Sunteți pe pagina 1din 156

MAGALI

Confruntarea
cu adev`rul
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
DICU MARIA DORINA

ALCRIS
Romance
Capitolul 1

Motoarele urlar` [i cutiile de viteze scrâ[nir` când tancurile


greoaie \[i croir` cale spre culmea dealului, unde se oprir`, cu
turelele rotindu-se a r`u augur \nainte [i \napoi, asemenea
unor animale de prad` care-[i adulmec` prada. |n timpul `sta,
ghemui]i \ntr-un [an] de la marginea drumului, câ]iva solda]i
de-ai Alia]ilor se chinuiau s` vad` prin valul de p`mânt care
c`zuse peste ei. Auzeau huruitul [i duruitul ma[inilor de
r`zboi, dar nu aveau nici cea mai mic` idee câte erau [i, nici
unde se aflau. Numai de-ar fi putut s` g`seasc` vreo scurt`tur`
care s`-i duc` mai curând la regiment, ca s` dea de [tire
despre blestematele astea de tancuri!
Superiorul lor \[i linse nervos buzele. Avea chipul asprit de
ploaie si br`zdat de cicatrice mai vechi, dar \n ochii lui se citea
disperarea tinere]ii, dorin]a de a fi din nou acas`, \n
Missouri…
6 MAGALI

Din ce \n ce mai multe tancuri ajungeau \n vârful coastei,


unde se aliniau, preg`tite s` n`v`leasc` peste tab`ra de jos.
– Dar nu a[a se petreceau lucrurile! exclam` indignat`
Catherine, care tres`rise atent` de la lucrul ei de mân` când
auzi sunetul metalic care se auzea de la televizor. Arat` de
parc` ar fi o band` de indieni pl`nuind s` atace un tren!
– Poate c` regizorul a vrut s` fac` un film despre vestul
s`lbatic, observ` so]ul ei, dar n-a avut altceva mai bun la
\ndemân` decât tancuri blindate.
– Uit`-te numai la solda]ii `[tia, pufni ea. Sunt prea cura]i.
Solda]ii nu se b`rbieresc \n r`zboi, ce naiba!
– {tiu, draga mea, [i eu am fost acolo, s`-]i mai amintesc?
veni replica lui plictisit`. {i cum ea nu r`spunse, Mel se
\ntoarse s` se uite la ea. Cu obrajii \n fl`c`ri, se concentra
dintr-o dat` la etamina ei, de parc` cine [tie cum s-ar fi stricat
toata urzeala. Mel oft`.
– Nu-i prea amuzant s` se uite omul cu tine la un film
despre r`zboi.
– Poate c` realitatea tr`it` pe propria mea piele mi-a t`iat
orice poft` de fic]iuni, bomb`ni ea.
– Poate. Lu` telecomanda [i stinse televizorul. Eu m` duc
s` m` culc. Vii? o \ntreb` el.
– Vin \n câteva minute. S` termin firul `sta.
El morm`i ceva politicos [i ie[i din camer`. Uitându-se la
lucrul pe jum`tate terminat din poala ei, Catherine \[i d`du
seama c`-i cl`n]`ne din]ii \n gur`. Ce se \ntâmpla cu ea \n
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 7

ultimul timp? Devenise atât de nervoas`, de \n]epat`… {tia c`


\n unele familii copiii ac]ioneaz` ca ni[te tampoane \ntre
p`rin]i [i \n momentul când copilul a crescut [i a plecat de
acas`, mama [i tata nu mai [tiu cum s` tr`iasc` \mpreun` [i
adesea se despart. Fiica lor, Vicky, era plecat` deja de dou`
luni. Oare [i ei i se \ntâmpla acela[i lucru?
Catherine oft` [i l`s` etamina deoparte. Nu se putea
concentra asupra detaliilor \n seara asta. Nu se sim]ise a[a de
agitat` \nainte s` \nceap` filmul. Prin ce putuse s` r`scoleasc`
atâta trecutul pe care-l l`sase de mult \n urm`, o povestire de
r`zboi, cusut` \n mod evident cu a]` alb`?
Era clar c` nu era chiar a[a de \n urm`. |n noaptea aceea
avusese un co[mar ca acelea care n-o l`sau s` doarm` \n
primele timpuri ale c`sniciei cu Mel. Se f`cea c` era singur`
\ntr-o pe[ter` rece [i de undeva, din fund, ajungeau la ea ni[te
zgomote de animal care se apropia, sunetele \nfundate ale
unor labe [i un morm`it gros care-i ridica p`rul m`ciuc`. {tia
c` trebuie s` plece, dar o \mpiedica vederea unor pic`turi de
sânge care se scurgeau dinspre ie[ire, la \nceput rare, pe urm`
tot mai dese, pân` când se transformau \ntr-un [uvoi de
sânge.
Morm`itul se apropie tot mai mult, cutremurând-o pân` \n
m`duva oaselor, când deodat`, \n fundul pe[terei, se contur`
o form`. Pe m`sur` ce se apropia, putea s`-[i imagineze turela
din vârf, arma care se leg`na amenin]`toare de la stânga la
dreapta. Catherine sim]i cum era lungit` sub c`lc`tura
8 MAGALI

metalic`, cum o \nv`luia sângele victimelor de mai


\nainte, cum greutatea extraordinar` a tancului storcea
via]a din ea…
S`ri brusc din somn \n capul oaselor. Mâinile \i tremurau,
un firicel de transpira]ie \i curgea de pe frunte, iar \n gât i se
oprise un strig`t.
– O, nu! morm`i ea, Doamne, te rog, f` s` nu mi se
\ntâmple din nou, te rog, Doamne! Ce am? Ce am? Arunc` o
privire spre Mel, care nu se mi[case de când se a[ezase \n pat
[i spusese noapte bun`, cu câteva ore \n urm`. |nc`
tremurând din toate \ncheieturile, Catherine se l`s` s`
alunece din pat, \[i g`si papucii din instinct, [i \n drum spre
ie[ire, \[i \n[f`c` halatul de pe un scaun acoperit cu catifea, de
lâng` baie.
|n lini[te, \ncercând s` nu trezeasc` pe nimeni, se strecur`
spre buc`t`rie, \nc`lzi ap` \ntr-un ibric [i frec` un plic de cafea
instant \ntr-o can` de por]elan. Tot timpul \n care r`mase
a[ezat` la masa de buc`t`rie, cu o cea[c` de cafea aburind` \n
mâini, Catherine se sim]i un pic prostu]`. Sigur c` da, filmul
acela de doi lei era de vin`. Mintea ei reac]ionase la abera]iile
acelea inventate sco]ând la iveala experien]e reale, tr`ite
\ntr-un trecut dep`rtat. Co[marul o tulburase atâta doar
pentru c` se trezise brusc din el, \ns` probabil c` mai avusese
[i alte vise asem`n`toare, de care uitase imediat.
Catherine se uit` f`r` s`-l vad` la un punct din perete, pe
m`sur` ce faptele reale \i n`v`leau \n memorie…
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 9

