CAPITOLUL I ŞTIINTA MANAGEMENTULUI ÎN ORGANIZAȚIA MILITARĂ

1.1. Organizația militară între necesitate şi actualitate, în condițiile dinamismului fără precedent al lumii
contemporane De-a lungul istoriei omenirii, şi asta se poate verifica cu uşurință, orice formă de
organizare umana a avut nevoie de un instrument prin care să se protejeze de un eventual agresor,
indiferent de alianțele sau tratatele de neagresiune la care a fost parte. Doar acest simplu fapt
demontează argumentele unei părți a opiniei publice din tara noastră, care înclină spre ideea că statutul
României de membră a NATO justifică desființarea armatei regulate. Dar există şi alte argumente care să
justifice, pe mai departe, existența organizației militare in țara noastră. Din punct de vedere
instituțional, ca un prim argument privind necesitatea unei forte militare naționale, organizația militară
işi are statutul și rolul său bine definite prin Constituția României: „Armata este subordonată exclusiv
voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței şi a unității statului, a integritäții
teritoriale a țării și a democrației constituționale. In condițiile legii şi ale tratatelor internaționale la care
România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă
la acțiuni privind menținerea sau restabilirea päcit. In acelaşi document fundamental, prin care este
reglementat modul în care funcționează şi se manifestă statul şi națiunea română, se precizează în mod
expres faptul că: „Organizarea de activități militare sau paramilitare in afara unei autorități statale este
interzisă. consfințindu-se dreptul unic şi inalienabil al structurii de conducere a statului de a constitui o
forță militară de orice natură, stabilindu-se şi forul 1. * Constituția Romániei, cu modificările şi
completärile preväzute în Legea de revizuire nr. 429/ 2003, art. 118, alin. 1. Ibidem, art. 118, alin. 4. 11

responsabil: „Consiliul Suprem de Apărare a Țärii organizează și Coordonează unitar activitățile care
privesc apărarea tării şi securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la
apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum şi la acțiuni de menținere sau de restabilire a
păcil. Al doilea argument privind necesitatea organizației militare naționale il construim plecând de la
existența „statulur", ca instituție unică și superioară oricărui alt tip de organizare socială; acest concept
fiind definit ca: .0 colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu având o structură de
organe ale puterii care se bucură de suveranitate Indiferent de forma structurii de stat, funcțiile
acestuia, ca principală instituție de organizare şi conducere politică a societății, sunt următoarele:
legislativă; > judecătorească; > organizatorică; > administrativă; > economică; > socială; > educativ-
culturală; > ecologică; > de organizare a colaborării cu statele lumii; > de apărare a țării, a independenței
și suveranității statale.

In aceste condiții, este evident faptul că instituția supremă a unei națiuni - statul - are nevoie de un
instrument eficient pentru utilizarea legitimă a forței în vederea menținerii şi apărării autorității sale față
de eventualele amenințări interne sau externe. Se poate afirma că scopul funcției de apărare a
teritoriului şi de menținere a independenței şi suveranității statale se poate realiza numai cu ajutorul
unei forțe de coerciție, legitim instituită- forța militară - prin intermediul căreia forul executiv (Guvernul)
asigură un cadru propice pentru o bună desfăşurare a vieții comunitare. Al treilea argument pentru
susținerea necesității organizației militare la începuturile secolului XXI în tara noastră reiese din
caracteristicile evoluției lumii contemporane, ca un corolar al celor două argumente anterioare și se
bazează pe implicarea statului român în efortul comun de asigurare a unui mediu de securitate stabil şi
benefic dezvoltării fiecărei națiuni în parte: apărare națională prin apărare colectivă. Acest concept
presupune .angajamentul tuturor statelor de a se apăra reciproc de o agresiune exterioară. Organizația
de apärare colectivă are ca principal scop apärarea tuturor membrilor de orice acțiune externă6 Trecând
numai în revistă normele ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea apărării colective (figura nr. 1.2.),
putem fi intru totul de acord că este necesar un organism pur specializat – organizația militară - care să
contribuie la realizarea lor în condiții cât mai bune, atât pentru tara noastră, cât şi pentru aliați.

Şi nu în ultimă instanță, argumentul al patrulea, orice societate umană (putând pleca în construcția
acestui argument de la Teoria ierarhizării nevoilor a lui Maslow, la nivel individual) are nevoie de a-şi
asigura o stare de securitate în vederea asigurării vieții națiunii şi a continuității sale în arealul propriu,
şi, tocmai de aceea, trebuie să işi construiască o instituție adecvată pentru apărarea sa de orice
agresiune de tip militar. De asemenea, armata a fost şi este, încă, destinată să descurajeze orice intenție
agresivă a unui actor statal sau nonstatal la adresa țării în care ea ființează'. In esență, opțiunile pe care
statul român le are în vedere pentru delimitarea rolului și misiunilor puterii militare se referă la°: o
întărirea potențialului și a capacității militare pentru a descuraja inamicul potențial; o utilizarea
acțiunilor militare preventive pentru a impune sau proteja interesul național; o adaptarea conceptuală,
structurală, operațională a puterii militare la noile tendințe de evoluție ale mediului internațional de
securitate. În aceste condiții, forurile de conducere ale țării au obligația să elaboreze o serie de
documente care să asigure cadrul în care se asigură starea de securitate, instituțiile desemnate să
contribuie la realizarea acesteia, obiectivele şi atribuțiile fiecărui participant etc. Astfel, Parlamentul
României în Legea nr. 415 din 27.06.2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de
Apărare a (Monitorul Oficial nr. 494/ 10.07.2002) a stabilit responsabilitățile privind elaborarea
principalelor documente din domeniul securității naționale, enunțándu-le doar pe acelea care privesc
activitatea organizației militare: - Art. 4, Consiliul Suprem de Apărare a Tării are următoarele atribuții: a)
analizează şi/sau propune, potrivit legii, promovarea: 1. strategiei de securitate națională a României şi a
strategiei naționale de apărare nr. 141/10.07.2008); 2. strategiei militare a României. Strategia de
securitate națională răspunde nevoii şi obligatiei de protecție legitimă impotriva riscurilor şi
amenințărilor ce pun în pericol drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, precum și bazele
existenței statului român. Täri țării (revizuit conform Legii

Proiectarea puterii statale presupune, de regulă, respectarea umătorului algoritm: > stabilirea
raporturilor dintre sistemul politic intern, politica și strategia de securitate națională şi sistemul
internațional; > identificarea valorilor şi intereselor naționale; > evaluarea contextului strategic3; >
stabilirea orientărilor în politicile naționale; formularea strategiei naționale de securitate3; > elaborarea
strategiei militare. Securitatea națională se realizează prin măsuri active de natură politică, economică,
diplomatică, socială, juridică, administrativă şi militară, prin activitatea de informații, contrainformații și
securitate, precum şi prin gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu normele de conduită ale
comunității euroatlantice10 În acelaşi document, mediul de securitate este caracterizat ca fiind marcat
de următoarele tendințe majore: accelerarea proceselor de globalizare și de integrare regională,
concomitent cu persistența unor actiuni având ca finalitate fragmentarea statală; convergența
rezonabilă a eforturilor consacrate structurării unei noi arhitecturi de securitate, stabile si predictibile,
însoțită de accentuarea tendințelor anarhice în unele regiuni: revigorarea eforturilor statelor vizând
prezervarea influenței lor în dinamica relațiilor internaționale, în paralel cu multiplicarea formelor şi
creşterea ponderii intervenției actorilor nestatali în dinamica relațiilor internaționale11

Această categorie de prim rang cu riscuri şi amenințări actuale şi de perspectivă la adresa securității
naționale (figura nr. 1.4.) îşi pune amprenta în mod direct asupra organizării şi funcționalității
organizației militare prin cerințe referitoare la: - numărul unităților şi formele de organizare (batalioane,
brigăzi etc.); - natura forțelor (terestre, aeriene, navale); - tehnica de luptă (avioane, armament, tehnica
de transport etc.); bugetul alocat etc. Pe lângă aceasta, se identifică o serie de vulnerabilităti si
disfuncționalități ce pot afecta în mod indirect organizația militară, astfel: - dependența accentuată de
unele resurse vitale greu accesibile - poate conduce la creșterea prețurilor materialelor ce sunt utilizate
în cadrul producției din industria de apărare; e tendințele negative persistente în plan demografic şi
migrația masivă -există posibilitatea creşterii cheltuielilor cu resursa umană ca motivație pentru
rămânerea în cadrul sistemului național de apărare sau pentru atragerea de noi angajați; e nivelul ridicat
al stării de insecuritate socială, persistența stării de säräcie cronică și accentuarea diferențelor sociale -
pot conduce la escaladarea tensiunilor dintre populație şi generarea instituțiile statului, cu riscuri către
instabilitate socială; e infrastructura slab dezvoltată și insuficient protejată - poate prejudicia
desfăşurarea acțiunilor de luptă sau creșterea consumului de timp şi materiale (de exemplu,
combustibil); sau

* starea precară şi eficiența redusă a sistemului de asigurare a sånàtății populației- armata are nevoie de
personal sănătos, care să reziste la oboseală fizică și psihică îndelungată, cu un metabolism care să se
adapteze la condiții vitrege de anotimp şi stare a vremii; e carențele organizatorice, insuficiența
resurselor şi dificultățile de adaptare a sistemului de învățământ la cerințele societății - utilizarea tehnicii
din dotare și desfășurarea de acțiuni individuale sau în comun presupun oameni bine pregătiți, cu un
nivel de inteligență peste mediu, cu capacități și abilități deosebite față de alte organizații; e angajarea
insuficientă a societății civile în dezbaterea şi soluționarea problemelor de securitate - existența sau
implicarea armatei în diferite acțiuni sau activitäți specifice asigurării stării de securitate națională
trebuie să se bazeze pe încrederea şi susținerea societății civile în ansamblul său sau prin organizațiile
sale, pentru ca managementul acestei instituții să se poată concentra exclusiv pe îndeplinirea acestor
acțiuni şi activități, și nu pe argumentarea justeței şi oportunității lor. Toate aceste implicații, identificate
doar la o analiză sumară a celor două categorii de riscuri şi vulnerabilități asupra stării de securitate a
României, obligă instituțiile responsabile cu sistemul național de apărare a țării, pe de o parte, şi
managementul superior al organizației militare, pe de altă parte, să le disece cu mare atenție şi să le aibă
în vedere în procesul de concepere a procesului de management cu toate elementele sale componente.
1.2. Delimitări privind funcționarea organizației militare din perspectiva documentelor de planificare și
conducere a Sistemului național de apărare a țării 1.2.1. Legea organizării și funcționării Consiliului
Suprem de Apărare a Tării Un prim document şi, implicit, un for statal ce reglementează activitățile
desfăşurate de instituția militară, este reprezentat de Legea nr. 415 din 2002 privind organizarea şi
funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (Monitorul Oficial nr. 494/10.07.2002). Această lege a
stabilit responsabilitățile privind elaborarea primelor documente din domeniul securitații naționale- la
art. 4, alin, a) 1 și 2, sunt prevăzute atributiile Consiliului Suprem de Apárare a aril in acest domeniu, şi
anume că analizează şi/sau propune promovarea Strategiei de securitate natională a României şi a
Strategiei naționale de apărare a țării (revizuit conform Legii nr. 141/10.07.2008) și a Strategiei militare a
Romániei.

Printre atribuțiile Consiliului Suprem de Apărare a Țării care influențează procesul de management din
organizația militară, întâlnim aprobarea: * completării structurilor militare cu efective, potrivit statelor
de organizare în timp de pace; * executării alarmei de luptă pentru aducerea structurilor militare în
starea care să le permită trecerea, la ordin, la îndeplinirea misiunilor de luptă; * planurilor de acțiune la
declararea mobilizării şi la declararea stării de război, a planurilor de acțiune la instituirea stării de
asediu şi a stării de urgență; * programelor multianuale privind înzestrarea forțelor sistemului național
de apărare; * structurii organizatorice şi atribuțiile Marelui Cartier General; * conturilor anuale de
execuție bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării siguranței naționale, ale instituțiilor cu
atribuții în domeniul siguranței naționale, după aprobarea rapoartelor asupra activității desfăşurate de
acestea; * înființării, desfințări, dislocării şi redislocării, în timp de pace, pe teritoriul național, a marilor
unități militare de la eşalonul brigadă, inclusiv, în sus; * propunerilor de acordare a gradului de mareşai,
de general, amiral şi similare.

1.2.2. Strategia de Securitate Națională a României

În acest document sunt enunțate doar direcțiile şi obiectivele cu privire la manifestarea organismului
militar pentru asigurarea stării de securitate a României şi sunt vizate următoarele aspecte3. Statutul de
membru NATO impune asigurarea capacităților necesare participării Armatei României la misiunile
Alianței - în primul rând la cele privind apărarea colectivă, exercitarea unui rol important în dezvoltarea
conceptelor specifice noului context strategic, precum şi accelerarea procesului de transformare a
sistemului militar si dezvoltarea de noi capabilități. Trecerea de la conceptele specifice apărării
teritoriale în condiții de izolare la apărarea colectivă și contracararea riscurilor asimetrice in perspectiva
globală a angajamentelor militare impune transformarea Armatei României în aşa fel, încât aceasta så
parcurgă la timp etapele planificate şi, concomitent, să-şi îndeplinească misiunile incredințate. România
umăreşte crearea unei amate moderne, profesionalizate. dimensionate şi înzestrate corespunzător, cu
forțe expediționare mobile şi multifuncționale, rapid dislocabile, flexibile şi eficiente. 150

capabile să asigure credibilitatea apărării teritoriului național, indeplinirea angajamentelor asumate în

cadrul apărării colective și participarea la misiuni internaționale, în conformitate cu prioritățile și
cerințele politicii externe. Se va urmäri îmbunătāțirea capacității de operare întrunită şi în cadru
multinațional, sporirea eficacității procesului de generare a forțelor şi a eficienței utilizării resurselor. •
Transformarea Armatei trebuie să ia în calcul noile orientări strategice ale procesului prin care trece
Alianța și să se desfăşoare în complementaritate cu acesta. Vom răspunde astfel cerințelor de creare a
unor capabilități militare care să permită desfăşurarea operațiilor în zona de responsabilitate a Alianței
şi în afara acesteia, îndeplinirea întregii game de misiuni posibile şi asigurarea consensului decizional. O
atenție deosebită va fi acordată transformărilor în domeniul planificării apărării, în care scop se va
finaliza procesul de armonizare a procedurilor naționale de planificare cu procedurile standard care
funcționează în cadrul NATO, Uniunii Europene şi parteneriatelor strategice. Va fi perfecționat procesul
de planificare a forței, vor fi adoptate noi principii şi concepte operaționale şi va fi elaborată o nouă
strategie militară.

1.2.3. Legea privind planificarea apărării Legea nr. 473 privind planificarea apărării a fost aprobată de
Parlamentul României la 4 noiembrie 2004 (Monitorul Oficial nr. 1.052/2004) şi are ca principale
aspecte, cu referire directă la organizația militară, următoarele4. * Identifică domeniile planificării
apărării (figura nr. 1.5.):

* Stabileşte documentele pe baza cărora se fundamentează planificarea apărări: o la nivel național:

Strategia națională de apărare şi Programul de guvernare o la nivel departamental: Carta albă a apărării,
Strategia militară, Directiva de planificare a apărării, Programele majore şi Planurile operaționale de
întrebuințare a forțelor. * Precizează faptul că Strategia națională de apărare a României este
documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național și stabileşte ariile de
aplicabilitate şi de responsabilitate pentru fiecare document ce o susține. * Stabileşte, în mod expres,
faptul că Directiva de planificare a apărării şi Programele majore elaborate de Ministerul Apărări
Naționale sunt pe un orizont de timp de 6 ani şi se revizuiesc anual.
1.2.4. Strategia națională de apărare a țării

Strategia națională de apărare a țării, aprobată prin Hotărârea nr. 30/2008 a Parlamentului României, a
fost elaborată în baza Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării naționale, s-a fundamentat
prevederile Constituției României și ale legislației naționale în domeniul apărării şi securității și este
amonizată cu Strategia Europeană de Securitate şi alte documente relevante în domeniul apărării ale
celor două organizații. In capitolul 3 sunt precizate Direcțiile de acțiune în domeniul apărării, acestea
devenind, după aprobare, premise pentru stabilirea obiectivelor fundamentale ale organizației militare,
astfel" a. lupta împotriva terorismului; b. combaterea proliferării amelor de distrugere în masă; c.
transformarea militară; d. managementul crizelor; e. informații pentru apărare; 1. economia şi industria
de apărare; g. educația. În ceea ce priveşte referirile stricte ale acestei legi la activitățile și acțiunile
organizației militare, in speță, punctul 3.3 Transformarea militară, printre principalele direcții de acțiune
intâlnim: a. finalizarea revizuirii structurii de forte şi a procesului de operaționalizare a acestora;

* Stabileşte documentele pe baza cărora se fundamentează planificarea apărări: o la nivel național:

Strategia națională de apărare şi Programul de guvernare o la nivel departamental: Carta albă a apărării,
Strategia militară, Directiva de planificare a apărării, Programele majore şi Planurile operaționale de
întrebuințare a forțelor.

* Precizează faptul că Strategia națională de apărare a României este documentul de bază care
fundamentează planificarea apărării la nivel național și stabileşte ariile de aplicabilitate şi de
responsabilitate pentru fiecare document ce o susține.

* Stabileşte, în mod expres, faptul că Directiva de planificare a apărării şi Programele majore elaborate
de Ministerul Apărări Naționale sunt pe un orizont de timp de 6 ani şi se revizuiesc anual. 1.2.4. Strategia
națională de apărare a țării Strategia națională de apărare a țării, aprobată prin Hotărârea nr. 30/2008 a
Parlamentului României, a fost elaborată în baza Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării
naționale, s-a fundamentat prevederile Constituției României și ale legislației naționale în domeniul
apărării şi securității și este amonizată cu Strategia Europeană de Securitate şi alte documente relevante
în domeniul apărării ale celor două organizații. In capitolul 3 sunt precizate Direcțiile de acțiune în
domeniul apărării, acestea devenind, după aprobare, premise pentru stabilirea obiectivelor
fundamentale ale organizației militare, astfel"

a. lupta împotriva terorismului; b. combaterea proliferării amelor de distrugere în masă; c.

transformarea militară; d. managementul crizelor; e. informații pentru apărare;

1. economia şi industria de apărare; g. educația. În ceea ce priveşte referirile stricte ale acestei legi la
activitățile și acțiunile organizației militare, in speță, punctul 3.3 Transformarea militară, printre
principalele direcții de acțiune intâlnim: a. finalizarea revizuirii structurii de forte şi a procesului de
operaționalizare a acestora;

b. creşterea calitäții vieții personalului militar şi civil, a nivelului de pregătire a acestuia; C.

implementarea noului model de managernent al resurselor umane; d. continuarea eficientizării
sistemului de planificare multianuală a resurselor; e. optimizarea sistemului de achiziții în domeniul
militar în vederea înzestrării forțelor armate performante; f. crearea unor structuri de comandă și
control flexibile; g. valorificarea superioară a tehnologiilor specifice; h. dezvoltarea pe baza standardelor
NATO şi ale Uniunii Europene a rețelelor de comunicații şi informatice ale tuturor structurilor implicate
în sistemul național de apărare şi interconectarea acestora cu Sistemul general de comunicații NATO
(NGCS); De asemenea, se face o referire clară asupra faptului că forțele militare trebuie să fie pregătite
diferențiat şi diversificat pentru misiuni clasice și neconvenționale, cu orientare spre obiective specifice,
în rândul cărora misiunile antiteroriste, respectiv cele de neproliferare, contrainsurgență și reconstrucție
postconflict să aibă o pondere însemnată. echipamente moderne şi cu 1.2.5. Programul de guvernare a
României şi impactul lui în managementul organizațiel militare În cadrul acestui document elaborat de
Guvernul României pentru perioada 2013-2016, programatice la nivel de conducere a Sistemului
Național de Apărare a Tăril, la capitolul Apărarea națională", sunt evidențiate direcțiile de acțiune în
ceea ce privește politica de apărare, cu influență directă asupra funcționärii organizației militare". *
continuarea participării la operațiile onorarea angajamentelor asumate la NATO şi UE: * indeplinirea
responsabilitáților ce decurg din calitatea de membru NATO şi UE pentru asigurarea capabilităților
necesare îndeplinirii nivelului de ambiție politico-militar al celor două organizatii; * angajarea activă la
proiectele din cadrul inițiativelor „Smart Defence/NATO" şi „Pooling and Sharing/UE"; al doilea
importanță în ca documentele internaționale pentru

îndeplinirea obligațiilor asumate prin Parteneriatul strategic cu SUA, inclusiv cele determinate în baza
prevederilor Legii nr. 290/2011 privind amplasarea unor elemente ale Scutului Antirachetă al SUA/NATO
pe teritoriul României; * creşterea contribuției la asigurarea securității și stabilității regionale; *
participarea activă la procesele decizionale în cadrul Alianței Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene; *
revizuirea managementului carierei militare, salarizării și sistemului de pensii ocupaționale pentru
militari3; * elaborarea documentelor de planificare conform legii, Cartei Albe a Apărării şi Strategiei
Militare a României, printr-o revizuire strategică a apărării; * revizuirea structurii de conducere a
ministerului; * creşterea calității vieții personalului Armatei României, în acord cu realitățile economice
şi sociale interne şi cu statutul de stat membru NATO și UE, concomitent cu sporirea atractivității
profesiei militare; * reorganizarea sistemului medical propriu în corelare cu nevoile operaționale şi
sistemul național de sănătate; * modernizarea sistemului de învățământ militar; * restabilirea capacității
operaționale a Armatei României, având la bază principiile procesului de planificare a apărării în cadrul
NATO, pentru dezvoltarea unei structuri de forțe și optimizarea actului decizional în baza unui Plan
Multianual de refacere si consolidare a capacității operaționale a Armatei României; * creşterea
alocațiilor bugetare pentru apărare în vederea realizări capacității operaționale şi sustenabile; *
reanalizarea programelor de achiziții și înzestrare în raport cu resursele financiare la dispoziție și nevoile
operaționale; * realizarea graduală a capacității de apărare aeriană prin programul Avion multirol"; *
eficientizarea administrării patrimoniului ministerului; * clarificarea situației Regiei autonome Compania
română de aviație „Romavia"; * stimularea producției interne a industriei de apärare autohtone,
conform cerințelor Armatei şi standardelor NATO şi UE. De asemenea, stadiul elaborării documentelor
strategice în domeniul apărării de la Guvern la structurile subordonate se prezintă astfel: cadrului
normativ specific domeniului apărări,

a) Carta Albă a Apărării este în stadiul de revizuire, în conformitate cu noul program de guvernare"; b)
Strategia militară a României se află în stadiul de proiect3; c) a fost aprobată Directiva de Planificare a
Apărării nr. 10/2010-2015. Având în vedere că armata este o componentă a puterii de stat, o instituție
publică, este cât se poate de evident faptul că procesul de management este putemic influențat şi
particularizat de doctrina partidului de guvernământ şi de țintele stabilite în programul propriu de
guvernare. 1.2.6. Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale In Legea nr.
346 din 21.07.2006 (Monitorul Oficial nr. 654 din 28.07.2006) privind organizarea şi funcționarea
Ministerului Apärării, la art. 1 se stabileşte că: „Ministerul Apărării este organul de specialitate al
administrației publice centrale, care conduce şi desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărări
țări19. Printre cele mai importante atribuții și responsabilități prevăzute în legea menționată la
paragraful anterior ale acestui minister, cu implicații asupra întregului sistem managerial al organizației
militare, amintim: * constituirea structurii de forțe şi realizarea capacității de luptă a armatei pentru
îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia; * înființarea, desființarea, disłocarea și redislocarea de
unități și formațiuni; e elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea țării; e realizarea
planificării integrate a apărării; e finanțarea şi asigurarea execuției bugetului propriu; ir instruirea
comandamentelor şi trupelor, pregătirea de specialitate a personalului în activitate şi în rezervă; e
informatizarea tuturor domeniilor sale de activitate: r managementul resurselor umane, organizarea şi
conducerea învățământului militar; e protecția mediului în activitățile pe care le desfășoară; e emiterea
regulamentelor specifice pentru funcționarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor constituite
pentru luarea deciziilor; organizarea şi

