu an = n 2
⇒ lim n
n→∞ n2
=
1  1  1  1
1 +  1 +  1 + 
 n  n  n
n ∞
1 n n
∑ ( ) ( AC )
n
= lim n
= λ < 1 ⇒ −1 = n2
n→∞
 1  e 1  1
1 +  1 + 
 n  n
∞ n
a n
a
3o ∑ ( a ≥ 0 ) cu an = , n ≥ 1 şi a ≥ 0 .
1 n n

a
I Pentru a = 0 ⇒ an = 0 ⇒ ∑ n ( C )
1 n
T .7 an
II Pentru a > 0 ⇒ lim n an = lim n =a=λ
n→∞ n→∞ n

an
1. Dacă λ = a < 1 ⇒ ∑ ( C ) pentru a ∈ [0,1)
1 n
∞ ∞
an
2. Dacă λ = a > 1 ⇒ ∑ ( D ) ⇒ ∑ an ( D )
1 n 1
∞ ∞
1 1
3. Dacă λ = a = 1 ⇒ an = şi ∑ ( D ) deci ∑ an ( D ) pentru a ∈ [1, ∞ )
n 1 n 1
Teorema 8 (Criteriul Raabe-Duhamel)

Fie ∑a 0
n cu an > 0 . Dacă există limita:

 a 
(6) lim n  n − 1 = µ µ ∈ R atunci avem:
n→∞
 an+1 
( )
∞ ∞
1 pentru µ > 1 ⇒ ∑ an ( C )
o
2 pentru µ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
o

1 1
3o pentru µ = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.

35
Demonstraţia în bibliografie ([11]; [13]; [17];)
Consecinţa 6

Fie ∑a
0
n o serie numerică cu termeni oarecare. Dacă există limita:

 a 
(
(6*) lim n  n − 1 = µ µ ∈ R atunci avem:
n→∞  a  )
 n+1 
∞ ∞
1o pentru µ > 1 ⇒ ∑ an ( AC ) 2o pentru µ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

Teorema 9 (Criteriul lui Gauss)



an
Fie ∑a
0
n cu an > 0 . Dacă raportul
an+1
se reprezintă sub forma:

an µ xn λ, µ ∈ R; α > 0;
(7) = λ + + 1+α cu  atunci avem:
an+1 n n  xn şir mărginit în R
∞ ∞
1 Pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( C )
o
2 Pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
o

0 0

3o Pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C )
0

4o Pentru λ = 1 şi µ ≤ 1 ⇒ ∑ an ( D )
0
o o
Demonstraţie 1 şi 2 aplicând criteriul raportului (teorema 6) avem din (7)
a a 1 1
lim n = λ ⇒ lim n+1 = = l şi pentru l = < 1 ⇔ λ > 1 ⇒
n→∞ a
n +1
n→∞ a
n λ λ
∞ ∞
1
⇒ ∑ an ( C ) , iar pentru l = > 1 ⇔ λ < 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0 λ 1
1
Dacă l = = 1 ⇔ λ = 1 , aplicăm criteriul Raabe-Duhamel
λ
 a   x 
(teorema 8) ⇒ lim n  n − 1 = lim  µ + αn  = µ ⇒
n→∞
 an+1  n→∞  n 
∞ ∞
Pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) , iar pentru λ = 1 şi µ < 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0 0
Cazul λ = µ = 1 se rezolvă prin criteriul lui Bertrand ([13]).
Observaţii
1. Criteriul rădăcinii este mai tare decât criteriul raportului deoarece dacă există
a
λ = lim n+1 , atunci există şi lim n n = λ . Reciproca nu este în general adevărată.
n→∞ a n→∞
n

36
1
∞  3n ; n = 2k 1 ∞
Exemple 1. ∑ an cu an =  există lim n an = < 1 ⇒ ∑ an ( C ) ; în
 1 ; n = 2k + 1 3
n→∞
0 1
 5 n

 a2 k 52 k −1
lim
 k →∞ = lim = +∞ > 1
a k →∞ 32 k
 2 k +1
 1
acest caz criteriul raportului:  şi nu se poate
lim a2 k +1 = lim 5 k +1 = 0 < 1
2

 k →∞ a k →∞ 1
 2k
 22 k
preciza natura seriei cu acest criteriu.
2. Dacă în criteriul raportului şi în criteriul rădăcinii avem λ = 1, se aplică
criteriul Raabe-Duhamel.
3. Dacă în criteriul Raabe-Duhamel avem µ = 1 se aplică criteriul lui Gauss.

