Sunteți pe pagina 1din 5

RECENZIE DE CARTE

An II , CRP
RECENZIE DE CARTE

TITLU : Psihologia comunicarii : teorii si metode


AUTOR : Jean-Claude Abric
TRADUCAORI : Luminita si Florin Botosineanu
Editura POLIROM , Iasi ,2002

Jean-Claude Abric , profesor de psihologie sociala la Universite de Provence ,


Aix-en-Provence, si director al Laboratorului de psihologie sociala al aceleiasi
universitati , este autorul mai multor studii consacrate reprezentarilor sociale si
creativitatii grupurilor ( Experimental study of group creativity: task representation ,
group structure and performance, 1971; La Creativite des groupes, 1984; Cooperation ,
competition et representations socials , 1987 ; Practique sociale et representations ,
1994 etc.).

In societatea contemporana , comunicarea a devenit o tema centrala de dezbatere .


Obiectivul lucrarii de fata este abordarea comunicarii din perspectiva psihologiei ,
mai exact al psihologiei sociale , disciplina care inscrie comunicarea printre temele
majore din sfera preocuparilor sale . Aceasta lucrare de initiere isi propune sa prezinte
principalele teorii psihologice si tehnicile de comunicare fundamentala .
Lucrarea nu se adreseaza exclusive studentilor la psihologie sau alte facultati care
se ocupa de comunicare . Ea ofera informatii de baza tuturor celor pentru care
comunicarea reprezinta o preocupare majora si in egala masura un instrument
indispensabil , de la asistentul social la manager .
In primul capitol sunt abordati factorii generali care intervin in situatiile de
comunicare , dupa care sunt analizate trei mari teme :
- comunicarea interindividuala (cap.2 , cap. 3 );
- comunicarea in grupuri ( cap.4 , cap. 5 , cap. 6 );
- contributia cercetarilor experimentale ( cap. 7 , cap. 8 ).
Lucrarea prezinta , in primul capitol , factorii generali ai comunicarii care domina
in present campul cercetarii . Sunt analizate urmatoarele aspecte legate de comunicarea
vazuta ca situatie tehnica ( este definit modelul lui Shannon 1952: comunicarea poate fi
definita ca transmitere de mesaje dintr-un loc in altul , procesul comunicarii se bazeaza
pe stabilirea unei relatii intre un emitator si un receptor ) , analiza psihosociologica a
comunicarii ( comunicarea este prezentata ca fiind un act social, o tranzactie intre
locutori ) si factorii determinanti ai comunicarii .Acesta din urma prezinta rolul
actorilor comunicarii si tipurile de variabile care influenteaza situatia de comunicare
(psihologice , cognitive si sociale ),factorii care influenteaza codul si canalul de
comunicare si tipurile de variabile ( psihice sau obiective , psihologice si
psihosemantice, alegerea canalului de comunicare , rolul actorilor ) si factorii de context
si de mediu ( rolul contextului material si temporal, rolul contextului social , rolul
contextului cultural si ideologic ) .
Ultima tema abordata in acest capitol este comunicarea bilaterala si feedback care sustine
urmatoarea idée : pentru a fi eficianta , comunicarea trebuie sa functioneze ca un sistem
circular si sa se autoregleze, iar feedback-ul corespunde urmatoarelor patru functii :
functia de control al intelegerii, functia de adaptare a mesajului la caracteristicile
actorilor, functia de reglare sociala prin flexibilitatea rolurilor si functia socioafectiva.
Prima parte Comunicarea interindividuala si, repectiv , al doilea capitol al
lucrarii Atitudini si comunicare individuala.Abordarea nondirectiva analizeaza notiunea
de atitudine, functiile atitudinilor si tipurile de atitudine existente,cum ar fi :atitudinea de
interpretare(consta in a verbaliza pentru celalalt ratiunile ascunse care se afla la originea
faptelor sale), de evaluare(formularea unei judecati pozitive sau negative in raport cu
ceea ce spune sau face celalalt), de ajutor sau consiliere(manifestarea interesului pentru
celalalt), de chestionare sau de ancheta(adresarea intrebarilor pentru a-i permite celuilalt
sa se exprime), de comprehensiune(reformulare) . Tot aici este data si situatia optima de
comunicare, iar acesta ar fi situatia in care celalalt nu se simte judecat, analizat sau
interpretat, nici ghidat prin sfaturi si nici manipulat sau hartuit prin intrebari. Este o
situatie in care el se simte pur si simplu ascultat.
Pentru Rogers, in comunicarea interindividuala, esentiala este crearea unui climat
relational particular bazat pe patru componente, care reprezinta fundamentele demersului:
