Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Ghid de recomandări pentru

angajarea persoanelor cu
dizabilități psihosociale
Ghidul conține informații pentru angajatori și pentru
persoanele cu dizabilități psihosociale

Proiect derulat de

A.R.P.C.
Decid pentru mine

Ghid de recomandări
pentru angajarea persoanelor
cu dizabilități psihosociale
Introducere
Prezentul material este dedicat autorităților publice, angajatorilor sau organizațiilor
neguvernamentale implicate în găsirea unor soluții la o serie de întrebări-problemă – Este
aptă de muncă o persoană care a trecut printr-o istorie de probleme psihiatrice și
psihociale? Și dacă da, cine ar trebui să o ghideze sau să o întâmpine pe piața muncii? Ar
trebui să depună un efort de a-și ascunde condiția? Ar trebui angajatorii să se pregătească
într-un fel special pentru această relație?
O parte din aspectele practice menționate mai jos vin în întâmpinarea celor în cauză cu
răspunsuri concrete, nu numai pentru organizații sau entități, ci și pentru beneficiarii de
servicii de sănătate mintală.
În primul rând trebuie menționat că dreptul la muncă este statuat de Articolul 23 al
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948) – „fiecare persoană are dreptul la
muncă, la libera alegere a angajării, şi la condiţii echitabile şi favorabile de a munci şi de a fi
protejată împotriva şomajului”. Cu toate acestea, la nivel internaţional, persoanele cu
probleme severe de sănătate mintală sunt în continuare expuse riscului de a nu li se
respecta acest drept.
Pentru a vedea care sunt factorii constitutivi ai acestei probleme, vom prezenta câteva
elemente legate de angajabilitatea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. În plus,
vom oferi sugestii pentru conținutul interviului de angajare pentru o asemenea persoană
(inclusiv din punctul de vedere al angajatorului), urmate de recomandări despre
dezvăluirea diagnosticului și pentru adaptările necesare la locul de muncă pentru a-l face
mai prietenos cu persoanele cu dizabilități psihosociale.

2
Angajabilitatea persoanelor cu
probleme de sănătate mintală
Pe plan internațional, se admite că doar 20% dintre persoanele care au probleme severe
de sănătate mintală au o ocupație. De asemenea, persoanele în suferință psihiatrică au o
calitate scăzută a vieții, comparativ cu populația generală, atât în ceea ce privește
masurători obiective, cât și subiective. De cele mai multe ori, calitatea scăzută a vieții este
corelată cu o incapacitare sau o slabă conștientizare a persoanei în ceea ce privește
drepturile civice fundamentale - cum ar fi dreptul la muncă. Conform unor estimate
internaționale (în absența unor statistici relevante oferite de autoritățile române),
aproximativ 300.000 de cetățeni români pot fi asociați acestei problematici. Studii
românești anterioare arată că aceste persoane au un grad de ocupare extrem de redus:
Centrul Național de Sănătate Mintală raporta în 2007 doar 7% din aceste persoane
angajate în muncă. De asemenea, dintre cei care prezintă forme moderate de afecțiuni
psihiatrice (de tipul depresiei sau al altor tulburări din spectrul nevrotic), există multe
persoane care riscă să își piardă locul de muncă, să se pensioneze timpuriu sau să nu fie
capabile să mențină o slujbă pe perioade îndelungate.
Procentul redus al persoanelor cu dizabilități psihosociale care muncesc nu demonstrează
incapacitatea acestora de a exercita profesii, ci arată un context social general care nu
favorizează angajarea acestor persoane, context influențat de prejudecăți, de deficiențe
ale sistemului, precum și de o politică mai degrabă pesimistă referitoare la șansele de
integrare profesională a persoanelor cu dizabilități.
Din acest punct de vedere, este bine de reținut următorul set de informații:
A. O problemă de sănătate mintală, severă sau moderată, nu este incompatibilă cu
desfășurarea unei activități productive.
B. O persoană care are o dizabilitate psihosocială poate compensa efectele negative
ale marginalizării sau ale perioadelor dificile petrecute în afara angajării printr-o
motivație suplimentară și prin dezvoltarea unor emoții pozitive legate de obținerea
statutului de angajat.
C. Abilitățile cognitive sau practice nu sunt afectate, de cele mai multe ori, decât
marginal de existența unei probleme psihice. Modul în care este afectată, de fapt, o
persoană cu dizabilități psihosociale (scăderea stimei de sine, a abilităților de
mobilizare, pesimism, fatalism și tendința de auto-blamare) este influențat chiar de
marginalizarea la care este supusă și din îndepărtarea de muncă.
D. O problemă de sănătate mintală, indiferent de gravitatea acesteia, poate fi
modulată ca intensitate și ca manifestare de către un mediu care să răspundă
nevoilor persoanelor afectate, o atmosferă pozitivă familială și/sau profesională
influențează evoluția unei probleme mai mult decât natura simptomelor.