* creșterea calității vieții personalului, asigurarea asistenței religioase a personalului militar şi civil,
precum şi a asistenței sociale, medicale şi juridice a acestuia, in conformitate cu prevederile legale; >
conducerea activităților de logistică; a înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi
materiale specifice armatei, relațiile cu industria națională de apărare şi cooperările internaționale în
domeniu; A coordonarea activității de comert exterior privind importul și exportul de produse cu
destinație militară, în condițiile legii; a aprobarea, în limita competenței sale, a documentațiilor tehnico-
economice pentru lucrările de investiții proprii, executarea lucrărilor de investiții proprii, precum şi
urmărirea executării, la termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiții; * mobilizarea armatei,
constituirea forțelor de rezervă, rechiziționarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestări de în
interes public, e cercetarea ştiințifică, invenții şi inovații în armată, precum şi protecția drepturilor de
proprietate intelectuală asupra rezultatelor cercetării; e controlul intern şi auditul public intern. 1.3.
Ştiința managementului și managementul ştiințific în organizația militară Armata este interdependentă
cu toate celelalte domenii ale societății - politic, economic, financiar, diplornatic, cultural, spiritual etc. -
şi de calitatea managementului general al societății și celui specific în domeniile mentionate mai sus
depind in proporții diferite calitatea organizării, înzestrării şi instrucției în armată, calitatea conducerii
acesteia, pe scurt: puterea sa de luptă. În mod firesc, managementul modern, preocuparea pentru
permanenta sa adaptare la cerințele dezvoltàrii societății, va impulsiona în sens pozitiv şi asimilarea de
către organizația militară a celor mai noi teorii ştiintifice ale managementului, adaptarea acestora la
nevoile specifice, perfecționarea continuă a instrumentelor şi cailor de exercitare eficientä a conducerii
militare. Războiul şi operațiunile militare de sprijin şi de stabilitate, ca fenomene circumscrise evoluției
societății umane, sunt în atenția teoreticienilor şi practicienilor din domeniul militar. Plecându-se de la
premisa că una dintre componentele puterii de tuptă a unei armate o reprezintă conducerea

acesteia la pace, în situații de criză și, în mod special, pe timpul desfăşurării acțiunilor armate, încă din
antichitate, s-a acordat o mare atenție artei comandanților de a-şi conduce trupele la succese pe
terenurile de instrucție sau pe câmpurile de bătălie. Din această perspectivă, evoluția abordărilor asupra
fenomenului conducerii forțelor armate a fost marcată strâns de evoluția omenirii, de la comuna
primitivă până în zilele noastre fenomenul militar fiind prezent în toate etapele acesteia. Ca teorie
științifică, managementul organizației militare (conducerea militară) se constituie după cel de-al Doilea
Război Mondial. Preocupări deosebite în acest sens se remarcă începând cu al şaselea deceniu al
secolului trecut. Se constată în acest sens o deschidere spre ştiința conducerii, prin apariția multor
lucrări de conducere militară, se publică prima generație postbelică de regulamente militare româneşti,
se înfințează birouri de calcul al datelor în statele majore ale marilor unități tactice, secții şi direcții
specializate în asistarea informatică a conducerii la eşaloanele superioare. În limbajul uzual, noțiunile de
management'şi „conducere" sunt întrebuințate și în domeniul militar deseori cu aceeaşi semnificație.
Este cât se poate de adevărată afirmația: „Conducerea se ocupă de viziune - si de eficacitate şi rezultate.
Managementul se ocupă de instalarea structurilor şi a sistemelor pentru obținerea acelor rezultate. Ea
se concentrează asupra eficienței, a analizei costurilor şi a beneficiilor. asupra logisticii, a metodelor,
procedurilor şi politicilor. Conducerea se concretizează asupra ideilor. Managementul se concretizează
asupra rezultatelor. Conducerea işi trage puterea din principii corecte şi valori. Managementul
organizeazăã resursele pentru a servi obiectivelor selectate in vederea producerii rezultatelor20 În
mediul militar, conceptul de management a fost și este puțin uzitat, fiind preferate concepte precum
conducere militară" sau „comandă militara", considerați mai adecvați şi la fel de cuprinzători. Astfel,
desi, in lucrările unor specialişti militari, noțiunea de management este prezentă. ea nu este dezvoltată,
la scară largă, în regulamentele militare, ci doar pe anumite direcții: managementul resurselor umane,
managementul carierei, managementul resurselor apararii, managementul educational managementul
crizelor, management economico-financiar si alteie

Totuşi, în domeniul militar este conştientizat faptul că managementul este noua tehnologie care aduce
transformări profunde societății și organizațiilor din prezent şi viitor. Dobândirea capabilităților de a
sesiza aceste transformări şi adaptarea lor organizației militare trebuie să fie un deziderat permanent. În
opinia noastră, doar acestea sunt oportunitățile pe care ni le oferă prezentul pentru a constitui un viitor
pe măsura aşteptărilor noastre. Altfel este posibil să ne situăm în afara celor cu preocupări serioase şi
constante pentru îmbogățirea teoriei şi practicii managementului şi în afara celor care obțin succesele
aferente. 1.4. Caracteristicile organizației militare contemporane cu impact asupra procesului de
management al acesteia Armata este o instituție cu un sistem propriu de organizare, conducere și
ierarhizare, a cărei activitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile legilor statului,
regulamentelor militare, ordinelor şi dispozițiilor comandanților şi şefilor. Organizarea, caracterul şi
evoluția armatei sunt determinate de1: • tipul şi fomma puterii de stat; • progresele în domeniul ştiinței
şi tehnicii; posibilitățile economice, tehnico-ştiințifice și demografice ale fiecărui stat; politica internă şi
externă a acestuia;

Prezentarea caracteristicilor evidențiază procesele şi fenomenele specifice ce se desfăşoară în interiorul

organizației militare și o particularizează într-un mod cu totul diferit față de celelalte organizatii din
societate (figura nr. 1.8.).

-Elemente fundamentale a) Organizația militară este destinată apărării naționale Armata, prin Ministerul
Apărării Naționale, este componenta de bază a forțelor armate, care asigură pe timp de pace și la război,
integrarea într-o concepție unitară a activității tuturor forțelor participante la acțiunile de apărare a țării.
Ea are ca obiective supreme interesele fundamentale ale României, este subordonată exclusiv voinței
poporului, prin forțele sale democratice, și misiunea sa fundamentală este de ...garantare a
suveranității, a independenței şi a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației
constituționale". Organizația militară, prin managementul său, nu îşi poate modifica de la sine putere
obiectivele, structura sau modul de implicare când ea este solicitată de forurile mai sus menționate. b)
In organizația militară predomină relația formală Regulamentele militare prescriu comportamentul
indivizilor aflați pe diferitele trepte ierarhice şi aceasta, nu numai în problemele de serviciu, ci și în afara
lor. Comportamentul este puternic influențat de simboluri exterioare, ca de exemplu: ținută militară,
grade militare, însemne, conduită etc., şi au ca scop identificarea militarilor ca grup distinct, pe de o
parte, şi de a localiza rapid elementele de management (în funcție de structură și nivel) în condițiile
luārii deciziilor rapide, pe de altă parte. Militarii sunt uniti prin această legătură formală, acceptată
individual și colectiv, şi generează putere, influență şi autoritate. Predominanța legăturii formale este
consecința statuării stricte a normelor impuse militarilor prin legi, ordine și regulamente. Privit astfel,
aspectul formal, oficial al legăturilor sociale, capătă importanță deosebită. Desfășurarea, preponderent
în colectiv, a tuturor activităților (de instrucție și de educare, dar şi de deconectare şi relaxare)
determină manifestarea din plin şi a relațiilor informale. In toate cazurile însă, relatia formală primează.
c) Organizația militară este o instituție birocratică cu structură ierarhică Termenul instituție birocratică"
presupune: subordonarea în exclusivitate pe verticală; desfăşurarea activităților pe principiul unității de
comandă; creşterea rolului disciplinei și al ordinii in realizarea coeziunii organizaționale; ierarhia
funcțiilor şi a gradelor etc. Dintr-o asemenea perspectivà, organizația militară nu este constituită ca
urmare a unor optiuni individuale, ci pe criterii riguroase care tin seama de capacitäțile, aptitudinile şi
disponibilitățile militarilor de a indeplini diverse misiuni. lerarhia funcțiilor şi a gradelor reprezintă o
caracteristică cu reale si evidente influențe în crearea unui cadru stimulativ, competitiv şi eficient.

Capitolul I-Ştiința managementului în organizația militară d) Organizația millitară este un mediu social cu
un sistem propriu de stratificare lerarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că este
împărțită în diverse grupuri sociale. Distanța socială dintre pozițiile ocupate de ofițeri, maiştri militari,
subofițeri, militari angajați pe bază de contract şi trupă dă naștere la fenomene relevante, cărora trebuie
să li se acorde atenția necesară. Ințelegerea efectelor stratificării sociale din organizația militară
presupune o abordare complexă. Luarea în considerare numai a opiniei unei categorii sau alteia de
militari dă naştere la o imagine trunchiată a fenomenului şi, de aici, concluzii şi decizii limitate. e)
Organizația militară reprezintă un medlu educațional specific Factorii educaționali din armată îşi sprijină
efortul pe trăsăturile specifice tinereții: patriotism, exuberanț sacrificiu, dorință de afirmare, prietenie
etc. Armata pregăteşte pe cei care intră în această organizație pentru ducerea războiului, dar şi ca buni
cetățeni, cu respect față de legi, bine, adevăr şi dreptate. Ca instituție cu rol educativ, armata îşi priveşte
militarul ca parte componentă a societății și il pregătește implicit şi pentru integrare şi adaptare la
cerințele societății pentru momentul în care nu va mai face parte din forțele active. Cu cât trec mai mult
prin situații-limită sau momente apropiate de acestea, cu atât indivizii se integreazä mai uşor în alte
structuri organizaționale, indiferent de specializarea lor. f Implicarea organizației militare în acțiuni care
fac obiectul dăruire, curaj, inventivitate, prezentului, dar mai ales al viitorului În cazul misiunilor
umanitare (cutremure, inundații, explozii, contaminări radioactive, secete, dežechilibre ecologice majore
etc.) rolul militarilor este de a monitoriza temporar zona calamitată, introducând rigorile militare şi
asigurând astfel ca durata lichidări efectelor să fie cat mai mică, iar populația să sufere cât mai puțin de
pe urma acestora. Operatiunile de menținere a pâcii se execută în scopul coagulării stri donflictuale
până la dezamorsarea ei pe cai amiabile. In acest caz, militarii au mai mult un rol de supraveghetori,
acceptați de parțile în conflict (peacekeeping) Managementul crizelor prevede ca, in situația în care
fortele de ordine (poliție, jandarmi) nu pot face fața situației, pot fi folosite, in condițiile legii, unități
militare de reacție rapida, capabile să deblochez procesul destabilizator prin combaterea fortelor
distructive În sfârsit, chiar şi în condițiile unei agresluni externe de amploare riposta armată se va
desfaşura cu respectarea deplină a prevederitor dreptului umanitar internațional.

Elemente fundamentale Definită prin aceste caracteristici organizația militară are o existenfa
determinată de anumite cerinte functionale pe care trebuie să le satisfacă ŞI o evoluție în funcție de
resursele umane. Materiale, financiare și informaționale pe care le posedă. 1.5. Resursele
managementului organizației militare Categoriile de resurse necesare efortului de apărare a țării şi pe
care aceasta le poate pune la dispoziția armatei în vederea asigurării stării ei de securitate reprezintă
acei factori de succes în fața unui eventual agresor. Prin resurse ale apărării se înțelege ansamblul
posibilităților statului şi societății, la un moment dat, de a susține efortul de război (figura nr. 1.9.)". •
Resursele politice • Resursele econ omice • Resursele demografice • Resursele structural-teritoriale -
Resursele morale - Resursele informaționale RESURSELE DE APĂRARE Fig. nr. 1.9. Resursele de apărare
Resursele politice reprezintă ansamblul deciziilor şi opțiunilor forțelor politice, implicate în procesul de
conducere a statului, în vederea concentrării eforturilor tuturor sau a cât mai multor membri ai societătii
pentru aplicarea măsurilor adoptate în domeniul apärării țării. Este evident faptul că aceste resurse pot
avea un aport diferit la realizarea apărării țării în funcție de gradul înțelegerii și conştientizării intereselor
fundamentale ale statului şi națiunii – domeniu în care trebuie depăşite interesele de grup sau de partid.
Se conturează, în acest context, rolul important al instituțiilor politico-militare naționale (Consiliul
Suprem de Apărare a Tärii, Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General) în stabilirea şi
promovarea intereselor fundamentale ale națiunii şi statului, iar apărarea lor trebuie să fie obiectivul
suprem al oricărei forțe politice ce face parte - prin voința poporului - fie in guvernul țării, fie în
parlamentul acesteia. 23 LC. Petca, Managementul organizației militare, vol. I, Sibiu, Editura Academiei
wiler de Lle ent blientne Bale n 1000

Problematica centralizării și descentralizării ar trebui să fie preocupați de teoreticienii militari, care pot
avea grijă de a crea efectul unei structuri de comandă. Unii autori sunt păstrați în continuare „mai pot fi
analizați ca principiu - stabilizarea raportează doar centralizarea și avantajele și caracteristicile,
descentralizarea, în cazul în care este dezavantajele fiecăreia, precum și relația dintre ele, generează
necesitatea asigurării unei independențe sporite pe timp ducerii acțiunilor de luptă, pentru fiecare
eșalon "Pentru exemplificare, redăm mai jos aspectele ce definesc avantajele și dezavantajele
centralizării și descentralizari conducători, sunt atât de perceptive de generalitate dr. Grigore Ciurușniuc,
una dintre personalitățile lor militare nu au putut oferi nici un aport c) științifică actului de conducere
militară (tabelul nr. 2.1.) managementului organizației militare pentru impunerea prezenței și în
Vânzarea direcțiilor de vânzare de vârf, în timpul timpului, în toate locurile și în toate momentele,
pentru a rezolva toate problemele pentru îngrijirea viața de zi cu zi și situația concretă le ridică30.
Tabelul nr. 2.1. Avantajele și dezavantajele centralizării și descentralizările conduceri (după Grigore
Ciurușniuc)

: Realitatea și nevoia să exprime sisteme de parte a întregii părți și inversă, cất și pe orizontală și impune
ierarhizarea nivelurilor către conducători, prin delegarea succesivă, în linie ierarhică, un autor autorizat,
anumite competențe și responsabilități. Astfel, au fost create organe (comandamente) de conducere
strategică, operativă și tactică, pentru o întreagă acoperi arie a conducător. În temeiul aceluiași
principiu, insăși organizează un comandamentelor este ierarhizat pe componente de decizie, asistarea
unei decizii și a executării unui compartiment sarcinilor fiecărui, ce derivă din funcțiile imperativele
funcțiunilor organizații militare și din funcțiile de gestionare a funcției. Componente de bază (personale,
informații, operații, logistică, comunicări și informații militare) au corespondentul lor pe linie ierarhică
(supraordonată și subordonată), poate fi la nivel orizontal, cu atenție în raporturi extrem de puternice,
în conducerea exercițiului. d) Principiul sinergiei, inovării și inițiativei cere ca managementul organizației
militare sä se axeze pe convergența eforturilor în atingerea performanțelor conducătorilor, ca parte a
unei organizații performanțelor în ansamblul lor, în sensul potențialilor simpli pentru a contribui la o
contribuție fiecăre a compartimentelor. Realizarea sinergiei este influențată de crearea organizațiilor
pentru crearea organizațiilor, de a crea informații deschise pentru a răspândi și de a oferi orizonturi,
eficiență a informațiilor etc. etc. De asemenea, acest lucru poate solicita stimularea și promovarea
inovării și inițiative, pentru a se îngriji de noi și nu putem vorbi de sinergie. Deși sunt două valori
veritabile care pot fi interdependente, sunt tratate,

Capitolul II-Procesul de conducere în organizația militară adesea, ca două principii de sine stătătoare.
De aceea, sinergia, inovarea și inițiativa trebuie să privească și să se analizeze în relația cu intrinsecă,
pentru a vedea ținta supremă a organizației: eficiența. e) managementul tuturor domeniilor de studiu.
El este, insă, poate fi mai important pentru domeniul militar, cu finalitatea specifică a unei multora
dintre activări și acțiune de pregătire, în timp de pas și de ducere a luptei, în timp de război, este legat
de aplicarea unei violențe armate și de consilieri Îngrijirea este importantă pentru a putea avea, în
special despre ființe umane și societăți. Convergența eforturilor pentru toată lumea, indiferent de
natură și specializare a acestora (combatere, sprijin, protecție, logistică), precum și supunerea
conștientizează un comportament personal structuri militare voinței și decizii comandantului, vizând
realizarea obiectivelor, sunt impuse de specificitate acțiunilor militare, precum și de a conștientiza
consecințelor, este posibil să se stabilească un plan, mai ales în condiții de armare a conflictelor: acțiuni
cauzatoare de moarte asupra personalului adversarului. Majoritatea specialiștilor militari subliniază
pentru că poate acționa o conducere este pusă, cu sarcina, în evidență de realizarea obiectivului unic,
victorie prințică prin acțiunile coordonate ale unor elemente cu posibilități diferite și prin realizarea unor
forme și a obține foarte diverse31. ) Principiul corespondenței dintre autoritate și responsabilitatea
managerilor militari evidențiază modul în îngrijirea sunt formulate și aplică norme și exigențe cu privire
la exercitarea formală și informală a puterilor, în raport cu răspunderea ce le revine pentru conducerea
eficientă a structurilor militare. în exercitarea prerogativelor ce-i revin, comandant iși manifestă
autoritatea prin decizie și ordinea pe care le îngrijesc formulează și prin îngrijirea acesteia asigură
subordonarea voinței subordonate, în poziția în drepturi și drepturi cu îngrijire a investitului oficial. Pe
de o parte, o intensitate perceptivă a autorității și o supunere autentică și intenționată să comporte
propriile subordonați sunt voinței comandantului sunt raportate direct proporțional cu competența
continuă, rezultate pentru pregătiri științifice, profesionalism, calitative și experimentate în conducere
Firesc este, deci, ca intre autoritate Și responsabilitatea plus competența sä există un echilibru
perfect.În general, în regulă militare și standard de promovare a unui cadrelor militare există norme
relevante pentru aceste cerințe. comun obiectivelor inițiale este o Supremația mare foarte gravă, pe
care le poate atrage nerealizarea 31 A. Nour, op.cit., p. 24.

G) Promovarea spiritului de echipă este, pentru managementul modern, unul dintre cele mai
reprezentative principii. Toate structurile militare au în organigrama proprie elemente de conducere de
vârf echipă managerială formată atunci-o componentă decizională unipersonală, reprezentată prin
comandanții ori șefii și șefii compartimentelor ce compun subsistemul decizional al comandamentului.
Potrivit lui Henri Fayol, în lucrarea Administrarea industriei și generale, echipa managerială este un
organism destinat să vină în ajutor șefului în indeplinirea misiunii sale de vânzare personale ". Acestea
sunt acceptate pentru a putea asocieze viziunea actuală, pentru căreia: introducerea în realizarea unei
anumite forme de funcționează în echipă și echivalează cu o conducere colectivă, ci este o modalitate
eficientă a unui sprijini care conduce conducătorul sau buzele timpului necesar pentru rezolvarea
problemelor în fața problemelor sale mai complexe; Dincolo de aspecte de ordine funcționale ce impun
lucrul în echipamente ca să modifice o realizare a unui management capabil să poată răspunde să
solicite și să se întoarcă lumi moderne, atunci se poate folosi mai puțin din perspectiva de fapt mai
importantă pentru a vedea mai mult decât mai mult decât bine mai mult Încă o minte excepțională ".
Prin umare, cu cât putem organiza organizații organizaționale va fi mai colaboratoare și găsite în
comunitate mai multă alternativă viabilă, poate să rămână în judecată și să alegem cele mai mai
avantajoase soluții de a răspunde la problemele complexe manageriale va exista mai multe
disponibilități asociative, mai puține puteri organice nejustificate și o angajare totală pentru traducerea
în fapt, se pot organiza organizații vorbește în ce mai bine. h) Principiul de promovare a criteriilor de
performanță în conducere sunt cele care sunt necesare, există un sistem de criterii, care cuprinde
standardele care pot fi utilizate în cunoștințe profesionale, manageriale, calificate și abilitate de
conducere și, mai ales, o prestație în funcțiile de comandă și stat major pe câteva trepte ierarhice.
STANAG-urile (standarde de execuție și evaluare) constituie un instrumentar util pentru gestionarea
activităților militare, rezultate rezultate folosind-se pentru constituirea bazei de selecție, crearea și
promovarea militarilor în funcții de conducere. Important și etic este ca, în ansamblul integrat al
activităților de evaluare și promovare, locul central să nu-l ocupe testele de cunoștințe și aptitudini,
trebuie să fie complet complet de cunoașterea profundă subordonată, din perspectiva modului în
îngrijirea aplicată în practică cunoștințe teoretice și de potențialul trebuie să cuprindă calitarea lor
manageriale în conducerea structurilor militare, 42