Era var` iar ea \[i croia anevoie cale printr-un câmp care \n
mod normal ar fi fost un lan de porumb dac` n-ar fi fost ras
de un tir de artilerie cu câteva zile \n urm`. |nve[mântat` din
cap pân` \n picioare, \nc`l]at` cu cizme cu talp` groas`,
greoaie, c`rând tot ce avea \ntr-o valiz` de carton, Catherine
se târa prin noroiul care se \nt`rise \n gloduri ascu]ite,
amestecate cu a[chii de [rapnel. Tocul cizmei se izbi de ceva
dur [i se opri s` se uite \n jos. O caschet` nem]easc` era
\ngropat` \n noroi. Timp de câteva minute Catherine se uit` la
metalul contorsionat care cuprinsese odat` capul unui om [i
care acum reprezenta dovada mut` a apropiatei \nfrângeri
germane. Alia]ii debarcaser` \n Normandia [i acum \naintau
prin Fran]a ocupat`. Parisul, locul spre care ea \[i \ndrepta
acum pa[ii, era plin de moloz, ros de s`r`cie [i de lipsuri, dar
cel pu]in era acum un ora[ liber. Oriunde nu existau nem]i,
oamenii erau tot atât de boga]i ca ni[te regi.
Era scund` [i zvelt` – singurele persoane grase pe care le
cuno[tea erau ofi]erii germani [i colaboratorii – [i nu foarte
puternic`, fizic, fiindc` oameniii cu care st`tuse \mp`r]iser` cu
ea mult prea s`r`c`cioasa ra]ie cotidian` care nu ajungea nici
pe departe ca s`-i hr`neasc`. De aceea, acceptase invita]ia
Valeriei de a veni la ea, \n capitala eliberat` de sub ocupa]ie,
acolo unde locuia [i muncea. |n felul acesta ar fi \ncetat s` mai
fie o povar` pentru prietenii ei.
10 MAGALI

Aruncând o privire piezi[` c`[tii, Catherine ]inti atent cu


cizma, se \nvârti cu toat` puterea [i lovi cu zgomot sonor
cascheta mutilat`, care zbur` peste drum [i ateriz` pe câmpul
vecin. V`zând-o cum cade [i salt` de vreo dou`-trei ori,
Catherine sim]i cum \i salt` inima \n piept de mândrie. Nu se
compara cu ce f`cuse fratele ei \n tran[ee, sau cu ceea ce ar fi
putut s` fac` ea dac` s-ar fi str`duit cu adev`rat, dar gestul
acesta era simbolic, reprezenta o evolu]ie a personalit`]ii ei.
De-acum \ncolo nu va mai [ov`i niciodat` când va fi vorba s`
ia o decizie, de-acum \ncolo va \nfrunta realitatea \n fa]`.
Adolescenta romantic` din ea murise \n acest r`zboi [i \n locul
ei se n`scuse o femeie.
Catherine zâmbi amintindu-[i momentul care marcase o
etap` important` \n via]a ei [i o f`cuse s` se simt` foarte
mândr`. Dar mai fuseser` [i altele, deloc pl`cute, la care fie [i
numai gândul o f`cea s` se \nfioare…

|n timpul ocupa]iei, \n Paris se instalase o stare special`.


Parizienii trebuia s` respecte reguli stricte privitoare la
comer], avere [i chiar la timpul lor liber. Acum c` alia]ii
recuceriser` ora[ul, toat` lumea, \n culmea fericirii, se gr`bise
s` \ncalce interdic]iile, [i de aici pân` la excese nu mai era
decât un pas. |n curând Ora[ul Luminilor deveni un loc
periculos pentru o femeie singur` noaptea, pe strad`.
Catherine obi[nuia s` se duc` la clubul de noapte unde
Valerie lucra la garderob`, de unde se \ntorceau acas`
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 11

\mpreun`, uneori \nso]ite de unul sau mai mul]i angaja]i ai


clubului, doar a[a, pentru orice eventualitate. Dar \ntr-o
noapte Valerie \[i r`t`ci e[arfa [i nu vru s` plece pân` n-o g`si.
|ntre timp, \n local nu mai r`m`sese nimeni \n afar` de ele [i
de omul de paz`, care, bine\n]eles n-avea cum s` le conduc`
acas`.
Privind din când \n când nervos peste um`r, cele dou`
fete se \ndreptat` cu pas \ntins spre apartamentul Valeriei.
Se gândiser` s` ia un taxi, dar renun]ar` când v`zur` c`
toate erau ocupate cu solda]i be]i, a[eza]i pe bancheta din
spate. |n acele vremuri, s` \mpar]i un taxi cu al]i clien]i nu
era numai un gest prietenesc ci [i absolut necesar dac`
voiai s` ajungi unde voiai, a[a c` cele dou` fete nu se
gr`bir` s` se urce \ntr-un taxi al`turi de ordonan]e
\mbuibate de alcool, chiar dac` ace[tia or fi fost prieteni
de-ai Fran]ei.
Tocmai intraser` pe strada lor [i se preg`teau s` r`sufle
u[urate când, un zgomot de pa[i care r`sun` confuz \n spatele
lor le puse \n stare de alert`. Deodat`, o mân` musculoas`
poposi pe um`rul Catherinei, [i cum ea se \ntoarse s` se
scuture, al]i trei oameni se ivir` din \ntuneric. Nu li se putea
vedea fa]a, dar ea era sigur` c` purtau uniforme.
– Ia te uit`, susur` unul dintre ei.
– Doamnele n-ar trebui s` fie singure pe strad` la ora asta,
zise altul, \n timp ce al treilea f`cu un pas \ntre ele [i un be]iv
care \ncercase s` le abordeze. O frac]iune de secund`
12 MAGALI

Catherine \ntre]inu speran]a c` cei trei erau sincer


preocupa]i de siguran]a lor [i c` erau acolo tocmai ca s` le
scape de be]iv.
– Oh, nu e nici o problem`, zise ea, locuim aproape. {i
luând-o pe Valerie de bra], \ncerc` s` ias` din cercul
solda]ilor, dar cel mai apropiat de Valerie o prinse de
\ncheietur` [i alte perechi de mâini f`cur` acela[i lucru cu
Catherine, obligând-o s` se \ntoarc` [i s` dea nas \n nas cu
unul dintre ei. Era foarte \nalt [i slab, cu ochi mici [i rotunzi
ca ni[te m`rgele – poate din cauza luminii slabe – [i r`suflarea
\i duhnea a b`utur`.
– Da]i-ne voie s` v` conducem, se oferi el.
– Nu e nevoie, s`ri Valerie pe un ton ridicat. Aproape am
ajuns. Dar refuzul ei r`mase f`r` nici un rezultat. Automat,
grupul se puse \n mi[care, \mpingându-le \nainte pe cele dou`
femei. Gândurile Catherinei \ncepur` s` alerge nebune[te
când ajunser` \n scara blocului. Cuprins` de panic` \[i smuci
bra]ul [i celalalt \i d`du brutal drumul. O clip` mai târziu,
Valerie f`cea la fel.
O ma[in` de culoare \nchis` ]â[ni pe nea[teptate [i din ea
s`rir` trei oameni. Tocmai când Catherine \[i pierduse orice
speran]`, atacatorii ei fur` \mpin[i deoparte.
– Sunte]i tefere? se auzi atunci o voce tân`r` [i \ngrijorat`.
O, fir-ar s` fie…sont-vous bine? Gramatica era a[a de proast`
\ncât, \n ciuda pericolului prin care tocmai trecuse, Catherine
nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 13

– Da, suntem bine, r`spunse ea. Din fericire \n]elegem


pu]in engleza.
– Sunt aici doar de o s`pt`mân`, explic` el, dar n-am
apucat s` \nv`] jargonul.
Cei trei salvatori, care se dovedir` a face parte din garda de
poli]ie, le conduser` pe cele dou` fete, chiar dac` nu mai era
nevoie, pân` la u[a apartamentului lor. Când ei se \ntoarser`
s` plece, Catherine murmur` cu \ndârjire:
– Deci tot ocupa]i suntem, numai c` de data asta de
„prieteni"!

