CURS NR.

4
Montajul rezervoarelor ciclindrice cu fundul plat.
Pentru executarea montajului pot fi folosite mai multe metode:
a). Se montează mai întâi fundul rezervorului. Tablele fundului se pot aşeza direct pe
fundaţie şi apoi se sudează. Cu o macara turn mobilă, instalată în exteriorul rezervorului,
tablele peretelui se ridică una după alta, asamblarea executându-se pe schele fixe sau mobile.
Cu aceeaşi macara se ridică apoi fermele şi tablele capacului.
Metoda are dezavantajul că necesită volum mare de materiale şi forţă de muncă la
executarea schelelor, că lucrările se execută la înălţime, iar regia şantierului este mult mai
încărcată prin chiria, taxele de transport şi chletuieli de montare şi demontare a macaralei.
Când rezervorul este executat
cu stâlp central, aceste poate fi
folosit pentru susţinerea
dispozitivului de ridicat (fig 1.24).
Dispozitivul este format dintr-
o fermă uşoară care se poate
învârti în jurul stâlpului şi un
scripete care se fixează de fermă.
b). O a doua metodă prevede
următoarea succesiune a
operaţiilor de montaj: după ce s-a montat şi aşezat pe fundaţie fundul rezervorului, se
montează virola superioară
Fig 1.24 Montarea rezervorului folosind stâlpul central

de care se fixează fermele şi pe acestea tablele acoperişului.

Acest subansamblu gata montat se ridică uniform atâta ca să poată fi montată virola
imediat inferioară. Se ridică apoi din nou şi se introduc în felul acesta toate virolele care
compun rezervorul.
Metoda pe lângă faptul că nu necesită schele şi utilaj special şi greu, are avantajul că toate
asamblările se execută la mică înălţime, execuţia ca şi controlul putând fi efectuate în perfecte
condiţii.
Ridicarea poate fi executată cu ajutorul unor vinciuri obişnuite în atelierele de reparat
locomotive şi depouri, aşezate pe circumferinţă sau cu ajutorul unor scripeţi fixaţi pe o rozetă
rezemată în vîrful unui stâlp care trece prin montantul central tubular al fermelor. Când
rezervorul este construit cu stâlp central, acesta este folosit pentru rezemarea rozetei. În
figurile 1.25 şi 1.26 sunt arătate schematic fazele montajului neexecutat după această metodă.

Fig 1.25.Montarea rezervorului Fig1.26.Montarea rezervorului cu

scripeţi
cu vinciuri fixaţi pe stâlpul central

În figura 1.26, înălţimea montantului de reazem al fermei este mai mare ca înălţimea
virolei superioare cauză pentru care este necesară manevra arătată în figură: a) prinderea
proviziorie de ferme a virolei; b) sudarea virolei 1 cu 2; c) sudarea definitivă a fermelor de
virole.
Aceste metode de montaj descrise mai sus, au dezavantajul că toate cusăturile sudate
trebuie executate la şantier. Pentru a se avita sudarea la şantier, s-a trecut la executarea şi
montarea rezervoarelor rulate. În acest caz peretele rezervorului se sudează complet în atelier,
 toate sudurile fiind executate îm
capete şi apoi mantaua se rulează sub
forma unei spirale al cărei diametru
exterior nu trebuie să depăşească
dimensiunea maximă admisă de
posibilitaţile de transport.
Aceeaşi operaţie poate fi executată
şi asupra fundului care poate să fie
livrat la şantier într-o bucată sau din
două jumătăţi. Înfăşurarea ruloului
poate să înceapă în timp ce sudarea
tablelor avansează, sau numai după ce toate tablele au fost sudate. Prima alternativă are
avantajul că nu necesită suprafeţe mari în atelier.
Sudarea tablelor se execută cu arc sub flux pe un suport de cupru (fig 1.27). Montarea şi
sudarea se execută pe standuri magnetice, ceea ce simplifică foarte mult montajul tablelor şi
înlătură toate dispozitivele de fixare.
Înfăşurarea se execută cu un dispozitiv format din două roţi fixate pe suporţi foarte
puternici şi care pot fi învârtite simultan cu un troliu mecanic. De aceste roţi se fixează la o
distanţă de cca 50 mm câte un inel pe care se înfăţoară tabla. La început cele două inele sunt
legate între ele printr-o grindă care înainte ca
Fig 1.27. Sudarea automată sub
flux a tablelor