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale Rolul pentru informații este esențial pentru
a oferi elementelor de cunoaștere necesare comandanților și statului major pentru conducerea cu
eficiență și unități militare. Informații sunt necesare pentru obiectivele anterioare și trebuie realizate de
către lor, pentru adoptarea deciziilor, asigurarea unei organizații raționale, antrenarea subordonaților
necesare realizării sarcinilor, evaluarea rezultatelor obținute în privința, precizarea direcției și
modalitățile de acțiune în materie de spori eficienței activate sunt necesare desfășurarea în unitate.
Astfel, pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale unităților militare, este necesar ca informațiile
necesare să poată fi realizate simultan celebrității funcțiilor clasice să fie astfel sisteme: funcție
decizională, funcție operațională, funcție educațională și funcție de documentare. Funcția decizională
exprimă menirea sistemelor informaționale de asigurare a informațiilor despre informații necesare
fundamentării tuturor categoriilor de decizii, așa cum sunt afirmate și anterioare. În fond, deciziile sunt
rezultate în ceea ce privește procesele în materie de culegere, confirmare, prelucrare și transmitere a
informațiilor. Informații despre, fluxuri și circuite informaționale, nu se pot vorbi despre condiții minime
pentru fundamentarea unor decizii eficiente. Funcția operațională este cea pentru îngrijirea
informațiilor necesare asigurării operaționale în ceea ce privește deciziile luate și, implicit, realizarea
obiectivelor strategice ale organizației. Prin urmare, se pot informa despre totalitatea informațiilor, dar
și ansamblul circuitelor și fluxurilor de informații pot contribui la intelegerea corectă a deciziilor
adoptate, și pot fi transmise și aplicabile. Funcția educațională a sistemelor de informații rezidențiale
despre asigurarea informațiilor ce au caracter formativ, prin tratarea căror este determinată sau crearea
unui efector educațional în planul individual și organizațional în întregul personal. Functia de
documentare a sistemelor de informare regulata menirea lui de a face informații referitoare la utilizarea
informațiilor care pot avea cunoștințe personale, posibilă o fixare ulterioară pentru luarea deciziilor. În
concluzie, subsistemul informațional este o componentă a bazei de gestionare a organizației militare, ce
realizează funcții multiple, pot să le accentueze dinamic. În condiții de o anumită profunzime și de rapid
transformare în domeniul informatic, informațiile pot deveni mai importante în ceea ce privește
importanța, în timp ce un cuvânt greu de spus în realizarea obiectivelor propuse, asigurând, în mare mai
multă, funcționalitate organizațională și, totodată, deschidere și drumul răspândit performanță . 44
Capitolul II-Procesul de management în organizația militară 2.4. Componente de gestionare a
organizațiilor militare 2.4.1. Sistemul informațional este necesar pentru a da informații despre
importanța lor și este deosebit de important în cadrul organizațiilor sau a organizațiilor, care poate fi
evidentă în ceea ce privește organizarea managerială a organizației militare, care nu are proces de luare
a deciziei este foarte ridicat și nu poate suporta acest punct de la Vizionarea atingerea obiectivelor ar fi
puternic periclitate. Acestea sunt în componența elementelor tradiționale ale unor astfel de sisteme:
informații, informații, informații despre circuite, fluxuri, proceduri și instrumente de tratare a
informațiilor. Actul esențial al activității manageriale, al deciziei constituie produsul cel mai
reprezentativ și, oricând, instrumentul cel mai eficace al acesteia. Luarea deciziilor este o parte
importantă a muncii managerilor militari. Conducerea din organizație militară ia decizii constante atunci
când se pot concretiza funcții de previziune, organizare, coordonare, antrenare și control. Luarea
deciziilor nu constituie o funcție aparte, izolată a managementului, ci, mai curând, miezul comun al
funcțiilor manageriale. Întreaga administrare poate fi rezumată, în esență, la o înălțare a deciziilor, iar
complexitatea și diversitatea în crearea mediului în îngrijirea activității organizației militare generează în
permanență o problemă pentru a rezolva o soluție impună și să aplice o anumită decizie. Îngrijirea
calității se manifestă prin îngrijirea calității deciziilor și se adoptă pentru găsirea unor soluții pentru
problemele militare specifice, pentru organizarea fiecărei trepte ierarhice. În cazul deciziilor necesare
organizației militare, adoptarea deciziilor implicate experiență și creativitate, dar, nu în ultimul rând, se
poate crea o decizie de implicare a dreptului „materie prima”: informații. Odată adoptă decizile vor
putea fi transmise spread executare, iar după executarea acestora se poate realiza controlul indeplinirii
lor, decidentul primind astfel de informații despre rezultatele aplicării deciziilor adoptate. de feedback
ce va cuprinde informații despre stările și punerea în aplicare a deciziilor luate. Pe baza unui sistem de
sistematizare, poate fi corectă acțiunea de a implementa o decizie sau poate interveni asupra procesului
decizional însuși, ceea ce poate avea un efect benefic asupra executării și eficienței procesului
managerilor al

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale în luarea deciziilor și materializarea actului

de comandă în documente pentru conducere și informare. Comandamentul este un element de
structură, organizare pentru exercitarea acțiunilor de comandă și investiții, prin acte normative, cu
competențe specifice în domeniul acțiunilor militare. Aceasta poate exercita acțiuni de comandă a
tuturor elementelor structurale organizațiilor militare, a permite activități de previzune, organizare,
coordonare, antrenare și control. Comandantul este autoritatea, investită legală, îngrijită exercitarea de
comandă asupra personalului structurilor subordonate, precum și despre cât mai exista temporar în
subordine. Un comandant, în orice situație, răspunde de îndeplinirea misiunilor încredințate în ceea ce
privește îngrijirea sau comandantul. Puteți răspunde de multe ori poate fi delega, ci doar activități
concrete pentru suma atribuită vânzării, decizia finală și responsabilitatea finală se pot reveni. Statul
major este structura de control a comandamentului prin îngrijirea comandantului realizează actul de
comandă pentru subordonat. Statul major este organizat pentru a compartimenta funcțiile și pentru a
permite activități: urmărirea și asigurarea îndeplinirii deciziilor luate de comandant; asigurarea
comandamentului și unităților lor subordonate, în timp ce sunt utilizate, informații pentru crearea și
gestionarea activității militare; face evaluări ale situațiilor și eficienței pentru a anticipeza eficiența;
stabilește cursuri acțiunilor militare și propune comandantului cursul optim pentru indeplinirea
misiunilor; întocmirea documentelor pentru pregătirea și schimbarea acțiunilor militare. 2.4.4. Sisteme
metodologice Sisteme de funcționare: a) asigurarea suportului de metode și tehnici manageriale pentru
susținerea unor actiuni manageriale de comandare: b) creșterea eficientă a muncii a managerilor, din
perspectiva perspectivelor portofoliului de activități al celor; c) asigurarea unui grad ridicat de științifică
a lucrătorilor pentru echipamente; d) amplificarea gradului de funcționalitate și de competitivitate a
organizației militare. În general, în organizația militară sunt disponibile în principalele sisteme, metode
și tehnici de management, adaptați specificul activităților proprii: metodologice pentru organizația
militară îndeplinește C-tin Teleșpan, L. Stanciu, Fundament teoretic-aplicativ ale deciziei, Sibiu, Editura
Continent , 2000, p. 17. 33

Capitolul II-Procesul de gestionare în organizația militară 1. managementul prin obiect% 3B 2.

managementul prin bugete; 3. managementul participativ; 4. managementul prin excepții: 5. metoda
ședinței; 6. analiza SWOT; 7. metoda delegării. Arătați impune, puteți vedea implicate unități necesare
și subunitate Armatei Române în acțiuni militare imediate în legătură cu Aliatul NATO și Uniunea
Europeană, găsirea de soluții pentru utilizarea instrumentar metodologic pentru managerii militari,
îngrijirea să fie ajutat la crearea eficienței de administrare a individualității și a echipelor de conducere.

Managementul organizației militare - Elemente fundamentale CAPITOLUL II DECIZIA ȘI PROCESUL

DECIZIONAL ÎN ORGANIZAȚIA MILITARĂ „Toate hotărârile trebuie să rămână în mod obligatoriu, adânc
despre fiecare poveste individuală, fără influența înalte”. Titu MAIORESCU 3.1. Elementul central al
procesului de gestionare a constituțiilor deciziei de gestionare și a îngrijirilor sau a îngrijirilor în toate
funcțiile sale de gestionare și a unei căruți de calitate depinde, în mod fundamental, eficient. Ordinea în
timp și îngrijire sunt îndeplinite de cätre orice obiectiv de îngrijire a conducerii sau influențarea rațională
a obiectului condiții în stabilirea stabilirii obiectivelor și realizării obiectelor. caracterizează prin gradul
inalt de Sistemul militar este extrem de complex, miza trebuie să fie activă în sistem în ceea ce privește
importanța cardinală - victoria (succesul) în relația conflictuală, violentă cu ajutorul adverselor militare,
cu inamici de trupă: în special trebuie observate că o serie de consecințe ale acțiunilor, precum eroarea
sau eșecul, se răspândește în mod special de alte sisteme ale acțiunii umane, sau condiții existențiale-
valorice absolute, ele echivalează-se prin care se utilizează distrugeri materiale și, înainte de orice, prin
pierderea vieții omenești: În acest registru comparativ, trebuie să observe , se deosebesc de toate
celelalte sisteme ale organizațiilor și acțiunii umane, pot fi militare care sunt caracteristice tripla
ipostaziere de fixare a acțiunii de stocare a locului de război și a zonei intermediare. Fáră îndoială
pentru această determinare a caracteristicilor organizației militare, obligatoriu pentru a adapta
existența. 34 Ibidem, pag. 3. 48

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale Fiecare decizie trebuie să fie adoptată de

către organismul managerial în aie cănui sarcini de serviciu este înscris prin documente organizatorice.
„Pasarea” decizilor în sus pe verticala sistemă ierarhică poate exprima fugi de răspundere unui cadrelor
de conducere cărora le revine elaborarea deciziilor respective.La fel de periculoasă este această situație
a delegării adoptării decizii la nivelurile ierarhice inferioare, dacă nu se dispune de informații pertinente
de armonizare Deciziile sunt elaborate în organizație. Deciziile sunt exprese felului în îngrijirea
comandantului și subordonărilor sale percept și identificate modalitatea de a îndeplini misiuni primite.
3) Să fie clară, concisă și necontradictorie, poate presupune ca prin formularea deciziilor să se precizeze,
fără interpretare, conținerea situației decizionale (variante, criterii, obiective, consecin Țări etc.) astfel
încât toate persoanele participante la fundamentarea sau să pună în aplicare decizii în ceea ce privește
interpretarea corectă a situației. Misiunile datează de Napoleon generalilor sunt de asemenea
clarificate, pot fi constituite și astăzi modele ale geniului. Claritatea și conștiința depind în modul
fundamental de utilizare a limbajului, fiind obligatoriu recurgerea la noțiuni și la reguli exprese, în ceea
ce privește raportul cu pregătirea către destinatarul mesajului. Exprimate verbale, grafic sau sub formă
de text, hotărâre trebuie să ne spună și să repetăm, să exprimăm pleonastice etc. mai exprime nici
esențialul. Strâns legată de concizie este precizia, buze de echivoc, denumire exactă a acțiunilor de
executare, stabilizare riguroasă a momentului, locului, a unui director, a direcției, aliniameritului etc.
expresii ca: destul, suficient, poate mai mult, poate, vă vedeți strădui så, veți căuta să, puteți putea, să
se extindă dimineață etc. 4) Så fie oportunitate, adicã să vizeze elaborarea și implementarea deciziei În
orizontul timpului solicită situația sau problemă decizională, de regulă, este preferată sau decizie bună
pentru a pune în aplicare în defavoarea unei decizii foarte bune, dar luate cu întârziere. Oportunitatea
deciziei adoptă această afirmație atunci când aceasta este ilitatea de Ibidem, p. 27. G0

Capitolul II-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară A decide să permită un multime de

modificări variabile de acțiune, care să permită să le acorde criterii, să aibă grijă să fie considerată mai
avantajoasă pentru atingerea unor obiective. Poate defini definiția exprimată, în ansamblu, etapizarea
logică a elaborării deciziei, și anume: stabilirea și cunoașterea obiectivelor, studiul realităților necesare,
analiza consecințelor variante posibile și posibilități de a pune în aplicare un decizilor. În literatura de
specialitate, decizia managerială este privată ca fiind acea decizie de îngrijire sunt urmate de nemijlocit
asupra alegerilor și acțiunilor ale, chiar și de alte persoane. Gestionarea deciziei este diferită de decizie
personală, pentru că este implicată în permanență de două ori (hotărâre și executant) și sunt în
continuare în vigoare în materie de ordin economic, tehnic, uman, educațional etc. Decizia managerială
în domeniul militar trebuie să indeplinească cerințele de raționalitate, valabile universale pentru orice
sfat de organizație: 1) Să fie fundamentate științific, să se înțeleagă în condiții reale de acordare a
organizației militare și să fie instrumente științifice adecvate pentru îngrijirea practică , improvizația,
rutina și voluntarismul. Managerii militari trebuie să poată avea cunoștințe suficiente și să prezinte
decizii, să cunoască metodele și tehnicile de optimizare a deciziei. Desconsiderarea științei, în practică în
ceea ce privește tehnica și umanitatea, reduce sigurul insuccese. De exemplu, este firesc, pentru
străpungerea căruia există un anumit gen de orbi, este aproape să calculăm o serie de factori: greutate
proiectilului, energie cinetică a unei părți, unghiul de impact, duritate materială etc. Sau în ceea ce
privește privește lupta modernă trebuie să fie cuantificat aspectul moral.al acțiunii militarilor și
îngrijirea este de factori precisi: acceptarea scopului războiului; conștientizarea de către personal la un
nivel propriu propriu de pregătiri: imaginea despre inamic; cal poate armamentului; starea
echipamentului; încrederea în comandanți; coeziunea internă a subunităților; climatul psihomoral
dependent de tipul relației interumane: starea de oboseală a trupelor; 2) Să fie imputernicită, în sensul
că trebuie să adopte managerul militar (comandant) în ale cărui sarcini este inscrisă în mod expres în
cazul în care poate să dispună de cunoștințe, calitatea și capacitatea de a crea fundamentarea respectivă
a deciziilor.

: Capitolul III-Decizie și se pot lua decizii în organizația militară pentru a ști cunoștințele executate în
timp util - în sensul de a oferi un timp suficient de timp pentru ca subordonații să pregătească
implementarea deciziilor și, în ultimele rânduri, încadrarea derulării activate sunt necesare în timpul
alocatului. 5) Så fie eficient, pentru a urmări obținerea unui efect sporit în condiții de diminuare a
efortului depus. Criteriul de apreciere a activităților de gestionare este eficient, iar decizia (logica
absolută) este obligatoriu så vizeze maximizarea eficienței de îngrijire se poate prinde prin
implementarea sa. O decizie militară poate fi eficientă prin originalitatea comandă necesară unei situații
încadrate în ceea ce privește limitarea teoriei științifice și identificarea de noi modalități de îndeplinire a
unei misiuni, față de îngrijire adversarul nu se poate vedea. În prezent, este nevoie de un efort de
creare a mării pentru a face o modalitate de a face un acțiunilor de luptă care să pună în față un
adversar, o claritate și o cifră superioară, în ceea ce privește aspectul inferiorității, se poate vedea în fața
posibilităților și dotărilor militare actuale. 6) Să fie integrat și armonizat în ansamblul adoptat decizional.
În domeniul militar se impune cu necesitatea integrării pe verticală și pe orizontală a deciziilor, întrucât
sunt prea puține situații în îngrijirea problemelor decizionale vizează doar aspecte disparate sau unice.
De aceea este corelarea deciziilor luate de fiecare comandant cu deciziile adoptă nivelurile ierarhice
superioare este obligatorie pentru a obține o succesitate aplicabilă deciziilor pentru fiecare eșalon în
zona de responsabilitate. 7) Să fie complet, adică să cuprindem toate elementele necesare intelegerilor
exhaustive într-o decizie, o parte a unei părți, și punerea în aplicare a părții, în parte. În consecință,
decizia trebuie să cuprindă detalii despre toate elementele de vânzare componente: obiectivul urmärit,
executant, modul de acțiune modal, responsabilitatea aplicabilă deciziei, termenele de aplicare,
subdiviziunile organizatorice implicate, fondurile necesare etc. Libertatea de acțiune a executanelor în
implementarea deciziei se stabilește în mod clar și se comunică în mod obligatoriu. DE Să fie realistă.
Realismul este o condiție sine qua non și presupune corelarea exigentelor decizionale sau capacitate de
luptă, cu posibilități fizice, intelectuale și psihomorale ale trupelor proprii și ale adversarului, cu baza
materială, cu direcție tehnică la dispoziție, cu distanțe de parcurs, cu obstacol de trecut , cu alte condiții
exterioare și, neapărat. cu timpul aveam nevoie de dispoziție.

Managementul organizației militare-Elemente fundamentale 3.1.2. Tipologie deciziilor Decizie militară,

orice decizie managerială, se poate grupa după o serie de criterii ", astfel: 1) După gradul de cunoaștere
în mediul ambiant și natură variabilelor de îngrijire influențează rezultatele potențiale potențiale de
obținere: a) decizii în condiții de certitudine, caracterizează existența unei stări singure în condiții de a
putea atinge, îngrijirea va apărea cu siguranță (probabilitatea de aplicare este egală cu unitatea). (b)
decizii în condiții de risc, caracterizate prin existența a două sau mai multe stări ale condițiilor în care pot
fi atinse, pot pot apărea cu o probabilitate cunoscută (0 sps 1); suma probabilităților de manifestare a
tuturor condițiilor poate atinge obiective este egală cu 1 (p = 1); variabilele cu îngrijire sunt funcționale
sunt mai greu de con trolat neputând fi previzionat în totalitatea evoluției lor se poate face (de
exemplu, alegerea modalității de a-și asigura o ședință de tragere în funcție de condiții de timp, anotimp
și a privi vremea etc.); c) decizii în condiții de incertitudine, caracterizate prin existența a două sau mai
multe stări ale condițiilor de atingere a obiectivelor, a căror probabilitate de apariție nu se cunoaște;
variabilele cu îngrijire se pot lucra sunt necontrolabile și nu putem fi previzionate în fața evoluției lor (de
exemplu, planificarea unei acțiuni militare etc.). 2) După numărul de îngrijire a persoanelor se
întemeiază decizia: a) decizil unipersonale, elaborate și fundamentate de un singur personal (de
exemplu, ordin de acțiune elaborat de comandant de grup etc.); b) decizii de grup (participative),
elaborate și fundamentate de mai multe persoane (de exemplu, proiectul de buget pentru o anumită
unitate militară pentru anularea următorului). 3) După numărul de criterii decizionale, care stau la baza
fundamentalării: a) decizii unicriteriale, fundamentează baza pe care trebuie să le poată avea criteriu (de
exemplu, alegerea variantei de a dezavantaja o coloană de transport în funcție de distanță de parcurs
etc.);

Capitolol II-Decizie și poate fi decizional în organizația militară b) decizii multicriteriale, fundamentează o

bază a două sau mai multor criterii (de exemplu, alegerea cursului optim de acțiune în funcție de condiții
luptei, teren caracteristicile terenului, condiții de anotimp și privire a vremii etc. .). După alte criterii,
deciziile se clasifică astfel: 4) După orizontul și implicarea deciziilor. decizii strategice, tactice și curente.
5) După frecvența cu îngrijirea se iau: periodzii periodice, aleatorii și unice. 6) După posibilitatea
anticipării; decizii anticipă și imprevizibile. 7) După amploarea sferei decizionale a decidentului: decizi
integrale și avizate. 3.1.3. Componentele procesului decizional militar Procesul decizional militar este,
de reglementare, specific deciziilor mai complexe și implică un consum de timp care poate fi în regulă
orelor, zilelor sau clar a început. Astfel, este necesar să se culegă și să se poată analiza anumite cantități
de informații, se stabilesc obiective și criterii decizionale preliminare și se pot consulta mai multe
persoane în ceea ce privește delimitarea exactă a situației decizionale. „Deci, în esență ar putea fi
decizional constă în ansamblul fazelor prin carora se pregătește, adoptă, aplică și evaluează decizia
manageriala 38 Astfel, în cadrul procesului decizional intâlnim sau a unei serii de componente, ce poate
aborda concomitent și corelat. a) decidentul; b) mediul ambiant (endogen și exogen); c) multitudinea
variantelor decizionale; d) multitudinea criteriilor de alegere a unei variante celebre mai apropiate de
optim; e) multitudinea consecințelor și a implica decizii; multitudinea obiectivelor urmärite.

Capitolul III-Decizia și utilizarea decizională în organizația militară Mediul ambiant poate asigura condiții
interne și externe de îngrijire a puterii de influență pentru implementarea și calitatea deciziei. Printre
caracteristicile mediului ambiant, îngrijire iși pun cel mai mult mai multe amprenta asupra deciziilor,
intâlnim: mobilitatea condiționată a obiectivelor interne și externe și caracteristicile contradictorii ale
vânzării. Mulțimea consecințelor este ansamblul rezultatelor de îngrijire a potențialului S-ar obține
aplicarea unor variante decizionale aplicabile în funcție de criterii și stări în condiții de respectare a
situației decizionale. Stabilirea consecințelor este necesară pentru a preveni, îngrijirea nu presupune
prea multă exactitate, pentru că nu poate cunoaște certitudinea cauzelor care să poată determina
produsul lor, dar poate îngriji sau poate valorifica alte decizii. 3.1.4. Etapele procesului decizional în
organizația militară De regulă, pentru orice sfat de organizație, pot fi cuprinse în decizii și informații
(figura nr. 3.2.): Identificarea și definirea problemei; stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale;
stabilirea variantelor decizionale posibile; alegerea variantei optime; aplicarea variantei optime;
evaluarea rezultatelor. a) identificarea și definirea problemei Rolul decidentului în ceea ce privește
etapele constante într-o identificare sau o problemă decizională și o diferență de una nedecizională.
Sesizarea unei situații decizionale constante în operațiunea de constatare a mai multor categorii de
acțiuni pentru realizarea obiectivului. Poate fi definit o problemă decizională se impune cu mai multe
decizii de grup, întrucât se poate stabili o situație care permite o mai bună comunicare a unui grup
colectiv de idei. Necunoașterea perfectă este o problemă decizională poate să genereze negativ,
indiferent de corect ar fi parcursuri și de timp ale procesului decizional. Referitor la acest aspect. Peter
Drucker afirmă că: „un răspuns corect este o întrebare care trebuie să poată să fie lucrul cel mai inutil,
dacă nu sunt clar", b) Stabilirea criteriilor și a obiectivelor decizionale Pot lua mai multe valori, acestea
sunt reprezentative pentru a atinge obiectivele decizionale posibile în ceea ce privește consecințele,
obiectivul pentru procesele decizionale, această perspectivă despre criteriu, este prapus în față pentru
același criteriu 55.

Multitu dinea Multitudinea criterilor de alegere a varlantel celel mal Multitudinea varlantelor
decizionale consecintelor sla Implicatiilor deciziei Medlul amblant Multitudinea oblectivelor Decddentul
urmarite apropiate de optim Fig. 3.1. Componenta procesului decizional- localizează în funcție de
madalitate de operaționalizare și respectă în practică Dată fiind varietate situație și prelucrare
decizională implicată în organizația militară, de reglementare deosebită de eterogene sub aspecte
parametri structurale, funcții și conjuncturali, impune - obligatoriu - abordare exactă a componentelor
implicate. Decidentul este cazul sau grupul de persoane care urmărește să aleagă varianta cea mai mare
avantajoasă din mai multe posibile, pentru a vedea obiectivele, sarcinilor, competențelor și
responsabilității circumscrise postului (funcției) pe.care il (0) .ocupă. Multimea variantă decizională este
ansamblul tuturor posibilităților de acțiune față de situația decizională și de îngrijire poate alege decizie.
Alegerea variantei decizionale optime se face față, după caz, metoda corectătoare proprietății modelului
caracteristicii matematice situate decizionale. Mulțimea criterială este decizională și se repetă în afară
de a se decide, cu ajutorul cärora analizează aspecte reale în ceea ce privește procesarea decizională,
Obiectivele decizionale sunt niveluri ale criteriilor decizionale propuse de a decide pentru a fi atinse și
sunt disponibile în analiza stabilirii condițiilor obiective. Doua criterii sunt independente dacă se pot fixa
obiectiv în ceea ce privește un criteriu nu influențează stabilirea unui alt obiectiv în ceea ce privește
criteriu și sunt interdependente în caz de contrar De exemplu, costuri și profituri sunt criterii
interdependente, iar costul și calitatea sunt independente . 54 PROBLEMA DECI DECIZIA

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale În ceea ce privește tranziția și ordinea

respectivă, trebuie să se acorde o atenție asupra grupurilor critice, precum și proprietăți de dependență
și independență. Situația decizională medie stimulează identificarea și definirea problemei obiectivului
Stabilizarea alternativă AplicareaEvaluarea rezultatelor deciziei Precizarea Luarea deciziei DECIDENTUL
Fig. 3.2 Modelul dinamic-strategic-normativ de elaborare a decizilor. C) Determinarea variantei
decizionale Prin identificarea problemei decizionale, în cadrul primelor și alpei, în condiții decidentale
sunt create mai multe variante de rezolvare a problemelor respective. Sunt variabile sunt analizate în
detalii în această etapă prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a unui obiectiv decizional,
cu ajutorul criteriilor decizionale. Variantele despre problemele decizionale pot fi considerate ca
modalități de realizare a unei acțiuni. Poate să se precizeze că nu se poate vorbi de o importanță mai
mare sau mai mică care poate varia diferitelor pâna În alegerii variante optime. d) Alegerea variantei
optime este posibilă după ce este cunoscută în literatura de specialitate și sub denurmarea de, decizie
propriu-zisă ", atunci în împărțirea ei sunt locați de alegere din mai multe cai de acțiune a uneia,
îngrijirea răspunde cel mai bine criteriilor de a permite. Flecàrei variante, evidente, sunt corecte pentru
consecințe și trebuie, rădăcina lor, analizate toate perspectivele decizionale în alegerea variantei optime
pot fi mai multe metode, în funcție de condiții concrete ale problemei decizionale. 40 C-tin Teleșpan, L
Stancu, Fundamental teoretico-aplicative ale decizini. Sibiu. Editura Continent, 2000, p. 61.