Acum, dup` atâta timp, p`rea o scen` din filmul acela


\ngrozitor, doar c` era real, se gândi ea. Sau cine [tie, poate c`
filmul, sau anumite p`r]i din el, fusese ispirat din via]a cuiva.
Erau oare toate \ntâmpl`ri care avuseser` loc cu adev`rat,
sau simple fic]iuni, inspirate numai dintr-un cadru real
general, pierdut \n trecutul \nce]o[at, fructul imagina]iei
vreunui scenarist? Nu, atrocit`]ile r`zboiului erau mult prea vii
\n mintea ei, nu putea s` pretind` nici m`car fa]` de sine
\ns`[i c` era vorba de o fabula]ie. Mai degrab` timpul era un
specialist \n „ fardarea" realit`]ii, putea s` acopere trecutul,
dar nu putea s`-l fac` s` dispar`. Trecutul este o parte
integral` din via]a cuiva, nimic din ce s-a f`cut cândva nu se
mai poate desface. |ntâmpl`rile aparent uitate sunt depozitate
14 MAGALI

\ntr-un col] \ndep`rtat al min]ii [i \ntr-o bun` zi, \n anumite


circumstan]e, ]â[nesc pe nea[teptate. Un cuvânt \ntâmpl`tor,
o figur` cunoscut`, un film vechi noaptea târziu, toate pot s`
devin` cheia care deschide valul amintirilor [i iat` trecutul.
Catherine \[i sorbi cafeaua [i-[i d`du seama c`-i tremurau
mâinile. Avea de gând s` se lase s` cad` singur` \n pr`pastia
depresiei din cauza unui co[mar? Doar mai avusese visul
acesta [i niciodat` n-o tulburase atât de mult. Era o femeie
puternic`, dar soarta parc` se \nver[una s` stoarc` ce era mai
bun din ea. Era oare acesta produsul unei imagina]ii excesiv
de bogate?
Refuzând s` se mai gândesc`, se for]` s` bea ultimele
\nghi]ituri de cafea [i se duse \napoi \n pat, sigur` c` nu va mai
\nchide un ochi toat` noaptea din cauza imaginilor
\ngrozitoare care o urm`reau.
Dar \n câteva minute adormi bu[tean.
Capitolul 2

Un pic preocupat`, Catherine \[i conduse Chevroletul


gri-argintiu pe str`zile \ntortocheate din Pittsburg. |ntârziase.
Fiul ei, Jerry, \[i terminase de mult orele, iar ea trebuia s`-l ia
de la [coal` [i pe urm` s` se duc` repede acas` s` se schimbe.
La naiba, Pierre! Omul acesta era incorigibil, niciodat` nu
respecta programul, niciodat` nu-[i f`cea griji despre faptul c`
\ntârzia. Catherine \[i d`du seama c` pierdea mult prea mult
timp din cauza lui [i ar fi renun]at de mult la el dac` \n tot
ora[ul ar mai fi fost cineva la fel de bun ca s`-i aranjeze claia
de p`r indisciplinat.
Aplecându-[i capul, arunc` o privire rapid` \n oglinda
retrovizoare [i zâmbi, fiindc` doamna care se uita la ea ar`ta
foarte atr`g`tor. Fa]a \n form` de inim` de care se \ndr`gostise
Mel, p`rul negru [i bogat, ochii alba[tri, fermi, nimic nu se
schimbase. Chiar [i [uvi]a de p`r alb de pe frunte, [uvi]a pe
16 MAGALI

care Pierre se pricepea atât de bine s-o aranjeze, ad`uga o


und` de farmec \ntregii ei \nf`]i[`ri. Pentru cineva de aproape
patruzeci [i opt de ani nu ar`ta r`u deloc.
Când semaforul se f`cu verde, o lu` la dreapta. Remarc`
dintr-o dat` o figur` familiar` \n mul]imea care a[tepta \n
sta]ia de autobuz. Blond` [i zvelt`, Gloria se distingea imediat
\n gloata de oameni de la ora aceea de vârf. |n ziua aceea purta
o pereche de pantaloni cu dungi, confortabili, [i o c`ma[`
verde, cu haina asortat` azvârlit` lejer pe um`r.
Catherine se opri la o curb` [i se aplec` pe fereastr`:
– Gloria!
Gloria r`spunse imediat [i \ncerc` s`-[i croiasc` drum prin
mul]ime spre Chevrolet.
– Bun`! E[ti rezultatul rug`ciunilor unei femei disperate!
Mergi \n drumul meu?
– Sigur c` da. Urc`.
Catherine ap`s` butonul de deschidere automat` a u[ii [i
Gloria se urc` \n fa]a, pe scaunul pasagerului.
– Cred c` ar`t \ngrozitor, spuse ea aranjându-[i p`rul. Bate
un vânt! {i s` mai stai [i \n sta]ie dup` autobuz!
– Ce s-a \ntâmplat? Te-a l`sat \n pan` Pontiacul?
– Nu, b`iatul `la al meu a pus repede mâna pe el ca s` se
duc` la un meci sau ceva de genul `sta. Pân` când o s`-i ia
b`rbatu-meu motocicleta la care viseaz`, Peter o s`-mi ia
mereu ma[ina [i pe mine o s` m` lase balt`.
– Ce vârst` are Peter acum?
– A \mplinit optsprezece ani \n februarie.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 17

– {i atunci de ce…?
– David a spus c` dac` nu ia note bune la [coal` nu vede
nici o ma[in`. Peter a r`mas pentru a doua oar` corigent la
matematic` [i David s-a sup`rat.
– Poate c` e prea dur cu b`iatul.
– Ce pot s` fac? oft` Gloria. Conflictul dintre genera]ii.
David a trebuit s` munceasc` mult ca s` ajung` unde e acum,
dar copiii din ziua de azi vor mereu mai mult [i n-au deloc
r`bdare. Vor s` aib` totul [i cât ai bate din palme.
– Continu` s`-]i spui c` e doar un moment trec`tor, pentru
amândoi. O s` treac`.
– Crezi? A[teapt` pân` când o s` creasc` [i b`iatul t`u. O s`
vezi ce repede o s` treac`.
– Jerry viseaz` la ziua \n care va avea o biciclet`. La
treisprezece ani e tot ce-[i poate dori.
– La treisprezece ani Peter \mi d`dea deja b`taie de cap.
Ce bine-ar fi dac` ar \nv`]a mai bine la [coal`! {i nici b`rbate-
miu nu e mul]umit s` vin` acas` cu note mici.
Catherine era o [oferi]` \nn`scut` a[a c` trecea cu u[urin]`
de pe o band` pe celalat` , câ[tigând timp. |n timp ce a[teptau
s` se fac` verde la semafor, pasagerul ei o \ntreb`:
– Vii la club disear`?
– Da, sper numai ca Mel s` termine serviciul la timp.
– E destul de ocupat, a[a-i?
– Pân` peste cap.
– Unul dintre asocia]ii lui e \n vacan]`, a[a c` el trebuie s`
lucreze peste program. {i cum nu-i place s` fac la fel, se
\ntâmpl` s` lu`m foarte des masa \n ora[.
18 MAGALI