prima spiră de tablă să fie închisă se demontează. Pentru a înlătura deformaţii ale ruloului în
timpul transportului, înainte de închiderea primei spire şi după demontarea grinzii de legătură,
se introduc între cele 2 inele frontale inelele intermediare. În figura 1.28, este arătată schema
dispozitivului
de rulare. Desfacerea acestor rulouri la şantier se execută cu ajutorul tractoarelor. În figura
1.29, este arătată desfacerea şi aşezarea fundului executat dintr-o bucată sau din două
jumătăţi.
 Fig 1.28 Mecanism de rulare a pereţilor cilindrici
Ruloul care reprezintă mantaua
cilindrică a rezervorului se desfăşoară
după ce a fost ridicat vertical .
În figura 1.30 este arătată desfacerea şi
aşezarea la şantier a peretelui vertical. Marginea
liberă a tablei trebuie să fie rigidizată
provizoriu, pentru a se asigura stabilitatea
peretelui în timpul montajului.
Pe măsură ce ruloul se desfăşoară, se execută
prinderea peretelui de fund. Prin înfăşurarea
tablelor în atelier şi desfacerea lor la şantier
apar în material eforturi şi deformaţii remanente
a căror mărime însă în cele mai multe cazuri nu
este importantă
.
Efortul unitar maxim, care apare într-o tablă
îndoită cu raza R poate fi calculat din alungirea
fibrei exterioare.
Admiţând fibra mediană nedeformată, rezultă:
Fig 1.29 Desfacerea şi aşezarea
fundului rezervorului
 s
l  2   
2
1.46
l s
 
2   R 2  R
1.47
iar :

 E Es
 
1 
2
2 R1   
 2 1.48
 

Din această formulă se poate stabili că, pentru grosimi mai mari
Fig.1.30. Desfacerea şi aşezarea mantalei rezervorului

de 2,5 mm când îndoirea se face cu o rază de 1500 mm este atinsă limita de elasticitate a
2
oţelului OL 37, e  1900 kgf cm .

Diagrama solicitărilor interioare este atătată în figura 1.31

În figura 1.31a solicitările nu au depăşit

în fibra extremă limita de elasticitate pe
când diagrama 1.31b reprezintă cazul în
care limita de curgere a fost atinsă în
fibrele aflate la distanţa h1, măsurată faţă de
mijlocul tablei. După desfacerea ruloului,
diagrama solicitărilor interioare
remanente arată ca în figura 1.31c.
Această diagramă rezultă din condiţiile
de echilibru care se pot scrie pentru
eforturile unitare
 Fig 1.31 Diagrama eforturilor unitare
la table rulate

 X  0 şi  M  0 .

c
Însemnând raportul: k

fic

unde: σc – limita de curgere a materialului

σfic- o rezistenţă fictivă care ar apărea în fibra extremă în cazul unei comportări perfect
elastice.
Rezistenţa remanentă rezultă:
c  2 
rem   1  k  1.49
2  
Pentru tablă de 10 cm grosime, înfăşurată într-un rulou cu diametrul de 280 cm, rezultă:
s  E 1  2100000 2
fic    8250kgf / cm
2 1   2   R 182 140
 
 

2400 2400
rem  1  0.291   1100kgf / cm
2 2
k  0.291
8250 2 
Raza remanentă a tablei înfăşurată cu raza Rinf şi apoi desfăşurată liber se calculează

2R
inf
din relaţia: R 
rem 3
k  3k  2

Pentru exemplul calculat rezultã:

2  140
R   243cm
rem 3
0,291  3  0,291  2

Se observă că aceste raze sunt diferite pe înălţimea ruloului, grosimile tablelor diferitelor
virole fiind diferite şi că razele remanente în general sunt mai mici decât raza rezervorului.
Pentru formarea corpului rezervorului este deci necesară o forţă de tracţiune care va trebui să
fie atât de mare ca să deformeze peretele până ajunge la raza prescrisă şi în plus să învingă
frecarea care apare între rulou şi fund în momentul desfăşurării. Alta este de obicei situaţia
fundului rulat. Din cauza grosimilor reduse a tablelor fundului, raza remanentă este mai mare
motiv din care ruloul trebuie reţinut pentru ca desfacerea să nu se facă brusc.
Rezervoarele rulate au o tehnologie de fabricaţie proprie. Toate tablele se îmbină prin
cusături cap la cap, îmbinările plasându-se pe aceeaşi orizontală şi verticală şi nu decalat (fig
1.32).
 Îmbinarea de
închidere a
peretelui care se
efectuează la
şantier se
execută prin
suprapunere.
Acoperirea se
proiectează pe o
lăţime de 90 mm.
Peretele se
prinde pe fund
prin două cusături continue sau printr-o cusătură interioară şi de o cornieră aşezată exterior,
astfel încât aceasta să nu împiedice
Fig 1.32 Plasarea tablelor la rezervoare rulate

desfăşurarea ruloului.
La rezervoare de capacitate redusă tablele pot fi aşezate vertical. Prin această dispoziţie
lungimea cusăturilor sudate se reduce simţitor (fig 1.33). Această soluţie este mai ales indicată
când grosimea virolei inferioare nu depăşeşte grosimea minimă de 4 mm.
Prin STAS 2404-66 sunt normalizate rezervoare pentru depozitarea ţiţeiului şi a
produselor petroliere lichide (Tabelul 1.2).
După verificarea calitativă a cusăturilor sudate verificare care de se execută prin umplerea
cu apă a rezervorului, se verifică dimensiunile rezervorului pentru care sunt admise
următoarele toleranţe faţă de dimensiunile din proiect:
 Fig 1.33 Plasarea tablelor la rezervoare de capacitate mică
- La diametru dat la nivelul fundului şi la nivelul superior toleranţa este dată în
tabelul 1.2 .
- Înălţimea rezervorului este tolerată cu ±0,50%.
- Săgeata totală a fiecărei virole este maximum 10 mm.
- Abaterea locală de la verticală a peretelui este de ±50 mm.
La proiectarea şi amplasarea rezervoarelor trebuie avut în vedere normativul privind
proiectarea şi executarea construcţiilor sudate din punct de vedere al prevenirii incendiilor,
NPCI-1969 editat de Comitetul de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare.
Tabelul 1.2
Dimensiunile şi greutăţile rezervoarelor tipizate
Înălţimea părţii Nr.
Nr. Greutatea
Capacitate Diam. exterior cilindru table la Forma
virole rezervorului
lui virole
Nominală Teoretică Abateri h Abateri G Abateri
mm bucăţi bucăţi Capac Fundului
m3 m3 limită mm limită kgf limită
50 52 3750 4715 3 2 4300 Calota
100 118 5650 4715 3 3 7000 sferică
200 210 7530 ±0,25 4730 3 4 11000 cu săgea
500 545 9420 7835 ±0,50 5 5 20000 ta
Plană
1000 1099 11310 10945 7 6 35000 ±10 1/10
2000 2186 14970 12520 8 8 59000 diame
3000 3161 16850 ±0,20 14050 9 9 81810 trul re
4000 4109 20470 12500 8 11 103765 zervo
5500 5752 26000 10835 7 14 143810 rului