3
Interviul de angajare
Încurajarea angajării unor persoane cu dizabilități și în special cu probleme de sănătate
mintală, în cazul de față, prezintă o serie de avantaje pentru organziație:
A. crește plaja de opțiuni pentru angajatori de a găsi angajați cu abilități sau cu
motivație crescută;
B. creează o forță de muncă care corespunde compoziției comunității pe care o
deservește (și care, evident, nu este consitutită numai din persoane fără
dizabilități);
C. aduce un set de abilități noi în organizație, fie prin calificările persoanei, fie prin
programele care pot fi implementate pentru a adapta persoana la locul de muncă
(de exemplu, programe de training de management al stresului pentru tot
personalul sau programe de training cu privire la creșterea conștientizării
impactului problemelor de sănătate mintală asupra cotidianului).

Comunicarea diagnosticului/problemei
Pregătirea unui interviu de angajare pentru o persoană care are o problemă psihosocială
ridică probleme suplimentare, printre care cea a comunicării către angajator a
diagnosticului.
Ca o regulă generală, cu referire directă la drepturile unei persoane cu probleme de
sănătate mintală, dezvăluirea diagnosticului către angajator ar trebui făcută ținând cont de
o serie de informații:

Pentru persoana cu probleme de sănătate mintală

A. Nu ești obligat/-ă să îți dezvălui dizabilitatea decât în momentul în care aceasta
interferează cu funcții/solicitări esențiale ale postului. În cazul în care nu știi dacă
slujba ar putea, prin solicitările ei, să interfereze cu problema de sănătate mintală,
lucrul acesta ar trebui să fie discutat în prealabil cu cineva care are cunoștințe atât
despre probleme de sănătate mintală, cât și despre procesul de angajare sau de
muncă (de exemplu, un asistent social).
B. Dezvăluirea diagnosticului aduce cu sine, după caz, posibile adaptări ale cerințelor
postului, scade stresul păstrării unui secret, aduce în discuție o informație înainte
de apariția unor probleme și explică, atunci când este cazul, de ce există goluri în
CV.
C. Dezvăluirea diagnosticului are loc în deplina conștientizare a riscurilor de potențială
discriminare sau de conviețuire, în cazul angajării, cu persoane care mențin
prejudecăți stigmatizatoare și/sau au atitudini de respingere.
D. Înainte de a lua o hotărâre referitoare la dezvăluire, ar trebui să ai informații despre
organizație:
a. Există un regulament/o prevedere internă sau publică ce prevede explicit
politici incluzive în beneficiul persoanelor cu probleme de sănătate mintală?

4
 b. Există în organizație o cultură internă centrată pe promovarea sănătății
mintale, inclusiv program de lucru flexibil, suport individualizat sau lucru de
la distanță?
c. Are într-adevăr postul pe care îl soliciți (sau care este anunțat) caracteristici
care să te pună în dezavantaj față de alții dacă îți dezvălui diagnosticul?
Dacă hotărăști să comunici statutul tău diagnostic ca persoană cu probleme de sănătate
mintală, atunci este bine să ții cont de următoarele îndrumări:
A. Tu hotărăști în ce termeni vei vorbi despre problema ta (în termeni generali –” am
o problemă medicală”; în termeni vagi dar mai specifici – ” un dezechilibru chimic în
creier, dificultăți legate de stress”; în termeni mai specifici referitori la sfera
sănătații mintale – ”o tulburare mintală, o problemă de sănătate mintală, o
dizabilitate psihiatrică”; sau în termeni de diagnostic - schizofrenie, tulburare
bipolară, tulburare de anxietate etc.).
B. Tu ești cel care știe cel mai bine ce calificări ai și care sunt lucrurile care te
recomandă pentru postul respectiv. Dacă ai calificările necesare, atunci va fi ușor să
vorbești și despre eventualele adaptări pe care angajatorul ar trebui să le facă în
condițiile problemei pe care o ai.
C. Pentru a-i veni în întâmpinare angajatorului, poți, în condițiile în care ai vorbit
despre diagnosticul tău, să specifici care sunt comportamentele observabile care
pot anunța că se întâmplă ceva cu tine sau care sunt comportamentele care pur și
simplu sunt particulare, dar care fac parte din felul tău special de a fi.
D. Unul dintre lucrurile pe care poți să-l faci este să ai persoane de specialitate sau
alte persoane cu aceleași probleme ca și ale tale pe care să le pui în legătură cu
angajatorul în caz că acesta are nevoie de lămuriri suplimentare, de suport sau de o
persoană de contact – similar reprezentantului convențional.

