Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mom Examen Final
Mom Examen Final
1.1. Organizația militară între necesitate şi actualitate, în condițiile dinamismului fără precedent al lumii
contemporane De-a lungul istoriei omenirii, şi asta se poate verifica cu uşurință, orice formă de
organizare umana a avut nevoie de un instrument prin care să se protejeze de un eventual agresor,
indiferent de alianțele sau tratatele de neagresiune la care a fost parte. Doar acest simplu fapt
demontează argumentele unei părți a opiniei publice din tara noastră, care înclină spre ideea că statutul
României de membră a NATO justifică desființarea armatei regulate. Dar există şi alte argumente care să
justifice, pe mai departe, existența organizației militare in țara noastră. Din punct de vedere
instituțional, ca un prim argument privind necesitatea unei forte militare naționale, organizația militară
işi are statutul și rolul său bine definite prin Constituția României: „Armata este subordonată exclusiv
voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței şi a unității statului, a integritäții
teritoriale a țării și a democrației constituționale. In condițiile legii şi ale tratatelor internaționale la care
România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă
la acțiuni privind menținerea sau restabilirea päcit. In acelaşi document fundamental, prin care este
reglementat modul în care funcționează şi se manifestă statul şi națiunea română, se precizează în mod
expres faptul că: „Organizarea de activități militare sau paramilitare in afara unei autorități statale este
interzisă. consfințindu-se dreptul unic şi inalienabil al structurii de conducere a statului de a constitui o
forță militară de orice natură, stabilindu-se şi forul 1. * Constituția Romániei, cu modificările şi
completärile preväzute în Legea de revizuire nr. 429/ 2003, art. 118, alin. 1. Ibidem, art. 118, alin. 4. 11
responsabil: „Consiliul Suprem de Apărare a Țärii organizează și Coordonează unitar activitățile care
privesc apărarea tării şi securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la
apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum şi la acțiuni de menținere sau de restabilire a
păcil. Al doilea argument privind necesitatea organizației militare naționale il construim plecând de la
existența „statulur", ca instituție unică și superioară oricărui alt tip de organizare socială; acest concept
fiind definit ca: .0 colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu având o structură de
organe ale puterii care se bucură de suveranitate Indiferent de forma structurii de stat, funcțiile
acestuia, ca principală instituție de organizare şi conducere politică a societății, sunt următoarele:
legislativă; > judecătorească; > organizatorică; > administrativă; > economică; > socială; > educativ-
culturală; > ecologică; > de organizare a colaborării cu statele lumii; > de apărare a țării, a independenței
și suveranității statale.
In aceste condiții, este evident faptul că instituția supremă a unei națiuni - statul - are nevoie de un
instrument eficient pentru utilizarea legitimă a forței în vederea menținerii şi apărării autorității sale față
de eventualele amenințări interne sau externe. Se poate afirma că scopul funcției de apărare a
teritoriului şi de menținere a independenței şi suveranității statale se poate realiza numai cu ajutorul
unei forțe de coerciție, legitim instituită- forța militară - prin intermediul căreia forul executiv (Guvernul)
asigură un cadru propice pentru o bună desfăşurare a vieții comunitare. Al treilea argument pentru
susținerea necesității organizației militare la începuturile secolului XXI în tara noastră reiese din
caracteristicile evoluției lumii contemporane, ca un corolar al celor două argumente anterioare și se
bazează pe implicarea statului român în efortul comun de asigurare a unui mediu de securitate stabil şi
benefic dezvoltării fiecărei națiuni în parte: apărare națională prin apărare colectivă. Acest concept
presupune .angajamentul tuturor statelor de a se apăra reciproc de o agresiune exterioară. Organizația
de apärare colectivă are ca principal scop apärarea tuturor membrilor de orice acțiune externă6 Trecând
numai în revistă normele ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea apărării colective (figura nr. 1.2.),
putem fi intru totul de acord că este necesar un organism pur specializat – organizația militară - care să
contribuie la realizarea lor în condiții cât mai bune, atât pentru tara noastră, cât şi pentru aliați.
Şi nu în ultimă instanță, argumentul al patrulea, orice societate umană (putând pleca în construcția
acestui argument de la Teoria ierarhizării nevoilor a lui Maslow, la nivel individual) are nevoie de a-şi
asigura o stare de securitate în vederea asigurării vieții națiunii şi a continuității sale în arealul propriu,
şi, tocmai de aceea, trebuie să işi construiască o instituție adecvată pentru apărarea sa de orice
agresiune de tip militar. De asemenea, armata a fost şi este, încă, destinată să descurajeze orice intenție
agresivă a unui actor statal sau nonstatal la adresa țării în care ea ființează'. In esență, opțiunile pe care
statul român le are în vedere pentru delimitarea rolului și misiunilor puterii militare se referă la°: o
întărirea potențialului și a capacității militare pentru a descuraja inamicul potențial; o utilizarea
acțiunilor militare preventive pentru a impune sau proteja interesul național; o adaptarea conceptuală,
structurală, operațională a puterii militare la noile tendințe de evoluție ale mediului internațional de
securitate. În aceste condiții, forurile de conducere ale țării au obligația să elaboreze o serie de
documente care să asigure cadrul în care se asigură starea de securitate, instituțiile desemnate să
contribuie la realizarea acesteia, obiectivele şi atribuțiile fiecărui participant etc. Astfel, Parlamentul
României în Legea nr. 415 din 27.06.2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de
Apărare a (Monitorul Oficial nr. 494/ 10.07.2002) a stabilit responsabilitățile privind elaborarea
principalelor documente din domeniul securității naționale, enunțándu-le doar pe acelea care privesc
activitatea organizației militare: - Art. 4, Consiliul Suprem de Apărare a Tării are următoarele atribuții: a)
analizează şi/sau propune, potrivit legii, promovarea: 1. strategiei de securitate națională a României şi a
strategiei naționale de apărare nr. 141/10.07.2008); 2. strategiei militare a României. Strategia de
securitate națională răspunde nevoii şi obligatiei de protecție legitimă impotriva riscurilor şi
amenințărilor ce pun în pericol drepturile şi libertățile fundamentale ale omului, precum și bazele
existenței statului român. Täri țării (revizuit conform Legii
Proiectarea puterii statale presupune, de regulă, respectarea umătorului algoritm: > stabilirea
raporturilor dintre sistemul politic intern, politica și strategia de securitate națională şi sistemul
internațional; > identificarea valorilor şi intereselor naționale; > evaluarea contextului strategic3; >
stabilirea orientărilor în politicile naționale; formularea strategiei naționale de securitate3; > elaborarea
strategiei militare. Securitatea națională se realizează prin măsuri active de natură politică, economică,
diplomatică, socială, juridică, administrativă şi militară, prin activitatea de informații, contrainformații și
securitate, precum şi prin gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu normele de conduită ale
comunității euroatlantice10 În acelaşi document, mediul de securitate este caracterizat ca fiind marcat
de următoarele tendințe majore: accelerarea proceselor de globalizare și de integrare regională,
concomitent cu persistența unor actiuni având ca finalitate fragmentarea statală; convergența
rezonabilă a eforturilor consacrate structurării unei noi arhitecturi de securitate, stabile si predictibile,
însoțită de accentuarea tendințelor anarhice în unele regiuni: revigorarea eforturilor statelor vizând
prezervarea influenței lor în dinamica relațiilor internaționale, în paralel cu multiplicarea formelor şi
creşterea ponderii intervenției actorilor nestatali în dinamica relațiilor internaționale11
Această categorie de prim rang cu riscuri şi amenințări actuale şi de perspectivă la adresa securității
naționale (figura nr. 1.4.) îşi pune amprenta în mod direct asupra organizării şi funcționalității
organizației militare prin cerințe referitoare la: - numărul unităților şi formele de organizare (batalioane,
brigăzi etc.); - natura forțelor (terestre, aeriene, navale); - tehnica de luptă (avioane, armament, tehnica
de transport etc.); bugetul alocat etc. Pe lângă aceasta, se identifică o serie de vulnerabilităti si
disfuncționalități ce pot afecta în mod indirect organizația militară, astfel: - dependența accentuată de
unele resurse vitale greu accesibile - poate conduce la creșterea prețurilor materialelor ce sunt utilizate
în cadrul producției din industria de apărare; e tendințele negative persistente în plan demografic şi
migrația masivă -există posibilitatea creşterii cheltuielilor cu resursa umană ca motivație pentru
rămânerea în cadrul sistemului național de apărare sau pentru atragerea de noi angajați; e nivelul ridicat
al stării de insecuritate socială, persistența stării de säräcie cronică și accentuarea diferențelor sociale -
pot conduce la escaladarea tensiunilor dintre populație şi generarea instituțiile statului, cu riscuri către
instabilitate socială; e infrastructura slab dezvoltată și insuficient protejată - poate prejudicia
desfăşurarea acțiunilor de luptă sau creșterea consumului de timp şi materiale (de exemplu,
combustibil); sau
* starea precară şi eficiența redusă a sistemului de asigurare a sånàtății populației- armata are nevoie de
personal sănătos, care să reziste la oboseală fizică și psihică îndelungată, cu un metabolism care să se
adapteze la condiții vitrege de anotimp şi stare a vremii; e carențele organizatorice, insuficiența
resurselor şi dificultățile de adaptare a sistemului de învățământ la cerințele societății - utilizarea tehnicii
din dotare și desfășurarea de acțiuni individuale sau în comun presupun oameni bine pregătiți, cu un
nivel de inteligență peste mediu, cu capacități și abilități deosebite față de alte organizații; e angajarea
insuficientă a societății civile în dezbaterea şi soluționarea problemelor de securitate - existența sau
implicarea armatei în diferite acțiuni sau activitäți specifice asigurării stării de securitate națională
trebuie să se bazeze pe încrederea şi susținerea societății civile în ansamblul său sau prin organizațiile
sale, pentru ca managementul acestei instituții să se poată concentra exclusiv pe îndeplinirea acestor
acțiuni şi activități, și nu pe argumentarea justeței şi oportunității lor. Toate aceste implicații, identificate
doar la o analiză sumară a celor două categorii de riscuri şi vulnerabilități asupra stării de securitate a
României, obligă instituțiile responsabile cu sistemul național de apărare a țării, pe de o parte, şi
managementul superior al organizației militare, pe de altă parte, să le disece cu mare atenție şi să le aibă
în vedere în procesul de concepere a procesului de management cu toate elementele sale componente.
1.2. Delimitări privind funcționarea organizației militare din perspectiva documentelor de planificare și
conducere a Sistemului național de apărare a țării 1.2.1. Legea organizării și funcționării Consiliului
Suprem de Apărare a Tării Un prim document şi, implicit, un for statal ce reglementează activitățile
desfăşurate de instituția militară, este reprezentat de Legea nr. 415 din 2002 privind organizarea şi
funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (Monitorul Oficial nr. 494/10.07.2002). Această lege a
stabilit responsabilitățile privind elaborarea primelor documente din domeniul securitații naționale- la
art. 4, alin, a) 1 și 2, sunt prevăzute atributiile Consiliului Suprem de Apárare a aril in acest domeniu, şi
anume că analizează şi/sau propune promovarea Strategiei de securitate natională a României şi a
Strategiei naționale de apărare a țării (revizuit conform Legii nr. 141/10.07.2008) și a Strategiei militare a
Romániei.