Aşa cum s-a arătat la începutul acestui capitol rezervoarele pentru produse petroliere se
dimensionează pentru o suprapresiune de 0,025 at. Această suprapresiune în condiţiile
climatice de la noi , nu împiedică însă respiraţia rezervorului. Când presiunea atmosferei
gazoase, aer plus vapori, care se formează deasupra lichidului înmagazinat creşte, supapa de
siguranţă se deschide şi vaporii sunt eliminaţi în atmosferă. Rezultă de aici o pierdere
cantitativă şi de asemenea o importantă pierdere calitativă deoarece elementele cele mai
valoroase sunt cele volatile. Când din cauza contracţiei de răcire presiunea scade, supapa se
deschide iarăşi şi în sens invers pătrunde în rezervor aer proaspăt care se încarcă cu vapori
producând o evaporare a unei cantităţi din lichidul înmagazinat. Cum acest lucru se poate
produce chiar de mai multe ori pe zi, se ajunge ca într-un an aceste pierderi să fie de zeci de
mii de litrii.
Pentru eviterea acestor pierderi prin respiraţie este necesară mărirea suprapresiunii admise
în rezervor şi adaptarea formei constructive a rezervorului acestor noi condiţii de lucru. O
soluţie avantajoasă din punct de vedere economic este aceea aplicată la rafinăria din Donges
în Franţa. Rezervorul calculat pentru o suprapresiune de 0,175-0,2 at, elimină pierderile prin
respiraţie. Acest rezervor este format din următoarele elemente:
- corpul rezervorului care este cilindric şi executat din tablă;
- capacul care este alcătuit dintr-o pânză autoportantă cu dublă curbură pentru
capacităţi mai mici (figura 1.34) sau dintr-un inel toric cu meridianul un sfert de
elipsă şi o calotă sferică susţinută printr-o grindă inelară ancorată cu tiranţi
tubulari (fig 1.35) în cazul rezervoarelor mari;
- fundul rezervorului care este alcătuit dintr-o placă de beton armat cu grosime
constantă sau cu o îngroşare spre margini. Etanşarea fundului se execută cu tablă
de 3 mm grosime. Dacă etanşeitatea fundului se asigură numai prin placa de
beton armat special tratată, pentru a împiedica contactul cimentului cu
hidrocarburile, se foloseşte o saltea de apă de cca 0,5...0,7 m grosime, care prin
diferenţa de densitate se amestecă cu lichidul înmagazinat.
 Fig 1.34 Rezervor pentru capacităţi mai mici

Fig 1.35 Rezervor pentru capacităţi mari

Când terenul de fundaţie este stâncă, cu doi tiranţi dimensionaţi corespunzător (fig 1.36),
calculul în stadiul de încovoiere se simplifică deoarece ţinând seama de rigiditatea mare a
fundului faţă de rigiditatea mantalei cilindrice, în ecuaţiile (1.34) şi (1.35) se poate introduce:
u=0 , x=0.
 Fig 1.36 Rezervor pentru capacitatea de 20000 m3
Mantaua cilindrică şi montanţii centrali trebuie să fie ancoraţi în placa de fund pentru
preluarea forţei ascensionale care se exercită asupra construcţiei metalice.
Pierderi cantitative şi calitative de asemenea importante, rezultă la umplerea şi golirea
rezervorului. În cazul umplerii lichidul împinge afară aerul din rezervorul saturat cu vapori,
iar în cazul golirii pătrunde în rezervor aer proaspăt care de asemenea se încarcă cu vapori.
Pentru un rezervor de 5000 m3 s-au constatat pierderi anuale, prin respiraţie şi la umplere şi la
golire până la 170 m3.
Pentru a înlătura aceste pierderi, o soluţie raţională este rezervorul cilindric cu capac
plutitor. La acest sistem capacul pluteşte pe lichidul înmagazinatfiind eliminat astfel volumul
de aer de deasupra lichidului. Pentru rezervoare cu capacitate sub 5000 m3 capacul este o cutie
cilindrică. Pentru rezervoare cu capacitate mai mare capacul este format dintr-un inel plutitor
care susţine o membrană ce pluteşte pe lichidul înmagazinat. Buna funcţionare a rezervorului
este condiţionată de sistemul de etanşare a rostului dintre capacul plutitor şi mantaua
cilindrică a rezervorului. În figura 1.37, este arătat un sistem care a dat bune rezultate în
exploatare.