n! an+1 n +1
Exemple 1o ∑ ( a > 0 ) , avem λ = lim = lim = 1.
1 ( a + 1)L ( a + n )
n→∞ a n→∞ n + 1 + a
n

 a   n +1+ a 
Calculăm µ = lim n  n − 1 = lim n  − 1 = a ⇒
n→∞
 an+1  n→∞  n + 1 
o ∞

 1 Pentru µ = a > 1 ⇒ ∑1 an ( C )

 o ∞
⇒ 2 Pentru µ = a < 1 ⇒ ∑ an ( D )
 1
 o 1 ∞
1


3 Pentru µ = a = 1 ⇒ a n =
n +1
⇒ ∑1 n +1
( D)

2o ∑
( 2n − 1)!! cu ( 2n − 1)!! 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅K ⋅ ( 2n − 1) T .5
an = = ⇒
1 ( 2n + 2 ) !! ( 2n + 2 )!! 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅K ⋅ 2n ( 2n + 2 )
an+1 2n + 1  a   2n + 4  3
λ = lim = lim = 1; µ = lim n  n − 1 = lim n  − 1 = > 1
n→∞ 2n + 4
n→∞ a
n
n→∞
 an+1  n→∞  2n + 1  2
T .7 ∞
⇒ ∑ an ( C ) .
1

an an an 1 1
3 ∑
o
cu an = = şi Sn = 1 + + K +
1 1 1 1 Sn 2 n
1
1+ +K + 1+ +K +
2 n 2 n
 ∞
1 
divergent cu lim S n = +∞  ⇔ ∑ ( D ) 
 1 n 
n→∞

37
an+1 a S an Sn T .6
λ = lim = lim n+1 n = lim = a⇒
n→∞ a n→∞ S
n+1 an
n→∞ 1
n Sn +
n +1
∞ ∞
I Dacă λ = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II Dacă λ = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1

1 T .8  a 
III Dacă λ = a = 1 ⇒ an = ⇒ µ = lim n  n − 1 =
Sn n→∞
 an+1 
 1 
 S +
n + 1 − 1 = lim n ⋅ 1 = 0 < 1 ⇒ a ( D )
n ∞
lim n 
n→∞ Sn
 n→∞
n + 1 Sn
∑1 n
 
 
a0 = 1
4o 1 + ∑
( ) (
∞ a a +1 L a − n +1
) 
cu a ∈ R − Z , avem  a ( a + 1)L ( a − n + 1)
1 n! an n=≥1
 n!
 n − a; n > a
an+1 n−a 
λ = lim = lim =1 cu n − a = a − n; n < a
n→∞ a n→∞ n + 1
n 0; ; n = a

 a   n +1 
µ = lim n  n − 1 = lim n  − 1 =
n→∞  a  n→∞  n − a 
 n+1   
 n +1   n ( a + 1) 
= lim n  − 1 = lim   = a +1
n→∞
 n − a  n→∞  n − a 

I Dacă µ = a + 1 > 1 ⇔ a > 0 ⇒ 1 + ∑ an ( AC )
1

II Dacă µ = a + 1 = 1 ⇒a = 0 ∉R – Z.