Printre atribuțiile Consiliului Suprem de Apărare a Țării care influențează procesul de management din
organizația militară, întâlnim aprobarea: * completării structurilor militare cu efective, potrivit statelor
de organizare în timp de pace; * executării alarmei de luptă pentru aducerea structurilor militare în
starea care să le permită trecerea, la ordin, la îndeplinirea misiunilor de luptă; * planurilor de acțiune la
declararea mobilizării şi la declararea stării de război, a planurilor de acțiune la instituirea stării de
asediu şi a stării de urgență; * programelor multianuale privind înzestrarea forțelor sistemului național
de apărare; * structurii organizatorice şi atribuțiile Marelui Cartier General; * conturilor anuale de
execuție bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării siguranței naționale, ale instituțiilor cu
atribuții în domeniul siguranței naționale, după aprobarea rapoartelor asupra activității desfăşurate de
acestea; * înființării, desfințări, dislocării şi redislocării, în timp de pace, pe teritoriul național, a marilor
unități militare de la eşalonul brigadă, inclusiv, în sus; * propunerilor de acordare a gradului de mareşai,
de general, amiral şi similare.
În acest document sunt enunțate doar direcțiile şi obiectivele cu privire la manifestarea organismului
militar pentru asigurarea stării de securitate a României şi sunt vizate următoarele aspecte3. Statutul de
membru NATO impune asigurarea capacităților necesare participării Armatei României la misiunile
Alianței - în primul rând la cele privind apărarea colectivă, exercitarea unui rol important în dezvoltarea
conceptelor specifice noului context strategic, precum şi accelerarea procesului de transformare a
sistemului militar si dezvoltarea de noi capabilități. Trecerea de la conceptele specifice apărării
teritoriale în condiții de izolare la apărarea colectivă și contracararea riscurilor asimetrice in perspectiva
globală a angajamentelor militare impune transformarea Armatei României în aşa fel, încât aceasta så
parcurgă la timp etapele planificate şi, concomitent, să-şi îndeplinească misiunile incredințate. România
umăreşte crearea unei amate moderne, profesionalizate. dimensionate şi înzestrate corespunzător, cu
forțe expediționare mobile şi multifuncționale, rapid dislocabile, flexibile şi eficiente. 150
1.2.3. Legea privind planificarea apărării Legea nr. 473 privind planificarea apărării a fost aprobată de
Parlamentul României la 4 noiembrie 2004 (Monitorul Oficial nr. 1.052/2004) şi are ca principale
aspecte, cu referire directă la organizația militară, următoarele4. * Identifică domeniile planificării
apărării (figura nr. 1.5.):
Strategia națională de apărare a țării, aprobată prin Hotărârea nr. 30/2008 a Parlamentului României, a
fost elaborată în baza Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării naționale, s-a fundamentat
prevederile Constituției României și ale legislației naționale în domeniul apărării şi securității și este
amonizată cu Strategia Europeană de Securitate şi alte documente relevante în domeniul apărării ale
celor două organizații. In capitolul 3 sunt precizate Direcțiile de acțiune în domeniul apărării, acestea
devenind, după aprobare, premise pentru stabilirea obiectivelor fundamentale ale organizației militare,
astfel" a. lupta împotriva terorismului; b. combaterea proliferării amelor de distrugere în masă; c.
transformarea militară; d. managementul crizelor; e. informații pentru apărare; 1. economia şi industria
de apărare; g. educația. În ceea ce priveşte referirile stricte ale acestei legi la activitățile și acțiunile
organizației militare, in speță, punctul 3.3 Transformarea militară, printre principalele direcții de acțiune
intâlnim: a. finalizarea revizuirii structurii de forte şi a procesului de operaționalizare a acestora;
* Precizează faptul că Strategia națională de apărare a României este documentul de bază care
fundamentează planificarea apărării la nivel național și stabileşte ariile de aplicabilitate şi de
responsabilitate pentru fiecare document ce o susține.
* Stabileşte, în mod expres, faptul că Directiva de planificare a apărării şi Programele majore elaborate
de Ministerul Apărări Naționale sunt pe un orizont de timp de 6 ani şi se revizuiesc anual. 1.2.4. Strategia
națională de apărare a țării Strategia națională de apărare a țării, aprobată prin Hotărârea nr. 30/2008 a
Parlamentului României, a fost elaborată în baza Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării
naționale, s-a fundamentat prevederile Constituției României și ale legislației naționale în domeniul
apărării şi securității și este amonizată cu Strategia Europeană de Securitate şi alte documente relevante
în domeniul apărării ale celor două organizații. In capitolul 3 sunt precizate Direcțiile de acțiune în
domeniul apărării, acestea devenind, după aprobare, premise pentru stabilirea obiectivelor
fundamentale ale organizației militare, astfel"
1. economia şi industria de apărare; g. educația. În ceea ce priveşte referirile stricte ale acestei legi la
activitățile și acțiunile organizației militare, in speță, punctul 3.3 Transformarea militară, printre
principalele direcții de acțiune intâlnim: a. finalizarea revizuirii structurii de forte şi a procesului de
operaționalizare a acestora;
îndeplinirea obligațiilor asumate prin Parteneriatul strategic cu SUA, inclusiv cele determinate în baza
prevederilor Legii nr. 290/2011 privind amplasarea unor elemente ale Scutului Antirachetă al SUA/NATO
pe teritoriul României; * creşterea contribuției la asigurarea securității și stabilității regionale; *
participarea activă la procesele decizionale în cadrul Alianței Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene; *
revizuirea managementului carierei militare, salarizării și sistemului de pensii ocupaționale pentru
militari3; * elaborarea documentelor de planificare conform legii, Cartei Albe a Apărării şi Strategiei
Militare a României, printr-o revizuire strategică a apărării; * revizuirea structurii de conducere a
ministerului; * creşterea calității vieții personalului Armatei României, în acord cu realitățile economice
şi sociale interne şi cu statutul de stat membru NATO și UE, concomitent cu sporirea atractivității
profesiei militare; * reorganizarea sistemului medical propriu în corelare cu nevoile operaționale şi
sistemul național de sănătate; * modernizarea sistemului de învățământ militar; * restabilirea capacității
operaționale a Armatei României, având la bază principiile procesului de planificare a apărării în cadrul
NATO, pentru dezvoltarea unei structuri de forțe și optimizarea actului decizional în baza unui Plan
Multianual de refacere si consolidare a capacității operaționale a Armatei României; * creşterea
alocațiilor bugetare pentru apărare în vederea realizări capacității operaționale şi sustenabile; *
reanalizarea programelor de achiziții și înzestrare în raport cu resursele financiare la dispoziție și nevoile
operaționale; * realizarea graduală a capacității de apărare aeriană prin programul Avion multirol"; *
eficientizarea administrării patrimoniului ministerului; * clarificarea situației Regiei autonome Compania
română de aviație „Romavia"; * stimularea producției interne a industriei de apärare autohtone,
conform cerințelor Armatei şi standardelor NATO şi UE. De asemenea, stadiul elaborării documentelor
strategice în domeniul apărării de la Guvern la structurile subordonate se prezintă astfel: cadrului
normativ specific domeniului apărări,
a) Carta Albă a Apărării este în stadiul de revizuire, în conformitate cu noul program de guvernare"; b)
Strategia militară a României se află în stadiul de proiect3; c) a fost aprobată Directiva de Planificare a
Apărării nr. 10/2010-2015. Având în vedere că armata este o componentă a puterii de stat, o instituție
publică, este cât se poate de evident faptul că procesul de management este putemic influențat şi
particularizat de doctrina partidului de guvernământ şi de țintele stabilite în programul propriu de
guvernare. 1.2.6. Legea privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale In Legea nr.
346 din 21.07.2006 (Monitorul Oficial nr. 654 din 28.07.2006) privind organizarea şi funcționarea
Ministerului Apärării, la art. 1 se stabileşte că: „Ministerul Apărării este organul de specialitate al
administrației publice centrale, care conduce şi desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărări
țări19. Printre cele mai importante atribuții și responsabilități prevăzute în legea menționată la
paragraful anterior ale acestui minister, cu implicații asupra întregului sistem managerial al organizației
militare, amintim: * constituirea structurii de forțe şi realizarea capacității de luptă a armatei pentru
îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia; * înființarea, desființarea, disłocarea și redislocarea de
unități și formațiuni; e elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea țării; e realizarea
planificării integrate a apărării; e finanțarea şi asigurarea execuției bugetului propriu; ir instruirea
comandamentelor şi trupelor, pregătirea de specialitate a personalului în activitate şi în rezervă; e
informatizarea tuturor domeniilor sale de activitate: r managementul resurselor umane, organizarea şi
conducerea învățământului militar; e protecția mediului în activitățile pe care le desfășoară; e emiterea
regulamentelor specifice pentru funcționarea structurilor militare, a comitetelor şi consiliilor constituite
pentru luarea deciziilor; organizarea şi
* creșterea calității vieții personalului, asigurarea asistenței religioase a personalului militar şi civil,
precum şi a asistenței sociale, medicale şi juridice a acestuia, in conformitate cu prevederile legale; >
conducerea activităților de logistică; a înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi
materiale specifice armatei, relațiile cu industria națională de apărare şi cooperările internaționale în
domeniu; A coordonarea activității de comert exterior privind importul și exportul de produse cu
destinație militară, în condițiile legii; a aprobarea, în limita competenței sale, a documentațiilor tehnico-
economice pentru lucrările de investiții proprii, executarea lucrărilor de investiții proprii, precum şi
urmărirea executării, la termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiții; * mobilizarea armatei,
constituirea forțelor de rezervă, rechiziționarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestări de în
interes public, e cercetarea ştiințifică, invenții şi inovații în armată, precum şi protecția drepturilor de
proprietate intelectuală asupra rezultatelor cercetării; e controlul intern şi auditul public intern. 1.3.