Capitolul III-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară e) Aplicarea variantei optime După
ce a fost preferată varianta cea mai avantajoasă din perspectiva obiectivelor decizionale, urmărește
redactarea, transmiterea și aplicarea acesteia. Cu câteva decizii reutilizabile se motivează din punct de
vedere al eficienței deciziei luate, se pot realiza în timp ce obiectul este condiționat în condiții mai bune.
Atunci când este executant nu este convenabil de eficiență decizională, el nu a participat la toată
capacitatea în realizarea acestor decizii. f) Evaluarea rezultatelor Procesul decizional se împărtășește cu
compararea rezultatelor obținute în raport cu obiectivul propus, în scopul depistării abaterilor.
Următoarele etape sunt un rol deosebit în continuarea punctului de vedere retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, în sensul că în bazele sale sunt tragice concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu în procesul
de gestionare, ciclu de îngrijire trebuie să se desfășoare un nivel calitativ superior . Din punct de vedere
al proceselor etapelor procesului decizional nu există diferențe față de clasic decizional în gestionare,
apar, însă, se pot particulariza în părțile trepte rămase, care trebuie să prezinte organizații militare,
acestea pot fi *: a) Inițierea planificării este față de baza directivă la eșalonul superior sau din
proprietatea inițiativă, bazele sale sunt deduse, se pot vedea evenimentele militare de îngrijire sau în
zona de responsabilitate a unității. în caz de ultimul caz, declanșarea acțiunilor se va confrunta cu
aplicarea directivei în vigoare în ceea ce privește eșalonul superior sau, în afară de unele excepții, atunci
când este posibil să se ofere aprobarea ordinului comandantului. În ceea ce privește și sunt, sunt locuri
mai importante în ceea ce privește insuficiența primită sau aprofundarea celebrului dedus pentru a fi
comandant. Este necesar să putem crea concepții de acțiune superioare, să identifice sarcinile
repartizate, celebrele rezultate ale situației, misiunea și scopul și să le punem în relație cu factorii
situației. Apoi, se trece la elaborarea problemelor principale ale planificării, îngrijirea constației în
reformarea acțiunilor, identificarea acțiunilor limită, a necesităților de informații și a stabilirii privitor la
coordonarea compartimentelor și a activării necesare pentru executarea planificării.

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale Elaborarea orientării Inițierea planificării

conceptuale de acțiune personală Elaborarea planului de acțiune Revederea planului de acțiune HI
Organizarea activităților fortelor Coordonarea activităților fortelor Controlul aplicării planurilor de
acțiune Fig. 3.3. Etapele procesului decizional în organizația militară Reformularea misiunii se confruntă
clar și concis, pe moduri probabile de actiune, detaliind: cine execută acțiunea; trebuie să trebuie bine;
când trebuie să ai loc acțiunea; unde va avea loc și de ce se execută. Pentru a-și reformula acțiunile,
comandantul stabilesc puterea de greutate, K punctele decisive, direcția de efort, punctele critice,
capacitatea operațională a sfârșitului acțiunii, identificarea limitelor acțiunii vizează două aspecte:
obligații, îngrijire se pot referi la ceea ce trebuie să poată fi unitate și sunt temporale, spațiale și
acționează și restricții, îngrijire se referă la ce trebuie să ne putem asigura unitatea și pot fi politice,
diplomație, social, moral, juridic, religioase, etnice, acțiuni. b) Orientarea personală implicată în
planificarea acțiunilor se execută pentru a controla sau pentru a crea șeful de stat major și cuprinde:
evaluarea situației, prezentarea conceptului eșalonului superior, îndrumarea pentru planificare. c)
Elaborarea conceptuală a acțiunilor pentru a se putea orienta către bazele de orientare personală
implicate în planificare. Activități în acest stadiu sunt: elaborarea cursurilor acțiunii:> selectarea cursului
optim de acțiune; > precizarea deciziei.

Capitolul tIl-Decizia și se poate lua decizional în organizația militară Cursul acțiunii militare este
reprezentat de un plan sau de o schemă de îngrijire cuprinde sau înșiruire logică de acțiuni ce urmează
să stabilească o structură de forță pentru indeplinire a unor misiuni, în funcție de situație și de a avea
încă la dispoziție, se pot întoarce mai multe cursuri ale acțiunilor militare considerate viabile. Un curs
este viabil atunci când: respectați concepția eșalonului superior sau intenția comandantului; duce la
îndeplinirea misiunii; Poate fi sprijinit pentru a folosi disponibilitatea; respectă armate conflictelor. Pe
mäsură ce analiza cursului cursate în mod evident de moduri de acțiuni nerealizabile, acest lucru este
mai luat în considerare. Selectarea cursului optim de acțiune presupune executarea recunoașterilor și
estimării comandantului. Recunoașterile au, în principal, scopul de a verifica informații despre zona
acțiunii cunoscute, influențând caracteristicile în ceea ce privește fortele și fezabilitatea cursurilor
acțiunii. În uma recunoașterilor, se elimină cursurile nefezabile ale acțiunii, li se certifică și altele.
Estimarea comandantului se bazează pe cunoașterea personală a situației și pe estimările
comandamentului. Pe parcursul activității sale, comandantul analizează cursurile acțiunii militare, le
compară și decide cursul optim de acțiune. Analiza cursurilor acțiunii militare sunt scopul de a
determina un avantaj și dezavantajele fiecărui curs de acțiune. Pentru a analiza un curs de acțiune,
comandantul desfășoară toate activitățile: vizualizează ambelor forțe în ceea ce privește structura lor
logică; evaluează posibilitățile de succes față de acțiune inamicului; stabilește gradul de risc și
acceptabilitatea lui; stabilește acțiuni active și pasive pentru reducerea efectelor acțiunilor inamicului
pentru proprietarii proprii. Compararea cursurilor acțiunii forțelor proprii sunt ca scop stabilirea cursului
acțiunii de îngrijire militare sunt cea mai mare probabilitate de succes pentru a face parte de acțiune
inamicului. În următoarele comparații ale cursurilor, comandantul decide cursul optim pentru acțiunii
militare. Cursul optim poate fi unul dintre cursurile propuse inițial de cabluri majore, unul dintre cele
mai importante sau un curs nou, o formulă de comandant. Decizia comandantului, pentru o aplicație
corectă, trebuie să fie precizate pentru cei implicați în utilizarea planificării. Aceasta este necesară cu
suficientă detalii, în felul acesta Incât ofițerii din comandament trebuie să se întelege dacă este cazul, să
poată executa acțiunea pentru a face exact ce a făcut precizan sau pentru a putea continua. d)
Elaborarea planului de acțiune presupune detalierea conceptelor în ceea ce privește acțiunile și
constarea în planificarea acțiunilor fortelor, a unui grup logisticii și a asigurării acțiunilor și a protecției
trupelor. 59

Administrarea organizației militare-Elemente fundamentale e) Revederea planului de acțiune constantă

în analiză în vederea realizării actualizării și validării. Revederea în scopul actualizării este în față după
elaborarea și apoi periodice, în funcție de situație, pentru a le îngriji. Revederea în scopul validării este
față de finalizarea planului, de reglementare, de a oferi îngrijire ofițeri pentru a participa la elaborarea
lui, atunci când se poate folosi jocul de război. ) Organizarea acțiunilor forțelor presupune transmiterea
greșită a subordonărilor și realizarea măsurilor de îngrijire pentru a duce la îndeplinire prevederile
planului. Acest proces se desfășoară, de reglementare, după validarea planului de acțiune, dar, în unele
situații, măsuri și acțiuni de organizare se pot executa pot fi executate în concordanță cu planificarea
acțiunilor de forțelor. g) Coordonarea acțiunilor forțelor constă în corelarea eforturilor, armonizarea
diferențelor și a informațiilor reciproce, se stabilește pentru comandant și se execută pe secvențe ale
acțiunilor, pentru direcții, pentru misiuni și pentru obiective. Pregătirea este necesară pentru stabilirea
situației, în funcție de situație, pe teren, pe macheta terenului, pe hartă sau pe calculator. h) Controlul
comandamentelor subordonate vizează verificarea punerilor în practică a prevederilor din planul de
acțiune și se execută pe baza planului de control la intocmit pentru statul major. 3.2. Dimensiuni
psihologice ale adoptării deciziei În condiții moderne de rázboiului, lupurai depinde de un număr mai
mare de factori sau variabile, în comparație cu epocile precedente. În plus, este mai accentuat în
proporții semnificative caracteristice dinamice în luptei, situația de a pune suferințe modificări
importante la intervale scurte de timp. În ceea ce privește condițiile, sunt necesare decizii rapide,
îngrijite, din cauza crizei timpului, trebuie să se elaboreze bazele de informații insuficiente. Așadar,
decizia rapidă pentru îngrijirea sau reclama lupta în condiții războiului moderne trebuie să poată avea o
valoare euristică clar dacă informațiile despre îngrijire și se pot baza sunt incomplete. Acéasta
presupune, printre altele, și o anumită suplețe în relief în ceea ce privește planul de utilizare a
evenimentelor posibile, un avantaj sau „regretelor” care să aibă grijă, astfel încât să se poată antrena,
Rezolvarea problemelor decizionale implicate și o latură importantă cognitiv-rațională, jn sensul că și
depinde de modul în îngrijire sunt disponibile schemele și operațiunile logice. Dar, oricât de ridicat ar fi
gradul de raționalitate în situațiile respective, practica este încă în adoptare

Capitolul III-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară a deciziilor intervin, în momentul în

care se pot face mai mici sau mai mari, și sunt factori subiectivi, ei pot găsi adesea determinată pentru
succesul sau eșecul acțiunii. De aici, marea importanță pe îngrijire sau trăsăturile de personalitate ale
conducătorilor de mână actiunilor militare. Ca oricare dintre actele noastre, modulul de a decide este
specific pentru fiecare om, în ceea ce privește reglarea tuturor comportamentelor personale umane:
temperamentul, intelectul, caracterul, motivația (interesele) și emotivitatea lui. Ba mai mult, clar și
starea psihofizică de moment. 3.2.1. Intelectul și competența decizională Aptitudinile intelectuale
influențează deciziile prin aceea că, în fața necesară a unei soluții politice situații care se potrivește, sunt
inteligente, cu memorie bună, cu gândire rapidă, independentă, elastică, exploratoare, realistă,
divergentă și critică, cu o bogată experiență de viață (cu accent pe cea profesională), cu spirit de
observație și de capacitate să se orienteze în complexe de împrejurimi, cu o mare capacitate de
cuprindere, cu atenție deopotrivă concentrată, stabilă, dar necesită mobilă și distribuție, se decide mai
mult repede și mai corect în comparație cu celebritatea lipsei de a putea enumera. Cu o precizare
importantă: Uunele persoane cu nivel superior de inteligență se hotărăsc adesea mai anevoie, din cauza
cauzanclinației unei probleme în mod excesiv, a unei lucrări analize, de, a unei „lucrări nesfârșite, firul în
casă”. Memoria, ca factor esențial în ceea ce privește dotarea intelectuală, este constituită într-un
repertoriu mai bogat sau mai sărac de soluții aplicabile în situații de distribuire a materiei (rutină).
Desigur În măsura Tn care este cuprinzător, fidelă, cu capacitate de reproducere rapidă. Ea poate oferi o
schemă de acțiune îndelungată, ci și data neregulată privind prevederile legale, regulate, ordonate
primite, concluzii care se desprind din studierea poziției (diagnoza). Gåndirea rapidă, activă,
exploratoare, divergentă, realistă, critică, elastică, cuprinzătoare, inovatoare, organizatà, productivă,
creatoare, euristică, constituie suportul esențial al activității decizionale. Cercetările procesului
decizional sunt unanimi în ceea ce privește încrederea în ceea ce privește deciziile specifice în grad inalt
câmpului tactică necesară gândire euristică (creatoare), algoritmica noastră (schematică, mecanică). Cu
alte cuvinte, este necesară o capacitate de a face să fie mai ușor verigi, să se poată face mai cunoscute în
favoarea celei mai probabile, fără soluții stabile, fără a parcurge toate fazele și etapele necesare pentru
algoritmice. Cât privește formarea și permite capacitatea decizională, este util să se retină că să se
înțeleagă să se pună în funcțiune pentru utilizarea sistemului de acțiune sau să se aplice lor, în chip
mecanic, asimilarea de cunostinte în ceea ce privește modulul de adoptare a unui hotar, de principii, de
reglementare și de reglementare de norme.

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale clare și de algoritmi, dar cu condiții aplicabile

lor elastice, adaptive, în raport cu situația concretă. Prin repetare, unele secvențe se transformă în
prețuri și, clar în afișarea intelectuală, ceea ce poate scurta mai multe timp pentru rezolvarea
problemelor. Astfel, se automatizează capacitatea parțială a unei situații de investigare a faptelor
(informații preliminare), de o sesizare și recunoaștere a problemelor, a unei organizații, a unei anticipații
în curs de evoluție mai probabilă. 3.2.2. Inerția decizională Pledoaria pentru a face cuprinzătoare,
profundă și activă nu poate trece peste obiectele de inerție, al deciziilor anterioare ale osificării, pentru a
putea adopta eforturi îndelungate și participă la anumite colective. Se pot sublinia dificultăți
stabiliri.momentului.când se impune renunțarea deciziei anterioare și adoptarea unei noi noi, în acord
cu situația creată. Nu există niciodată mijlocul infailibil de a decide schimbarea atitudinii. De la
tenacitatea lăudabilă modificarea nejustificată, prematură a cursului acțiunii nu-i nici măcar un pas,
poate spune că există în sublim și ridicol. Insistând asupra aspectului care se îngrijește, se presupune
reglementarea obișnuite ale gândirii simpliste, nu este mai ușoară că istoria oferă multe exemple de
îngrijire a rezultatelor că persistența, aparent disperată, a dus la toate rezultatele. Churchill a continuat
să conducă eforturile de război către Marii Britanii, clar și în condiții pentru când sunt foarte mulți
analiști nu mai există niciun fel de speranță, atunci când este necesar să se impună cu germanii victorioși
peste toată păstrarea soluției pentru cea mai potrivită. Poate că tocmai asta a vrut să spună cel care a
emis opinia că în război obține victoria cel care rezistă cu un sfert de oră mai mult. Toate sunt bune,
doar că nu au reușit până acum să-i pună la dispoziție Hitler de a pune capăt rázboiului, cum și cereau
mulți în ceea ce-i privește, un dus la o catastrofă militară și politică de proporții și uriașe, design pentru
îngrijirea creării și condițiilor sale, mână de fior ", implicit pentru poporul geman. 3.2.3. Temperament și
decizie Temperamentul colorează într-o modificare specifică a activității decizionale. Literatura dezväluie
aspecte interesante pentru maniera în îngrijire hotărâtă aparținând diferitelor tipuri de temperament.
tipurilor temperamentale Intálnite în grupuri umane, menționate cu sangvinicii, cu înclinație lor spre
compromis, întindeți lucrări mai lejer, sau o anumită superficialitate fiindu-le caracteristică, se
decide.ușor, față a insista să explorăm mai multe variante posibile. Dacà observă că ceva nu se îmbină,
sunt gata să se adapteze corect, corect, să fie mai multe gânduri.

Managementul organizației militare-Elemente fundamentale artileriei austriece. S-a scris enorm despre
actul de curaj nebun de la Arcole, pentru că s-a întâlnit ca generalul să fie peisaj nelovit. În caz de
contrar, este greu de presupus că istoria este mai mare ocupată de persoană eroului. Așa cum rezultă
din amintirile marilor conducători militari sau ale celorlalte îngrijiri le-au stat în preajmă, în riscul general
se asumă nebunește, există în anumite valori estimative, unde și nu există un risc de calcul, Conduitele
riscante pornesc de considerare că este adversarul Vedeți o problemă alffel în cauzele, pentru că din
cauza modului este obișnuit de o rețetă (timidă, cu întârziere), o gândire a lui se închide în rutină, poate
vorbi în mod obligatoriu fără a putea ajunge la riposte de amploare. Una din tehnicile asumării riscului
constă în gradarea lor, în avansarea cu pașii.mici, fiecare dintre ei se află sub critică pragulă. Desigur, în
acest domeniu, în ceea ce privește riscurile, există mult subiectivism, ceea ce ar putea explica erorile
care sunt comit, insuccesele. Asumarea riscului este adesea efectului unor trăsături dezirabile către firii
omenești, și anume optimismul, încrederea în evoluție, până la urmă, favorabilă unei situații dificile,
considerând-le mai probabil, de asemenea, că poate răul nu se poate face posibilă tocmai lor lor. În
concluzie, armata noastră apreciază antefactul pe care amatorii de risc, aceștia sunt considerați
aventuriști. „A risca inseamna a conta pe lucruri mai curând improbabile, când este posibilă, un lucru
presupune ca lucrurile să nu fie sigure". Regulamentele militare pretind ca decizile să fie adoptate în
cunoștințe de cauză, adică după inlāturarea incertitudinii, a riscurilor. Din pācate. Se justifică perfect
acest lucru cu putință în toate imprejurările, din cauza faptului că ar trebui să rămână informații
suficiente, atunci când nu pot avea informații suficiente, decizia nu poate fi amânată, se poate opta
pentru varianta de îngrijire, ca mai puțin riscantă. Este să iubim inamicul cu tot ce ai nevoie de
disponibilitate, până la epuizarea tuturor mijloacelor de transport și forțelor. Douglas Reeman, în cartea
lui Intâlnire în Atlanticul de Sud, se descrie în fruntarea dintre un crucișător auxiliar englez și o navă grea
germană. Deși la un moment dat englezii nu mai aveau absolut nicio șansă, armamentul lor find mai
siab, clar învechit, ei nu au întors spatele, ci s-au angajat în luptă, cu furie disperări i. Intâmplarea a
făcut ca ultima lovitura să se îngrijească doar să poată trage să iubesc sau să-i urmeze urmărirea în față
în fața altor secunde. Explozia a fost bine de viólentā, încărcată și nedescrisă a provocat deflagrația
celorlalte torpile și nava mai puternică s-a scufundat în minutul acesta. În concluzie, pericol de decizie și
de decizie sunt periculoase.

Capitolul III-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară La rândul lor, colericii sunt hotărâți,
obișnuite, cu o grabă excesivă, adere Imbrățisând prima variantă ce vine în minte, apoi se poate justifica
astfel încât să se prefacă, făcând din asta un titlu de glorie. Din cauza faptului că ritmurile trebuie să se
activeze în ceea ce privește cerebrala, desconsideră adesea detaliile, nu se documentează suficient,
subestimează dificultăți și supraapreciază posibilitățile proprii, unde sunt și anumite temperaturi.
Nerăbdarea, graba, pripeala și impulsivitatea colericului, lentoarea pronunțată a: flegmaticului,
reținerile, lipse încrederii în sine ale melancolicului iși s-au învârtit cu puterea noastră, în cazul în care
sunt duratei procesului decizional, ci și cu conținutul lor. Graba este necesară în considerare a unor
factori și corelații, timiditatea nu consonează curajul, cu asumarea răspunderilor în condiții de încălzire,
față poate să se întindă în condiții de urgență în ceea ce privește situația necesară pentru a lua decizii
dificile, timp de reflexie. Flegmaticii, cu lentoarea lor specifică, se hotărăsc mai greu, fără a se putea
împărtăși de cele din jur lipsuri de hotărâre. În realitate, se documentează temeinic, cu accent pe latura
rațională. Analizați minuțioase, interesează-le pentru problemele de care există bărbați, care sunt
perseverenți, de tenacitate, Aportul lor este maxim în situația în care se poate lucra sub presiunea
timpului. Melancolicii nu sunt indicați pentru funcția necesară pentru folosirea frecventă a hotărârii
rapide, în situații incerte, ori sub presiune timpului. Fiind lung, lipsește energia de îngrijire și poate face
față în față adevărat risipă, se manifestă pesimism, scepticism și nesiguranță, pot capabili mai multe în
situații dificile, atunci când trebuie să fie hotărâte, atunci când mai târziu, atunci când trecerii execută.
În general, se decide anevoie, amână sub pretexte, tind så paseze obligarea unei hotări spre eșalonul
superior. 3.2.4. Îndrăzneala și asumarea riscului Autorii de literatură beletristică pe teme militare
glorifică de multe ori se acordă hotărâri, asumându-se și mari riscuri. Evident, ei laudă pe cei care
îngrijesc și procedează astfel și au reușit. Pe cei care care au suferit eșecuri 1i tratează dispret,
reproșándu-le că nu au prudență. si istoria nu-i deloc zgārcită în timpul tuturor felurilor. Din păcate.
scrierile cu pricina nu explică, fie cu aproximație, cam unde nu se găsește linia de demarcație dintre
deciziile echilibrate și cele riscante. Este limpede că atunci când, cu un drapel în mână, Napoleon s-a
avântat în fruntea soldaților îngrijire asaltau podul de la Arcole, el a luat o hotărâre cum ar putea fi mai
mai indrăzneață, dar în timpul timpului extrem de periculoasă pentru viața sa. Insa el nu era un ofițer
oarecare, comandant suprem al trupelor franceze de pe frontul din Italia și, duna toate regulile, locul lui
nu era în fruntea atacatorilor, sub focul dens al

Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale De prea multe autorități și încordare a unui

produs tocmai evenimentul nedorit. Tot așa, examinarea, supramotivații uitá și ce știu, încurcă noțiuriile
etc. Foarte evident este efectul negativ al supramotivării la tragerile cu câteva categorii de amament
individuale, pentru simplitatea faptului că, din cauza încordării sunt uitate de ochire, apare un tremur al
musculaturii , îngrijire duce la smucirea trăgaciului și creșterea exagerată a împrăștierii loviturilor. 3.2.7.
Emotivați și luați decizii Structuri de personalitate, îngrijirea ne-am referit foarte scurt, luarea deciziilor
este influențată substanțial și de emoție și sentimente, de a pune în evidență afective de durată, precum
și de celebritate circumstanțiale. Sunt considerabile stările pozitive afective de intensitate normală,
îngrijirea susținerea conduitele decizionale conforme cu deschiderea organizației, cu rolul și statutul
persoanelor în cauză. În timpul timpului sunt repudiate ca celebrul negativ de sens contrar cu
dezorganizatoare. În momentul în care am avut în vedere că amintim, atenția, gândirea, imaginația și
capacitatea de eforturi pot fi dependente de stafiliu afectiv, avem imediat tabloul complex în ceea ce
privește îngrijirile în acest sens. Dincolo de hotărâre se îngrijește de ia, un comandant căruia pentru tot
timpul Ti ninge și plouă ", sau caruia i s-au înecat corăbiile" exercită o influență inhibantă în ceea ce
privește îngrijirea viței de contact în contact. 3.2.8. Starea psihofiziologică Caracterul deciziilor
psihofiziologică de durată și de moment hotărâtă. Oamenii foarte obosiți, răniți, epuizați de foame sau
de sete întâmpină multe greutăți. Adesea insurmontabile, în luarea hotărârii așteptate de la ei. Relativ
la oboseală și efectul lor asupra activității comandanților, se adaugă în atenția lui Yitzhak Rabin, statul
major israelian, înainte și în timp ce războiului este israelit-arab din 1973. De la anunțarea mobilizării
generează, el ar putea să muncească zilnic 15-20 de minere și furnizate 60-70 de tigări, luând în
considerare, pesemne, pentru tot organismul militar în țările noastre nu poate funcționa pentru a face
intervenția directă. La conferința de presă din 24 mai, s-a prezentat nervos, confuz, răspunsurile lui sunt
incoerente. Ulterior se arăta într-o privire de mutism, care se înlocuiește. Medicul l-a readus pe linia de
plutire făcându-se să doarmă 24 de minere, cu ajutorul sedativlor, după îngrijirea Rabin a fost în stare
sä-și reia încă. este puternic influențat și de starea
Capitolul III-Decizie și utilizarea decizională în organizația militară 3.2.5. Caracteristici și decizie O foarte
strânsă relație poate avea caracteristici omului și hotărâre pentru îngrijirea le adoptă în situațiile
deosebite. Cei cu caracter tare, echilibrat, armonios pun în datoria prim-plan, răspundere, atunci când
tavanele sunt preocupați în primul rând de securitate personală. De structură caracteristică depinde și
moralitate deciziilor, aspectul îngrijirilor ne-am referit anterior. Mai mult, s-a apreciat cu deplin temei că
„Toate manifestările pot fi împărțite în ochi poartă caracterizate (C. Tsatsos). Adoptarea deciziilor
suportate și alte determinări ale legatului de caracter hotărât. De pildă incredere în subordonați și în
față de colaboratori să se opteze pentru variații mai dificile, orientând-se să se stabilească lipse de
riscuri, mai puțin solicitante. În acest privință, un anumit rol reînnoiește și face performanță anterioară,
aveți grijă în raport cu conținutul lor generează încredere în sine, îndrăzneală sau, dimpotrivă,
neîncredere, pesimism, timiditate, reșire. Cele mai de mai multe ori explică practica numărului în funcții
de mare importanță o oarecare comandanți de prestigiu. Aureola, faima lor generează sau privește
tonică în rândul subordonatelor și o contrară sensibilă în cel al adversarilor. Unor astfel de comandă de
șefi le permite aplicarea și eficacitatea suplimentară pentru ca nu cumva să fie învinși, ceea ce ar putea
afecta moralul trupelor și claritatea populației. Hitler încredința lui Rommel funcția de comandant acolo
unde era situația era mai dificilă. La fel proceda Stalin cu mareșalul Jukov, englezii cu Montgomery, iar
americani cu generalul Patton. 3.2.6. Motivație și decizie Motivatia, structura intereselor individuale,
puternice lor propulsantă sunt răsplătite, de asemenea, în felul fiecăruia de a decide în situații
problematice. Oamenii acordați prioritatea intereselor personale, alte organizații în timp ce unii le
echilibrează în mod armonios. Primii sunt centrați pe factorul de utilizare (folosirea personală,
securitatea proprie), care au două categorii de puncte în prim-plan interesele (valorile) sociale. Dintre
aceștia se recrutează eroi conștienți de necesitate și înalta valoare a unui sacrificiu Psihologia a dovedit
că, în general, persoanele supramotivează atingerea lor obiectiv dau adesea randament mai scăzut în
cazul în care există un nivel mediu de motivare. Explicarea constă în aceeași cărare în afară de interes
pentru o problemă de îngrijire este încordată, excesiv de preocupat de a neindeplinirii scopului și de a
face acest lucru atenția lui se îngustează, comor erori de apreciere a factorilor situaționali, trage
concluzil pripite etc. omului necajit prezintă un singur ulcior, îngrijire Înainte de a-și trimite copilul după
un motivat cu câțiva ghionti, pentru ca nu cumva så sparga vasu. 65

Capitolul III-Decizia și utilizarea decizională în organizația militară 3.2.9. Calitäți decizionale Valoarea
deciziilor depinde, după cum se vede, de numeroși factori, între îngrijirile de multe ori sunt fluctuanți,
influențând-se reciproc, condiții sub impact în ceea ce privește îngrijirea desfășurată. Se știe ca
intelectul, temperamentul, caracterul, motivația, afectivitatea și starea fizică se concretizează în sute de
însușiri și trăsături legatate în general de aptitudinea managerială, dintre îngrijirile celei de-a lungul
ultimelor zeci se raportează nemijlocit capacitatea decizională. Calitatea trebuie să se afișeze mai
frecvent în textele literare și în discuțiile în care este gestionat acest lucru este acela de a fi hotărât, fără
deosebire de complexe, dar cu un caracter caracteristic empiric. În limbaj curent, o hotărâre fișieră
Inserează o perseverență în decizie luată, este ferm ferm și consecvent, tenace, neșoväitor, rezistent
față de factori situații de îngrijire trebuie să se împlinească modificarea cu ușurință a deciziilor deja
adoptă, deplăcește în cursul de aplicare. Curajul, încrederea în sine, inteligenta, calmul, stăpânirea,
autocontrolul, spiritul critic și autocritic, discernământul, spiritul de prevedere, o memorie foarte bună,
fermitatea, perspicacitatea, consecvența, profunzimea, råspunderea, procesarea mentală, puterea de
imprimare și elasticitate capacitate de adaptare, receptivitate, imaginație productivă, gindnd
divergentă, spiritul de organizare, prețul unei valorificări a potențialelor grupuri, realism, devotament
pentru cauză și multe altele sunt indispensabile oricarui manager se împing în situația unui construl
viitorul prin adoptarea deciziilor.

CAPITOLUL IV FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI ÎN ORGANIZAȚIA MILITARĂ. În general, o comandă mulți

oameni este foarte eficientă pentru a le comanda. Eo problemă de organizare. "SUN TZU 4.1.
Particularitate prevăzătoare în organizația militară Ca funcție managerială, previziune urmează să
asigure identificarea oportunităților și riscurilor viitoare pentru organizația militară și conectarea la
realitatea prezentării și a trecutului ei. În acest scop, funcția este rolul de mediator. între incertitudine și
posibilitate, o parte a lor, și sunt rolul de a realiza legătura dintre prezentarea și viitorul Acest concept,
se referă la cele două situații: pasul sau în situații de criză sau război, poate fi definit astfel: a) Ansamblul
proceselor B) Procesul de examinare a structurilor raionale poate să permită o viitoareior și să
elaboreze planuri aferente „. definiții, ea anticipează evoluția c în timpul îngrijirii, se pot găsi organizații
militare în timpul perioadei de desfășurare, a stării, a comportării și funcționării în funcțiune, în condiții
de ritm. Acestea sunt funcționale necesare pentru a asigura identificarea tendințelor existente, a
prefacerea procesării și a fenomenelor care pot avea loc, stabilirea obiectivului de utilizare și a
resurselor necesare. În acest sens, există elementele care privesc interdependențele organizațiilor
militare cu piața în ansamblul lor, trebuie identificate și analizate tendințele și evoluția

conflictelor și agresiunilor, ultimele descoperiri în domeniul tehnologiilor și tehnicilor de luptă pentru

realizarea planului de pregătire pentru unităților și subunităților din perspectiva cerinței Gata pentru
acțiuner. În cazul în care celebrul este de-a doua definiție, managerul militar stabilește obiectivele
îndeplinirii (în mod concret, misiuni subordonate necesare bazelor primite ale eșalonului superior),
planifică termenul de indeplinire a unui misiunilor și distribuirea resurselor necesare, toate în funcție de
evoluție a câmpului de luptă și de acțiunile adversarului. Totuși, indiferent de context, viitorul trebuie
să se analizeze în ceea ce privește aspectul: necesitatea cunoașteri în profunzime și o realitate a
organizației mitară; - luarea în calcul a datei de acelor este sigură și relevantă, suficient de îndelungată
și care poate avea impact asupra impactului; eliminarea după caracter accidental sau conjunctural, cu
probabilitate mică de apariție; - orientarea răspândită de organizare a prezentării către noi coordonează
evoluția (a asuma riscuri): identificarea factorilor care determină fenomenul și procesatorul organizației
militare; - luarea în considerare poate avea un aspect cantitativ, poate și un aspect calitativ; - acordarea
unei priorități superioare de lungă durată a termenului mediu și scurt, cel puțin în situația de ritm; -
construirea unei viziuni contextuale și sisteme pentru organizații militare; acordarea unei atenții sporite
condiții umane a unei organizații personale militare. Contextul deosebit de important este situația de
criză și război aferente implicării organizațiilor militare și care pun la dispoziție funcții de concretizare
previziune, în ceea ce privește procesele speciale de planificare, pentru a face cerințe: Orice planificare
se realizează în temeiul unei misiuni. La nivel mondial, există organizații sau o anumită componentă de
macrosistem (categorii de forțe armate), misiuni sunt asumate în mod deliberat de gestionare a vårf al
lucrărilor. • Orice misiune cuprinde unul sau mai multe obiective de îndeplinire. La nivelurile de
subordonare ale managementului vârfului organizației militare, obiectivele trebuie să fie precizate în
direcția superiorității superioare. • Măsurile și obiectivele sunt stabilizate în sistemele logice, care
constituie părți ale misiunilor și obiectivelor sistemului integrator.

Fiecare misiune, în raport cu posibilitățile organizațiilor militare, presupune angajarea, cantitativă și

calitativă, un anumit resurse umane, tehnice-materiale, financiare și informații, de reglementare,
limitare. • Toate detaliile trebuie să fie vizate și să poată atinge misiunea, resursele alocate și modulul
de angajare a unui lucru, în timp, spațiu și în ceea ce privește stabilirea lor sunt cuprinse în plan
(planurile) acțiuni exprimate prin concepția comandantului. Decizia, planificarea propriu-zisă urmărește
stabilirea deciziilor către comandantului. Raportarea permanentă a conținutului și căile de realizare a
unei strategii de securitate națională și strategie militară, ca document suprem de conducere a unei
organizații. • Doctrina specifică domeniilor de acțiune (spre exemplu: doctrina angajatorilor și
întrebuințării în luptă a categoriilor de forțe: terestre, aeriene sau navale și armelor. Infanterie, artilerie,
tancuri etc.). • Determinați obiectivele și principiile specifice luptei armate și respectarea prevederilor
dreptului internațional umanitar. • Limitarea impusului de implicare a structurilor fiecărei în acțiunea de
ansamblu. 4.2. Specificitatea organizației în organizația militară Orice organizație sunt o structură
organizatorică, ce în ansamblul ei, ca fond, rezistență în timp. O analiză, din punct de vedere
organizatoric, reflectă modul evident în îngrijirea organizației a unei funcții și a unei situații de-a lungul
timpului. Pentru organizația militară se pot evidenția astfel: • natură, diversitate și amplificare activă
subscribe misiune de stabilire, atingerea obiectivelor și urmărirea, precum și volumul și necesitatea
pentru a organiza organizații; • resurse pentru îngrijirea organizației a avut acces pe timp de vânzare în
evoluție; • utilizarea modală în îngrijire este o integrare progresivă tehnică-științifică în planul
organizărilor structurale; • performanța managerială și capacitatea de a adapta și a răspunde noilor
provocatori în domeniu și utilizarea potențialului de autodezvoltare a unei organizații. În acest caz,
vedeți elementele de organizare procesuale și structurale în condiții de ritm organizația militară respectă
aceleași procese și sunt aceleași produse de organizare (funcții, activități, atribuții, sarcini din punct de
vedere al organizării proceselor și posturilor, funcții, compartimente, relații organizatorice, nivele
ierarhice, pondere

ierarhică din punct de vedere al organizării structurale), lucrurile sunt complicate în situația de criză și
război. Concretizarea organizatorică pentru situații rapide pentru modificări fundamentale, se pot vedea
alte cerințe ale funcțiilor raportate la contextul specific: - Organizarea dispozitivelor de acțiune.
Planurile acțiunilor militare prevăd distribuirea în timp și spațiu pentru forțe și sisteme de măsurare
(structuri standard) pe elemente de bază (care să permită structură adecvată) specifice tipului de acțiuni
și cerințe mai mici pentru a caracteriza caracteristicile, pentru rezolvarea obiectivelor secvențiale
(parțiale) și obiectiv principal, pentru stabilirea lor (direcții) de acțiune (manevra) în interiorul fiecărei
misiuni (acțiuni, activități, proces). - Organizarea sistemelor de lovire urmărire modul de întrebuințare a
unui agent de lovire a dispozițiilor (artilerie, aviație, artilerie și rachete antiaeriene, artilerie antitanc,
tancuri, armament de infanterie, îmbrăcăminte de război radioelectronic etc.). - Organizare amenajări
genistice, sistem de baraje și obstacole vizează stabilizarea volumului, o organizație de urgență și
succesul executării lucrărilor de consolidare a structurii, de a proteja și falsa informații complete pentru
sisteme pentru a asigura acțiune pentru parametrii prevăzuți. Organizarea logistică urmărește
organizarea activităților necesare pentru îngrijirea asigurării stocurilor de materiale ale trupelor, modul
în îngrijire se realizează transporturi în acest scop, norme de consumare a planificării și mențiuni pentru
încărcarea în limitele mici, realizarea completă a materialelor pentru a face obiectul acțiunilor. -
Organizarea asigurării acțiunilor și protecției trupelor presupune analiza, stabilizarea și comunicarea
către subordonare a obligațiilor, interdicții și modificări în ceea ce privește îngrijirea și punerea în
funcțiune a măsurilor necesare și se execută caracteristicile acțiunilor de subunitate pentru a fi
specializate și de a face toate celelalte structuri, la nivel colectiv și individuale. - Organizarea
coordonării acțiunilor (organizare a cooperării) care urmărește modul și gradul de implicare trebuie să
acționeze și să poată să-și îndeplinească misiunile (obiectivul) și momentele de a le permite (secvențe
procesuale), cât de cât și în interiorul spațiului de a permite, cu detalii mai numărulase pentru acțiunile
(activează) imediate și mai apropiate de timp în contextul de debut și în linii generale pentru cele mai
importante depuneri în timp și în îngrijirea pot apărea schimbări.

Organizarea conducătorilor se referă la aspecte menite pentru a asigura continuitatea exercitării

funcțiilor de gestionare a raporturilor cu elementele de subzistență de execuție (elementele de montaj),
în ceea ce privește aspectul organizării procesuale și structurale, protecție informațională, pază și
acordarea unui comandamentelor (punctelor de comandă) , pentru timpul pregătirii și desfașurării
acțiunilor (activități) militare. 4.3. Manifestarea funcției de coordonare în organizația militară Funcția
de coordonare în organizația militară constă în ansamblul procesatorului, care se îngrijește decizional și
acțiunează personalul organizației militare, în condiții anterioare previziunilor și organizării stabilite
anterioare, în ceea ce privește privirea conducerii resurselor, astfel încât să se asigure este disponibilă în
timpul funcționării, în cantitatea și calitatea stabilită, în vederea atingerii obiectivelor propuse ". Însă, ca
funcție a unei organizații a administrației militare, coordonarea evidentă a necesității de a obiectiva o
intervenție a administrației pentru derularea acțiunilor militare pentru coordonarea manifestării unității
și eficienței. Ca proces, coordonarea presupune un ansamblu de activități de natură informațională,
decizională și de control-comandă, îngrijirea prin îngrijire a organelor de conducere militară pentru
asigurarea unui proces procesual, prevenirea apariției unor discordanțe în acțiunea comună, în planul de
a face parte, un component participare pante la îndeplinirea misiunilor. Astfel, funcția de coordonare a
circunscripției managementului organizației structurale militare desemnează totalitatea informațiilor
necesare informațiilor, deciziilor și controlului controlului atunci când este comandat și comandant, în
timp ce ducerii acțiunilor militare, pentru încărcarea de a pune în funcțiune optimă prinț planuri sau, în
funcție de câmpuri reale luptă (mediului acțiunii), pentru a ameliora ori a schimba, astfel încât să se
asigure indeplinirea misiunilor (realizarea obiectivelor) 7. Locuirea coordonărilor este regenerată în
procesare dinamică, acțiunilor și activități necesare pentru organizarea militară. În raport cu celelalte
funcții manageriale, coordonarea sunt elementele de ordin procesual și structurale prefigurate prin
planificare și organizare acțiunilor militare și, în timp, trebuie să funcționeze controlul pentru a verifica
dacă acestea pot fi încadrate în configurare reală de desfășurarea acțiunilor și a se stabili dacă se pot
aplica corective.

Căile prin care se pot atinge scopuri de coordonare sunt cele mai valabile și pentru o organizație
economică, dar se pot particulariza în special despre influențe, în special, despre cerințele și
componentele care pot acoperi militare: armonizare: v orientarea acțiunilor se răspândesc mai bine
profitabil combinații structurale și procesuale, în raport cu Situații specifice creează și pot avea
posibilități de valorificare, depunerea unei forțe de muncă și colaborării și cooperării între comandanți,
care pot fi mai mari și forțele angajate în acțiune; asigurarea și urmärirea funcționării informațiilor
reciproce și a cooperarii; v asigurarea și verificarea aplicărilor corecte pentru cerințelor legilor obiective
ale luptei armate, principiilor și normelor specifice domeniului militar; sincronizare: / urmārirea cursului
acțiunii, stabilirea betonului caracteristicilor și a corespondenței cu secvența procesuală din plan;
stabilizarea exactă, în funcție de realitate mediană acțiunii, a unui obiectiv și a unei dimensiuni
corespunzătoare structurii componente și procesării ale acțiunilor ce se vor produce simultan; trecerea,
în timpul funcționării, îndeplinirea misiunilor, pentru realizarea sincroniei procesuale; v exploatarea
efectelor acțiuni sincronice, intervenția managerială operațională, în scopul valorificării succeselor
obținute în privința activității și a dezvoltării favorabile a cursului acțiunii; echilibrare: v analiza
desfășurării secvențelor procesuale, raportări de forțe și premiselor favorabile sau, în cazul în care
această situație este dezavantajoasă, o cauzelor care grevează realizarea modelelor armonioase, sigure,
cursive și unitare a acțiunilor; * stabilirea măsurilor și acțiunilor pentru prevenire și înlăturarea cauzelor
ar putea provoca destabilizarea relațiilor de complementaritate pentru forțe destinate și acțiunile
desfășurate, accentuarea disproporțională cantitativă și calitativă și neconcordanțială a factorilor de
manifestare a situațiilor și a procedeului de acțiune în cursul de utilizare; v determinarea cerințelor și
nevoilor de adaptare cantitativă, calitativă și prelucrare a dispozitivelor și a vânzării elementelor de
evoluție, pentru un nivel de depozit prezidențial dezorganizant și luarea măsurilor pentru concretizare;

stabilizarea nevoilor de sprijin și imperativelor cooperării, formularea comenzilor și urmărirea modului

de acțiune și efectelor acordate și cooperării; • reglarea: * bărbații există o importanță de control
asupra controlului asupra activităților necesare și acțiunilor militari; v determinarea momentelor și
tendințelor de deviere a cursului acțiunii planificate, stabilirea factorilor care favorizează sau generează
abaterile negative; v stabilizarea caracteristicilor acțiunii militare presupune presupunerea entropice și
a căilor de bărbați în prezent sau să se realizeze în parametri funcționale, prin armonizare, sincronizare
ori echilibrare; v analiza și determină măsurile, activitățile necesare pentru îngrijirea se realizează
reglarea și materializarea sistemului; integrare: v urmärirea urmurării secvențelor acțiunii și
determinarea dezvoitării lor avantajoase sau tendințelor de înregistrare pe un curs nefavorabil
menținerii un acord, proporțional, armonizat și eficient procedeelor adoptate, îndepărtându-se sau
înlăturând perspective de implementare a integrării și a timpului de a face o necesitate; * sesizarea
oportunității unei posibilități de valorificare a unui factor favorizanți sau a unei manifestări ceva
disfuncționale (informații despre informații, procesare și structură, disproporții pentru natura și
păstrarea lor, posibilități și nevoile concrete ale momentului, subdimensionarea ritmului și intensificarea
acțiunilor); v stabilirea cauzelor producerii de disfuncții și factorilor care îi sunt afectate este necesară
acțiunii; v determinarea celor mai compatibile modalități de coordonare - de armonizare, sincronizare,
echilibrare, reglare, reorganizare a cooperării, restabilire a parametrilor sistemelor informaționale -
pentru o integritate totală acțiunilor pentru a vedea cele mai mari succesuri, atunci când se impune,
pentru ridicarea gradului de integrare a tuturor componentelor acțiunii; direcționarea activităților
necesare și acțiunilor elementelor de aplicare și utilizarea personală a angajamentului în desfășurarea
secvenței respective și pentru un magazin care urmează să introducă o nouă introducere în acțiune, în
ceea ce privește reasambläril structurale și prelucrare a dimensiunilor, de reglementare, superioare, să
reclame nevoile susținerii performante a secvențelor umätoare ale acțiunii.