Fig
1.37
Rezervor
cu capac
plutitor
Sistemul de
etanşare se
compune din
table
alunecătoare 1, care sunt împinse pe mantaua cilindrică a rezervorului de resoartele lamă 2,
tablele alunecătoare sunt susţinute printr-un sistem de pârghii 3, care asigură o deplasare
orizontală a punctului de suspensie independent de distanţa de la capac la perete. Tablele sunt
executate din tablă galvanizată şi formează un inel continuu. Îmbinările dintre table permit
unele deplasări longitudinale şi sunt în acelaşi timp etanşe. Prin acest inel elastic este asigurat
contactul cu mantaua cilindrică a rezervorului, chiar în prezenţa unor mici deformaţii locale.
Legătura dintre capacul plutitor şi tablele alunecătoare este realizată printr-o membrană 4,
executată din cauciuc sintetic special cu straturi de pânză rezistent la agenţii atmosferici şi la
acţiunea vaporilor şi lichidului din rezervor. Această membrană închide etanş rostul dintre
capac şi perete şi formează sub ea o foarte mică cameră 5. Deasupra întregului dispozitiv de
etanşare sunt aşezate tablele de protecţie 6, fixate pe tablele alunecătoare şi rezemate liber pe
capac.
Acest sistem, pe lângă avantajele arătate prezintă un pericol mic de explozie ceea ce
influenţează favorabil cheltuielile de pază şi protecţie.
1.2.2. Rezervoare cilindrice verticale cu fundul curb
Rezervoarele cilindrice verticale cu fundul curb ca şi cele cu fundul plat, sunt formate din:
fund, mantaua cilindrică şi capac. Atunci când tangenta la curba meridian, în punctul de
prindere al fundului de peretele vertical, nu este verticală , este necesară introducerea unei
grinzi inelare la acel nivel, care preia componenta orizontală a forţei n φ. Când rezervorul se
montează la oarecare înălţime faţă de teren (în cazul rezervoarelor pentru asigurarea presiunii
în conductele de apă, înălţimile ating 40-50 m) este necesară o construcţie metalică de
susţinere, formată din stâlpi şi contravântuiri verticale. Grinda inelară serveşte în acest caz şi
ca grindă de rezemare.
Capacul şi peretele cilindric se dimensionează şi se construiesc după indicaţiile date în
subcapitolul precedent. La dimensionarea virolei inferioare se ţine seama de tulburarea
stadiului de membrană.
Fundul este construit după o suprafaţă cu simplă sau cu dublă curbură. Suprafeţele cu
simplă curbură, fundurile conice, au avantajul unei execuţii mai simple, îndoirea tablelor fiind
realizată prin laminare la rece. Aceste funduri necesită însă un consum de material mai mare
ca cele de dublă curbură.
Fundurile cu dublă curbură au în schimb dezavantajul că îndoirea tablelor se poate face
numai la cald şi în matriţe speciale. Din acest punct de vedere, dintre fundurile cu dublă
curbură, fundurile sferice sunt mai avantajoase, deoarece razele de curbură fiind acelaşi,
numărul garniturilor de matriţe necesare este mai redus. Înălţimea calotei se ia de obicei egală
cu 1/6 din diametrul corpului cilindric.
Pentru reducerea solicitărilor din grinda inelară, fundul poate fi executat combinat dintr-
un con şi o calotă sferică (rezervor Intze). Grinda inelară având un diametru mai mic ca
diametrul rezervorului şi construcţia de susţinere va avea în plan dimensiuni mai reduse şi
astfel lungimea diagonalelor contravântuirilor verticale va fi mai mică.
Pentru eliminarea operaţiei de presare la cald, fundul poate fi executat dintr-un număr
mare de petale cilindrice (fig 1.38) care se obţin prin laminare la rece.
 În acest caz fundul nu mai este suprafaţă de
revoluţie. Diferitele petale fac parte din pânze
cilindrice care se intersectează între ele, aşa cum se
vede în figură.

Fig 1.38 Rezervor cu fund executat din

petale cilindrice
sin 
n  z  H  z
2
cos 

  z 2 sin 2
     
r 2    H 1  2   z 1  3  
E  s cos 3     

2
sin 
 z 8 3 
X    z H
E  s cos 3   3 2 