Ştiința managementului și managementul ştiințific în organizația militară Armata este interdependentă
cu toate celelalte domenii ale societății - politic, economic, financiar, diplornatic, cultural, spiritual etc. -
şi de calitatea managementului general al societății și celui specific în domeniile mentionate mai sus
depind in proporții diferite calitatea organizării, înzestrării şi instrucției în armată, calitatea conducerii
acesteia, pe scurt: puterea sa de luptă. În mod firesc, managementul modern, preocuparea pentru
permanenta sa adaptare la cerințele dezvoltàrii societății, va impulsiona în sens pozitiv şi asimilarea de
către organizația militară a celor mai noi teorii ştiintifice ale managementului, adaptarea acestora la
nevoile specifice, perfecționarea continuă a instrumentelor şi cailor de exercitare eficientä a conducerii
militare. Războiul şi operațiunile militare de sprijin şi de stabilitate, ca fenomene circumscrise evoluției
societății umane, sunt în atenția teoreticienilor şi practicienilor din domeniul militar. Plecându-se de la
premisa că una dintre componentele puterii de tuptă a unei armate o reprezintă conducerea
acesteia la pace, în situații de criză și, în mod special, pe timpul desfăşurării acțiunilor armate, încă din
antichitate, s-a acordat o mare atenție artei comandanților de a-şi conduce trupele la succese pe
terenurile de instrucție sau pe câmpurile de bătălie. Din această perspectivă, evoluția abordărilor asupra
fenomenului conducerii forțelor armate a fost marcată strâns de evoluția omenirii, de la comuna
primitivă până în zilele noastre fenomenul militar fiind prezent în toate etapele acesteia. Ca teorie
științifică, managementul organizației militare (conducerea militară) se constituie după cel de-al Doilea
Război Mondial. Preocupări deosebite în acest sens se remarcă începând cu al şaselea deceniu al
secolului trecut. Se constată în acest sens o deschidere spre ştiința conducerii, prin apariția multor
lucrări de conducere militară, se publică prima generație postbelică de regulamente militare româneşti,
se înfințează birouri de calcul al datelor în statele majore ale marilor unități tactice, secții şi direcții
specializate în asistarea informatică a conducerii la eşaloanele superioare. În limbajul uzual, noțiunile de
management'şi „conducere" sunt întrebuințate și în domeniul militar deseori cu aceeaşi semnificație.
Este cât se poate de adevărată afirmația: „Conducerea se ocupă de viziune - si de eficacitate şi rezultate.
Managementul se ocupă de instalarea structurilor şi a sistemelor pentru obținerea acelor rezultate. Ea
se concentrează asupra eficienței, a analizei costurilor şi a beneficiilor. asupra logisticii, a metodelor,
procedurilor şi politicilor. Conducerea se concretizează asupra ideilor. Managementul se concretizează
asupra rezultatelor. Conducerea işi trage puterea din principii corecte şi valori. Managementul
organizeazăã resursele pentru a servi obiectivelor selectate in vederea producerii rezultatelor20 În
mediul militar, conceptul de management a fost și este puțin uzitat, fiind preferate concepte precum
conducere militară" sau „comandă militara", considerați mai adecvați şi la fel de cuprinzători. Astfel,
desi, in lucrările unor specialişti militari, noțiunea de management este prezentă. ea nu este dezvoltată,
la scară largă, în regulamentele militare, ci doar pe anumite direcții: managementul resurselor umane,
managementul carierei, managementul resurselor apararii, managementul educational managementul
crizelor, management economico-financiar si alteie
Totuşi, în domeniul militar este conştientizat faptul că managementul este noua tehnologie care aduce
transformări profunde societății și organizațiilor din prezent şi viitor. Dobândirea capabilităților de a
sesiza aceste transformări şi adaptarea lor organizației militare trebuie să fie un deziderat permanent. În
opinia noastră, doar acestea sunt oportunitățile pe care ni le oferă prezentul pentru a constitui un viitor
pe măsura aşteptărilor noastre. Altfel este posibil să ne situăm în afara celor cu preocupări serioase şi
constante pentru îmbogățirea teoriei şi practicii managementului şi în afara celor care obțin succesele
aferente. 1.4. Caracteristicile organizației militare contemporane cu impact asupra procesului de
management al acesteia Armata este o instituție cu un sistem propriu de organizare, conducere și
ierarhizare, a cărei activitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile legilor statului,
regulamentelor militare, ordinelor şi dispozițiilor comandanților şi şefilor. Organizarea, caracterul şi
evoluția armatei sunt determinate de1: • tipul şi fomma puterii de stat; • progresele în domeniul ştiinței
şi tehnicii; posibilitățile economice, tehnico-ştiințifice și demografice ale fiecărui stat; politica internă şi
externă a acestuia;
-Elemente fundamentale a) Organizația militară este destinată apărării naționale Armata, prin Ministerul
Apărării Naționale, este componenta de bază a forțelor armate, care asigură pe timp de pace și la război,
integrarea într-o concepție unitară a activității tuturor forțelor participante la acțiunile de apărare a țării.
Ea are ca obiective supreme interesele fundamentale ale României, este subordonată exclusiv voinței
poporului, prin forțele sale democratice, și misiunea sa fundamentală este de ...garantare a
suveranității, a independenței şi a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației
constituționale". Organizația militară, prin managementul său, nu îşi poate modifica de la sine putere
obiectivele, structura sau modul de implicare când ea este solicitată de forurile mai sus menționate. b)
In organizația militară predomină relația formală Regulamentele militare prescriu comportamentul
indivizilor aflați pe diferitele trepte ierarhice şi aceasta, nu numai în problemele de serviciu, ci și în afara
lor. Comportamentul este puternic influențat de simboluri exterioare, ca de exemplu: ținută militară,
grade militare, însemne, conduită etc., şi au ca scop identificarea militarilor ca grup distinct, pe de o
parte, şi de a localiza rapid elementele de management (în funcție de structură și nivel) în condițiile
luārii deciziilor rapide, pe de altă parte. Militarii sunt uniti prin această legătură formală, acceptată
individual și colectiv, şi generează putere, influență şi autoritate. Predominanța legăturii formale este
consecința statuării stricte a normelor impuse militarilor prin legi, ordine și regulamente. Privit astfel,
aspectul formal, oficial al legăturilor sociale, capătă importanță deosebită. Desfășurarea, preponderent
în colectiv, a tuturor activităților (de instrucție și de educare, dar şi de deconectare şi relaxare)
determină manifestarea din plin şi a relațiilor informale. In toate cazurile însă, relatia formală primează.
c) Organizația militară este o instituție birocratică cu structură ierarhică Termenul instituție birocratică"
presupune: subordonarea în exclusivitate pe verticală; desfăşurarea activităților pe principiul unității de
comandă; creşterea rolului disciplinei și al ordinii in realizarea coeziunii organizaționale; ierarhia
funcțiilor şi a gradelor etc. Dintr-o asemenea perspectivà, organizația militară nu este constituită ca
urmare a unor optiuni individuale, ci pe criterii riguroase care tin seama de capacitäțile, aptitudinile şi
disponibilitățile militarilor de a indeplini diverse misiuni. lerarhia funcțiilor şi a gradelor reprezintă o
caracteristică cu reale si evidente influențe în crearea unui cadru stimulativ, competitiv şi eficient.
Capitolul I-Ştiința managementului în organizația militară d) Organizația millitară este un mediu social cu
un sistem propriu de stratificare lerarhia militară se distinge de celelalte ierarhii prin aceea că este
împărțită în diverse grupuri sociale. Distanța socială dintre pozițiile ocupate de ofițeri, maiştri militari,
subofițeri, militari angajați pe bază de contract şi trupă dă naștere la fenomene relevante, cărora trebuie
să li se acorde atenția necesară. Ințelegerea efectelor stratificării sociale din organizația militară
presupune o abordare complexă. Luarea în considerare numai a opiniei unei categorii sau alteia de
militari dă naştere la o imagine trunchiată a fenomenului şi, de aici, concluzii şi decizii limitate. e)
Organizația militară reprezintă un medlu educațional specific Factorii educaționali din armată îşi sprijină
efortul pe trăsăturile specifice tinereții: patriotism, exuberanț sacrificiu, dorință de afirmare, prietenie
etc. Armata pregăteşte pe cei care intră în această organizație pentru ducerea războiului, dar şi ca buni
cetățeni, cu respect față de legi, bine, adevăr şi dreptate. Ca instituție cu rol educativ, armata îşi priveşte
militarul ca parte componentă a societății și il pregătește implicit şi pentru integrare şi adaptare la
cerințele societății pentru momentul în care nu va mai face parte din forțele active. Cu cât trec mai mult
prin situații-limită sau momente apropiate de acestea, cu atât indivizii se integreazä mai uşor în alte
structuri organizaționale, indiferent de specializarea lor. f Implicarea organizației militare în acțiuni care
fac obiectul dăruire, curaj, inventivitate, prezentului, dar mai ales al viitorului În cazul misiunilor
umanitare (cutremure, inundații, explozii, contaminări radioactive, secete, dežechilibre ecologice majore
etc.) rolul militarilor este de a monitoriza temporar zona calamitată, introducând rigorile militare şi
asigurând astfel ca durata lichidări efectelor să fie cat mai mică, iar populația să sufere cât mai puțin de
pe urma acestora. Operatiunile de menținere a pâcii se execută în scopul coagulării stri donflictuale
până la dezamorsarea ei pe cai amiabile. In acest caz, militarii au mai mult un rol de supraveghetori,
acceptați de parțile în conflict (peacekeeping) Managementul crizelor prevede ca, in situația în care
fortele de ordine (poliție, jandarmi) nu pot face fața situației, pot fi folosite, in condițiile legii, unități
militare de reacție rapida, capabile să deblochez procesul destabilizator prin combaterea fortelor
distructive În sfârsit, chiar şi în condițiile unei agresluni externe de amploare riposta armată se va
desfaşura cu respectarea deplină a prevederitor dreptului umanitar internațional.
Elemente fundamentale Definită prin aceste caracteristici organizația militară are o existenfa
determinată de anumite cerinte functionale pe care trebuie să le satisfacă ŞI o evoluție în funcție de
resursele umane. Materiale, financiare și informaționale pe care le posedă. 1.5. Resursele
managementului organizației militare Categoriile de resurse necesare efortului de apărare a țării şi pe
care aceasta le poate pune la dispoziția armatei în vederea asigurării stării ei de securitate reprezintă
acei factori de succes în fața unui eventual agresor. Prin resurse ale apărării se înțelege ansamblul
posibilităților statului şi societății, la un moment dat, de a susține efortul de război (figura nr. 1.9.)". •
Resursele politice • Resursele econ omice • Resursele demografice • Resursele structural-teritoriale -
Resursele morale - Resursele informaționale RESURSELE DE APĂRARE Fig. nr. 1.9. Resursele de apărare
Resursele politice reprezintă ansamblul deciziilor şi opțiunilor forțelor politice, implicate în procesul de
conducere a statului, în vederea concentrării eforturilor tuturor sau a cât mai multor membri ai societătii
pentru aplicarea măsurilor adoptate în domeniul apärării țării. Este evident faptul că aceste resurse pot
avea un aport diferit la realizarea apărării țării în funcție de gradul înțelegerii și conştientizării intereselor
fundamentale ale statului şi națiunii – domeniu în care trebuie depăşite interesele de grup sau de partid.
Se conturează, în acest context, rolul important al instituțiilor politico-militare naționale (Consiliul
Suprem de Apărare a Tärii, Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General) în stabilirea şi
promovarea intereselor fundamentale ale națiunii şi statului, iar apărarea lor trebuie să fie obiectivul
suprem al oricărei forțe politice ce face parte - prin voința poporului - fie in guvernul țării, fie în
parlamentul acesteia. 23 LC. Petca, Managementul organizației militare, vol. I, Sibiu, Editura Academiei
wiler de Lle ent blientne Bale n 1000
Problematica centralizării și descentralizării ar trebui să fie preocupați de teoreticienii militari, care pot
avea grijă de a crea efectul unei structuri de comandă. Unii autori sunt păstrați în continuare „mai pot fi
analizați ca principiu - stabilizarea raportează doar centralizarea și avantajele și caracteristicile,
descentralizarea, în cazul în care este dezavantajele fiecăreia, precum și relația dintre ele, generează
necesitatea asigurării unei independențe sporite pe timp ducerii acțiunilor de luptă, pentru fiecare
eșalon "Pentru exemplificare, redăm mai jos aspectele ce definesc avantajele și dezavantajele
centralizării și descentralizari conducători, sunt atât de perceptive de generalitate dr. Grigore Ciurușniuc,
una dintre personalitățile lor militare nu au putut oferi nici un aport c) științifică actului de conducere
militară (tabelul nr. 2.1.) managementului organizației militare pentru impunerea prezenței și în
Vânzarea direcțiilor de vânzare de vârf, în timpul timpului, în toate locurile și în toate momentele,
pentru a rezolva toate problemele pentru îngrijirea viața de zi cu zi și situația concretă le ridică30.