Gloria \ncepu s` râd`. Pielea i se \ncre]i pe obraz [i pistru-


ii ei str`lucir`. Avea din]ii albi [i pu]in cam la]i, dar se
potriveau bine cu gura ei generoas`.
– Ce altceva ai mai observat la so]ul t`u american?
Catherine \i arunc` o privire surprins`:
– Ce \ntrebare ciudat`!
– E o \ntrebare impertinent`, draga mea. |n ochii Gloriei se
citea un zâmbet pozna[. Când eu [i David am fost la baza
aerian` din Normandia, am avut ocazia s` \ntâlnim mul]i
dintre oamenii locali la petrecerile noastre: primarul,
avocatul, doctorul… , \mpreun` cu so]iile lor, desigur. Uneori
ne invitau ei \n vizit` a[a c` am putut s` observ ce fel de so]i
sunt francezii. Mai târziu i-am v`zut [i pe spanioli, când bazele
americane din Fran]a s-au \nchis [i am fost transfera]i la
Madrid. Atunci am realizat ce \nseamn` s` ai un so] european.
E[ti norocoas` c` nu te-ai m`ritat acolo.
Catherine zâmbi palid, oarecum deranjat` de cuvintele
cumnatei ei. Gloria \[i aprinse o ]igar` cu bricheta de la bord
\n timp ce Catherine se gândi un minut.
– E adev`rat, zise ea \ntr-un final, ca [i cum ar fi vorbit cu
sine \ns`[i. Mel e un om deosebit.
– M` bucur c` ai o p`rere bun` despre fratele meu, ciripi
Gloria bine dispus`. Ca de altfel toat` lumea. Ia uite, se pare
c` am ajuns acas`…
Catherine opri \n fa]a unei vile mari, albe, \n care locuia
familia Miller.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 19

– Nu vrei s` intri? o invit` Gloria.


– Nu, mul]umesc, m` gr`besc.
T`ind-o scurt vorb`re]ei ei cumnate, Catherine \[i lu`
r`mas-bun.
– Ne vedem disear`, la club.
F`r` pasagerul din dreapta, Catherine acceler` spre [coal`,
acolo unde Jerry o a[tepta deja de ceva timp.
– Ai \ntârziat, mam`, observ` b`iatul, r`sturnându-[i c`r]ile
mai degrab` neglijent, pe bancheta din spate. Avea frumo[ii
ochi c`prui ai tat`lui lui, sprâncene blonde [i un p`r cu
aparen]` s`lbatic`.
– Disear` mânca]i acas`? \ntreb` el l`sându-se s` cad` pe
scaunul pe care Gloria \l p`r`sise cu câteva momente
\nainte.
Catherine ridic` din umeri.
– Nu, mi-e team` c` nu. Tat`l t`u a invitat un coleg s` ia
masa cu noi, la club. Ania cred c` a [i preg`tit ceva foarte bun
pentru tine, ad`ug` ea vesel`, [i po]i s` te ui]i la emisiunea ta
preferat`.
– A[ fi vrut ca Vicky s` fie acas`, murmur` trist Jerry.
Peste tr`s`turile mamei lui trecu repede o umbr`.
– }i-e foarte dor de ea?
– E amuzant s` stai cu ea atunci când voi sunte]i la jocurile
voastre de bridge. Ania e plictisitoare.
– Nu cred c` ai motive s` te crezi un b`ie]el abandonat .
Am ie[it doar de câteva ori \n ora[ s`pt`mâna asta.
20 MAGALI

– Da, dar [i când sunte]i acas` tot aia e. Tata e ve[nic


obosit [i m` trimite [i la culcare de cele mai multe ori tocmai
când e vreo faz` mai interesant` la film.
– Dac` ]i-am da voie, ai r`mâne lipit de ecranul
televizorului pân` la miezul nop]ii. Cum ar r`mâne atunci cu
lec]iile?
– A, lec]iile! exclam` Jerry dispre]uitor, f`când un gest vag
din mân`. Tot a[ fi al doilea sau al treilea din clas`.
Catherine zâmbi [i \ntoarse lent vehiculul spre autostrada
care ducea la conacul Sky View Manor, o cl`dire lung` [i
luminoas`, cu intrarea ad`postit` sub un fronton. Câ]iva metri
mai \ncolo sclipea cu reflexe turcoaz apa unei piscine.
Sky View fusese construit de p`rin]ii lui Mel, care f`cuser`
avere din comer]ul cu por]elanuri [i care le f`cuser` cadou
casa lui Mel [i Catherinei, cu ocazia c`s`toriei lor. Era aproape
de familia Garrison, de care o separa un gazon \ntins, bine
\ngrijit.
Când Albert Garrison muri, so]ia lui, Miriam, nu vru s`
plece din conacul impun`tor, \n stil victorian, construit \n
secolul al nou`sprezecelea. Acolo \[i crescu ea copiii [i
nepo]ii.
La \nceput, noua cas` se numi conacul „Micul Sky", dar
dup` na[terea lui Jerry fu construit` o nou` anex` [i piscina.
Acum „micul" nu mai era un cuvânt potrivit ca s` descrie o
cas` unde cei patru membri ai familiei puteau s`-[i vad` de
treab` fiecare f`r` s` dea unul peste altul. Astfel c` acum cele
dou` case purtau acelea[i nume, cu singura diferen]` c` la
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 21

intrarea \n aripa lui Mel fusese fixat` o pl`cu]`: Mel Garisson,


MD. Când era nevoie, Mel putea s`-[i consulte pacien]ii din
imediata vecin`tate \n cabinetul lui de acas`. |ns` cele mai
multe dintre lucr`ri [i le f`cea \n cabinetele din Pittsburgh,
al`turi de al]i colaboratori, sau \n spa]iul rezervat pentru el la
spital, unde \[i f`cea vizitele zilnice [i d`dea consulta]ii,
diminea]a.
Catherine parc` ma[ina \n fa]a garajului. |n cas`, Ania,
servitoarea japonez`, g`tea ceva bun. Aroma picant` de ardei
care venea de la buc`t`rie aproape c`-l hipnotiz` pe Jerry:
– Ai f`cut macaroane?
– Da, [i pl`cint`, zâmbi u[or Anita, cu coada ochiului.
– Ai verificat cutia de scrisori? \ntreb` Catherine p`[ind
\n`untru.
– Nu e nimic, r`spunse Ania din buc`t`rie.
Pe fa]a Catherinei, care urca acum sc`rile spre camera ei, se
citi dezam`girea. Un pic mai târziu, Jerry \[i vâr\ capul ciufulit
pe u[a \ntredeschis` a dormitorului.
– Nici o veste din Europa, nu? E[ti sup`rat` foc, pun pariu.
Feti]a asta se cam \ntrece cu gluma.
– |mi dai voie s` m` dezbrac lini[tit`? se r`sti ea la el.
– Bine, bine, nu e nevoie s` m` mu[ti fiindc` Vicky e prea
lene[` ca s` scrie acas`. |nchise repede u[a, apoi o deschise
din nou.
– E vreo problem` dac` iau cina dincolo, cu buni?
– Nu, cu condi]ia s` n-o deranjezi. D`-i mai \ntâi un
telefon.
22 MAGALI