III Dacă µ = a + 1 < 1 ⇔ a < 0 ⇒ 1 + ∑ an ( D ) şi -a > 0 avem:
1

( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) ∞
1+ ∑ ( −1) = 1 + ∑ ( −1) α n unde
n n

1 n! 1

αn =
( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) > 0 şi aplicăm criteriul lui Leibniz:
n!
α n+1 n − a
= ≤ 1 ⇔ n − a ≤ n + 1 ⇔ −a ≤ 1 ⇔ a ≥ −1
αn n +1
Pentru a ∈ ( −1, 0 ) şirul αn este descrescător şi cum αn > 0,

∀n ∈ N ⇒ ∃ lim α n = 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( SC ) .
n

38
1 ⋅ 2 ⋅K n ∞
= 1 şi lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D )
n
Pentru a = −1 ⇒ α n =
n! 1

Pentru a ≤ −1 ⇔ a ∈ ( −∞, −1] avem lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D ) .
n

1
∞ α ( α + 1)L ( α + n − 1) β ( β + 1)L ( β + n − 1) seria
5 o 1+ ∑1 n ! γ ( γ + 1)L ( γ + n − 1) hipergeometrică

( α > 0, β > 0, γ > 0 )


an+1 ( n + α )( n + β ) a
= şi lim n+1 = λ = 1 Aplicăm criteriul lui Gauss (teorema 9):
an ( n + 1)( n + γ ) n→∞ an
an ( n + 1)( n + γ ) n2 + ( γ + 1) n + γ
= = ⇒
an+1 ( n + α )( n + β ) n 2 + ( α + β ) n + αβ
an γ + 1 − ( α + β ) xn
= 1+ +
an+1 n n2


λ = 1; α = 1; µ = γ + 1 − ( α + β )
 n3  γ − αβ − ( α + β )( γ + 1 − α − β ) 

cu  xn = +
 n ( n + α )( n + β )
 αβ γ + 1 − α − β n 2
+ ( )
 n ( n + α )( n + β )
xn converge în R ⇒ xn şir mărginit.

3o λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) > 1 ⇔ λ = 1 şi γ > α + β ⇒ 1 + ∑ an ( C )
1

4o λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) ≤ 1 ⇔ λ = 1 şi γ ≤ α + β ⇒ 1 + ∑ an ( D ) .
1

1 1
6o ∑ cu an = şir descrescător şi după criteriul de
ln ( ln n )  ln ( ln n ) 
ln n ln n
n =3

condensare al lui Cauchy (teorema 5), avem:


∞ ∞ ∞
1 1
∑ 2 n
a n = ∑ = ∑ 2 n

( + )
=
ln ( ln 2 ) 
 
2 n
n =3 n =3  n

ln 2
n =3 n ln 2  ln n ln 2 
1 ∞ 2n 1 1 ∞ b
= ∑ =
ln 2 n=3 n ln ( n + ln 2 ) ln 2 n=3
∑ bn şi λ = lim n+1 =
n→∞ b
n

2n+1 1 n ln ( n + ln 2 ) ∞
= lim = 2 > 1 ⇒ ∑ bn ( D ) ⇒
(
n→∞ n + 1 ln n + ln 2
) 2n n =3

39
∞ ∞
⇒ ∑ 2 a2n ( D ) ⇒ ∑ an ( D ) .
n

n =3 n =3
n

 an + 1  T .7 an + 1
7o ∑1  n + 2  ( a > 2 ) ⇒ λ = lim n an = lim
n+2
=a
∞ ∞
I λ = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II λ = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
n
 n +1  1 ∞
III λ = a = 1 ⇒ an =   şi lim an = ≠ 0 ⇒ ∑ an ( D )
 n+2 e 1

n+1 2 ( sin x ) ( sin x )


n 2 n n 2n
∞ ∞ ∞ 2
8 ∑ ( −1)
o
cu x ∈ R ⇒ ∑ an = ∑
1 n +1 1 1 n +1
a n +1
l = lim n+1 = lim sin 2 x ⋅ 2
n→∞ a n→∞
(
n+2
)
= 2sin 2 x
n

I Pentru λ = 2sin 2 x < 1 ⇔ 1 − 2sin 2 x = cos 2 x > 0 ⇔


 π π ∞ ∞
⇔ x ∈  k π − ; k π +  ⇒ ∑ an ( C ) ⇒ ∑ an ( AC )
 4 4 1 1

II Pentru λ = 2sin x > 1 ⇔ 1 − 2sin x = cos 2 x < 0 ⇔


2 2

 π 3π  ∞
⇔ x ∈  k π + ; k π +  ⇒ ∑ an ( D ) şi lim an ≠ 0 ⇒ lim an ≠ 0 ⇒
 4 4  1

⇒ ∑ an ( D )
1

( −1) ⇒ ∞ a
n +1
π
III Pentru x = k π ± λ = 2sin 2 x = 1 ⇒ an =
4
( n +1
∑1 n )