Tabelul nr. 2.1. Avantajele și dezavantajele centralizării și descentralizările conduceri (după Grigore
Ciurușniuc)
: Realitatea și nevoia să exprime sisteme de parte a întregii părți și inversă, cất și pe orizontală și impune
ierarhizarea nivelurilor către conducători, prin delegarea succesivă, în linie ierarhică, un autor autorizat,
anumite competențe și responsabilități. Astfel, au fost create organe (comandamente) de conducere
strategică, operativă și tactică, pentru o întreagă acoperi arie a conducător. În temeiul aceluiași
principiu, insăși organizează un comandamentelor este ierarhizat pe componente de decizie, asistarea
unei decizii și a executării unui compartiment sarcinilor fiecărui, ce derivă din funcțiile imperativele
funcțiunilor organizații militare și din funcțiile de gestionare a funcției. Componente de bază (personale,
informații, operații, logistică, comunicări și informații militare) au corespondentul lor pe linie ierarhică
(supraordonată și subordonată), poate fi la nivel orizontal, cu atenție în raporturi extrem de puternice,
în conducerea exercițiului. d) Principiul sinergiei, inovării și inițiativei cere ca managementul organizației
militare sä se axeze pe convergența eforturilor în atingerea performanțelor conducătorilor, ca parte a
unei organizații performanțelor în ansamblul lor, în sensul potențialilor simpli pentru a contribui la o
contribuție fiecăre a compartimentelor. Realizarea sinergiei este influențată de crearea organizațiilor
pentru crearea organizațiilor, de a crea informații deschise pentru a răspândi și de a oferi orizonturi,
eficiență a informațiilor etc. etc. De asemenea, acest lucru poate solicita stimularea și promovarea
inovării și inițiative, pentru a se îngriji de noi și nu putem vorbi de sinergie. Deși sunt două valori
veritabile care pot fi interdependente, sunt tratate,
Capitolul II-Procesul de conducere în organizația militară adesea, ca două principii de sine stătătoare.
De aceea, sinergia, inovarea și inițiativa trebuie să privească și să se analizeze în relația cu intrinsecă,
pentru a vedea ținta supremă a organizației: eficiența. e) managementul tuturor domeniilor de studiu.
El este, insă, poate fi mai important pentru domeniul militar, cu finalitatea specifică a unei multora
dintre activări și acțiune de pregătire, în timp de pas și de ducere a luptei, în timp de război, este legat
de aplicarea unei violențe armate și de consilieri Îngrijirea este importantă pentru a putea avea, în
special despre ființe umane și societăți. Convergența eforturilor pentru toată lumea, indiferent de
natură și specializare a acestora (combatere, sprijin, protecție, logistică), precum și supunerea
conștientizează un comportament personal structuri militare voinței și decizii comandantului, vizând
realizarea obiectivelor, sunt impuse de specificitate acțiunilor militare, precum și de a conștientiza
consecințelor, este posibil să se stabilească un plan, mai ales în condiții de armare a conflictelor: acțiuni
cauzatoare de moarte asupra personalului adversarului. Majoritatea specialiștilor militari subliniază
pentru că poate acționa o conducere este pusă, cu sarcina, în evidență de realizarea obiectivului unic,
victorie prințică prin acțiunile coordonate ale unor elemente cu posibilități diferite și prin realizarea unor
forme și a obține foarte diverse31. ) Principiul corespondenței dintre autoritate și responsabilitatea
managerilor militari evidențiază modul în îngrijirea sunt formulate și aplică norme și exigențe cu privire
la exercitarea formală și informală a puterilor, în raport cu răspunderea ce le revine pentru conducerea
eficientă a structurilor militare. în exercitarea prerogativelor ce-i revin, comandant iși manifestă
autoritatea prin decizie și ordinea pe care le îngrijesc formulează și prin îngrijirea acesteia asigură
subordonarea voinței subordonate, în poziția în drepturi și drepturi cu îngrijire a investitului oficial. Pe
de o parte, o intensitate perceptivă a autorității și o supunere autentică și intenționată să comporte
propriile subordonați sunt voinței comandantului sunt raportate direct proporțional cu competența
continuă, rezultate pentru pregătiri științifice, profesionalism, calitative și experimentate în conducere
Firesc este, deci, ca intre autoritate Și responsabilitatea plus competența sä există un echilibru
perfect.În general, în regulă militare și standard de promovare a unui cadrelor militare există norme
relevante pentru aceste cerințe. comun obiectivelor inițiale este o Supremația mare foarte gravă, pe
care le poate atrage nerealizarea 31 A. Nour, op.cit., p. 24.
G) Promovarea spiritului de echipă este, pentru managementul modern, unul dintre cele mai
reprezentative principii. Toate structurile militare au în organigrama proprie elemente de conducere de
vârf echipă managerială formată atunci-o componentă decizională unipersonală, reprezentată prin
comandanții ori șefii și șefii compartimentelor ce compun subsistemul decizional al comandamentului.
Potrivit lui Henri Fayol, în lucrarea Administrarea industriei și generale, echipa managerială este un
organism destinat să vină în ajutor șefului în indeplinirea misiunii sale de vânzare personale ". Acestea
sunt acceptate pentru a putea asocieze viziunea actuală, pentru căreia: introducerea în realizarea unei
anumite forme de funcționează în echipă și echivalează cu o conducere colectivă, ci este o modalitate
eficientă a unui sprijini care conduce conducătorul sau buzele timpului necesar pentru rezolvarea
problemelor în fața problemelor sale mai complexe; Dincolo de aspecte de ordine funcționale ce impun
lucrul în echipamente ca să modifice o realizare a unui management capabil să poată răspunde să
solicite și să se întoarcă lumi moderne, atunci se poate folosi mai puțin din perspectiva de fapt mai
importantă pentru a vedea mai mult decât mai mult decât bine mai mult Încă o minte excepțională ".
Prin umare, cu cât putem organiza organizații organizaționale va fi mai colaboratoare și găsite în
comunitate mai multă alternativă viabilă, poate să rămână în judecată și să alegem cele mai mai
avantajoase soluții de a răspunde la problemele complexe manageriale va exista mai multe
disponibilități asociative, mai puține puteri organice nejustificate și o angajare totală pentru traducerea
în fapt, se pot organiza organizații vorbește în ce mai bine. h) Principiul de promovare a criteriilor de
performanță în conducere sunt cele care sunt necesare, există un sistem de criterii, care cuprinde
standardele care pot fi utilizate în cunoștințe profesionale, manageriale, calificate și abilitate de
conducere și, mai ales, o prestație în funcțiile de comandă și stat major pe câteva trepte ierarhice.
STANAG-urile (standarde de execuție și evaluare) constituie un instrumentar util pentru gestionarea
activităților militare, rezultate rezultate folosind-se pentru constituirea bazei de selecție, crearea și
promovarea militarilor în funcții de conducere. Important și etic este ca, în ansamblul integrat al
activităților de evaluare și promovare, locul central să nu-l ocupe testele de cunoștințe și aptitudini,
trebuie să fie complet complet de cunoașterea profundă subordonată, din perspectiva modului în
îngrijirea aplicată în practică cunoștințe teoretice și de potențialul trebuie să cuprindă calitarea lor
manageriale în conducerea structurilor militare, 42
Gestionarea organizațiilor militare-Elemente fundamentale Rolul pentru informații este esențial pentru
a oferi elementelor de cunoaștere necesare comandanților și statului major pentru conducerea cu
eficiență și unități militare. Informații sunt necesare pentru obiectivele anterioare și trebuie realizate de
către lor, pentru adoptarea deciziilor, asigurarea unei organizații raționale, antrenarea subordonaților
necesare realizării sarcinilor, evaluarea rezultatelor obținute în privința, precizarea direcției și
modalitățile de acțiune în materie de spori eficienței activate sunt necesare desfășurarea în unitate.