- accepterea neconditionata a celuilalt;
- neutralitatea binevoitoare;
- autenticitatea;
- empatia.
Principalul punct de dezbatere al capitolului al treilea se refera la tehnicile de
culegere a informatiei in situatie interindividuala. Din aceasta categorie face parte
interviul nondirectiv (unde sunt analizate proeminenta climatului asupra tehnicii ,
problema formularii temei, tipurile de interventii, tacerile in cadrul interviului, aplicatiile
interviului nondirectiv:terapia, psihologia comerciala, cunoasterea opiniei publice,
formarea terapeutului pentru ascultare;)interviul ghidat,interviul focalizat, si chestionarul.
Chestionarul reprezinta forma cea mai prelucrata a interviului directiv .Este prezentat
rolul essential jucat de ancheta preliminara si verificarea acestuia si tipurile de intrebari
utilizate in cadrul chestionarului.
Partea a doua a lucrarii contine capitolul patru, capitolul cinci si capitolul sase.
Capitolul patru defineste curentul dinamic si contributia pe care o are Kurt Lewin in
elaborarea acestuia, curentul interactionist care este reprezentat de catre cercetatorul
Bales 1950, curentul psihanalitic reprezentat de catre Freud in doua lucrari celebre
aparute la inceputul secolului XX: Totem si tabu1912 si Psihologia colectiva si analiza
eului 1921. Tot in acest capitol sunt analizate si stilurile de leadership si procese de grup
(Lippit si White, 1947), devianta, respingere si comunicare in grupuri (Schachter, 1965),
coeziunea si schimbarea sociala in grupuri data de catre Lewin intr-una dintre cercatarile
sale celebre.
Urmatorul capitol urmareste situatiile de grup centrat pe grup:grupul de diagnostic
creat de Lewin si echipa sa, situatii de grup centrat pe sarcina:tehnica de conducere a
intrunirilor asa cum a aratat G.de Montmollin in 1964, principii si tehnici ale creativitatii
in grup. Indiferent de situatie si oricare ar fi obiectivele, grupul sau contextul,exista un
element fundamental in reusita oricarei animatii: observatia.
In capitolul Observarea si consemnarea proceselor de grup sunt trecute in
revista grila de observatie a lui Bales continand bazele teoretice, instrumntul de
observare,metodologia codarii,avantaje si limitele acestei abservatii si abordarea
socioafectiva, analizand pe rand urmatoarele: cele doua notiuni de baza(notiunea de tele
si notiunea de atom social) , principiile tehnicii, indicii sociometrici( pozitivi, negativi,
perceptia sociometrica), tipurile de sociograme( individuale si collective) si aplicatiile
acestora.
Inceputul celei de-a treia parti il reprezinta si capitolul sapte Comunicare si
influenta sociala in care sunt definite abordarea experimentala a influentei cu ajutorul
unor cercetari intreprinse la inceputul secolului XX care iau un considerare situatii
colective din ce in ce mai complexe, de la simpla referire la un grup(Moore) la prezenta
sa afectiva intr-o situatie simpla (Sherif) si de la grupul divizat (Asch) la grupul care se
supune in fata unor autoritati(Milgram), ajungand in sfarsit la analizele –aflate inca in
centrul preocuparilor actuale ale psihologiei sociale-proceselor subterane asociate rolului
minoritatilor(Miscovici).
Capitolul opt prezinta structura de grup, comunicarea si performanta
grupurilor.Este definita aici notiunea de structura de comunicare in discutiile de grup,este
analizat efectul lui Steinzor 1950 , reteaua de comunicare si functionarea grupurilor
(modelul de sarcina dat de Flament, 1965), natura sarcinii ,structura de grup si
performanta date de Faucheux si Moscovici,1960, rolul reprezentarilor creat de
Abric,1971, si distorsiunea informatiei in comunicarea prin relee date prin cercetarea lui
Allport si Postman,alaturi de modelul lui Rouquette.
In acest capitol este introdusa si concluzia lucrarii : orice comunicare se inscrie
intr-un context psihologic care ramane intotdeauna unul social si ideologic. Comunicarea
trebuie studiata si inteleasa prin prisma interactiunii a trei tipuri de factori:psihologici,
cognitivi si sociali.
Studiind aceasta lucrare am observat ca in societatea contemporana , comunicarea
se inscrie printre temele majore al psihologiei sociale, disciplina fundamentala in
intelegerea fenomenelor, metodelor si tehnicilor de comunicare la diferite niveluri ale
raporturilor umane. Consider ca aceasta lucrare este de actualitate oferind informatii
detaliate , asigura initierea in psihologia sociala a comunicarii.