– |n]eles! |ntr-o clip`, Jerry era la telefon. |ntre cele dou`


case era o comunicare permanent`, a[a c` Miriam nu se
sim]ea niciodat` singur`.
– Zice c` e \n regul`! strig` Jerry pe sc`ri \n sus. O s` vedem
[i-un film la televizor. Pot s` stau pân` la sfâr[it?
– Da, cu condi]ia s` fii \n pat la zece jum`tate.
– Fir'ar s` fie! morm`i Jerry cu o fa]` lung`.
|n timp ce-[i f`cea du[, Catherine se gândea la Vicky. Cum
s` nu, feti[cana asta ducea lucrurile cam prea departe. Plecase
\n vacan]` \n Europa pentru dou` s`pt`mâni, de aproape
dou` luni de zile [i nici m`car nu spunea c` are de gând s` se
\ntoarc`. Vicky se dusese la un concurs de c`l`rie la Paris,
unde participau concuren]i de la toate universit`]ile din
lume. Vicky [i colegele ei câ[tigaser` deja un concurs \n
Providence, Long Island, unde era student` la limbi str`ine.
Era \nnebunit` dup` cai [i c`l`l`rea de la o vârst` foarte
fraged` la ferma unchiului ei. Când Vicky men]ionase c` vrea
s` se duc` \n Fran]a, s` ia parte la competi]ie, p`rin]ii ei se
d`duser` b`tu]i \n fa]a ei. La urma urmelor fetele erau
\nso]ite, iar Vicky se purtase \ntotdeauna foarte bine…
Dar de ce nu mai venea?
Catherine fierbea \n timp ce se \mbr`ca [i se machia
ma[inal. Alunec` \n costumul cu croiala clasic`, de culoarea
jadului verde, care \i pl`cea atât de mult lui Mel [i care se
potrivea de minune cu ultima inven]ie a lui Pierre, o
piepten`tur` simpl` pe spate, care-i dezgolea urechiu[ele
frumos conturate. Apreciindu-se \n oglinda \nalt`, Catherine
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 23

hot`r\ c` ar`ta devastator de bine. O jum`tate de or` mai


târziu se d`dea jos din Chevroletul pe care-l oprise \n
parcarea din fa]a clubului, al`turi de ma[ina alb` a lui Mel.
Doctorul era absorbit \n discu]ie cu un domn sl`bu] [i cu o
aparen]` foarte distins`, unul dintre asocia]ii lui.
– Bun` seara, domnilor, zise ea când cei doi se \ntoarser`
s-o salute. Zâmbetul cald al lui Mel o f`cu s` se simt`
extraordinar de bine. Ochii lui ageri notar` imediat elegan]a
so]iei lui, de la coafura [ic, pân` la tocurile sandalelor fine.
– Draga mea, ar`]i senza]ional!, murmur` el, s`rutând-o pe
obraz.
– Doamna Garrison va fi vedeta balului, declar` asociatul
lui, un pic melodramatic.
– Bine, Bill, so]ia ta arat` \ntotdeuna grozav!
– {i stai s-o vezi pe Gloria, continu` Mel. E superb` din
cap pân`-n picioare. |[i ridic` privirea \n sus [i apoi o l`s` s`
cad` peste fa]a \ntreb`toare a Catherinei.
– Dar nu-]i spun. O s` fie o surpriz`.
– Vrei s` spui c` eu am ajuns ultima? \ntreb` ea descurajat`.
Mel d`du din cap c` da.
– David e [i el pe-aici pe undeva. Iar celelalte doamne sunt
la garderob`.
Mel nu exagerase. Când o \ntâlni pe cumnata ei la toalet`,
lâng` garderob`, Catherine nu-[i putu re]ine o exclama]ie de
admira]ie [i de invidie. Gloria purta o rochie \n stil chinezesc,
cu decolteu adânc, mâneci evazate [i cr`p`turi lungi pe
ambele p`r]i. |i venea ca turnat`.
24 MAGALI

– Nu [tiu de ce, dar cred c` Mao Tze Dun n-ar fi fost prea
\ncântat, murmur` ea.
– Pur [i simplu ador moda oriental`, declar` Gloria,
coborându-[i genele pe jum`tate , ca s` poten]eze [i mai bine
efectul prin machiajul f`cut de un specialist.
– Ar`]i… pur [i simplu n-am cuvinte, recunoscu Catherine
cu un zâmbet larg. {i se gândi c` Margaret, so]ia lui Bill, cu
rochia ei de culoarea palid` a lev`n]icii, ar`ta ca o ]`ranc`.
Femeile se al`turar` so]ilor lor, când le, un domn cu p`rul
grizonant, le invit` \n salon pentru cocteilul de dinainte de
cin`.
– Ce-a[ mai \nota acum, exclam` Gloria privind cu jind \n
direc]ia piscinei. Mi-am adus chiar [i costumul de baie
So]ul ei d`du din umeri, zicând:
– Draga mea, te rog, nu acum. Mor de foame. Dar tu,
Mel?
– Nu m-a[ sup`ra dac` m-a[ a[eza acum la mas`.
|n minoritate de voturi, Gloria oft` [i-i \nso]i \n sala cu
candelabre de cristal [i multe lumân`ri. Cele trei cupluri se
a[ezar` la o mas` rotund`, acoperit` cu o fa]` de mas` fin` [i
un setfin de tacâmuri scânteietoare. Gloria se \ntinse dup`
lista de meniuri a[ezat` frumos pe un platou de argint \n
centrul mesei.
– Ia s` vedem ce avem aici… Mama mia! Ro[ii cu caviar [i
p`str`v \n cristale? Perfect! David, ai comandat toate astea
special pentru mine?
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 25

– E pur [i simplu meniul zilei, r`spunse so]ul ei politicos.