Astfel, pentru realizarea obiectivelor fundamentale ale unităților militare, este necesar ca informațiile
necesare să poată fi realizate simultan celebrității funcțiilor clasice să fie astfel sisteme: funcție
decizională, funcție operațională, funcție educațională și funcție de documentare. Funcția decizională
exprimă menirea sistemelor informaționale de asigurare a informațiilor despre informații necesare
fundamentării tuturor categoriilor de decizii, așa cum sunt afirmate și anterioare. În fond, deciziile sunt
rezultate în ceea ce privește procesele în materie de culegere, confirmare, prelucrare și transmitere a
informațiilor. Informații despre, fluxuri și circuite informaționale, nu se pot vorbi despre condiții minime
pentru fundamentarea unor decizii eficiente. Funcția operațională este cea pentru îngrijirea
informațiilor necesare asigurării operaționale în ceea ce privește deciziile luate și, implicit, realizarea
obiectivelor strategice ale organizației. Prin urmare, se pot informa despre totalitatea informațiilor, dar
și ansamblul circuitelor și fluxurilor de informații pot contribui la intelegerea corectă a deciziilor
adoptate, și pot fi transmise și aplicabile. Funcția educațională a sistemelor de informații rezidențiale
despre asigurarea informațiilor ce au caracter formativ, prin tratarea căror este determinată sau crearea
unui efector educațional în planul individual și organizațional în întregul personal. Functia de
documentare a sistemelor de informare regulata menirea lui de a face informații referitoare la utilizarea
informațiilor care pot avea cunoștințe personale, posibilă o fixare ulterioară pentru luarea deciziilor. În
concluzie, subsistemul informațional este o componentă a bazei de gestionare a organizației militare, ce
realizează funcții multiple, pot să le accentueze dinamic. În condiții de o anumită profunzime și de rapid
transformare în domeniul informatic, informațiile pot deveni mai importante în ceea ce privește
importanța, în timp ce un cuvânt greu de spus în realizarea obiectivelor propuse, asigurând, în mare mai
multă, funcționalitate organizațională și, totodată, deschidere și drumul răspândit performanță . 44
Capitolul II-Procesul de management în organizația militară 2.4. Componente de gestionare a
organizațiilor militare 2.4.1. Sistemul informațional este necesar pentru a da informații despre
importanța lor și este deosebit de important în cadrul organizațiilor sau a organizațiilor, care poate fi
evidentă în ceea ce privește organizarea managerială a organizației militare, care nu are proces de luare
a deciziei este foarte ridicat și nu poate suporta acest punct de la Vizionarea atingerea obiectivelor ar fi
puternic periclitate. Acestea sunt în componența elementelor tradiționale ale unor astfel de sisteme:
informații, informații, informații despre circuite, fluxuri, proceduri și instrumente de tratare a
informațiilor. Actul esențial al activității manageriale, al deciziei constituie produsul cel mai
reprezentativ și, oricând, instrumentul cel mai eficace al acesteia. Luarea deciziilor este o parte
importantă a muncii managerilor militari. Conducerea din organizație militară ia decizii constante atunci
când se pot concretiza funcții de previziune, organizare, coordonare, antrenare și control. Luarea
deciziilor nu constituie o funcție aparte, izolată a managementului, ci, mai curând, miezul comun al
funcțiilor manageriale. Întreaga administrare poate fi rezumată, în esență, la o înălțare a deciziilor, iar
complexitatea și diversitatea în crearea mediului în îngrijirea activității organizației militare generează în
permanență o problemă pentru a rezolva o soluție impună și să aplice o anumită decizie. Îngrijirea
calității se manifestă prin îngrijirea calității deciziilor și se adoptă pentru găsirea unor soluții pentru
problemele militare specifice, pentru organizarea fiecărei trepte ierarhice. În cazul deciziilor necesare
organizației militare, adoptarea deciziilor implicate experiență și creativitate, dar, nu în ultimul rând, se
poate crea o decizie de implicare a dreptului „materie prima”: informații. Odată adoptă decizile vor
putea fi transmise spread executare, iar după executarea acestora se poate realiza controlul indeplinirii
lor, decidentul primind astfel de informații despre rezultatele aplicării deciziilor adoptate. de feedback
ce va cuprinde informații despre stările și punerea în aplicare a deciziilor luate. Pe baza unui sistem de
sistematizare, poate fi corectă acțiunea de a implementa o decizie sau poate interveni asupra procesului
decizional însuși, ceea ce poate avea un efect benefic asupra executării și eficienței procesului
managerilor al
: Capitolul III-Decizie și se pot lua decizii în organizația militară pentru a ști cunoștințele executate în
timp util - în sensul de a oferi un timp suficient de timp pentru ca subordonații să pregătească
implementarea deciziilor și, în ultimele rânduri, încadrarea derulării activate sunt necesare în timpul
alocatului. 5) Så fie eficient, pentru a urmări obținerea unui efect sporit în condiții de diminuare a
efortului depus. Criteriul de apreciere a activităților de gestionare este eficient, iar decizia (logica
absolută) este obligatoriu så vizeze maximizarea eficienței de îngrijire se poate prinde prin
implementarea sa. O decizie militară poate fi eficientă prin originalitatea comandă necesară unei situații
încadrate în ceea ce privește limitarea teoriei științifice și identificarea de noi modalități de îndeplinire a
unei misiuni, față de îngrijire adversarul nu se poate vedea. În prezent, este nevoie de un efort de
creare a mării pentru a face o modalitate de a face un acțiunilor de luptă care să pună în față un
adversar, o claritate și o cifră superioară, în ceea ce privește aspectul inferiorității, se poate vedea în fața
posibilităților și dotărilor militare actuale. 6) Să fie integrat și armonizat în ansamblul adoptat decizional.
În domeniul militar se impune cu necesitatea integrării pe verticală și pe orizontală a deciziilor, întrucât
sunt prea puține situații în îngrijirea problemelor decizionale vizează doar aspecte disparate sau unice.
De aceea este corelarea deciziilor luate de fiecare comandant cu deciziile adoptă nivelurile ierarhice
superioare este obligatorie pentru a obține o succesitate aplicabilă deciziilor pentru fiecare eșalon în
zona de responsabilitate. 7) Să fie complet, adică să cuprindem toate elementele necesare intelegerilor
exhaustive într-o decizie, o parte a unei părți, și punerea în aplicare a părții, în parte. În consecință,
decizia trebuie să cuprindă detalii despre toate elementele de vânzare componente: obiectivul urmärit,
executant, modul de acțiune modal, responsabilitatea aplicabilă deciziei, termenele de aplicare,
subdiviziunile organizatorice implicate, fondurile necesare etc. Libertatea de acțiune a executanelor în
implementarea deciziei se stabilește în mod clar și se comunică în mod obligatoriu. DE Să fie realistă.
Realismul este o condiție sine qua non și presupune corelarea exigentelor decizionale sau capacitate de
luptă, cu posibilități fizice, intelectuale și psihomorale ale trupelor proprii și ale adversarului, cu baza
materială, cu direcție tehnică la dispoziție, cu distanțe de parcurs, cu obstacol de trecut , cu alte condiții
exterioare și, neapărat. cu timpul aveam nevoie de dispoziție.
Capitolul III-Decizia și utilizarea decizională în organizația militară Mediul ambiant poate asigura condiții
interne și externe de îngrijire a puterii de influență pentru implementarea și calitatea deciziei. Printre
caracteristicile mediului ambiant, îngrijire iși pun cel mai mult mai multe amprenta asupra deciziilor,
intâlnim: mobilitatea condiționată a obiectivelor interne și externe și caracteristicile contradictorii ale
vânzării. Mulțimea consecințelor este ansamblul rezultatelor de îngrijire a potențialului S-ar obține
aplicarea unor variante decizionale aplicabile în funcție de criterii și stări în condiții de respectare a
situației decizionale. Stabilirea consecințelor este necesară pentru a preveni, îngrijirea nu presupune
prea multă exactitate, pentru că nu poate cunoaște certitudinea cauzelor care să poată determina
produsul lor, dar poate îngriji sau poate valorifica alte decizii. 3.1.4. Etapele procesului decizional în
organizația militară De regulă, pentru orice sfat de organizație, pot fi cuprinse în decizii și informații
(figura nr. 3.2.): Identificarea și definirea problemei; stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale;
stabilirea variantelor decizionale posibile; alegerea variantei optime; aplicarea variantei optime;
evaluarea rezultatelor. a) identificarea și definirea problemei Rolul decidentului în ceea ce privește
etapele constante într-o identificare sau o problemă decizională și o diferență de una nedecizională.
Sesizarea unei situații decizionale constante în operațiunea de constatare a mai multor categorii de
acțiuni pentru realizarea obiectivului. Poate fi definit o problemă decizională se impune cu mai multe
decizii de grup, întrucât se poate stabili o situație care permite o mai bună comunicare a unui grup
colectiv de idei. Necunoașterea perfectă este o problemă decizională poate să genereze negativ,
indiferent de corect ar fi parcursuri și de timp ale procesului decizional. Referitor la acest aspect. Peter
Drucker afirmă că: „un răspuns corect este o întrebare care trebuie să poată să fie lucrul cel mai inutil,
dacă nu sunt clar", b) Stabilirea criteriilor și a obiectivelor decizionale Pot lua mai multe valori, acestea
sunt reprezentative pentru a atinge obiectivele decizionale posibile în ceea ce privește consecințele,
obiectivul pentru procesele decizionale, această perspectivă despre criteriu, este prapus în față pentru
același criteriu 55.
Multitu dinea Multitudinea criterilor de alegere a varlantel celel mal Multitudinea varlantelor
decizionale consecintelor sla Implicatiilor deciziei Medlul amblant Multitudinea oblectivelor Decddentul
urmarite apropiate de optim Fig. 3.1. Componenta procesului decizional- localizează în funcție de
madalitate de operaționalizare și respectă în practică Dată fiind varietate situație și prelucrare
decizională implicată în organizația militară, de reglementare deosebită de eterogene sub aspecte
parametri structurale, funcții și conjuncturali, impune - obligatoriu - abordare exactă a componentelor
implicate. Decidentul este cazul sau grupul de persoane care urmărește să aleagă varianta cea mai mare
avantajoasă din mai multe posibile, pentru a vedea obiectivele, sarcinilor, competențelor și
responsabilității circumscrise postului (funcției) pe.care il (0) .ocupă. Multimea variantă decizională este
ansamblul tuturor posibilităților de acțiune față de situația decizională și de îngrijire poate alege decizie.
Alegerea variantei decizionale optime se face față, după caz, metoda corectătoare proprietății modelului
caracteristicii matematice situate decizionale. Mulțimea criterială este decizională și se repetă în afară
de a se decide, cu ajutorul cärora analizează aspecte reale în ceea ce privește procesarea decizională,
Obiectivele decizionale sunt niveluri ale criteriilor decizionale propuse de a decide pentru a fi atinse și
sunt disponibile în analiza stabilirii condițiilor obiective. Doua criterii sunt independente dacă se pot fixa
obiectiv în ceea ce privește un criteriu nu influențează stabilirea unui alt obiectiv în ceea ce privește
criteriu și sunt interdependente în caz de contrar De exemplu, costuri și profituri sunt criterii
interdependente, iar costul și calitatea sunt independente . 54 PROBLEMA DECI DECIZIA
Capitolul III-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară e) Aplicarea variantei optime După
ce a fost preferată varianta cea mai avantajoasă din perspectiva obiectivelor decizionale, urmărește
redactarea, transmiterea și aplicarea acesteia. Cu câteva decizii reutilizabile se motivează din punct de
vedere al eficienței deciziei luate, se pot realiza în timp ce obiectul este condiționat în condiții mai bune.
Atunci când este executant nu este convenabil de eficiență decizională, el nu a participat la toată
capacitatea în realizarea acestor decizii. f) Evaluarea rezultatelor Procesul decizional se împărtășește cu
compararea rezultatelor obținute în raport cu obiectivul propus, în scopul depistării abaterilor.
Următoarele etape sunt un rol deosebit în continuarea punctului de vedere retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, în sensul că în bazele sale sunt tragice concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu în procesul
de gestionare, ciclu de îngrijire trebuie să se desfășoare un nivel calitativ superior . Din punct de vedere
al proceselor etapelor procesului decizional nu există diferențe față de clasic decizional în gestionare,
apar, însă, se pot particulariza în părțile trepte rămase, care trebuie să prezinte organizații militare,
acestea pot fi *: a) Inițierea planificării este față de baza directivă la eșalonul superior sau din
proprietatea inițiativă, bazele sale sunt deduse, se pot vedea evenimentele militare de îngrijire sau în
zona de responsabilitate a unității. în caz de ultimul caz, declanșarea acțiunilor se va confrunta cu
aplicarea directivei în vigoare în ceea ce privește eșalonul superior sau, în afară de unele excepții, atunci
când este posibil să se ofere aprobarea ordinului comandantului. În ceea ce privește și sunt, sunt locuri
mai importante în ceea ce privește insuficiența primită sau aprofundarea celebrului dedus pentru a fi
comandant. Este necesar să putem crea concepții de acțiune superioare, să identifice sarcinile
repartizate, celebrele rezultate ale situației, misiunea și scopul și să le punem în relație cu factorii
situației. Apoi, se trece la elaborarea problemelor principale ale planificării, îngrijirea constației în
reformarea acțiunilor, identificarea acțiunilor limită, a necesităților de informații și a stabilirii privitor la
coordonarea compartimentelor și a activării necesare pentru executarea planificării.