4.4. Funcția de antrenare în organizația militară Motivația este o componentă foarte importantă a
managementului (poate avea posibilitatea de a impune claritatea primului loc), acest lucru poate găsi
recunoaștere și îngrijire specială pentru implicarea în studierea domeniului, deosebit de complex. Ființa
umană este guvernată "de un ansamblu de trebuinte, mobiluri, atracții, intenții, interese, emoții, idealuri
și punctul final de plecare în desfășurarea acțiunilor și pentru a face zilnice. Motivarea, în sensuri
restrâns, constă în corelarea necesară necesară, aspirați și interes personal Organizație cadrul realizată
obiectivelor și exercitării sarcinilor, competențelor și responsabilităților atribuite în cadrul organizației.
Abordarea modernă a unei organizații de gestionare a unui produs și o a doua definiție: Motivare, în
sens larg, rezidă în ansambluri de decizii și acțiuni prin îngrijire sunt părțile interesate stabilite
contribuie direct și indirect la realizarea funcționalităților și a performanțelor de ansamblu superior,
bazele corelări intereselor se referă la abordarea și realizarea obiectivelor organizației și ale vânzării
subsistemelor Dar motivația poate fi definită mai concis ca să se găsească: „starea interioară de îngrijire
determinată sau să se acorde acționeze intr- o modalitate de îngrijire asig ură Indeplinirea anumitor
obiective. Realitatea poate avea grijă ca organizația militară să creeze distrugere pentru a-și asigura
managerii în activitatea de activități de motivare superioară a subordonaților. Ei fac eforturi mari pentru
a găsi soluții eficiente pentru o concretizare roluri pentru îngrijirea le sunt motivația: - rolul managerial,
care constă în determinarea ponderilor motivatoare subordonate în îndeplinirea atribuțiilor lor, în ceea
ce privește o parte, și care au impact asupra caracteristicilor și funcțiilor lor sunt permise ale
managementului al organizație militare, pe de altă parte. - rolul organizațional se referă la impactul
major al îngrijirilor motrice este direct asupra modului în funcțiile de îngrijire a organizației militare; -
rolul individual exprimat de dependență satisfăcătoare și nesatisfăcător fiecârui membru în organizația
militară, se poate face o față de motivare a exercițiului de organizare a sa; rolul economic se referă la
condițiile de direcționare indirectă, dar substanțial a elementelor de motivare a plății în ansamblul ei și a
față de motivare a interiorității organizației militare;

rolul social este efectul sinergetic al precedentelor roluri în planul elementelor psihosociologice ce
caracterizează populația țărilor noastre, mai exact, în climatul și relația socială. Limitele decurg din
prerogative îngustează din punctul de vedere al soluțiilor de motivare a unei subordonați pentru
gestionarii militari, se referă la soluțiile de motivare pozitive: bugetul pentru stimularea monetară este
foarte redus și este pus la dispoziție doar în momentul în care trebuie să se întindă în timp ;
posibilitățile de promovare sunt adevărate reale, însă pot depinde de respectarea Ghidului carierei
militare, care pot fi îngrijite sau în picioare pentru subordonări foarte eficiente și foarte performante;
există o stindri de nemultumire sufletească a unei organizații militare față de raportări ale veniturilor
salariale și a eforturilor depuse în realizarea activităților necesare țării sau în teatru de acțiune, plus
suma privațiunilor impuse sociale; perceptia inegalităților sociale cu privire la statutul membrului
organizației militare în societățile românești etc. Și totuși pot activa și sarcinile trebuie realizate. În acest
sens, gestionarea militari folosesc instrumente aferente motivări pozitive, care pot pune în valoare,
tradiții, patriotism cu rezultate bune și foarte bune. Mai ales că se naște o întrebare despre îngrijirea nu
se găsește ușor sau o variantă de răspuns relevantă: „Cum se motivează un om care îngrijește trimiți-o
pe moarte?” Comportamentul uman este adesor pentru a avea un plan. El este orientat pentru a
răspândi scopuri specifice sau stimulente ale mediului. Acest lucru este necesar pentru a controla
conduita, dar sunt ele legat în legătură cu ele. Scopurile sunt atrăgătoare doar pentru că motivații sunt
satisfăcătoare individuale. 4.5. Controlul-auditul-evaluarea în organizația militară Procesul de control
implică măsurarea performanțelor, compararea lor cu standarde și aplicarea acțiunilor de a corecta un
abaterilor nedorite. În organizația militară a succesului de acțiuni este însoțit de o organizație economică
: stabilirea standardelor de performanță: evaluarea performanțelor efective; comp ararea
performanțelor efective cu standarde și stabilirea abaterilor și a cauzelor pentru a putea vedea;
adoptarea măsurilor de reglare a organizațiilor și structurilor lor organizatorice. Însă în acțiunile
militare, funcția de control este exercitată permanent de către managerii militari prin intermediul unor
instrumente de control ca:

funcția de organizare: pentru a continua să delimiteze pentru a permite elementele de organizare

procesuale și structurale și eficiente, să organizeze structuri și încărcări în asigurarea dobândirii,
consolidarea și valorificarea cunoștințelor necesare pentru a eficientiza necesitatea activării și acțiunilor
militari; funcție de coordonare: pentru completarea acțiunilor privind unitatea de acțiune în atingerea
obiectivelor specifice domeniului, coordonarea procesorului de stabilitate, dobândire, consolidare și
valorificare a cunoștințelor; funcție de antrenare: acțiune de motivare pot fi potențate de consecințe
pozitive ale procesului de cunoaștere, prin implicarea activă a unei organizații militare în stabilire,
dobândire, consolidare și valorificare a cunoștințelor; > funcția de control, de audit și de evaluare: în
primul rând, menționate în ceea ce privește îngrijirea funcțională a ciclului managerial se modifică prin
modificarea conceptului de audit în cadrul integrării, beneficiind de un feedback în toate procesele de
gestionare a organizației militare; iar in ultimul rând completează aceste funcții cu audit, control și
evaluare a stabilirii necesităților de cunoaștere, a unui zonelor de cunoștințe disponibile și a unui mod
de consolidare și valorificare a cunoștințelor.

rapoarte periodice și extraordinare ale subordonaților, umărirea însoțită de acțiuni pentru a atinge
anumite obiective intermediare, pentru a efectua un impact asupra acțiunilor forțelor proprii pentru a
face față contrapartidelor cu efectele acțiunilor pentru a avea efecte foarte bune, a emite informații
complementare de îngrijire pentru a asigura refacerea controlului stabilit inițial etc. -audit-evaluare
trebuie să fie un rol educativ pentru întreaga personalitate a organizației militare, prin urmare, acest
lucru poate să se identifice cauzelor, este posibil să se asigure, să se stabilească, să se prezinte, să se
autorizeze neindeplinirii obiectivelor organizațiilor în condiții neeliminatoare de autorități ce au
determinat abateri negative. 4.6. Neofuncția administrării în organizația militară Nouă abordează o
economie, organizație și administrare bazate pentru cunoașterea informațiilor și produce o serie de
modificări de procesare a managementului organizației militare specifice. Funcții tradiționale ale
gestionării sunt potențial superior unei serii de neofuncții manageriale. Neofuncții manageriale sunt
considerabile ": stabilirea necesară a cunoștințelor; • determinarea zonelor de cunoștințe disponibile; •
asigurarea necesară a cunoștințelor; consolidarea și valorificarea necesităților de cunoaștere. Astfel, o
modalitate de asigurare a cunoștințelor în organizația militară devin posibile doar prin asigurarea de
soluții de utilizare combinații operaționale internaționalizate atāt să funcționeze tradițional ale
administrației, și să asigure o gestionare neofuncabilă, să poată adapta eficient o valoare specifică
capitalului cunoștințelor. Din perspectiva de implementare a noilor funcții în materie de prelucrare a
condițiilor de conducere a unei părți. Față de esență cunoscută pentru a face funcții tradiționale pentru
a gestiona o organizație militară, este necesară o completare a activității cu elementele neofuncționale
amintite, dup cum urmează:> funcția de previziune: pe långă anticiparea viitorului și delimitarea
misiunilor organizației militare, se poate previziona necesitatea cunoașterii, un zonelor de cunoștințe
disponibile, un mod de asigurare și o valorificare eficientă a domeniului militar;

CAPITOLUL V FUNCȚIUNILE ORGANIZAȚIEI MILITARE Industria nu mai este sursa primara a locurilor de
muncă. Mai bine am dezvoltat serviciul și producția științei. Poate să fie guvernată și economiștii sä
recunoască importanța cunoașteri ". Alvin TOFFLER Conceptul de funcții pentru organizația militară
poate fi definit ca un ansamblu de procese cu caracter unitar, să identifice sau să se simtă în realizarea
unei părți sau mai multor obiective, prin care se asigură funcționalitatea instituțiilor instituționale În
timpul îndeplinirii obiectivelor fundamentale și a unei misiunilor ce-i revin. Ca în orice organizație poate
fi funcțională, există interdependență și complementaritate, în timp ce acestea pot realiza o anumită
dimensiune funcțională și, totuși, perfectă, viabilitatea și eficacitatea de a subzista în funcționarea
militară a lor stat. Considerăm că în concordanță cu obiectivul fundamental și misiunile de îngrijire se
pot revin, funcționează organizații militare care nu fac față de funcțiunile specifice despre un agent
economic și se pot regăsi în modul următor: organizația militară se poate vedea în raporturi de

5.1. Funcțiunea de cercetare-se poate folosi Funcțiunea de cercetare-este reprezentată de ansamblul

activităților de îngrijire care se desfășoară în crearea unor producții de noi idei și transformări în alte
noutăți utile pentru a putea organiza o organizație militară. Pentru organizații economice, sociale,
politice, culturale etc., achiziția noilor cuceriri ale științelor și tehnicilor este fundamentală, pentru
domeniul militar este aceasta și mai importantă. Vânzare unică pentru vânzare, este obligatorie să
încorporeze rapid progresul științelor și tehnicilor ce-i sunt utile și, în special, să participe, să producă și
chiar să știi și tehnologie proprie. În ceea ce privește informația, se consideră că se disting două laturi
(componente): - producerea noului, îngrijirea de a face cunoștințe de securitate militară;
implementarea și generalizarea produselor cercetării tiințifice. a) Cercetarea științifică se plasează în
aria investigației teoretice fundamentale și teoretice-aplicative pentru un fenomen militar contemporan
și tendințelor de evoluție, subdeterminare procesor de globalizare și de accentuare a unui
interdependențelor în plan regional, continental și intemațional, o geopolitică și geostrategie, economie
socioeconomică și revoluție tehnică-științifică. În general, cercetarea științifică militară este drept scop
identificarea aspectelor de conținut și a căilor ce pot determina stabilirea bazelor conceptuale,
metodologii și ridicarea nivelurilor de caracteristică a activității caracteristice activizate și acțiunilor în
toate domeniile instituțiilor impuse. b) Punerea în aplicare și generalizarea informațiilor despre
informații, cu aplicabilitate în domeniul activității organizației militare, care realizează programul bazei
pe termen scurt, mediu și plămân, în raport cu obiectivele strategice și cu bugetul comercial pentru a
planifica multianual. Atât cercetarea științifică, dar mai ales se compune din funcțiunii de cercetare sunt
încă mai eficiente cu cât se poate promova colaborarea largă a organizației militare (ca instituție) și
instituții civile de cercetare, producție și comerț internațional. 5.2. Funcție de instruire-educare
Funcțiune de producție este întalnită doar parțial în toate organizațiile militare, nu sunt acoperite
majoritatea în timpul activității, atunci când pot activa anumite industrii de apărare, ca parte
componentă a unei organizații militare, nu trebuie să existe și o misiune fundamentală și să aibă în
vedere considerabil nu o vom detalia în continuare.

Funcțiunea de instruire-educare (privită ca funcție de producere a unei firme stabile) este exprimată prin
„totalitatea procesării și activării necesare domeniilor invitate și instituționalizate militar, pregătiri
teoretice - aplicative și aplicabile pentru un corpor și comandamentolor, activate pentru educație
militară și psiho-morală necesară Toate structurile amatei și perfecționează activitatea pregătirii prin
presă a curentului la locații de lucru, în vederea dobândirii nivelurilor profesionale și calitative necesare
moral-volitivă, care trebuie să-i atribuie un sarcină și sarcinilor / misiunilor ce revin instituțiile militare
militare, în timp în pas, în situații de criză și în stare de războr. Funcțiunea de instruire-educare ocupă
un loc central în managementul activităților necesare organizațiilor militare, fiind determinant în raport
cu toate celelalte funcții. a) Învățământul militar însemnează perioadele în îngrijirea personală
profesionalizată în armate se pregătește în instituții de profil subordonate Ministerului Apărări
Naționale, prin diverse forme și niveluri de școlarizare, pentru utilizarea lor și pentru a se cunoaște
informații și deprinderilor de a face exercitii fizice atribuite și sarcinilor viitoare, în raport cu evoluția în
cariera militară. Acestea sunt cuprinse în următoarele forme: - învățarea de formare, desfășurarea în
academii categorice de forțe amate și în școlile militare de subofițeri și maiștri militari; Acesta este un
nivel universitar de plată durată și, respectiv, postliceal; învāțāmânt de perfecționare a sistemului și de
specializare, de siguranță, cu predilecție, în școlile de aplicații ale armelor, prin cursuri de nivel și de
carieră. b) instrucțiune în cadrul organizației militare cuprinde totalitatea activităților necesare
sistematic în centrul de instrucție, țări și comandamente pentru a-și asigura cunoștințele și, în mod
deosebit, pentru formare și perfecționare a deprinderilor individuale și colective de ducere a acțiunilor
militari, suport specializate, de conducere a Pentru, îndepliniți misiunilor ce revin forțelor în timp în pas,
criză sau război. Instrucția este calea prin care este îngrijită spiritul de luptă și practic militare, astfel
încât capacitatea dezliită să fie răspunzătoare și să acționeze eficient pentru câmpul de luptă.

c) Dezvoltarea profesională prin exercitarea atribuită și sarcinilor Posturi specifice succesiv ocupate este
considerată drept cea mai complexă și eficientă cale de pregătire. Atribuirea succesivă a unei
responsabilități oarecare și sarcini mai importante și mai complexe, prin numărarea în noi funcții /
posturi este, prin urmare, o parte a procesului de a crea o pregătire personală a organizației militare
românești. Șansa egală pentru fiecare membru în cadrul organizației situată într-un anumit nivel
profesionist - luptător, specialist, comandant sau ofiter / subofițer de stat major - după o modalitate de
motivare și de susținere a unei autorizații automate. d) Educația în spiritul tradițional poate fi practică și
necesară pentru a putea folosi o componentă de instruire-educare. Ea este suprapune și se poate
împlini organic cu toate celelalte domenii de activitate, poate avea o valoare intrinsecă, dar și în raport
cu celelalte, sau poate extinde, prin înrâurirea pozitivă ce poate fi exercitată și poate avea rezultate.
Atât activează educația integrează învățământul și instrucțiunile, și celebre de sine stătătoare (în cadru și
timp destinate speciale) vizează formarea și consolidarea cunoștințelor, convingerilor, atitudinii și
comportamentelor ce reflectă. - respectarea valorilor și tradițiile lor în ceea ce privește militarea și
dorința de a afirma principiul comportamentului propriu; - devotamentul față de națiune și spiritul de
sacrificiu pentru adăugarea în continuare; - capacitatea de a se integra organizație militară și abilitatea
de a lucra în echipă; - dorința de a fi din ce în ce mai bun, convingerea că este un învingător; - încredere
în sine și în forța colectivă, autodisciplină și răspundere personală; spiritul de corp, solidaritatea și
loialitatea față de camarazi, structura militară pentru îngrijirea părții și armată; capacitatea de a furniza
o sumă privațiunile și presiunile fizice și psihice. de a se mobiliza și acționa abil pentru depășirea
situației superioare dificile șilsau neprevăzute; spiritul întreprinzător, dorința și capacitatea de a-și
asuma inițiativa și o reacție promptă pentru a solicita presupunerea de meserie armelor, curajul,
integritatea și conduita etică; dorința unui exemplu personal de autoritate morală și profesională.

Funcțiunea de instruire-educare se poate concretiza după o multitudine de măsuri și activități care

circumscriu domeniile amintite, care se constată, în principal, în următorii: elaborarea strategiei și
doctrina pregătirii pentru armatei; Efectuarea și realizarea cadrelor instituționalizate pentru pregătirile
armatei (felurilor, obiectivelor, duratei, instituțiilor care pot să formeze, perfecționează, instrucție,
reconversie profesională etc.): asigurarea cadrului juridic general (propuneri de legi, ordonanțe, hotărâri
care să supună aprobarea Parlamentului, C. SAT., Guvemului României); elaborarea și asigurarea bazei
nominative pentru învățământ, instrucțiune și educație militară (ordine generală, regulată, instrucțiuni,
metodologii etc.): formulare comenzilor sociali cu privire la activitatea de înväțământ, instrucție și
educație (ordine și dispoziții, ghiduri ale carierei, modele ale absolvenților) ); »Elaborarea cumulului
educațional, elaborarea și materializarea planurilor de înväțāmânt și programelor analitice, a planurilor
și programelor de pregătire pentru luptă și comandament; o formare și perfecționare a corpului didactic
și corpul de instructori; o constituire, schimbare și modernizare bazei de materiale pentru învățare,
instruire și educație; * stabilirea standardelor de performanță și proceduri de evaluare, categorii și
disciplină de pregătire; Elaborarea și utilizarea programelor de colaborare și schimbare de experiență cu
instituții de învățământ, instruire și educație pentru a putea avea caracter național civil și armatele
statelor; E coordonarea, controlul și evaluarea activităților necesare învățării, instrucție și educație. 5.3.
Funcțiunea logistică în accepția generală, prin logistică militară se înțelege „un ansamblu de activități și
structuri organizatorice de îngrijire asigură trupele cu tot ceea ce trebuie pentru a-și putea folosi pentru
luptă, în ritm, precum și pentru crearea și întretinerea personală în situații de criză și pentru timp de
războr. Este evident pentru oricine este eficientă acțiunilor și este activă caracteristica necesară pentru
depunerea și depinderea, care este mai mult, de calitatea logisticilor. Acest lucru poate constitui,
distribui oportunitatea, în cantitatea necesară și eficientă a unui material de resurse, tehnice și
medicale, în scopul asigurării necesităților de existență a unei curente, precum și a celor impuse de
procesare de desfășurarea desfășurată, instrucție

și educație a personalului și susținerii acțiunilor structurale pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin în

timp în ritm, în situații de criză și în privința război. Funcțjunea de logistică este structurată pe anumite
componente: a) aprovizionarea materială; b) transporturi; c) mentenanța; d) asigurarea medicală și
sanitar-veterinară; e) asigurarea căilor de comunicare (îngrijirea componentelor este activă doar în
situații de conflict); f) hrănirea, echiparea, cazarea trupelor și adăpostirea animalelor. În ceea ce
privește conținutul funcțiilor comune intră în administrare și se execută specializări în diverse
subdomenii (direcții de acțiune) ale logisticilor, cum sunt: definirea cadrelor procesuale și structurale
pentru management și acțiunii logistice; fundamentarea necesară a resurselor materiale și financiare;
realizarea interfeței logistice centrale (managementului operațional de vârf) cu economie; -
aprovizionarea tehnico-materială (achiziționarea, stocarea stocării, distribuirea diferitelor categorii de
materiale): achiziții de servicii (pentru serviciile externe de reparații și asigurare a unor utilități de
cazare, evacuare de mașini de menajere, și de menținere a instalației de încălzire, de a pregăti un
aranjament, de a produce și distribuirea unei energii electrice, asigurarea unui serviciu de comunicare
civilă etc.): planificarea, organizarea și executarea transporturilor de materiale; exploatarea și
mentenanța armamentului și tehnicile militare (control tehnic, întreținerea tehnicii și inspecțiile
periodice, recuperare, evacuare, reparare); asistență medicală și sanitar-veterinară; asigurarea
finanțării și evidența contabilă; asigurarea căilor de comunicare; cazarea / cartiruirea în timp de
campanie a efectivelor și adăpostirea animalelor (pentru trupele de vanatori de munte). 55. hränire,

5.4. Funcțiunea de organizare-mobilizare Funcțiunea de organizare-mobilizare intră în sfera de

cuprindere a managementului strategic către organizația militară, cele mai multe aspecte de referință
sunt materializate în atribuții și sarcini ce revin unele organe specializate din compunerea Statului Major
General și este o funcție de îngrijire nu se regăsește la un agent economic. Valoarea cantitativă, dar mai
ales calitatea forței militare de îngrijire dispune un stat în timp în ritm, capacitatea de a-și genere și
regenerarea noastră este o țară și mari unități în situații de criză și război, infrastructură de calitatea, ca
și economie de a putea susține Un efort militar și, în timpul timpului, de a asigura populației în ceea ce
privește subzistența, bunurile și serviciile necesare funcționării sistemului social-economic probleme de
importanță vitală pentru orice tară. Funcțiunea de organizare-mobilizare subzistă, cum ar fi o denumire
a lor indicatoare, două direcții de acțiune, se întind în raporturi de complementaritate, cuprinzând
activități care îngrijesc vizează: organizarea populației pregătirii țării, teritoriul și economia pentru
apărărea și organizarea forțelor armatei; „mobilizarea forțtelor din subordinea Ministerului Apărării
Naționale. Sub aspectul organizării pregătirii populației, a teritoriului și a economiei pentru apărare,
organizație militară, în colaborare cu autorități care pot administra administrații publice centrale și
locale, în condiții de lege, contribuie la instituirea cadrului legal și la organizarea aplicării a măsurilor și a
activității activelor previzibile în ceea ce privește planurile: pregatirea forțelor armate; • pregătirea și
participarea cetățenilor neintegrați în structurile armate și ale instituțiilor de ordine publică și de
utilizare națională a efortului de apărare; • construcția, exploatarea și Intreciarea elementelor de
infrastructură militară; • utilizarea elementelor de infrastructură națională și locală pentru nevoi de
apărare; Avizarea construcției unor noi elemente de infrastructură economică, comunicare,
telecomunicații etc .; participă la organizarea economică, prin prestație nemijlocita sau prin punerea la
dispoziție a diferitelor bunuri și servicii, susținerea logistică a efortului militar. Organizarea armatei
constituie una dintre cele mai importante responsabilități importante și dintre cele mai importante
domenii de activitate. În esență, organizarea Ministerului Apărării Național nu se reflectă doar, așa cum
se păstrează prima vedere, în elaborarea organigramelor, un statelor de organizare și tabelelor de
înzestrare, presupune analiza detaliată a tuturor factorilor de influență asupra proceselor în ceea ce
privește activitățile și acțiunile militare, obiectivul prizonier și misiunilor pentru îngrijirea lor se pot
realiza. Mobilizarea este considerată un act politico-militar de excepție, dictat de împrejurimi de
excepție, îngrijirea presupune iminența sau pericolui deosebit de mare de angajare a un conflict armat și
prin care se realizează sau să privească cu totul noua, schimbată radical, în situația internă a unui stat În
ceea ce privește relația, există o stare de schimbare, rezultat în ceea ce privește țara în materie de
război. Ea poate fi considerată un act decisiv pentru adunarea țării și capacitatea de repunere a nivelului
strategic pentru a putea planifica, concomitent cu tipărirea unei dinamici adecvate economiei în ceea ce
privește existența eforturilor de război Este posibilă, în decurs de zeci de ani, să ne putem genera O
situație politică-militară de îngrijire să presupună mobilizarea, dar se poate asigura în mod obligatoriu,
trebuie să fie pregătiți, pentru a primi o informație promptă, precisă, operativă și eficientă pentru o
solicitare. În realizarea acestor cerințe este nevoie de un management general și operațional
(specializat) performant și un sistem logistic eficient. Orice instituție, indiferent de fiecare final final de
vânzare pentru activități de vânzare (bun material sau serviciu), este posibil să funcționeze o piață
economică. La rândul său, instituția militară, este în vigoare o organizație publică, poate și trebuie să fie
analizate și perspectivele propuse. În sprijinul acestei afirmații, aducem doar un argument pentru
crearea eficienței și eficacitatea activării necesare pentru utilizarea armatei, ca și instituție. 5.5.
Funcțiunea de resurse umane Cea mai importantă resursă a oricărei organizații este cea umană.
Evident, și pentru organizația militară, personalul militar și civil pentru structuri de vânzare a unor
componente de bază pentru puteri militare, cea de îngrijire a mărfurilor se valorifică pentru toate
celelalte resurse pentru toate părțile. Evoluția societăților contemporane, importanța domeniului social,
impactul revoluției tehnice-științifice, în general, științifice, culturii manageriale și spirituale, gradul de
specializare profesională care poate fi tot mai accentuat și influențat, totuși, în ceea ce privește
diviziunea și organizarea muncii în fața managementului materiilor de mare diversificate, complexitate
și dificultate. Intre obiectivele fundamentale, la caror realizarea contribuției funcției de gestionare a
resurselor umane, distingem ": integrarea organică a managementului resurselor umane în strategia de
ansamblu a creării unei organizații militare, în concordanță cu evoluția fenomenului militar, politici și
strategii de securitate și afarare, precum și o organizație de cultură proprii; • stimularea flexibilităților și
receptivității schimbării, a eforturilor de perfecționare a tranzacțiilor și a autodezvoltare, a unei funcții
profesionale; • stimularea loialitäții, un fașă atașamentală a valorilor naționale, a organizării politice și a
politicilor militare europene și a menținerii îngrijirilor în România este parte, față de tradiție și
valorificare Armatei; • ascendența cală este totală activități militare, în pas cu cerințe și exigențe de
participare Armatei gestionarea stărilor de criză, misiunile de ritm și ajutorul umanitar și, în ultimă
instanță, dacă se poate impune, tipurile de conflict conflictuale militare; integrarea activităților specifice
funcțiilor de resurse umane în ansamblul general pentru demersurile de a defini un concept
„managementului calitatea totală”. Funcție de resurse umane semnifică activități grupate pe domenii
cum sunt: personale, învățământ, normă muncii, salarizare, protecție socială, cercetare de profil.
Activarea integrează domeniile sunt în permanență, în principal, pentru: elaborarea și aplicarea
strategiilor și politicilor personale; realizarea dinamicii de formare, perfecționare, încărcare și
promovare personală, pe categorii (corpuri). profesii și specializări, în raport cu prevederile obligatorii
ale statului de organizare; pregătire instituționalizatoare ată și prin efort personal, pentru formarea și
puteți ajuta să le asigurați și să permiteți exercitarea competențelor unui sarcinilor ce revin diferitelor
funcții și posturi legate de organizare; activități circumscrie organizări procesale și structurale, stabilirea
atribuțiilor și sarcinilor salariale necesare, elaborarea fișelor posturilor, stabilirea parametrilor de
execuție, un criteriu de evaluare, norme muncii și aprecierea prestației profesionale, comportamentului
militar și civic; • stabilirea criteriilor (grilelor) de încadrare, niveluri de salarizare și modalități necesare
de motivare materială și morală personală;perfecționarea domeniului pregătirii socio-profesionale a
cadrelor cu responsabilitățile în managementul resurselor umane; activități de protecție și asistență
socială, orientați spre asigurarea integrării personale în programele sociale de sănătate, securitate
muncii, asigurare socială, reconversie profesională etc. 5.6. Neofuncțiune de cunoștințe Organizația
militară este necesară pentru a citi funcții de gestionare a perspectivei modificate în construcție și
pentru a manifesta funcții comune pentru a putea organiza organizații îngrijite pentru a susțină
satisfacerea necesară a cunoștințelor. Evidență, căci este neapărat funcții ale managementului
organizațiilor militare impune conceperea noii funcții, specializează, îngrijesc să sprijine să-și formeze o
concretizare, „funcțiunea de cunoaștere”, prin derularea unor activități ca: a) identificarea cunoștințelor
cunoscute organizației militare; b) achiziția noastră Cunoștințe despre acțiuni sunt specifice sau creează
atunci când trebuie să fie suficiente resurse de cunoștințe în exterior sau să folosească o achiziție; c) să
învețe și să asimileze cunoștințe despre membrii organizației militare, în părțile anterioare și privesc; d)
stocarea cunoștințelor și partajarea cunoștințelor, din perspectiva asigurând accesul la acestea; e)
folosirea cunoștințelor, pästrând un echilibru între aspectul cantitativ al utilizării și a celor mai mici
calități. Organizația funcțională se respectă în cea mai mare parte din structurarea specifică a
funcțiunilor, care poate fi fermă, dar este foarte particularizată de misiuni, joc și genurile de activități
ale urma

ȘTIINȚA MANAGEMENTULUI ȘI CONDUCEREA MILITARĂ

PART I-A
MANAGEMENT VS CONDUCERE
Comanda = acțiunea de a comanda, ordin de executare a unei mișcari, a unui exercițiu.
Conduce = a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație , având întreaga răspundere a
muncii în domeniul respectv.
Conducere = acțiunea de a conduce. Activitatea conducătorului. Se ocupă de direcționare, se
ocupa de eficacitate și rezultate. Se concretizează asupra ideilor. Iși trage puterea din principii
corecte si valori. Conducerea este cea mai înaltă componentă a managementului.
Conducerea la rândul ei poate fi împărțită în două componente : Una legată de viziune și
direcționare, valori și scopuri, iar cealaltă cu inspirarea si motivarea oamenilor pentru a lucra
împreuna, cu o viziune si un scop comun.