1
= ∑ ( −1) ( SC ) după criteriul Leibniz.
n+1

1 n +1

Operaţii algebrice cu serii numerice convergente


S-a demonstrat afirmaţia:
∞ ∞
Dacă ∑ an ( C ) cu suma S şi
0
∑ b ( C ) cu suma T, atunci
0
n


(i) ∑ λa ( λ ∈ R ) ( C ) cu suma λS
0
n


(ii) ∑(a 0
n ± bn )( C ) cu suma S ± T.

40
 n n

Afirmaţia (i)  σn = ∑ λak = λSn = λ ∑ ak  arată că pentru ∀λ ∈ R ∗
 k =0 k =0 
∞ ∞
seriile ∑ an şi ∑ λan cu aceeaşi natură.
0 0
Reciproca afirmaţiei (ii) nu este în general adevărată.

∑ ( −1) + ( −1)  ( C ) avem an = 0, ∀n ∈ N şi seriile termenului


n n+1
Exemplu
0

∞ ∞ ∞ ∞

∑ ( −1) = ∑ an ( D ) (Sn divergentă) şi ∑ ( −1) = ∑ bn ( D ) (Sn divergentă).


n n +1

0 0 0 0
Definiţia 3
1] Fie ( an )n≥0 ⊂ R şi ( bn )n≥0 ⊂ R două şiruri numerice oarecare.
Se numeşte convoluţie sau produs convolutiv al celor două şiruri (an) şi (bn),
şirul numeric (cn) definit prin:
n
(8) c0 = a0b0 , c1 = a0b1 + a1b0 ,K , cn = ∑ ak bn−k ,K
k =0
∞ ∞
2] Se numeşte serie produs după Cauchy al seriilor ∑ an şi ∑ bn
0 0
∞ ∞
 ∞
 ∞
seria ∑c
0
n notată: ∑c 0
n =  ∑ an   ∑ bn  .
 0  0 
Observaţii
∞ ∞
1. Dacă ∑ an ( C ) şi
0
∑ b ( C ) , în general, seria produs Cauchy nu este totdeauna
0
n

convergentă.
( −1)
n

2. Exemple ∑ (C ) după criteriul Leibnitz şi avem pentru
1 n +1
( −1) ( −1) ( −1)
n k n−k
n n
an = bn = ⇒ cn = ∑ ak bn−k = ∑ =
n +1 k =0 k =0 k +1 n − k +1
( −1)
n
n
=∑ .
k =0 ( k + 1)( n − k + 1)
2
n  1 1
Avem: ( n − k + 1)( k + 1) ≤  + 1 ⇔ ≥ şi atunci
2  ( n − k + 1)( k + 1)  n 2
 + 1
2 
n
2 2 ( n + 1) ( ) D lim a = 2 ≠ 0 ⇒
∞ 2 n +1
cn > ∑ = cu ∑ ( )( n )
k =0 n + 2 n+2 0 n+2

41
∞ ∞
⇒ ∑ cn ( D ) ⇒ lim cn ≠ 0 şi ∑ cn ( D )
0 lim cn ≠0 0
o
3 În consecinţă, pentru convergenţa seriei produs Cauchy se impune condiţia
ca cel puţin una dintre cele două serii sa fie o serie absolut convergentă.

Teorema 10 (Teorema Mertens-Cauchy)


∞ ∞
Dacă seriile ∑ a (C )
0
n şi ∑ b (C )
0
n sunt absolut convergente cu suma S şi

respectiv T, atunci seria produs Cauchy ∑c 0
n este absolut convergentă cu suma

ST.
Demonstraţia în bibliografie ([13]; [16]).