Dar ca s` mearg` un vin bun la el propun s` comand`m vin
alb de Burgundia. E toat` lumea de acord?
To]i erau [i David f`cu semn chelnerului s` se apropie. |n
timp ce se consulta lista de vinuri, Mel schimb` câteva
banalit`]i cu so]ia lui. Nu, nu era prea obosit. El [i Bill
reu[iser` s` termine mai devreme decât planificaser` [i-l
l`saser` pe asistent s` \nchid` cabinetul.
Cina fu foarte animat`. Tocmai se \nfruptau din desert, un
sufleu de piersici, când cineva \l chem` pe Mel la telefon.
– Fir'ar s` fie! f`cu el aruncându-[i [erve]elul pe mas`. Sper
c` nu e o urgen]`!
Privindu-l \ndreptându-se spre telefon, Catherine \[i mu[c`
buzele, cu nervozitate.
– Uneori jur`mântul lui Hipocrate e o pacoste, oft` Bill.
|ntre timp, apetitul Gloriei nu p`ru s` scad` câtu[i de
pu]in . Ochii ei luceau de poft` când se servi cu a doua por]ie
de sufleu.
– Bietul Mel, nu-l las` nici m`car s` m`nânce lini[tit, \l
comp`timi ea f`r` convingere.
Mel se \ntoarse la mas` câteva minute mai târziu. Era
\ncruntat [i p`rea \ngrijorat, dar când se a[ez`, chipul lui p`ru
relaxat:
– Alarm` fals`, zise el. Nu sunt chemat s` fac cezarian` \n
mijlocul nop]ii [i, slav` Domnului, nimeni n-a avut un
accident.
26 MAGALI

Citind \ntrebarea din ochii so]iei lui, ridic` o sprâncean`,


surâse [i ridic` indiferent din umeri. Catherine se lini[ti
imediat.
Cumnatul o invit` la dans [i ea se l`s` dus` pe ringul de
dans. David se mi[ca lejer, f`r` efort. Era u[or s`-l urmeze, iar
ritmul orchestrei era minunat.
– Ce mi-a spus Gloria? C` Vicky \nc` nu s-a \ntors? \ntreb`
David pe nea[teptate, dându-se un pas \napoi, ca s` vad` mai
bine chipul partenerei. |[i caut` de lucru acolo sau ce?
– S-a hotârât s`-[i prelungeasc` [ederea cu câteva
s`pt`mâni. E prima ei excursie \n str`in`tate [i vrea s` profite
din plin de ea.
– Bine face. Pe de alt` parte, tinerii din ziua de azi sunt
atât de independen]i, c` nu ne putem asuma riscul de a-i
\nstr`ina. Când n-o s` mai aib` bani, n-o s` aib` \ncotro [i o
s` vin` acas`.
– Oh, de-acum \ncolo n-o s` mai stea mult, zise
Catherine. O a[tept`m s` apar` \n fiecare zi. Pe urm`,
sim]ind o not` critic` \n vocea cumnatului ei, ad`ug` sigur`
pe ea. {i totu[i, nu-i o chestiune de bani. Vicky e o fat` foarte
inteligent` [i [tie c` dac`-[i prelunge[te prea mult vizita cade
\n extrema cealalt`.
Da, se gândi ea \n sinea ei, [i totu[i, dou` s`pt`mâni…
David o conduse \napoi la mas`, unde Bill comandase
[ampanie. B`ur` un pahar \n cinstea Margaretei, a c`rei zi de
de na[tere era, [i apoi, când orchestra \ncepu s` cânte vesel o
samba, Mel o lu` pe so]ia lui de mân` [i o duse \napoi pe ring.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 27

– Haide, zâmbi el, e dansul nostru preferat.


Cine-i privea mi[cându-se \mpreun` pe podeaua lustruit`,
nu putea nega faptul c` formau un cuplu frumos. Mel era un
b`rbat foarte atr`g`tor, \nalt [i slab, de o elegan]` supl`.
Corpul ei se mula pe al lui; p`reau c` se mi[c` aidoma unui
singur trup.
La sfâr[itul dansului, Catherine nici m`car nu respira
greu. |ncepuse s` se relaxeze [i s` se simt` bine, [i aproape
c` bomb`ni un protest când Mel f`cu prima mi[care s`
plece.
– Mâine m` a[teapt` o zi grea, spuse el surorii lui, care \l
f`cu „sp`rg`tor de petreceri". Dar Bill fu de acord cu el [i
David plec` [i el cu ei. Cele trei cupluri se \ndreptar`
\mpreun` spre ma[inile din parcare.
– Catherine, ce-ar fi s` mergi cu mine cu ma[ina? suger`
Mel Mâine \l las eu pe Jerry la [coal` [i pe urm` te aduc pe tine
s`-]i iei Chevroletul.
Ea accept` \ncântat`. De obicei, dup` o noapte petrecut`
la club, se \ntorceau acas` \mpreun`. Catherinei \i pl`ceau
nop]ile astea la volan, când putea s`-[i odihneasc` mâna pe
genunchiul lui Mel stând rezemat` cu capul de um`rul lui. |n
momente de-astea, uitau c` sunt c`s`tori]i de mult [i se
sim]eau din nou tineri.
Ma[ina ie[i din parcare [i se \ndrept` spre autostrada pe
care puteau s` ajung` acas` \ntr-un sfert de or`. Nu era acesta
drumul. Dup` o sear` petrecut` la club, sau \n alt` parte \n
ora[, Mel obi[nuia s` conduc` acas` pe drumul cel mai \ntins,
28 MAGALI

de-a lungul vechii [osele, pe care era mult mai interesant s`


circuli \n compara]ie cu autostrada plictisitoare. Catherine
r`mase u[or surprins`.
– De ce o lu`m pe-aici, Mel? \ntreb` ea. |i pl`cuse seara [i
voia s` prelungeasc` sentimentul acela de relaxare total`;
dintotdeauna \i pl`cuse s` str`bat` \ntunericul nop]ii \n drum
spre cas`, peste dealurile acelea. Se \ntoarse s` se uite la el,
c`ci \ntârzia s`-i r`spund`. Nu putu s` nu observe c`
tr`s`turile lui, de obicei relaxate, p`reau foarte \ncordate.
Mel era preocupat de ceva, era sigur` c` nici m`car nu-i
auzise \ntrebarea. |l privi timp de câteva minute, apoi \l
\ntreb` care era problema, dar Mel continu` s` priveasc`
drept \nainte. Catherine se \ntreb` ce se putuse \ntâmpla de
se schimbase a[a. Cu siguran]`, nu era vorba de seara aceea,
celelalte dou` cupluri fuseser` foarte pl`cute [i toat` lumea
râsese mult.
– Mel, ce te sup`r`?, repet` ea câ]iva kilometri mai \ncolo.
A zis cineva ceva \n seara asta, ceva care te-a sup`rat?
– |mi pare r`u, draga mea, n-am vrut s` te \ngrijorez. M`
gândeam la altceva. Nu, seara a fost foarte frumoas`.
– Atunci de ce ne \ntoarcem acas` pe autostrad`? Te
gr`be[ti \n mod anume?
Mel o privi cu coada ochiului [i observ` c` era \ngrijorat`.
Frân` cu for]`, o privi cu un zâmbet silit, apoi se \ntinse [i o
mângâie pe obraz cu podul plamei.
– Ne a[teapt` o telegram` acas`, zise el moale.
Ea tres`ri, tremurând.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 29