Management = activitatea și arta de a conduce. Știința si tehnica organizării si conducerii unei

întreprinderi. Ansamblul activitățiilor de organizare, de conducere si de gestiune a
întreprinderilor. Se ocupă de viteză. Se ocupă de instalarea structurilor si a sistemelor pentru
obținerea acelor rezultate. Se concretizează asupra rezultatelor. Organizează resursele pentru a
servi obiectivelor selectate în vederea producerii rezultatelor.

Managementul organizației militare

-își însușește principiile, normele, regulile si metodele generale ale științei managementului.
-împrumută și adaptează nevoilor proprii elemetele teoretice si aplicative ale managementului
diverselor domenii de activitate ( economic, educațional, cultural)
Își constituie o teorie și practică particulare care să permită comandanțiilor si statelor majore
( echipele de comandă) să rezolve problemele conducerii structurilor militare în timp de pace ,
criză si război.

Conducerea științifică cuprine =

-cunoaștere științifică si experiență
-Informare completă
-Cunoașterea influențelor din mediu
-cercetarea fenomenelor cu instrumente științifice
-Obiective determinate științific
-Evoluție pe baza tendințelor spre viitor
Conducere Empirică
Intuiție si experiență trecută
Informare redusa.
Văzând și făcand
Obiective insuficient fundamentate științific
Evoluție viitoare pe baza trecutului.

Ca disciplină , managementul organizației militare are urmatoarele trasaturi :

 Este o teorie pluridisciplinară si interdiciplinară. Preia și adaptează nevoilor conducerii
armatei cunoștiințele ce aparțin, în primul rând științei managementului, ca și altor științe
și discipline științifice, cum sunt : sociologia, praxiologia, psihologia, pedagogia,
matematica, științele economice, informatica, teoria organizațiilor, teoria artei militare,
teoria organizării si mobilizării armatei.
 Este o teorie CUMULATIVĂ , preluand si prelucrând, fără a reproduce pur și simplu,
cunoștințele altor științe și discipline științifice , astfel încât să-și realizeze propriul scop –
conferirea unui caracter științific și obținerea eficienței conducerii militare.
 Este o disciplină dinamică, realizând un transfer continuu de cunoștiințe de interes cu alte
științe și teorii științifice si perfecționandu-se în permanență.

Ca teorie științifică mom realizează urmatoarele :

 Soluționează aspectul teoretic al actului de comandă și fundamenteaază folosirea optimă a

resureselor de care dispune armata.
 Oferă comandanțiilor un mijloc de gîndire sistematic asupra comportamentelor subordonațiilor
si metodele științifice necesare stabilirii relațiilor de tip cauză-efect , între condițiile în care sunt
generate acțiuniile militare si rezultatele acestora.
 Permite abordarea logică a conducerii, ajutând astfel la rezolvarea problemelor reale cu care se
confruntă cadrele de conducere.
 Pune la dispoziție un vocabular specializat și standardizat, ce permite utilizarea corectă a
noțiunilor referitoare la conducerea militară.
 Furnizează tehnici , metode și procedee științific fundamentate , pentru rezolvarea problemelor
ce apar în mod curent în organizația militară.

Partea aplicativă a managementului cuprinde întreaga activitate desfășurată de comandamente

pentru conducerea activităților si acțiuniilor militare. Mai simplu exprimat, latura aplicativă
cuprinde însusi managementul ca process, a cărui menire consistă în a dirija sistemul militar al
statului , în ansamblul său, și fiecare dintre structurile organizatorice integrate acestuia către
îndeplinirea misiunilor , în contextu unui mediu dinamic , urmărind o funcționare eficace si
eficientă.

2 Caracteristicile organizației militare

  În organizația militară predomină relația formală
-Regulamentele militare prescriu comportamentul indivizilor aflați pe diferitele trepte
ierarhice ( nu numai in problemele de serviciu, ci și in afara lor).
-Comportamentul se exprimă prin simboluri exterioare , ca de exemplu : ținută
militară , grade militare , însemne , conduită și au ca scop identificarea militarilor ca
grup distinct , uniți printr-o legătură formală ce generează putere , influență si
autoritate.
-predominanța legaturii formale este consecința statutării stricte a normelor impuse
militarilor prin legi, ordine si regulamente.provit astfel, aspectul formal, oficial al
legăturilor sociale, capătă importanță deosebită.
-desfăsurarea în comun a tuturor activitățiilor determină manifestarea din plin a
relațiilor informale. În toate cazurile însă , relația formală primează.

b)Organizearea militară este o instituție birocratică cu structură ierarhică.

-termenul instituție birocratică presupune subordonarea în exclusivitate pe verticală,
desfășurarea activitățiilor pe principiul unității de comandă, creșterea rolului disciplinei și al
ordinii în realizarea coeziunii organizaționale , ierarhia funcțiilor și gradelor.
- Organizația militară nu este constituită ca urmare a unor opțiuni individuale , ci pe
criterii riguroase care țin seama de capacitățiile , aptitudinile și disponibilitățiile militarilor de a
îndeplini diverse misiuni.
-Ierarhia funcțiilor și gradelor reprezntă o caracteristică cu reale și evidente influențe în
crearea unui cadru simulativ , competitiv si eficient.
c) Organizația militară este un mediu social cu un sistem propriu de stratificare.
-Ierarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că, este impărțită în diverse
grupuri sociale. Distanța sociala dintre pozițiile ocupate de ofițeri, maiștri imilitari, subofițeri
militari angajați pe bază de contract dă naștere la fenomene relevante , cărora trebuie să li se
acorde atenția necesară.
d) Organizația militară are ca obiectiv fundamental apărarea națională
-Armata este componenta de baza a forțelor armate, care asigură pe timp de pace și la
război integrarea într-o concepție unitară a activății tuturor forțelor participante la acțiunile de
apărare a țării.
-Reprezentând interesele voinței fundamentale a României subordonată exclusiv voinței
poporului, armata are misiunea fundamentală de .. garantare a suveranității a independenței și a
unității statului , a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.

e)Organizația militară reprenintă un mediu educațional specific

 -Armata pregătește generațiile de tineri pentru ducerea războiului, dar si buni cetățeni , cu
respect față delegi, bine , adevăr si dreptate.
-Factorii educaționali din armată iși sprijină efortul pe trăsături specifice: curaj , dăruire,
inventivitate sacrificiu, dorință de afirmare.
-Ca instituție cu rol educativ, armata pregătește pe individ pentru integrare și adaptare la
cerințele societății.. Cu cât trec mai mult prin situații limită sau momente apropiate de aceastea,
cu atât omul se integrează mai ușor.
f) Implicarea organizației militare în acțiuni care fac obiectul prezentului, dar mai ales a
viitorului.
-În cazul misuniilor umanitare rolul militariilor este de a monitoriza temporar zona
calamitată, introducând rigorile militare și asigurând astfel ca durata lichidării efectelor să fie cât
mai mică , iar populația să sufere cât mai puțin de pe urma acestora.
-Operațiuniile de menținere a păcii se execută în scopul coagulării stării conflictuale până
la dezamorsarea ei pe căi amiabile,
-Managementul crizelor prevede că, în situația în care forțele de ordine nu pot face față
situației , pot fi folosite, în condițiile legii, unități militare de reacție rapidă , capabile să
deblocheze procesul destabilizator prin combaterea forțelor distructive.

3. Resursele managementului organizației militare

Prin resurse ale apărarii se ințelege ansamblul posibilitățiilor statului și societății, la
un moment dat, de a susține efortul de război.
Resursele politice reprezintă sumele posiblitățiilor forțelor politice ce participă la
conducerea statului în scopul conștientizării și angajării unitare a eforturilor cât mai multor
membrii ai societății , pentru susținerea și punerea în practică a măsurilor adoptate în vederea
apărării țării.
Rezultă de aici rolul important ce revine organelor politico-militare (Consiliul suprem de
Apăreare a Țării, Ministerul Apărării Naționale, Statul major general) în stabilirea și promovarea
intereselor fundamentale ale națiunii și statului, a căror apărare trebuie să constituie obiectivul
suprem al orcărei forțe politice ce ajunge prin voințe poporului să guverneze țara.
Resursele diplomatice sunt constituite din ansamblul relațiilor bi si multilaterale ale
statului român, precum și din acordurile, convențiile și tratatele la care România este parte.
România a fost nevoită, în toate timpurile, să exceleze în folosirea mijloacelor diplomatice
pentru a-și păstra ființa națioanlă.
În prezent , resursa diplomatică dobândește o importanță sporită în însumarea și
coordonarea tuturor forțelor si mijloacelor externe ce pot contribui la susținearea morală sau
materială a măsurilor si acțiunilor desfăsurate de statul român în domeniul apărării.
Resursele Economice cuprind ansamblul posibilitățiilor materiale, energetice , tehnologice și
financiare ale societății românești, existente la un moment dat, care pot fi angajate în susținerea
eforturilor în domeniul apărării naționale.
Aceste resurse constituie elementul determinant al capacității de apărare a unui stat. Indiferent de
greutățiile economico-financiare parcurse, problemele resurselor apărării naționale trebuie să fie
soluționate cu prioritate, asigurâdu-se necesarul cel puțin pe durata desfășurării strategice ,deci,
până la trecerea țării de la starea de pace la cea de război, considerându-se că, ulterior acestui
moment , economia și finanțele țării vor contribui integral la efortul de război , potrivit
Constituției, a legilor organice specifice.
Resursele demografice exprimă ansamblul caracteristicilor cantitative si calitative ale populației
apte de a participa la apărarea țării. Analiza acestora trebuie pronită de la evoluția unor fenomene
și tendințe actuale ce par a diminua potențialul demografic, aici având în vedere scăderea
natalității, creșterea numărului de cetățeni ( în special tineri) care migrează sau lucrează în
străinatate pe perioade diferite de timp. Totodată reducerea accentuată a locurilor de muncă din
unele zone ale țării determină migrarea forței de muncă spre alte locuri care nu se confruntă cu
asemenea greutăți, fapt ce determină apariția unor centre puternice în detrimentul altor județe a
căror populație activă se poate reduce.
Resursele morale exprimă ansamblul trăsăturilor psihomorale , gradul de instruire și educație
patriotică a populației, capacitatea și voința acesteia de a participa la eforturile destinate apărării
naționale.Condițiile politico-sociale determină o diversificare a valorilor și normelor morale , o
lărgire a intereselor, ceea ce impune o nouă abordare a resurselor morale.
Resuresele informaționale reprezintă capacitatea sistemelor informaționale solicitate de
asigura, la pace și la război, culegerea , analiza și sinteza datelor necesare cunoașterii oportune a
situației politico-militare internaționale, a forțelor potențial agresive și inamicului, a intențiilor
acestuia, precum și a realitățiilor interne necesare pentru fundamentarea și adoptarea măsurilor și
acțiunilor destinate apărării țării.
Activitățiile militare manifestate sub forme diferite ( servicul operati, interior) prezintă
particularității rezultate din condițiile specifice în care se desfășoară :
-restricțioanarea petrecerii timpului liber, a comportamentului cotidian, inclusiv a modului de
satisfacerea a trebuințeloor.
-despărțirea temporară de familie , prieteni, cunoscuți, de colectivul de muncă anterior.
-permanența situațiilor de risc și pericol.
-alte privațiuni ale serviciului militar prin care se impun solicitări deosebite.

Curs 2 Procesul menegerial în organizația militară

Funcționarea organizației militare
Procese menegeriale- o parte a resursei umane acționeaza asupra celilalte părți cu scopul de a o
atrage întru realizarea obiectivelor organizației militare
Procese de execuție- resursa umană acționează si/sau utilizează resurse materiale , financiare si
informaționale , în scopul atingerii obiectivelor stabilite.

Procesul managerial – Ansamblul fazelor prin care se determină obiectivele, se organizează

activitățiile se coordonează eforturile și acțiunile , se antrenează personalul pentru a participa la
realizarea obiectivelor, se controleaza modul de desfășurare a activitățiilor și se reglează
funcționarea organizației militare în vederea stabilirii și realizării obiectivelor.
Fazele procesului managerial
Faza previzională
-se stabiliesc obiectivele pe termen mediu și lung
-se formulează politica organizației și se elaborează strategiile.
-se identifică modalități posibile de implementare a strategiilor
Faza operativă
-se stabilesc obiectivele pe termen scurt
-se aplică programele adoptate.
-se stabilește cadrul organizatoric al aplicării programelor.
- se monitorizează rezultatele obținute
- se susține implicarea oameniilor întru realizarea obiectivelor asumate.

Faza Postoperativă
-comensurează si interpretează rezultatele realizate
- se identifică abaterile și cauzele acestora.
-se stabilesc noile exigențe pentru reluarea procesului managerial.

Principiile managementului în organizația militară

 Princiupiul unității de comandă
 Principiul centralizării conducerii
 Principiul structurării ierarhice a conducerii
  Principiul sinergiei, inovării si inițiativei
 Principiul supremației obectivelor
 Princiupiu promovării spiritului de echipă
 Principiul corespondenței dintre autoritate și responsabilitate
 Principiul promovării criteriilor de performanță în conducere.

Principiul Unității de comandă

-orice structură militară, ca și orce membru al organizației se subordonează nemijlocit doar unui
singur comandant.
-orice activitate ori acțiune militară în care este angajată o subunitate , unitate sau un
comandament se desfășoară potrivit unei singure conceptții( decizii) și unui plan unic.
-derivă din modaliteatea de gândire sistematică și se concretizează prin
*necesitatea asigurării coerenței acțiunilor structurilor militare implicate.
*necesitatea reacțiunii unitare și prompte față de orice presiune ori acțiune dezorganizată.
*menținearea raporturilor de interrelaționare si complementaritate a componenetelor.

Principiul centralizării conducerii

-decizia privind angajarea intr-o acțiune comună a mai multor structuri subordonate și limitele
acțiunilor acestora se ia de comandantul stucturii ierarhice integratoare.
-în sensul general, o decizie a comandantului unei structuri militare se află în raport de directă
determinare cu decizia comandantului imediat superior.
-orice decizie a unui comandant nu poate depășii limitele autoritții , competenței si
responsabiltății sale.
Principiu structurii ierarhice a conducerii
-generat de amploarea , dinamismul si complexitatea managementului organizației militare în
timp de pace, cât mai ales în situații de criză și război.
-necesitatea exprimării sistematice de la întreg la parte și invers, cât și pe orizontală au impus
ierarhizarea pe niveluri a conducerii, prin delegarea succesivă, în linie ierarhică, a autorității,
respectiv a unor competențe și responsabilități.
-organizarea interioară a comandamentelor este ierarhizată pe componente de decizie , de
asistare a deciziei si de execuție a sarcinilor atribuite fiecărui compartiment, ce derivă din
imperativele funcțiuniilor fiecărui compartiment, ce derivă din imperativele funcțiuniilor
organizației militare si din exercitarea funcțiuniilor managemenului.
Principiul sinergiei, inovării și inițiativei
-=legat intrinsec de eficiența conducerii, de raporul dintre efortul depus, costurile reale ale
activităților si acțiunilor conduse si preformanțele organizației.
-managementul organizației militare trebuie să organizeze și să se desfășoare astefel încat
performanțele conducerii să fie superioare simplei însumări a contribuției fiecăruia dintre
compartimentele , activitățiile și acțiunile subînsumate.
-realizarea sinergiei depinde de caracteristicile climatului organizațional creat, de existența unei
comunicări deschise spre și dinspre toate nivelurile organizaționale , a unui sistem informațional
eficient, ca și a unei înalte disponibilități de autoreglare.
-inovarea are semnificația căutării noului desprinderii de rutină , promovării unei conduceri cu
mare disponibilitate de adaptare a celor mai noi abordări ale managmentului modern la
specificitatea organizației militare. Aceasta presupune=
-o permanentă informare și cunoaștere.
-deschdere personală în fața noului și alegerea unei echipe manageriale care să împărtășească
aceași atutudine.
-asumarea responsabilității inclusiv, dacă e cazul , a riscurilor.

Principiul promovării criteriilor de performanță în conducere

-incubă existența unui sistem criterial, ce cuprinde standardele potrivit cărora se evaluează
valoarea cunoștiințelor profesioinale, manageriale, a calitățiilor si ablitățiilor de conducere și ,
mai ales, a prestației în funcții de comandă și de stat major pe diferite trepte ierarhice.
-presupune ca ansamblul de activități de evaluare și promovare să fie obiective și etice, să nu se
bazeze doar pe rezultatele aplicării testelor de cunoștiinșe și aptitudini, acestea fiind doar parțial
relevante, ci, mai ales, pe concluziile formulate prin aplicarea modalitățiilor de cunoștere a
subordonațiilor la locurile lor de muncă, acolo unde se verifcă în ce mod și cu ce rezultate își
folosesc cunoștiințele teoretice și competențele profesionale si sociale în exercitarea conducerii.

Principiul supremației obiectivelor

-întregul efort managerial și al executanțiilor trebuie orientat spre realizarea obiectivelor stabilite
prin planul de actiune , coreland rațional resursele cu posibilitatiile actionale ale organizatiei
militare.
- presupune convergența eforturilor tuturor forțelor , indiferent de natura și specializarea
acestora( combatante , de sprijin , de protecție) , precum și supunerea conștienta a
comportamentului personalului structurilor militare voinței și deciziei comandantului din
perspectiva realizării obiectivelor.
-răspunde necesităților derivate din specificitatea acțiunilor militare , precum și din
conștientizarea consecințelor, adesea foarte grave, pe care le poate atrage nerealizarea a ceea ce
s-a stabilit prin paln.

Trăsăturile managemantului organizației militare

-caracter unitar
-caracte tipic
-orientarea predominant spre oameni
-caracter contextual
-caracter ciclic si continuu
-caracter progresiv

Sistemul managerial în organizația militară

-subsistemul decizional
-subsistemul organizatoric
-subsistemul informațional
-subsistemul metodologic

Curs 3_1 Decizia și procesul decizional în organizația militară

Hotărarea de a alege o anumită variantă de acțiune din două sau mai multe posibile, atașate unui
proces sau fenomen.
Rezultat al unor activități conștiente de alegere a unei direcții de acțiune în aceasta , implicand
alocarea unor resurse. Decizia aparține unei persoane sau unui grup de persoane, care dispune de
autoritatea necesară și care răspund pentru folosirea resurselor în anumite situații date.

Decizia de Management= alternativa aleasă de un decident din organizație în vederea atingerii

unui obiectiv organizațional
Decizia presupune
  Existența a cel puțin doua alternative decizionale
 Unul sau mai multe obiective relevante
 Influența atitudinii comportamentului a cel putin unei alte persoane decât decidentul.

D=f(Fc, Fn, Fu, M, R)

D=decizia
Fc=factori necunoscuți, care pot fi influențațti
Fn=Factori necunoscuți , care nu pot fi influențați, dar a căror probabilitate si sens de apariție se
cunosc.
Fu=factorul uman.
M=motivarea
R=responsabilitatea față de consecințele deciziei.
Termenii ecuației se pot nuanțua , matematic și logic, spre exemplu astfel=
Valoarea factorilui uman, conexat și cu cea de mediu ambiant
Fu= f(C, Q)
C= cunoștințe , competență profesională si experiență a decidentului.
Q=capacitatea de adaptare la transformarile permanente , inclusiv pregatirea si perfecționarea
acesteia.

Tipologia deciziilor

Gradul de cunoaștere al mediului ambiant și natura variabilelor care influențează

rezultatele potențiale posibil de obținut
1Decizii în condiție de certitudine
2Decizii în condiții de risc
3Decizii în condiții de incertitudine.

Numărul de persoane care fundamentează decizia

1 Deczii unipersonale
2Decizii de grup
-bazate pe consens
-bazate pe unanimitate
Numărul de criterii decizionale
-decizii unicriteriale
-decizii multicriteriale
Orizontul de timp și implicațiile deciziilor
--decizii strategige
-decizii tactice
-decizii curente
Frecvența luării deciziilor
-decizii periodice
-decizii aleatorii
-decizii unice
Posibilitatea anticipării situațiilor problematice
-decizii anticipate
-decizii imprevizibile

Cerințe de raționalitate ale deciziei

1 fundamentarea științifică
2legalitate
3claritate, concizie și necontradicție
4oportunitate
5eficiență
6integrată în ansamblul decizional adoptat
7completitudine
Forme
- Act decizional ( legalizat cu dispoziție sau procedură internă)
- Proces decizional

Decizia și procesul decizional în organizația militară part II

Procesul decizional- ansamblul fazelor prin intermediul cărora se pregătește , adoptă, aplică și
evaluează decizia managerială.

Componentele procesului decizional

-Decidentul
-Mulțimea variantelor decizionale
-Mulțimea criteriilor decizionale
-Obiectivele decizioanle
-Mediul ambiant
-Mulțimea consecințelor

Principiile procesului decizional

-Principiul decizional
-principiu opțiunii obligatorii
-principiu exclusivității variantelor
-principiul maximizării utilității variantelor decizionale.

Etapele procesului Decizional

1. Definirea problemei
 2. Stabilirea crieriilor pe care trebuie să le îndeplinească o soluție satisfăcătoare
3. Generarea de soluții
4. Aplicarea criteriilor la soluțiile generate
-selectarea celei mai bune soluții
Sau
5Respingerea tuturor soluțiilor
6Redefinirea problemei

Identificarea și precizarea problemei ce trebuie rezolvată (definirea problemei)

Formularea precisă a problemei elimină eventualele interpretări nedorite și, în funcție de acestea,
se delimitează domeniul în care trebuie să intervină, permițând conturarea cu claritate a
obiectivuluide atins, care trebuie să fie mobilizator și perceptibil pentru decident și executanți.