Exemple 1 Seria o
∑a
1
n
= 1 + a + a 2 + L este absolut convergentă pentru a < 1

1
cu suma S = şi divergentă pentru a ≥ 1 (seria geometrică q = a).
1− a
Seria produs Cauchy:
 ∞  ∞ 
 ∑ an  ∑ bn  = 1 + 2a + 3a + K + na + K cu a ∈ ( −1,1) este convergentă cu
2 n−1

 0  0 
1
suma .
(1 − a )
2


n x 1
2 o
Seria ∑ x (C ) cu suma S = pentru x > 1 ; notăm = a şi
(1 − x )
n 2
0 x
∞ ∞
n
n
x > 1 ⇔ a < 1, iar ∑
1 x n
= ∑
1
na n
= a ∑
1
na n−1 = a 1 + 2a + 3a 2 + K = ( )
1
=a după 1o.
(1 − a )
2

Calculul aproximativ al sumei unei serii convergente.


∞ n
Fie ∑ an ( C ) cu suma S, unde S = lim Sn ∈ R, Sn = ∑ ak . Pentru calculul sumei
0
n→∞
k =0
S avem două cazuri:
I Calculăm S = lim Sn , S ∈ R dacă Sn are o exprimare care permite să se
n→∞
calculeze direct limita sa: S = lim Sn .
n→∞
II Aproximăm S ∈ R printr-o sumă parţială Sn cu n ∈ N convenabil ales; S ≅ Sn
şi evaluăm eroarea absolută En = S − Sn respectând cerinţele problemei date.

42

Teorema 11 (Calculul aproximativ al sumei pentru ∑ an ( C ) cu an ≥ 0 )
0

Fie ∑ a (C )
0
n cu S ∈ R ( sau an ≥ 0, ∀n ∈ N ) . Dacă există n0 ∈ N şi există

q ∈ ( 0,1) astfel încât:


an+1 q
(9) ≤ q, ∀n ≥ n0 atunci avem: (10 ) En = S − Sn ≤ an
an 1− q
Demonstraţie Din (9) avem: ( 9' ) an+1 ≤ q an , ∀n ≥ n0 şi obţinem
1
(
S − Sn = an+1 + an+2 + K ⇒ En = S − Sn ≤ an q + q 2 + K = an q ) 1− q
tocmai (10).
Teorema 12 (Aproximarea sumei unei serii alternante convergentă)

∑ ( −1)
n+1
Fie seria alternantă α n cu αn un şir monoton descrescător şi
1

lim α n = 0 , atunci avem: (11) En = S − Sn ≤ α n+1


n→∞
Demonstraţia pentru teorema 11 şi teorema 12 în bibliografie ([14]; [16]).

2n + 1  a 
Exemple 1o ∑ 3 ( C )  lim n+1 = λ = 0 < 1 cu suma S şi să calculăm S cu o
1 n n!  an 
−3
aproximaţie de ε = 10 . Avem:
an+1 ( 2n + 3 ) n 3 1 1
= ≤ pentru n ≥ 4 = n0 şi ∃q = ∈ ( 0,1) a.î.
( n + 1) ( 2n + 1) n + 2
4
an 6
1
an+1 1 1 q 2n + 1 6
≤ ≤ , n ≥ 4 ⇒ En = S − Sn ≤ an = 3 =
an n+2 6 1− q n n! 1 − 1
6
2n + 1 1 1
= 3 < 3 pentru n ≥ 5 , deci
n n ! 5 10
5
2n + 1 1 1
S ≅ S5 = ∑ 3 = 3,362 ⇒ 3,362 − 3 < S < 3,362 + 3
n =1 n n ! 10 10

43
( −1)
n

1 1
2 o
∑ = 1− + L ( C ) cu suma S şi să calculăm S cu o aproximaţie
( 2n + 1)
4
0 34 54
1
de ε = 10−4 . Avem αn = şi alegem n ≥1 minim a.î.
( 2n + 1)
4

1 1 1
≤ 4 ⇔ ( 2n + 3) ≥ 104 pentru n = 4 şi
4
α n+1 < ⇔
( 2n + 3) 10
4 4
10

( −1)
n
4
1 1
S ≅ S4 = ∑ = 0,98883 ⇔ 0,98883 − < S < 0,98883 + 4 3o
( 2n + 1)
4 4
n =0 10 10