– Doamne Dumnezeule!
– Nu intra \n panic`, nu e nimic grav. N-am vrut s`-]i spun
mai devreme, ca s` nu stric seara.
– E de la Vicky?
El d`du din cap c` da.
– A deschis-o mama [i mi-a citit-o la telefon. Vicky a avut un
accident.
– {i de unde [tii c` nu e grav? tr`d` vocea ei nelini[tea care
o cuprinsese.
– Pentru c` a[a scrie. E trimis` de doamna Griffith,
\nso]itoarea lor, cea care s-a dus cu ele la Paris.
– {tiu, [tiu, se impacient` Catherine. Ce scria, mai exact?
– C` Vicky [i-a rupt piciorul.
– Cum? r`mase Catherine \mpietrit`. A c`zut de pe cal?
– Nu [tiu de ce, dar m` \ndoiesc. Calul ei e acas` de
aproape dou` luni de zile [i nu cred c` str`bate Europa
c`lare.
– Dar [tii unde e?
– Telegrama zicea c` e la Grenoble.
– Ce naiba face acolo?
– Schiaz`.
– Schiaz`? |n iulie?
– De ce nu ? Asta nu m` mir`. Te-ai n`scut la munte, ai uitat
c` \n regiunile muntoase po]i s` schiezi [i vara [i iarna?
– Da, a[a e, ai dreptate, morm`i Catherine [tergându-[i
sudoarea de pe frunte cu podul palmei. Nu mai gândesc
limpede. Dar de unde [tii c` schia?
30 MAGALI

– Pentru c`, r`spunse el cu un calm exagerat, \n telegram`


era men]ionat un accident de schi.
Mintea ei \ncepuse s` func]ioneze febril.
– Mi se pare ciudat, murmur` ea.
{i cum din partea lui nu veni nici o reac]ie, zise mai tare:
E o nebunie! De când a plecat din ]ar`, parc` s-a dus pe alt`
planet`. N-avem deloc ve[ti de la ea, parc` toate firele ar fi fost
t`iate!
– Sunt de acord cu tine c` a scris cam rar…[i cam scurt.
– Cum s` nu? Nici m`car n-a trimis vederi po[tale ca s`
vedem unde e. Asta dac` nu punem la socoteal` mâzg`litura
de la Bruxelles.
– {i de la Lausanne, ad`ug` el gânditor. {i a mai fost [i
telefonul acela de la Paris, \n care ne cerea bani ca s` poat` sta
mai mult..
– N-ar fi trebuit s`-i trimitem nici un ban! Ar fi trebuit s`-i
cerem s` vin` acas` o dat` cu ceilal]i.
– Chiar crezi c` e posibil s` ]ii o adolescent` de
optsprezece ani \n les`? Ne-a spus c` excursia aceasta o s` o
ajute s`-[i \mbun`t`]easc` franceza.
Se f`cu o lini[te scurt`, apoi Catherin morm`i din nou, ca
pentru sine:
– Nu m` pot ab]ine s` nu m` gândesc ce naiba f`cea \n Savoia.
Mel \i arunc` o privire ascu]it`.
– Ei, haide, n-are nici un rost s` cazi acum \n tot felul de
specula]ii.
Catherine \[i \ngrop` obrazul la um`rul lui [i \ncepu s` plâng`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 31

– Draga mea, exagerezi, oft` el. A avut doar un simplu


accident. Ea are oasele mobile, o s`-[i revin` foarte repede.
– Mel, trebuie s` merg la ea, hohoti ea. Nu putem s` ne
l`s`m singura fiic` \ntr-un loc str`in, singur`, r`nit`…
– Bine, du-te la ea, zise el cu lini[te.
Calmul lui p`ru s`-i sporeasc` starea de agita]ie.
– Dar tu nu \n]elegi, zise ea cu voce tremurat`.
– |n]eleg c` nu e[ti prea ner`bd`toare s` pleci \ntr-o
asemenea c`l`torie.
– Oh, Mel, m` \ngroze[te! Niciodat` n-am vrut s` m` \ntorc
acolo, cu atât mai pu]in singur`.
– E[ti mare, Catherine, \i reaminti el.
– M` \ntreb dac` nu cumva \n`untrul meu se ascunde o
feti]`, oft` ea, \ncercând s` se adune. M` simt atât de bine
când sunt cu tine, Mel, atât de ap`rat`, atât de \mp`cat` cu
mine \ns`mi…
El \ncerc` s` destind` atmosfera, glumind pu]in.
– Cred c` un filozof francez, unul pe nume Pascal, a spus
c` tot r`ul din lume se trage de la faptul c` omenirea nu e \n
stare s` stea \n bârlogul ei.
– Chiar a[a. Eu una m` simt foarte bine \n bârlogul meu.
– Ascult`, zise el, [i vocea \i deveni sever`. Nu trebuie s`
faci c`l`toria asta. A[ putea s` iau avionul pân` la Grenoble [i
s` fiu \napoi \n patruzeci [i opt de ore. Pot s` v`d \n ce stare e
Vicky [i, eventual, s-o aduc acas`, a[a c` nu e nevoie s` te mai
chinui atâta. Telegrama nu e alarmant`. Dar \nainte de a face
ceva, o s`-i dau un telefon doamnei Griffith ca s` ne spun`
exact ce se \ntâmpl`.
32 MAGALI

– Dar cum o s` iei leg`tura cu ea?


– E un num`r de telefon \n telegram`.
– Chiar crezi c` po]i s` dai de ea? \ntreb` ea brusc
\ncrez`toare.
– Sigur c` da, draga mea. Probabil c` a[teapt` s` o
contact`m. Te rog, calmeaz`-te, da?
– Oh, Mel...!
|[i arunc` bra]ele \n jurul gâtului lui [i se strânse la pieptul lui.
– |ntotdeauna reu[e[ti s` m` lini[te[ti!
Acas`, fa]ada vechii case era cufundat` \n \ntuneric, numai
portalul vilei mai mici era luminat..
– Mama s-a culcat, iar Jerry trebuie s` fie [i el \n pat, zise
Mel, ac]ionând automat u[a de la garaj. Oricum, e prea târziu
ca s` sun`m acum, \n Fran]a e [ase diminea]a, mult prea
devreme ca s` dai telefoane. Hai mai bine s` mergem la
culcare [i mâine la prima or` o sun pe doamna Griffith.
Catherine fu de acord, dar zise tem`toare:
– N-o s` pot \nchide un ochi.
– Atunci ia un somnifer. |n mod normal nu recomand a[a
ceva, dar de data asta, doamn`, medicul v` prescrie unul.
|nainte s` se dea jos din ma[in`, el o s`rut` tandru pe p`r.
Pentru prima oar` \n treizeci de ani, s`rutul lui nu-i d`du fiori.
I se p`rea c` deodat` o fereastr` se deschisese spre o lume pe
care o crezuse uitat`, o lume plin` de capcane [i de pericole.
Capitolul 3