Capitolul tIl-Decizia și se poate lua decizional în organizația militară Cursul acțiunii militare este
reprezentat de un plan sau de o schemă de îngrijire cuprinde sau înșiruire logică de acțiuni ce urmează
să stabilească o structură de forță pentru indeplinire a unor misiuni, în funcție de situație și de a avea
încă la dispoziție, se pot întoarce mai multe cursuri ale acțiunilor militare considerate viabile. Un curs
este viabil atunci când: respectați concepția eșalonului superior sau intenția comandantului; duce la
îndeplinirea misiunii; Poate fi sprijinit pentru a folosi disponibilitatea; respectă armate conflictelor. Pe
mäsură ce analiza cursului cursate în mod evident de moduri de acțiuni nerealizabile, acest lucru este
mai luat în considerare. Selectarea cursului optim de acțiune presupune executarea recunoașterilor și
estimării comandantului. Recunoașterile au, în principal, scopul de a verifica informații despre zona
acțiunii cunoscute, influențând caracteristicile în ceea ce privește fortele și fezabilitatea cursurilor
acțiunii. În uma recunoașterilor, se elimină cursurile nefezabile ale acțiunii, li se certifică și altele.
Estimarea comandantului se bazează pe cunoașterea personală a situației și pe estimările
comandamentului. Pe parcursul activității sale, comandantul analizează cursurile acțiunii militare, le
compară și decide cursul optim de acțiune. Analiza cursurilor acțiunii militare sunt scopul de a
determina un avantaj și dezavantajele fiecărui curs de acțiune. Pentru a analiza un curs de acțiune,
comandantul desfășoară toate activitățile: vizualizează ambelor forțe în ceea ce privește structura lor
logică; evaluează posibilitățile de succes față de acțiune inamicului; stabilește gradul de risc și
acceptabilitatea lui; stabilește acțiuni active și pasive pentru reducerea efectelor acțiunilor inamicului
pentru proprietarii proprii. Compararea cursurilor acțiunii forțelor proprii sunt ca scop stabilirea cursului
acțiunii de îngrijire militare sunt cea mai mare probabilitate de succes pentru a face parte de acțiune
inamicului. În următoarele comparații ale cursurilor, comandantul decide cursul optim pentru acțiunii
militare. Cursul optim poate fi unul dintre cursurile propuse inițial de cabluri majore, unul dintre cele
mai importante sau un curs nou, o formulă de comandant. Decizia comandantului, pentru o aplicație
corectă, trebuie să fie precizate pentru cei implicați în utilizarea planificării. Aceasta este necesară cu
suficientă detalii, în felul acesta Incât ofițerii din comandament trebuie să se întelege dacă este cazul, să
poată executa acțiunea pentru a face exact ce a făcut precizan sau pentru a putea continua. d)
Elaborarea planului de acțiune presupune detalierea conceptelor în ceea ce privește acțiunile și
constarea în planificarea acțiunilor fortelor, a unui grup logisticii și a asigurării acțiunilor și a protecției
trupelor. 59
Managementul organizației militare-Elemente fundamentale artileriei austriece. S-a scris enorm despre
actul de curaj nebun de la Arcole, pentru că s-a întâlnit ca generalul să fie peisaj nelovit. În caz de
contrar, este greu de presupus că istoria este mai mare ocupată de persoană eroului. Așa cum rezultă
din amintirile marilor conducători militari sau ale celorlalte îngrijiri le-au stat în preajmă, în riscul general
se asumă nebunește, există în anumite valori estimative, unde și nu există un risc de calcul, Conduitele
riscante pornesc de considerare că este adversarul Vedeți o problemă alffel în cauzele, pentru că din
cauza modului este obișnuit de o rețetă (timidă, cu întârziere), o gândire a lui se închide în rutină, poate
vorbi în mod obligatoriu fără a putea ajunge la riposte de amploare. Una din tehnicile asumării riscului
constă în gradarea lor, în avansarea cu pașii.mici, fiecare dintre ei se află sub critică pragulă. Desigur, în
acest domeniu, în ceea ce privește riscurile, există mult subiectivism, ceea ce ar putea explica erorile
care sunt comit, insuccesele. Asumarea riscului este adesea efectului unor trăsături dezirabile către firii
omenești, și anume optimismul, încrederea în evoluție, până la urmă, favorabilă unei situații dificile,
considerând-le mai probabil, de asemenea, că poate răul nu se poate face posibilă tocmai lor lor. În
concluzie, armata noastră apreciază antefactul pe care amatorii de risc, aceștia sunt considerați
aventuriști. „A risca inseamna a conta pe lucruri mai curând improbabile, când este posibilă, un lucru
presupune ca lucrurile să nu fie sigure". Regulamentele militare pretind ca decizile să fie adoptate în
cunoștințe de cauză, adică după inlāturarea incertitudinii, a riscurilor. Din pācate. Se justifică perfect
acest lucru cu putință în toate imprejurările, din cauza faptului că ar trebui să rămână informații
suficiente, atunci când nu pot avea informații suficiente, decizia nu poate fi amânată, se poate opta
pentru varianta de îngrijire, ca mai puțin riscantă. Este să iubim inamicul cu tot ce ai nevoie de
disponibilitate, până la epuizarea tuturor mijloacelor de transport și forțelor. Douglas Reeman, în cartea
lui Intâlnire în Atlanticul de Sud, se descrie în fruntarea dintre un crucișător auxiliar englez și o navă grea
germană. Deși la un moment dat englezii nu mai aveau absolut nicio șansă, armamentul lor find mai
siab, clar învechit, ei nu au întors spatele, ci s-au angajat în luptă, cu furie disperări i. Intâmplarea a
făcut ca ultima lovitura să se îngrijească doar să poată trage să iubesc sau să-i urmeze urmărirea în față
în fața altor secunde. Explozia a fost bine de viólentā, încărcată și nedescrisă a provocat deflagrația
celorlalte torpile și nava mai puternică s-a scufundat în minutul acesta. În concluzie, pericol de decizie și
de decizie sunt periculoase.
Capitolul III-Decizie și posibilitatea decizională în organizația militară La rândul lor, colericii sunt hotărâți,
obișnuite, cu o grabă excesivă, adere Imbrățisând prima variantă ce vine în minte, apoi se poate justifica
astfel încât să se prefacă, făcând din asta un titlu de glorie. Din cauza faptului că ritmurile trebuie să se
activeze în ceea ce privește cerebrala, desconsideră adesea detaliile, nu se documentează suficient,
subestimează dificultăți și supraapreciază posibilitățile proprii, unde sunt și anumite temperaturi.
Nerăbdarea, graba, pripeala și impulsivitatea colericului, lentoarea pronunțată a: flegmaticului,
reținerile, lipse încrederii în sine ale melancolicului iși s-au învârtit cu puterea noastră, în cazul în care
sunt duratei procesului decizional, ci și cu conținutul lor. Graba este necesară în considerare a unor
factori și corelații, timiditatea nu consonează curajul, cu asumarea răspunderilor în condiții de încălzire,
față poate să se întindă în condiții de urgență în ceea ce privește situația necesară pentru a lua decizii
dificile, timp de reflexie. Flegmaticii, cu lentoarea lor specifică, se hotărăsc mai greu, fără a se putea
împărtăși de cele din jur lipsuri de hotărâre. În realitate, se documentează temeinic, cu accent pe latura
rațională. Analizați minuțioase, interesează-le pentru problemele de care există bărbați, care sunt
perseverenți, de tenacitate, Aportul lor este maxim în situația în care se poate lucra sub presiunea
timpului. Melancolicii nu sunt indicați pentru funcția necesară pentru folosirea frecventă a hotărârii
rapide, în situații incerte, ori sub presiune timpului. Fiind lung, lipsește energia de îngrijire și poate face
față în față adevărat risipă, se manifestă pesimism, scepticism și nesiguranță, pot capabili mai multe în
situații dificile, atunci când trebuie să fie hotărâte, atunci când mai târziu, atunci când trecerii execută.
În general, se decide anevoie, amână sub pretexte, tind så paseze obligarea unei hotări spre eșalonul
superior. 3.2.4. Îndrăzneala și asumarea riscului Autorii de literatură beletristică pe teme militare
glorifică de multe ori se acordă hotărâri, asumându-se și mari riscuri. Evident, ei laudă pe cei care
îngrijesc și procedează astfel și au reușit. Pe cei care care au suferit eșecuri 1i tratează dispret,
reproșándu-le că nu au prudență. si istoria nu-i deloc zgārcită în timpul tuturor felurilor. Din păcate.
scrierile cu pricina nu explică, fie cu aproximație, cam unde nu se găsește linia de demarcație dintre
deciziile echilibrate și cele riscante. Este limpede că atunci când, cu un drapel în mână, Napoleon s-a
avântat în fruntea soldaților îngrijire asaltau podul de la Arcole, el a luat o hotărâre cum ar putea fi mai
mai indrăzneață, dar în timpul timpului extrem de periculoasă pentru viața sa. Insa el nu era un ofițer
oarecare, comandant suprem al trupelor franceze de pe frontul din Italia și, duna toate regulile, locul lui
nu era în fruntea atacatorilor, sub focul dens al
Capitolul III-Decizia și utilizarea decizională în organizația militară 3.2.9. Calitäți decizionale Valoarea
deciziilor depinde, după cum se vede, de numeroși factori, între îngrijirile de multe ori sunt fluctuanți,
influențând-se reciproc, condiții sub impact în ceea ce privește îngrijirea desfășurată. Se știe ca
intelectul, temperamentul, caracterul, motivația, afectivitatea și starea fizică se concretizează în sute de
însușiri și trăsături legatate în general de aptitudinea managerială, dintre îngrijirile celei de-a lungul
ultimelor zeci se raportează nemijlocit capacitatea decizională. Calitatea trebuie să se afișeze mai
frecvent în textele literare și în discuțiile în care este gestionat acest lucru este acela de a fi hotărât, fără
deosebire de complexe, dar cu un caracter caracteristic empiric. În limbaj curent, o hotărâre fișieră
Inserează o perseverență în decizie luată, este ferm ferm și consecvent, tenace, neșoväitor, rezistent
față de factori situații de îngrijire trebuie să se împlinească modificarea cu ușurință a deciziilor deja
adoptă, deplăcește în cursul de aplicare. Curajul, încrederea în sine, inteligenta, calmul, stăpânirea,
autocontrolul, spiritul critic și autocritic, discernământul, spiritul de prevedere, o memorie foarte bună,
fermitatea, perspicacitatea, consecvența, profunzimea, råspunderea, procesarea mentală, puterea de
imprimare și elasticitate capacitate de adaptare, receptivitate, imaginație productivă, gindnd
divergentă, spiritul de organizare, prețul unei valorificări a potențialelor grupuri, realism, devotament
pentru cauză și multe altele sunt indispensabile oricarui manager se împing în situația unui construl
viitorul prin adoptarea deciziilor.
ierarhică din punct de vedere al organizării structurale), lucrurile sunt complicate în situația de criză și
război. Concretizarea organizatorică pentru situații rapide pentru modificări fundamentale, se pot vedea
alte cerințe ale funcțiilor raportate la contextul specific: - Organizarea dispozitivelor de acțiune.