Pentru angajatori
A. Faptul că o persoană cu probleme de sănătate mintală are un diagnostic psihiatric
nu prezice automat un anumit tip de probleme sau o lipsă de productivitate pentru
respectivul post.
B. Deschiderea angajatorului față de problemele de sănătate mintală ale unor angajați
poate aduce cu sine îmbunătățiri globale în ceea ce privește managementul
stresului întregului grup de angajați, prin măsurile de adaptare implementate.
C. Comunicarea dagnosticului unei persoane cu probleme de sănătate mintală trebuie
văzută ca un act de curaj și de deschidere spre colaborare și poate anunța
disponibilitatea acesteia de a lucra diligent.

5
Adaptări la locul de muncă pentru
persoane cu probleme de sănătate
mintală
Există o serie de adaptări care pot fi făcute sau de care angajatorul ar trebui să țină cont
dacă își propune să aibă o politică deschisă față de persoanele cu dizabilități psihosociale.
Este de menționat că aceste măsuri nu ajută numai persoanele cu probleme de sănătate
mintală, ci aduc un beneficiu potențial întregii organizații, majoritatea fiind măsuri de
reducere a stresului care pot funcționa în cadrul unei organizații care operează pe principii
preventive generice:
A. modificări la nivelul programului de lucru - program de lucru flexibil, program de
pauze modificat/adaptat, ore libere pentru participarea la ședințe de
consiliere/psihoterapie, lucru de acasă;
B. atenție la factori care țin de organizarea generică a muncii - utilizarea unor liste de
sarcini zilnice, săptămânale și lunare, utilizarea unor calendare și a unor remindere
automate, utizarea tehnologiei informatice pentru semnalizarea unor sarcini,
utilizarea unui cod de culori pentru prioritizarea sarcinilor;
C. atenție la factori care afectează concentrarea și memoria - reducerea elementelor
care produc distragere, asigurarea unei iluminări naturale generoase sau existența
întregului spectru de oferte de iluminare, furnizarea unor informații clare despre
sarcini, de preferință pe suport scris, existența unui coach/tutore vocațional,
utilizarea unui sistem de minute și de memo-uri pentru angajați, utilizarea unor
plannere de sarcini vizibile și clare;
D. atenție la factorii emoționali - încurajarea utilizării unor tehnici de management al
stresului pentru toți angajații; dacă este cazul, permisiunea de a avea la spațiul de
lucru un animal de companie, permisiunea de a telefona în timpul slujbei
persoanelor care asigură îngrijire medicală sau psihologică;
E. atenție la factori relaționali - asigurarea unor spații în care persoanele pot să se
retragă pentru a avea parte de intimitate și regenerare emoțională după o situație
frustrantă, încurajarea angajatului de a se retrage din situații conflictuale și de a
solicita ajutor din partea unor superiori sau din partea unui mentor, oferirea unui
training de conștientizare pe tema problemelor de sănătate mintală pentru colegi și
pentru supervizori;
F. modificări și adaptări ale structurii programului care să prevină instalarea oboselii -
optimizarea încărcăturii de muncă, implementarea unor măsuri de ergonomie a
spațiului, reducerea stresului legat de mediul de muncă.

6
Exemple din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie despre modalități de susținere și
promovare a dreptului la muncă pentru persoanele cu dizabilități:

Cornell University, Rehabilitation Research and Training Center on Employment Policy for
Persons with Disabilities
Policy Brief
Supported Employment: A Best Practice for People with Psychiatric Disabilities
http://digitalcommons.ilr.cornell.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1230&context=edicollect

U.S. Department of Health and Human Services

Substance Abuse and Mental Health Services Administration
Center for Mental Health Services
The Evidence. Supported Employment
http://www.oregon.gov/oha/amh/docs/The%20Evidence%20Supported%20Employment.pdf

The Centre for Mental Health

Supporting mental health service users into employment
http://www.centreformentalhealth.org.uk/pdfs/Supporting_mh_users_into_employment.pdf

7
 www.decidpentrumine.ro

Decid pentru mine! este un proiect derulat de ActiveWatch împreună cu Asociația din România de Psihiatrie Comunitară, în perioada aprilie 2014 – iunie 2015.

Decid pentru mine! Drepturi egale prin autoreprezentare pentru beneficiarii de servicii de sănătate mintală, proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.

Raport editat de ActiveWatch

decembrie 2014