1
∑ n! (C )
0
cu suma S = e şi calculăm S cu o aproximaţie ε = 10−7 . Avem:

1 1
S − Sn = e − Sn = + +L =
(n + 1)! (n + 2)!
1  1 1  1 1 1
= 1 + + + L = = ⇒
(n + 1)!  n + 2 (n + 2)(n + 3)  ( n + 1)! 1 n ! n
1−
n +1
1 1
⇒ En = S − Sn ≤ < 7 pentru
n !n 10
10
1
n ≥ n0 = 10 ⇒ S = e ≅ S10 = ∑ = 2, 718083K ⇔
n =0 n !
1 1
2, 718083K − 7 < S = e < 2, 718083K + 7
10 10

(−1) n
4o ∑ ( C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
0 n !(3n + 1)

1 1
En = S − Sn ≤ α n+1 = n+1
(n + 1)!(3 + 1) 10
< 3 ⇔ (n + 1)! 3n+1 + 1 > 103 (
pentru )
1 1 1
n ≥ n0 = 3 ⇒ S ≅ S3 = 1 − + − = 0, 7904004 ⇔
1!4 2!10 3!28
1 1
⇔ 0, 7904004 − 3 < S < 0, 7904004 + 3 ⇒ S ≅ 0, 7904004K
10 10

1
5o ∑ n −1
(C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 . Avem:
1 n⋅3

44
1 1 1 1 1 1 
En = S − Sn = + n+1
+L < n 
1 + + 2 + L =
(n + 1)3 (n + 2)3
n
n +1 3  3 3 
1 1 1 1 1 1 1
= n−1
< ⇔ 2(n + 1)3n−1 > 103 pentru n ≥ n0 şi
n + 1 3 1 − 1 n + 1 3 2 10
n 3

3
6
1 1 1
S ≅ S6 = ∑ n −1
= 1, 21608 − 3 < S < 1, 21608 + 3
n =1 n ⋅ 3 10 10

(−1) n
6o ∑ (C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
0 n!
1 1
Avem En = S − Sn ≤ α n+1 = < 3 ⇔ ( n + 1) ! > 103 pentru
(n + 1)! 10
6
(−1) n
n ≥ n0 = 6, deci S ≅ S6 = ∑ == 0,3666K ⇔
n =0 n!
1 1 1
= 0,3666K − 3 < S < 0,3666K + 3 ⇒ S = = 0,3666K
10 10 e

1
7o ∑ n (C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
1 n2
Avem:
1 1 1  1 1 
En = S − Sn = + +L < n +1 
1 + + 2 + L =
( n + 1) 2 n+1
( n + 2) 2 n+2
( n + 1) 2  2 2 
1 1 1 1 1 1
= n +1
= < 3 ⇔ 2n (n + 1) > 103 pentru n ≥ n0 = 7 ⇒
n + 1 2 1 − 1 n + 1 2 10 n

2
7
1 1 1
S ≅ S7 = ∑ n = 0, 69224 ⇔ 0, 69224 − 3 < S < 0, 69224 + 3
n =1 n 2 10 10

(−1) n
8o ∑ (C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
0 n !(2n + 1)

Avem:
1 1
En = S − Sn ≤ α n = < 3 pentru n ≥ n0 = 5 ⇔
n !(2n + 1) 10
4
(−1) n 1 1
S ≅ S4 = ∑ = 0, 7475 ⇔ 0, 7475 − 3 < S < 0, 7475 + 3
n =0 n !(2n + 1) 10 10

2n
9 ∑
o
(C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 . Avem:
1 ( n + 1)!

45
an+1 2 1
= < = q pentru n ≥ n0 = 4 ⇒ En = S − Sn = S − Sn =
an n+2 3
1 1  2n 1 1 2n−1
an+1 + an+2 + L < an  + 2 + L  = = ⇒
3 3  (n + 1)! 3 1 − 1 (n + 1)!
3
2n−1 1 (n + 1)!
En < < 3 ⇔ n−1 > 103 pentru ∀n ≥ n0 = 9 ⇒
(n + 1)! 10 2
9
2n
S ≅ S9 = ∑
1 (n + 1)!

46