Planurile acțiunilor militare prevăd distribuirea în timp și spațiu pentru forțe și sisteme de măsurare
(structuri standard) pe elemente de bază (care să permită structură adecvată) specifice tipului de acțiuni
și cerințe mai mici pentru a caracteriza caracteristicile, pentru rezolvarea obiectivelor secvențiale
(parțiale) și obiectiv principal, pentru stabilirea lor (direcții) de acțiune (manevra) în interiorul fiecărei
misiuni (acțiuni, activități, proces). - Organizarea sistemelor de lovire urmărire modul de întrebuințare a
unui agent de lovire a dispozițiilor (artilerie, aviație, artilerie și rachete antiaeriene, artilerie antitanc,
tancuri, armament de infanterie, îmbrăcăminte de război radioelectronic etc.). - Organizare amenajări
genistice, sistem de baraje și obstacole vizează stabilizarea volumului, o organizație de urgență și
succesul executării lucrărilor de consolidare a structurii, de a proteja și falsa informații complete pentru
sisteme pentru a asigura acțiune pentru parametrii prevăzuți. Organizarea logistică urmărește
organizarea activităților necesare pentru îngrijirea asigurării stocurilor de materiale ale trupelor, modul
în îngrijire se realizează transporturi în acest scop, norme de consumare a planificării și mențiuni pentru
încărcarea în limitele mici, realizarea completă a materialelor pentru a face obiectul acțiunilor. -
Organizarea asigurării acțiunilor și protecției trupelor presupune analiza, stabilizarea și comunicarea
către subordonare a obligațiilor, interdicții și modificări în ceea ce privește îngrijirea și punerea în
funcțiune a măsurilor necesare și se execută caracteristicile acțiunilor de subunitate pentru a fi
specializate și de a face toate celelalte structuri, la nivel colectiv și individuale. - Organizarea
coordonării acțiunilor (organizare a cooperării) care urmărește modul și gradul de implicare trebuie să
acționeze și să poată să-și îndeplinească misiunile (obiectivul) și momentele de a le permite (secvențe
procesuale), cât de cât și în interiorul spațiului de a permite, cu detalii mai numărulase pentru acțiunile
(activează) imediate și mai apropiate de timp în contextul de debut și în linii generale pentru cele mai
importante depuneri în timp și în îngrijirea pot apărea schimbări.
Căile prin care se pot atinge scopuri de coordonare sunt cele mai valabile și pentru o organizație
economică, dar se pot particulariza în special despre influențe, în special, despre cerințele și
componentele care pot acoperi militare: armonizare: v orientarea acțiunilor se răspândesc mai bine
profitabil combinații structurale și procesuale, în raport cu Situații specifice creează și pot avea
posibilități de valorificare, depunerea unei forțe de muncă și colaborării și cooperării între comandanți,
care pot fi mai mari și forțele angajate în acțiune; asigurarea și urmärirea funcționării informațiilor
reciproce și a cooperarii; v asigurarea și verificarea aplicărilor corecte pentru cerințelor legilor obiective
ale luptei armate, principiilor și normelor specifice domeniului militar; sincronizare: / urmārirea cursului
acțiunii, stabilirea betonului caracteristicilor și a corespondenței cu secvența procesuală din plan;
stabilizarea exactă, în funcție de realitate mediană acțiunii, a unui obiectiv și a unei dimensiuni
corespunzătoare structurii componente și procesării ale acțiunilor ce se vor produce simultan; trecerea,
în timpul funcționării, îndeplinirea misiunilor, pentru realizarea sincroniei procesuale; v exploatarea
efectelor acțiuni sincronice, intervenția managerială operațională, în scopul valorificării succeselor
obținute în privința activității și a dezvoltării favorabile a cursului acțiunii; echilibrare: v analiza
desfășurării secvențelor procesuale, raportări de forțe și premiselor favorabile sau, în cazul în care
această situație este dezavantajoasă, o cauzelor care grevează realizarea modelelor armonioase, sigure,
cursive și unitare a acțiunilor; * stabilirea măsurilor și acțiunilor pentru prevenire și înlăturarea cauzelor
ar putea provoca destabilizarea relațiilor de complementaritate pentru forțe destinate și acțiunile
desfășurate, accentuarea disproporțională cantitativă și calitativă și neconcordanțială a factorilor de
manifestare a situațiilor și a procedeului de acțiune în cursul de utilizare; v determinarea cerințelor și
nevoilor de adaptare cantitativă, calitativă și prelucrare a dispozitivelor și a vânzării elementelor de
evoluție, pentru un nivel de depozit prezidențial dezorganizant și luarea măsurilor pentru concretizare;
4.4. Funcția de antrenare în organizația militară Motivația este o componentă foarte importantă a
managementului (poate avea posibilitatea de a impune claritatea primului loc), acest lucru poate găsi
recunoaștere și îngrijire specială pentru implicarea în studierea domeniului, deosebit de complex. Ființa
umană este guvernată "de un ansamblu de trebuinte, mobiluri, atracții, intenții, interese, emoții, idealuri
și punctul final de plecare în desfășurarea acțiunilor și pentru a face zilnice. Motivarea, în sensuri
restrâns, constă în corelarea necesară necesară, aspirați și interes personal Organizație cadrul realizată
obiectivelor și exercitării sarcinilor, competențelor și responsabilităților atribuite în cadrul organizației.
Abordarea modernă a unei organizații de gestionare a unui produs și o a doua definiție: Motivare, în
sens larg, rezidă în ansambluri de decizii și acțiuni prin îngrijire sunt părțile interesate stabilite
contribuie direct și indirect la realizarea funcționalităților și a performanțelor de ansamblu superior,
bazele corelări intereselor se referă la abordarea și realizarea obiectivelor organizației și ale vânzării
subsistemelor Dar motivația poate fi definită mai concis ca să se găsească: „starea interioară de îngrijire
determinată sau să se acorde acționeze intr- o modalitate de îngrijire asig ură Indeplinirea anumitor
obiective. Realitatea poate avea grijă ca organizația militară să creeze distrugere pentru a-și asigura
managerii în activitatea de activități de motivare superioară a subordonaților. Ei fac eforturi mari pentru
a găsi soluții eficiente pentru o concretizare roluri pentru îngrijirea le sunt motivația: - rolul managerial,
care constă în determinarea ponderilor motivatoare subordonate în îndeplinirea atribuțiilor lor, în ceea
ce privește o parte, și care au impact asupra caracteristicilor și funcțiilor lor sunt permise ale
managementului al organizație militare, pe de altă parte. - rolul organizațional se referă la impactul
major al îngrijirilor motrice este direct asupra modului în funcțiile de îngrijire a organizației militare; -
rolul individual exprimat de dependență satisfăcătoare și nesatisfăcător fiecârui membru în organizația
militară, se poate face o față de motivare a exercițiului de organizare a sa; rolul economic se referă la
condițiile de direcționare indirectă, dar substanțial a elementelor de motivare a plății în ansamblul ei și a
față de motivare a interiorității organizației militare;
rolul social este efectul sinergetic al precedentelor roluri în planul elementelor psihosociologice ce
caracterizează populația țărilor noastre, mai exact, în climatul și relația socială. Limitele decurg din
prerogative îngustează din punctul de vedere al soluțiilor de motivare a unei subordonați pentru
gestionarii militari, se referă la soluțiile de motivare pozitive: bugetul pentru stimularea monetară este
foarte redus și este pus la dispoziție doar în momentul în care trebuie să se întindă în timp ;
posibilitățile de promovare sunt adevărate reale, însă pot depinde de respectarea Ghidului carierei
militare, care pot fi îngrijite sau în picioare pentru subordonări foarte eficiente și foarte performante;
există o stindri de nemultumire sufletească a unei organizații militare față de raportări ale veniturilor
salariale și a eforturilor depuse în realizarea activităților necesare țării sau în teatru de acțiune, plus
suma privațiunilor impuse sociale; perceptia inegalităților sociale cu privire la statutul membrului
organizației militare în societățile românești etc. Și totuși pot activa și sarcinile trebuie realizate. În acest
sens, gestionarea militari folosesc instrumente aferente motivări pozitive, care pot pune în valoare,
tradiții, patriotism cu rezultate bune și foarte bune. Mai ales că se naște o întrebare despre îngrijirea nu
se găsește ușor sau o variantă de răspuns relevantă: „Cum se motivează un om care îngrijește trimiți-o
pe moarte?” Comportamentul uman este adesor pentru a avea un plan. El este orientat pentru a
răspândi scopuri specifice sau stimulente ale mediului. Acest lucru este necesar pentru a controla
conduita, dar sunt ele legat în legătură cu ele. Scopurile sunt atrăgătoare doar pentru că motivații sunt
satisfăcătoare individuale. 4.5. Controlul-auditul-evaluarea în organizația militară Procesul de control
implică măsurarea performanțelor, compararea lor cu standarde și aplicarea acțiunilor de a corecta un
abaterilor nedorite. În organizația militară a succesului de acțiuni este însoțit de o organizație economică
: stabilirea standardelor de performanță: evaluarea performanțelor efective; comp ararea
performanțelor efective cu standarde și stabilirea abaterilor și a cauzelor pentru a putea vedea;
adoptarea măsurilor de reglare a organizațiilor și structurilor lor organizatorice. Însă în acțiunile
militare, funcția de control este exercitată permanent de către managerii militari prin intermediul unor
instrumente de control ca:
rapoarte periodice și extraordinare ale subordonaților, umărirea însoțită de acțiuni pentru a atinge
anumite obiective intermediare, pentru a efectua un impact asupra acțiunilor forțelor proprii pentru a
face față contrapartidelor cu efectele acțiunilor pentru a avea efecte foarte bune, a emite informații
complementare de îngrijire pentru a asigura refacerea controlului stabilit inițial etc. -audit-evaluare
trebuie să fie un rol educativ pentru întreaga personalitate a organizației militare, prin urmare, acest
lucru poate să se identifice cauzelor, este posibil să se asigure, să se stabilească, să se prezinte, să se
autorizeze neindeplinirii obiectivelor organizațiilor în condiții neeliminatoare de autorități ce au
determinat abateri negative. 4.6. Neofuncția administrării în organizația militară Nouă abordează o
economie, organizație și administrare bazate pentru cunoașterea informațiilor și produce o serie de
modificări de procesare a managementului organizației militare specifice. Funcții tradiționale ale
gestionării sunt potențial superior unei serii de neofuncții manageriale. Neofuncții manageriale sunt
considerabile ": stabilirea necesară a cunoștințelor; • determinarea zonelor de cunoștințe disponibile; •
asigurarea necesară a cunoștințelor; consolidarea și valorificarea necesităților de cunoaștere. Astfel, o
modalitate de asigurare a cunoștințelor în organizația militară devin posibile doar prin asigurarea de
soluții de utilizare combinații operaționale internaționalizate atāt să funcționeze tradițional ale
administrației, și să asigure o gestionare neofuncabilă, să poată adapta eficient o valoare specifică
capitalului cunoștințelor. Din perspectiva de implementare a noilor funcții în materie de prelucrare a