Culegerea, selectarea, prelucrarea datelor și informațiilor

(stabilirea criteriilor pe care trebuie săle implinească o soluție satisfăcătoare)

Cunoașterea cât mai exactă a situației pe baza informațiilor suficiente și oportune despre situația
problematică , dar mai ales despre mediul din zonele de responsabilitate. Prelucrarea datelor
colectate urmărește să stabilească cu exactitate aspectele procesale, dar și limitele a ceea ce se
cunoaște despre situația problematică vizată, pentru că în raport cu acestea se vor formula
variantele deciziei.

Generarea de soluții ( elaborarea variantelor de decizie)

Elaborarea variantelor , analiza comparativă a acestora se face apleând la metodele statistico-
matematice și tehnici moderene decizionale. Sunt însă și factori calitativ dificil de cuantificat
drept prentru care se aplează la diverse matrici sau alte mijloace pentru alegerea variantei
optime.

Alegerea variantei optime (selectarea celei mai bune soluții)

Alegerea variantelor trebuie să se facă cu respecatarea anumitor criterii. Hotărarea , adoptată în
această etapă, reflectă competența profesională a decidentului și a echipei manageriale care
asigură asistarea deciziei.

Evaluarea Rezultatelor
Evaluarea presupune compararea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse , în scopul
depistării abaterilor. Are un rol deosebit atât din punct de vedere retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, în sensul că pe baza ei se conturează concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al
procesului de management, ciclu care terbuie să se desfășoare la un nivel calitativ superior.
Contextul luării deciziilor în organizația militară
1 Starea de pace
2Stări de criză
3Starea de război

Etapele procesului în organizația militară

Inițierea planificării
Orientarea personalului implicat în planificare
Elaborarea concepției
Elaborarea planului de acțiune
Revederea planului de acțiune
Organizarea acțiunilor forțelor
Coordonarea acțiunilor forțelor
Controlul
DECIZIA ȘI PROCESUL DECIZIONAL ÎN ORGANIZAȚIA MILITARĂ 3.2

1. INIȚIEREA PLANIFICĂRII

Însușirea misiunii primite sau apofundarea celei deduse de către comandant

Elaborarea problemelor principale ale planificării

-reformularea misiunii
-identificarea limitelor acțiunii, a necesitățiilor de informații
 Stabilirea datelor privind coordonarea compartimentelor și activitățiilor pentru executarea
planificării

1.1 Refolmurarea misiunii

Comandantul stabilește
-centrul de greutate
-puntele decisive
-direcțiile de efort
-punctele critice
-capacitatea operaționala la sfârșitul acțiunii.

1.2Identificarea limitelor acțiunii, a necesităților de informații

Obligațiile –temporale, -sapțiale, -acționale
Resticțiile
Politice, diplomatice, sociale, morale, juridice, religioase, etnice, acționale.

2 Orientarea personalului implicat în planificare

Se execută de către comandant sau de către seful de stat major și cuprinde =
-evaluarea situației
-prezentarea concepției eșalonului superior comandantului.
-îndrumarea pentru planificare.

3.Elaborarea concepției de acțiune

3.1elaborarea cursurilor de acțiune
3.2 selectarea cursului optim de acțiune
3.3 Precizarea deciziei
3.1 Elaborarea cursurilor de acțiunii
Cursul acțiunii militare este reprezentat de un plan sau schemă care cuprinde o înșiruire logică a
acțiuni ce urmează a fi desfăsurate de structura militară respectiv pentru îndeplinirea misiunii.
Cerințele de viabilitate
-respectă concepția eșalonului superior sau intenția comandantului
-duce la îndeplinirea misiunii.
-poate fi sprijinit cu mijloace la dispoziție.
-respectă dreptul conflictelor armate.

Vizualizarea acțiunilor ambelor forțe în desfășurarea lor logică, luând în calcul estimările
efectuate.
Evaluarea posibilităților de succes în raport cu acțiunea inamicului.
Stabilirea gradului de risc și a nivelului de acceptabilitate.
Stabilirea acțiunilor activ și pasiv pentru reducerea efectelor acțiunii inamicului asupra forțelor
proprii.

3.2 Selectarea cursului optim de acțiune

Recunoașterile – implică verificarea informațiilor cunoscute despre zona acțiunii, influența
caracteristicilor acesteia asupra acțiunii forțelor și fezabilitatea cursurilor acțiunii
Estimarea comandantului.- Se bazează pe cunoașterea personală a situației și pe estimările
comandamentului.
4Elaborarea planului de acțiune
4.1 Planificarea acțiunilor forțelor
4.2 Planificarea logisticii trupelor
4.3 Planificarea asigurării acțiunilor și protecției trupelor.

5 Revederea planului de acțiune

Actualizare – după elaborarea acestuia și apoi periodic, în funcție de situație, de către cei
care l-au intocmit

Validare- la finalizarea planului, de regulă, de către ofițeri care nu au participat la

elaborarea lui.
 6Organizarea acțiunilor forțelor – transmitearea misiunilor la subordonați și realizarea
măsurilor care să ducă la îndepliniera prevederilor din plan.
7. Coordonare acțiunilor forțelor –corelarea efortului , armonizarea diferențelor și
informarea reciprocă, se stabilește de către comandant și se execută pe secvențe ale
acțiunii, pe direcții, pe misiuni și pe obiective.

8 Controlul- verificarea punerii în practică a prevederilor din planul de acțiune .

-se execută pe baza planului de control întocmit de către statul major.

3_2Decizia în procesul decizional

Metode și tehnici de adoptare a deciziilor

Decizii în condiții de certitudine- actualizarea rezultatelor, drumul critic, programarea liniară,
metoda electre, analiza marginală.
Decizii în condiții de risc- teoria probabilităților, modele ale legilor de ditribuție statistică,
arborele decizional.
Decizii cu univers ostil-teoria jocurilor
Decizii în condiții de incertitudine –thenici bazate pe capacitatea de asumare a riscurilor de
intuire a evoluției viitoare.

Dimensiuni psihologice ale adoptării deziciei

Inteligența
Gândirea rapidă, independentă, elastică, exploratoare, realistă , divergentă și crtică.
Memoria
Experiență de viață și profesională
Spririt de observație
Atenție
Inerția decizională
Lipsa de flexibilitate
Refuzul de a ține seama de realitate
Încredearea ridicată în genialitatea intuițilior proprii
Respingerea sfaturilor avizate ale subordonaților, neîncredearea în ei
Influența tempermentului
Sangvinic
Coleric
Flegmatic
Melancolic
Influența caracterului
Cei cu caracter tare, echilibrat, armonios pun în prim plan datoria, răspunderea, pe când
ceilalți sunt preocupați în primul rând de securitatea personală
Moralitatea deciziilor

Influența motivației
Structura intereselor individului se răsfrânge asupra modului acestuia de a decide în situații
problematice
Persoanele supramotivate pentru atingeera unui obiectiv dau adesea randament mai scăzut decât
în cazul unui nivel mediu de motivare.

Influența stării psihofiziologice

Oamenii foarte obosiți, răniți, epuizați de foame sau de ste întămpună multe didicultăți
adesea isurmontabile, în luarea horărarilor.

Influența emotivității
Emoțiile și sentimentele, dispozițiile afective de lungă durată, precum și cele determinate
circumstanțial
Stările afective de intensitate normală susțin conduitele decizionale conforme cu așteptările
organizație, cu rolul și statutul persoanelor în cauză.

Calități decizionale
Receptivitatea, curajul, încrederea în sine, autocontrolul, spiritul critic și autocritic, imaginația
productivă, perspicacitate , gândirea divergentă, discernământul, fermitatea, consecvența,
răspunderea, profunzimea, devotamentul pentru cauză, elasticitatea și capacitatea de adaptare,
priceperea de a valorifica potențele grupului.

Curs 4

Functiile managementului organizatiei militare –previziune

-organizare

-coordonare

-antrenare

-evaluare si control

Previziunea:Identificarea oportunitatilor si riscurilor viitoare pentru organizatia militara, luand in

considerare posibilitatile prezentului si experientele din trecutul ei

Mediator intre incertitudine si posibilitati, capabila sa faca legatura dintre present si viitor :”Cunaste-ti
inamcul si cunoaste-te pe tine insuti,intr-o suta de batalii nu te vei expune nici unei primejdii”Sun Tzi

Premisele functionalitatii previziunii:-cunoasterea in profunzime a realitatii din organizatia militara

-fundamentarea pe date certe si relevante,sufficient de indelungate ca intindere si impact

-eliminarea datelor cu character accidental sau conjunctual,cu probabilitatea mica de aparitie

-luarea in considerare a aspectelor cantitative, cat si a aspectelor calitative

-viziune contextuala si sistematica asupra vietii organizatiei militare

-identificarea factorilor determinant ai fenomenelor si proceselor din organizatia militara

-prioritizari pe termen lung fata de cele pe termen mediu si scurt, cel putin in situatie de pace

-acordarea unei atentii sporite conditiei umane a personalului organizatiei militare

Previziunea:Ce trebuie facut? ; Care sunt termenii de realizare? ;Unde trebuie facut? ; Cine trebuie sa
faca ? ; Cum trebuie facut? ; Care sunt resursele necesare?
Componentele previziunii 1)Politica organizatiei: -ansamblul orientarilor si criteriilor majore care stau la
baza fundamentarii directiilor principale in care trebuie sa evolueze organizatia

-genereaza liniile generale si principiile unitare de actiune la nivelul

tuturor entitatilor organizatiei

2)Strategia:- ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen mediu si lung si

principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele allocate, in scopul adaptarii eficiente a
organizatiei la cerintele mediului abiant in care actioneaza

-vizeaza un orizont temporal mediu si lung,cu un grad de detaliere si rigurozitate in

fundamentare mai pronuntat

3)Tactica: -totalitatea optiunilor prin care conducerea organizatiei apreciaza ca se pot

indeplini obiectivele pe termen scurt, tinand cont de resursele disponibile in intervalul de timp pentru
care se elaboreaza obiectivele

-vizeaza un orizont temporal scurt, dar are grad de detaliere si rigurozitate foarte pronuntat

Formele previziunii:1) Prognoza :evaluarea stiintifica a evolutiei componentelor cantitative si calitative

ale organizatiei pentru o perioada delimitate de orizontul de timp ales

2)Planificarea: stabilirea si fundamentarea pe baza studiilor special intocmite si a analizelor

effectuate a obiectivelor si modalitatilor de realizare a acestora, precum si a resurselor necesare pe o
perioada determinate, corespunzatore caracterului planului stability (lunar, trimestrial,semestrial,
annual) in scopul asigurarii premiselor indispensabile atingerii obiectivelor fixate

3)Programarea: defalclarea obiectivelor actualizate ale organizatiei in timp ( luni, saptamani, zile) si in
spatiu (compartimente) precum si coordonarea activitatiilor ce concur la xecutatea programelor stabilite

Prognoza in organizatia militara:1) Prognoze politico-militare si strategice

2)Prognoze operational-tactice

3)Prognoze tehnico-miliare

4)Prognoze economic-militare

5)Prognozele privind pregatirea personalului si comandamentelor

Etapele Planificarii:1.)Diagnoza realitatii militare

2)Prognoza directiilor de evolutie

3)Determinarea obiectivelor principale ce urmeaza a fi indeplinite

4)Formularea nivelurilor de performanta ce urmeaza a fi realizate pe interval de timp

5)Stabilirea modalitatilor de realizare a obiectivelor de plan (cai, metode, resurse)

6)Stabilirea cadrului organizatoric pentru exectutarea indeplinirii planului, in vederea

eliminarii abaterilor
Elementele unui plan: Antet,titulatura planului; Obiectivele de indeplinit ;Etapele de realizare ;
Activitatile prin care se indeplinesc obiectivele ; Termene de executie ; Cine raspunde, cine conduce,
unde/cum se raporteaza ; Mijloace la dispozitie ; Restrictii de respectat ; Procedee folosite, metode,
tehnici ; Observatii

Functiile managementului organizatiei militare: Previziune; Organizare; Coordonare; Antrenare ;

Evaluare si control.

Organizarea: Stabilirea si determinarea proceselor de munca fizica si intelectuala, a componentelor

acestora (operatii, timpi, miscari, lucrari etc.), gruparea acestora pe posture, compartimente, structure
militare si atribuirea lor personalului, corespunzator anumitor criteria(managerial, sociale, economice si
tehnice), in scopul realizarii optime a obiectivelor previzionate

Principiile organizarii in organizatia militara: Principiul unitatii de actiune ; Principiul eficientei structurii
militare ; Principiul ierarhizarii si al relatiilor ierarhice ; Principiul delegarii autoritatii ; Principiul
suprematiei obiectivelor ; Principiul subordonarii ; Principiul diviziunii rationale a muncii si specializarii;
Principiul individualizarii functiunilor; Principiul flexibilitatii (adaptabilitatii) structurilor; Principiul
asigurarii permanente a legaturilor.

Organizarea procesuala(stabilirea principalelor categorii de munca, a proceselor necesare realizarii

ansamblului de obiective ale organizatiei militare)

Scopul organizatiei -> Obiective dundamentale -> Obiective derivate de gradul I (functiuni)

->Obiective derivate de gradul II (Activitati)

->Obiective specific (Atributii)

->Obiective individuale (Sarcini)

Organizarea structurala (gruparea functiilor, activitatilor, atributiilor si sarcinilor in functie de anumite

criteria si repartizarea acestora in subdiviziuni organizatorice pe grupuri si personae)

Structura organizatorica->Structura manageriala (decidentii de nivel superior si acele subdiviziuni

organizatorice prin deciziile si actiunile carora se asigura conditiile necesare pentru desfasurarea
asctivitatilor in compartimentele de productie)

->Structura de executie (totalitatea subdiviziunilor organizatorice in cadrul carora se

desfasoara activitatile operationale

Elementele structurii organizatorice- Postul(ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si

responsabilitatilor care, in mod regulat, revin spre exercitarea unui salariat)

-Functia (totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale)

-Ponderea ierarhica (numarul subordonatilor condusi nemijlocit de un manager)

-Compartimentul (totalul persoanelor care efectueaza munci omogene si/sau

complementare)
 -Nivelul ierarhic (totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi
distant ierarhica fata de managementul de varf)

-Relatiile organizatorice (raporturile dintre subdiviziunile organizatorice

(posture,compartimente,nivele ierarhice) instituite prin reglementari oficiale)

Documente specifice – Organigrama (reprezentarea grafica a structurii organizatorice sub forma unor
cadrane correlate care exprima relatiile organizatorice dintre diverse organism ale intreprinderii)

-Regulamentul de organizare si functionare ( detalierea structurii organizatorice)

-Fisa postului (documentul care descrie toate elementele activitatii unui angajat)

-Manualul calitatii

Organizarea: 1)Organizarea dispozitivelor de actiune

2)Organizarea sistemului de lovire

3)Organizarea amenajarii genistice, sistemului de baraje si obstacole

4)Organizarea logisticii

5)Organizarea asigurarii actiunilor si protectiei trupelor

6)Organizarea coordonarii actiunilor ( Organizarea cooperarii)

7)Organizarea conducerii

Coordonarea (ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului din
organizatia militara, in cadrul previziunilor si organizarii stabilite anterior, in ceea ce priveste dirijarea
resurselor, astfel incat acestea sa fie disponibile la timpul potrivit, in calitatea si calitatea stabilita, in
scopul atingerii obiectivelor propuse)

Coordonarea: Armonizarea; Sincronizarea; Echilibrarea ; Reglarea ; Integrarea

Antrenarea:1)MOTIVAREA sa fie complexa, in sensul utilizarii combinate atat a stimulentelor

material,cat si morale

2)MOTIVAREA sa fie diferentiata, adica sa tina cont de caracteristicile fiecarei personae

3)MOTIVAREA sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile personalului

Evaluare si control ( masurarea performantelor , compararea lor cu standardele si aplicarea actiunilor de

corectare a abaterilor nedorite)

1)Stabilirea standardelor de performanta

2)Evaluarea performantelor effective

3)Compararea performantelor effective cu standardele stabilite si identificarea abaterilor si a

cauzelor acestora

4)Adoptarea masurilor de reglare a organizatiei si structurilor ei organizatorice

Organizarea procesuala

Scopul organizatiei=>Obiective fundamentale=>Obiective derivate de gradul I  Functiuni

=>Obiective derivate de gradul IIActivitati

=>Obiective specifice  Atributii

=>Obiective individuale  Sarcini

Functiunile organzatiei: Ansamblu de procese, activitati si actiuni de o anumita factura si procesualitate,

grupate dupa anumite rigori, care asigura indeplinirea obiectivelor, prezervarea si dezvoltarea
caracteristicilor si functionalitatii organizatiei.

Functiunile organizatiei militare: => cercetare-dezvoltare

=>instruire-educare

=>organizare-mobilizare

=>resurse umane

=>logistica

Functiunea de dezvoltare-cercetare: Ansamblul activitatilor prestate de structuri specializate,

precum si de personalul oricarei alte structuri a armatei pentru generarea si valorificarea creatvitatii in
interiorul organizatiei militare, pentru dezvoltarea stiintei militare si perfectionarea practicii militare prin
asimilarea si adaptarea produselor progresului stiintific, tehnic si tehnologic ale altor stiinte la nevoile
conducerii si executiei actiunilor miltare moderne, respectiv prin permanenta perfectionare si a
continuturilor conceptuale si aplicative ale ramurilor stiintei miltare, prin efort creative propriu.

Cercetarea stiintifica in domeniul militar:=>Fundamentarea stiintifica a teoriei generale a stiintei

militare si teoriei artei militare, a teoriilor organizarii militare, instruirii si educarii trupelor,
managementului si logisticii militare.

=>Formularea politicilor si strategiilor de Securitate

si aparare

=>Identificarea tipologiei actiunilor militare si

sensurilor de evolutie a acestora

=>Elaborarea doctrinelor de actiune la nivelurile

strategic, operativ si tactic, al operatiilor intrunite si combinate si a celor independente, actiunilor de
lupta si de sprijin de lupta, asigurare si protectie specifice armelor si specialitatilor militare

=>Organizarea structurala si cresterea

functionalitatii instrumentelor de forta militara ale statului

=>Fundamentarea inzestrarii cu sisteme de

armament si tehnica militara de inalta performanta si asigurarea cu materiale de uz military de calitate
superioara
 =>Definirea unor tehnologii, tehnici si proceduri
de facture informationala, decizionala, de coordonare si control cu eficienta ridicata

=>Managementul modern al resurselor aparari

=>Cresterea calitatii invatamantului, instructiei si

educatiei fortelor Armatei Romane.

Functiunea de instruire-educare: totalitatea proceselor si activitatilor din domeniile

invatamantului institutionalizat, pregatirii teoretice si aplicative a fortelor si comandamentelor,
educatiei militare si psiho-morale, respective perfectionarea pregatirii prin prestatia curenta la locurile
de munca in vederea dobandirii nivelurilor profesionale si calitatii moral-volitive necesare indeplinirii
eficiente a sarcinilor/misiunilor ce revin organizatiei miltare, in timp de pace, in situatii de criza si in stare
de razboi.

Functiunea de instruire-educare: => Invatamantul militar – invatamant de formare, de

perfectionare si specializare. Invatamant postuniversitar

=>Instructia fortelor – instructia individului si a echipei,

instructia colectiva si pregatirea comandamentelor

=>Dezvoltarea profesionala prin exercitarea atributiilor si

sarcinilor specific posturilor succesiv ocupate

=>Educatia in spiritul traditiilor si valorilor militare

Functiunea de organizare-mobilizare: Ansamblul masurilor si activitatiilor de organizare si

coordonare a pregatirii populatiei, teritoriului si economiei pentru aparare, de organizare a organizatiei
militare pe categorii de forte, genuri de arme si specialitati militare si de repartitie a resurselor umane si
tehnico-materiale pe entitati structurale, in timp de pace si pentru razboi, cat si pentru aducerea
acestora la nivelurile cantitative si operationale prevazute in planuri, astfel incat sa se poate utiliza
eficient toate fortele si mijloacele de care se dispune, in scopul indeplinirii misiunilor specific.

Functiunea de organizare-mobilizare: => Pregatirea fortelor armate

=>Pregatirea si participarea cetatenilor neintegrati in

structurile Armatei si ale institutiilor de ordine publica si siguranta nationala la efortul de aparare

=>Constructia, exploatarea si intretinerea elementelor

de infrastructura militara

=>Utilizarea elementelor de infrastructura nationala si

local pt nevoi de aparare; avizarea constructiei unei unor noi elemente de infrastructura economica, de
comunicatii, de telecomunicatii

=>Participarea organizatiilor economice, prin prestatia

nemijlocita sau prin punerea la dispozitie a diferitelor bunuri si sevicii, la sustinerea logistica a efortului
militar

=>Stabilirea structurii de forte la pace a Armate

Romaniei.
 Functiunea de organizare-mobilizare: =>Analiza nevoilor de aparare a spatiului terestru, aerian si
naval, determinarea proportiilor fiecarei categorii de forte ale armatei si a necesarului de resurse pentru
organizarea la pace si razboi

=>Stabilirea structurii de forte la razboi a Armatei

=>Stabilirea structurii fiecarei categorii de forte, tipuri si

numar de comandamente, mari unitati, unitati si subunitati luptatoare, de sprijin si logistice si realizarea
echilibrului functional intre structurile de conducere si structurile actionale

=>Stabilirea nevoilor(valorii numerice ale personalului)

de incadrare a structurilor si a celor de inzestrare corespunzatoare la pace si razboi, pe arme,
specialitati militare si profesii civile, categorii de personal, functii si posture.

=>Elaborarea organigramelor, statelor de organizare si

tabelelor de inzestrare de pace si razboi.

Functiunea de resurse umane: Stabilirea si realizarea dinamicii asigurarii cu resurse umane a

structurilor militare, recrutarea, formarea si perfectionarea profesionala, incadrarea, promovarea,
retribuirea si protectia sociala a personalului militar si civil al Armatei Romaniei.

Functiunea de resurse umane: =>Elaboarea si aplicarea strategiei si politicilor de personal

=>Activitati promotionale de atragere spre profesia militara,

formarea unei baze de selectie cat mai largi si de buna calitate pentru asigurarea resursei umane
necesare

=>Stabilirea si realizarea dinamicii asigurarii cu resurse umane

a structurilor Armatei, recrutarea, formarea si perfectionarea profesionala, incadrarea, promovarea,
retribuirea si protectia sociala a personalului militar si civil al armatei

=> Stabilirea si realizarea dinamicii de formare, perfectionare,

incadrare si promovare a personalului, pe categorii(corpuri), profesii si specializari, in raport cu
prevederile statelor de organizare

=>Activitati circumcise organizarii procesuale si structural,

stabilirea atributiilor si sarcinilor salariatiilor, elaborarea fiselor posturilor, stabilirea parametriilor de
performanta, a criteriilor de evaluare, normarea muncii si aprecierea prestatiei profesionale,
comportamentul militar si civic

Functiunea de logistica: Ansamblul masurilor, activitatilor manageriale si serviciilor ce vizeaza

constituirea, distributia oportuna, in cantitatile necesare, si utilizarea eficienta a resurselor materiale,
tehnice, financiare, si medicale in scopul asigurarii nevoilor existentiale curente, precum si celor impuse
de desfasurarea proceselor de invatamant, instructie si educatie a personalului organizatiei militare si
sustinerii actiunilor structurilor acesteia pentru indeplinirea misiunilor ce le revin in timp de pace, in
situatii de criza si razboi.

Functiunea de logistica: =>Definirea cadrului procesual si structural al managementului si

actiunii logistice

=>Fundamentarea necesarului de resurse materiale si financiare

=>Realizarea interfetei logisticii centrale cu economia

=>Aprovizionarea tehnico-materiala

=>Achizitii de servicii

=>Planificarea, organizarea si executarea transportului de materiale

=>Exploatarea si mentenanta armamentului si tehnicii militare

=>Asistenta medicala si sanitar-veterinara

=>Asigurarea financiara si evidenta contabila

=>Asigurarea cailor de comunicatii

=>Cazarea in timp de campanie a efectivelor si adapostirea

animalelor