condițiilor de conducere a unei părți. Față de esență cunoscută pentru a face funcții tradiționale pentru
a gestiona o organizație militară, este necesară o completare a activității cu elementele neofuncționale
amintite, dup cum urmează:> funcția de previziune: pe långă anticiparea viitorului și delimitarea
misiunilor organizației militare, se poate previziona necesitatea cunoașterii, un zonelor de cunoștințe
disponibile, un mod de asigurare și o valorificare eficientă a domeniului militar;
CAPITOLUL V FUNCȚIUNILE ORGANIZAȚIEI MILITARE Industria nu mai este sursa primara a locurilor de
muncă. Mai bine am dezvoltat serviciul și producția științei. Poate să fie guvernată și economiștii sä
recunoască importanța cunoașteri ". Alvin TOFFLER Conceptul de funcții pentru organizația militară
poate fi definit ca un ansamblu de procese cu caracter unitar, să identifice sau să se simtă în realizarea
unei părți sau mai multor obiective, prin care se asigură funcționalitatea instituțiilor instituționale În
timpul îndeplinirii obiectivelor fundamentale și a unei misiunilor ce-i revin. Ca în orice organizație poate
fi funcțională, există interdependență și complementaritate, în timp ce acestea pot realiza o anumită
dimensiune funcțională și, totuși, perfectă, viabilitatea și eficacitatea de a subzista în funcționarea
militară a lor stat. Considerăm că în concordanță cu obiectivul fundamental și misiunile de îngrijire se
pot revin, funcționează organizații militare care nu fac față de funcțiunile specifice despre un agent
economic și se pot regăsi în modul următor: organizația militară se poate vedea în raporturi de
Funcțiunea de instruire-educare (privită ca funcție de producere a unei firme stabile) este exprimată prin
„totalitatea procesării și activării necesare domeniilor invitate și instituționalizate militar, pregătiri
teoretice - aplicative și aplicabile pentru un corpor și comandamentolor, activate pentru educație
militară și psiho-morală necesară Toate structurile amatei și perfecționează activitatea pregătirii prin
presă a curentului la locații de lucru, în vederea dobândirii nivelurilor profesionale și calitative necesare
moral-volitivă, care trebuie să-i atribuie un sarcină și sarcinilor / misiunilor ce revin instituțiile militare
militare, în timp în pas, în situații de criză și în stare de războr. Funcțiunea de instruire-educare ocupă
un loc central în managementul activităților necesare organizațiilor militare, fiind determinant în raport
cu toate celelalte funcții. a) Învățământul militar însemnează perioadele în îngrijirea personală
profesionalizată în armate se pregătește în instituții de profil subordonate Ministerului Apărări
Naționale, prin diverse forme și niveluri de școlarizare, pentru utilizarea lor și pentru a se cunoaște
informații și deprinderilor de a face exercitii fizice atribuite și sarcinilor viitoare, în raport cu evoluția în
cariera militară. Acestea sunt cuprinse în următoarele forme: - învățarea de formare, desfășurarea în
academii categorice de forțe amate și în școlile militare de subofițeri și maiștri militari; Acesta este un
nivel universitar de plată durată și, respectiv, postliceal; învāțāmânt de perfecționare a sistemului și de
specializare, de siguranță, cu predilecție, în școlile de aplicații ale armelor, prin cursuri de nivel și de
carieră. b) instrucțiune în cadrul organizației militare cuprinde totalitatea activităților necesare
sistematic în centrul de instrucție, țări și comandamente pentru a-și asigura cunoștințele și, în mod
deosebit, pentru formare și perfecționare a deprinderilor individuale și colective de ducere a acțiunilor
militari, suport specializate, de conducere a Pentru, îndepliniți misiunilor ce revin forțelor în timp în pas,
criză sau război. Instrucția este calea prin care este îngrijită spiritul de luptă și practic militare, astfel
încât capacitatea dezliită să fie răspunzătoare și să acționeze eficient pentru câmpul de luptă.
c) Dezvoltarea profesională prin exercitarea atribuită și sarcinilor Posturi specifice succesiv ocupate este
considerată drept cea mai complexă și eficientă cale de pregătire. Atribuirea succesivă a unei
responsabilități oarecare și sarcini mai importante și mai complexe, prin numărarea în noi funcții /
posturi este, prin urmare, o parte a procesului de a crea o pregătire personală a organizației militare
românești. Șansa egală pentru fiecare membru în cadrul organizației situată într-un anumit nivel
profesionist - luptător, specialist, comandant sau ofiter / subofițer de stat major - după o modalitate de
motivare și de susținere a unei autorizații automate. d) Educația în spiritul tradițional poate fi practică și
necesară pentru a putea folosi o componentă de instruire-educare. Ea este suprapune și se poate
împlini organic cu toate celelalte domenii de activitate, poate avea o valoare intrinsecă, dar și în raport
cu celelalte, sau poate extinde, prin înrâurirea pozitivă ce poate fi exercitată și poate avea rezultate.
Atât activează educația integrează învățământul și instrucțiunile, și celebre de sine stătătoare (în cadru și
timp destinate speciale) vizează formarea și consolidarea cunoștințelor, convingerilor, atitudinii și
comportamentelor ce reflectă. - respectarea valorilor și tradițiile lor în ceea ce privește militarea și
dorința de a afirma principiul comportamentului propriu; - devotamentul față de națiune și spiritul de
sacrificiu pentru adăugarea în continuare; - capacitatea de a se integra organizație militară și abilitatea
de a lucra în echipă; - dorința de a fi din ce în ce mai bun, convingerea că este un învingător; - încredere
în sine și în forța colectivă, autodisciplină și răspundere personală; spiritul de corp, solidaritatea și
loialitatea față de camarazi, structura militară pentru îngrijirea părții și armată; capacitatea de a furniza
o sumă privațiunile și presiunile fizice și psihice. de a se mobiliza și acționa abil pentru depășirea
situației superioare dificile șilsau neprevăzute; spiritul întreprinzător, dorința și capacitatea de a-și
asuma inițiativa și o reacție promptă pentru a solicita presupunerea de meserie armelor, curajul,
integritatea și conduita etică; dorința unui exemplu personal de autoritate morală și profesională.
Faza Postoperativă
-comensurează si interpretează rezultatele realizate
- se identifică abaterile și cauzele acestora.
-se stabilesc noile exigențe pentru reluarea procesului managerial.
Tipologia deciziilor
Cunoașterea cât mai exactă a situației pe baza informațiilor suficiente și oportune despre situația
problematică , dar mai ales despre mediul din zonele de responsabilitate. Prelucrarea datelor
colectate urmărește să stabilească cu exactitate aspectele procesale, dar și limitele a ceea ce se
cunoaște despre situația problematică vizată, pentru că în raport cu acestea se vor formula
variantele deciziei.
Evaluarea Rezultatelor
Evaluarea presupune compararea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse , în scopul
depistării abaterilor. Are un rol deosebit atât din punct de vedere retrospectiv, dar mai ales
prospectiv, în sensul că pe baza ei se conturează concluzii pentru viitor, pentru un nou ciclu al
procesului de management, ciclu care terbuie să se desfășoare la un nivel calitativ superior.
Contextul luării deciziilor în organizația militară
1 Starea de pace
2Stări de criză
3Starea de război
1. INIȚIEREA PLANIFICĂRII
Vizualizarea acțiunilor ambelor forțe în desfășurarea lor logică, luând în calcul estimările
efectuate.
Evaluarea posibilităților de succes în raport cu acțiunea inamicului.
Stabilirea gradului de risc și a nivelului de acceptabilitate.
Stabilirea acțiunilor activ și pasiv pentru reducerea efectelor acțiunii inamicului asupra forțelor
proprii.
Actualizare – după elaborarea acestuia și apoi periodic, în funcție de situație, de către cei
care l-au intocmit
Influența motivației
Structura intereselor individului se răsfrânge asupra modului acestuia de a decide în situații
problematice
Persoanele supramotivate pentru atingeera unui obiectiv dau adesea randament mai scăzut decât
în cazul unui nivel mediu de motivare.
Influența emotivității
Emoțiile și sentimentele, dispozițiile afective de lungă durată, precum și cele determinate
circumstanțial
Stările afective de intensitate normală susțin conduitele decizionale conforme cu așteptările
organizație, cu rolul și statutul persoanelor în cauză.
Calități decizionale
Receptivitatea, curajul, încrederea în sine, autocontrolul, spiritul critic și autocritic, imaginația
productivă, perspicacitate , gândirea divergentă, discernământul, fermitatea, consecvența,
răspunderea, profunzimea, devotamentul pentru cauză, elasticitatea și capacitatea de adaptare,
priceperea de a valorifica potențele grupului.
Curs 4
-organizare
-coordonare
-antrenare
-evaluare si control
Mediator intre incertitudine si posibilitati, capabila sa faca legatura dintre present si viitor :”Cunaste-ti
inamcul si cunoaste-te pe tine insuti,intr-o suta de batalii nu te vei expune nici unei primejdii”Sun Tzi
-prioritizari pe termen lung fata de cele pe termen mediu si scurt, cel putin in situatie de pace
Previziunea:Ce trebuie facut? ; Care sunt termenii de realizare? ;Unde trebuie facut? ; Cine trebuie sa
faca ? ; Cum trebuie facut? ; Care sunt resursele necesare?
Componentele previziunii 1)Politica organizatiei: -ansamblul orientarilor si criteriilor majore care stau la
baza fundamentarii directiilor principale in care trebuie sa evolueze organizatia
-vizeaza un orizont temporal scurt, dar are grad de detaliere si rigurozitate foarte pronuntat
3)Programarea: defalclarea obiectivelor actualizate ale organizatiei in timp ( luni, saptamani, zile) si in
spatiu (compartimente) precum si coordonarea activitatiilor ce concur la xecutatea programelor stabilite
2)Prognoze operational-tactice
3)Prognoze tehnico-miliare
4)Prognoze economic-militare
Principiile organizarii in organizatia militara: Principiul unitatii de actiune ; Principiul eficientei structurii
militare ; Principiul ierarhizarii si al relatiilor ierarhice ; Principiul delegarii autoritatii ; Principiul
suprematiei obiectivelor ; Principiul subordonarii ; Principiul diviziunii rationale a muncii si specializarii;
Principiul individualizarii functiunilor; Principiul flexibilitatii (adaptabilitatii) structurilor; Principiul
asigurarii permanente a legaturilor.
Scopul organizatiei -> Obiective dundamentale -> Obiective derivate de gradul I (functiuni)
Documente specifice – Organigrama (reprezentarea grafica a structurii organizatorice sub forma unor
cadrane correlate care exprima relatiile organizatorice dintre diverse organism ale intreprinderii)
-Fisa postului (documentul care descrie toate elementele activitatii unui angajat)
-Manualul calitatii
4)Organizarea logisticii
7)Organizarea conducerii
Coordonarea (ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului din
organizatia militara, in cadrul previziunilor si organizarii stabilite anterior, in ceea ce priveste dirijarea
resurselor, astfel incat acestea sa fie disponibile la timpul potrivit, in calitatea si calitatea stabilita, in
scopul atingerii obiectivelor propuse)
=>instruire-educare
=>organizare-mobilizare
=>resurse umane
=>logistica
=>Aprovizionarea tehnico-materiala
=>Achizitii de servicii