Vocea Ednei Griffith r`sun` atât de clar \n convorbirea


interna]ional`, \ncât Mel ar fi putut jura c` era \n camera
al`turat`. P`rea o persoan` amabil` [i vorb`rea]`.
– Asculta]i, domnule Garisson, dumneavoastr` ar trebui s`
[ti]i c` eu n-am fost de acord ca Vicky s` r`mân` aici \n timp
ce toate colegele ei s-au \ntors \n Statele Unite, dar ea n-a ]inut
cont sub nici o form` de obiec]iile mele. I-am pierdut orice
urm` acum câteva s`pt`mâni, [i apoi, tocmai când m`
preg`team s` plec din Europa, am primit o scrisoare de la
infirmeria ambasadei. Bine\n]eles c` am sunat-o imediat pe
Vicky [i am aflat c` e bine, dar deocamdat` nu-[i poate mi[ca
piciorul, e \nc` \n ghips.
– Asta e o u[urare, declar` Mel. Mama ei va fi bucuroas`
s` aud` asta, era aproape s`-[i piard` min]ile de
\ngrijorare.
34 MAGALI

– {i totu[i, cred c` ar fi bine ca unul dintre dumneavoastr`


s` vin` s` stea cu ea, ad`ug` imediat doamna Griffith. Trebuie
s` m` \ntorc neap`rat acas`.
Mel era sigur c` detectase o urm` de iritare \n vocea ei. Era
sigur c` \ntre cele dou` existase un frecu[ când Vicky se
hot`râse s` nu se \ntoarc` acas` o dat` cu echipa.
– Care este adresa clinicii? \ntreb` el.
Domni[oara Griffith i-o dict` iar el o mâzg`li repede pe un
carne]el.
– E \n regul`, domni[oar` Griffith. De-acum \ncolo o s` ne
ocup`m noi de tot.
– S` \n]eleg c` m` elibera]i de orice responsabilitate fa]` de
Vicky?
– F`r` nici o \ndoial`. Vicky a ie[it singur` de sub tutela
dumneavoastr` din momentul \n care a refuzat s` le
\nso]easc` pe colegele ei.
– E bine, atunci. La revedere. Domni[oara Griffith puse
telefonul \n furc` [i r`sufl` u[urat`. Undeva, \ntr-un col] din
mintea ei mai sim]ea o urm` de resentiment la amintirea lui
Vicky Garrison. Fata fusese cam n`r`va[`, dar c`l`rea
excelent. Ocupase primul loc \n topul clasamentului general,
ceea ce o determinase oarecum s` fie mai maleabil` cu ea.
Fata asta \i d`duse mare b`taie de cap. Era independent`,
\nc`p`]ânat`, tot timpul voia s` fac` lucrurile numai cum voia
ea. Refuzase s` accepte orice sugestie privitoare la felul cum
ar putea s`-[i petreac` timpul liber \nainte de \ntoarcerea
acas`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 35

Itinerarul le l`sa libere dou` s`pt`mâni de zile, timp \n care


membrii echipei puteau s` se plimbe pe unde voiau. La
invita]ia unor organiza]ii interna]ionale, a prietenilor sau a
rudelor, fetele sc`paser`, dup` cum le pl`cuse, \n Elve]ia, \n
Anglia, \n Belgia, cu singura condi]ie s` fie \napoi \n Paris \n
ziua plecarii.
Dar \n ziua aceea Vicky nu era acolo, schia pe undeva prin
Alpi. Cu câteva minute \nainte ca avionul s` decoleze, Vicky
telefonase s`-i spun` c` nu se \ntorcea acas` cu celelalte.
Avusese loc o discu]ie t`ioas` \n care domni[oara Griffith
insista ca fata s` plece acas` cu urm`torul zbor, pe propria ei
cheltuial`. Dar fata \i spusese c` \nainte s` plece din Paris
luase leg`tura cu p`rin]ii ei [i ace[tia \i d`duser` voie s`-[i
prelungeasc` [ederea. {tia c` domni[oara Griffith n-avea s`
plece cu membrii echipei, mul]umindu-se s`-i vad` instala]i \n
siguran]` \n avion. Vicky promisese c` se va \ntoarce acas`
atunci când va pleca [i supraveghetoarea.
Plictisit`, Edna uitase repede de c`l`toarea care-i fusese
dat` \n grij` pân` \n ziua \n care primise un telefon de la
ambasad` \n care era informat` c` Vicky suferise un accident
[i voia ca domni[oara Griffith s` vin` la Grenoble, unde era
internat`. Dar Edna hot`r\ c` ar fi mai bine s`-i anun]e pe
p`rin]i. Asigurat` de doctorul Garisson c` nu mai avea acum
nici o responsabilitate fa]` de fat`, nu-i mai r`mânea decât
s`-[i fac` bagajele. Avea de gând s` plece acas`, f`r` s` mai
piard` nici un minut sau s`-[i mai bat` capul cu ceva.
36 MAGALI

– Mul]umesc, Ania, asta e tot. Menajera preg`tise


geamantanul Catherinei pentru plecarea la Paris. Discret` ca
\ntotdeauna, Ania \nclin` din cap [i p`r`si \nc`perea f`r` s`
fac` cel mai mic zgomot. Catherine se plimb` de colo pân`
acolo prin camer`. Hot`râse c` ea [i nu Mel trebuia s` plece la
fiica lor, la urma urmelor ea era cea mai apropiat` de Vicky.
Mai erau trei ore pân` la decolarea avionului, dar ea chemase
deja taxiul care avea s` o duc` la aeroport, ca s` fie sigur` c`
nu va \ntârzia. Se sim]ea foarte ciudat, avea o senza]ie
asem`n`toare cu cea pe care o avusese cu o noapte \nainte. Ce
o fr`mânta atâta? Ceva din trecut \i tot revenea \n minte \n
imagini atât de tulburi \ncât nu reu[ea s` le limpezeasc`.
|ncerc` s` nu le bage \n seam`, dar nu reu[i s` se scuture de
presentimentul c` o a[tepta ceva r`u, ceva care urma s` se
\ntâmple. Ce va g`si oare \n Fran]a? |ncerc` s` se calmeze, la
urma urmelor mergea acolo numai ca s` o ia pe Vicky [i s` s`
o aduc` \napoi acas` \n Statele Unite. Cal`toria avea s` dureze
cel mult trei zile. Se a[ez` pe un scaun [i \mcepu s` se joace
nervos cu colierul de perle pe care-l purta la gât. Când auzi
clopo]elul de la intrare s`ri repede de pe scaun, lu`
geamantanul [i cobor\ repede sc`rile la taxiul care o a[tepta.
Cum st`tea ner`bd`toare \n sala de a[teptare,
ner`bd`toare s` plece, Catherine \[i auzi strigat tare [i clar
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 37

numele \n microfon. Se \ntreb` cine naiba putea s-o sune


acum. Alte ve[ti proaste? Cu inima b`tând, se \ndrept` c`tre
cel mai apropiat telefon.
– Alo, aici doamna Garrisson.
– Draga mea, cât de mult te invidiez! Tocmai l-am sunat pe
Mel [i mi-a spus c` pleci \n Europa. Ce minunat! se extazie
Gloria de la cel`lalt cap`t al firului.
Catherine scoase un oftat de u[urare [i r`spunse cu o
strâmb`tur`.
– Nu-i chiar o c`l`torie de pl`cere, s` [tii. O s` ma \ntorc
acas` cu Vicky. N-am s` vizitez Parisul, din gar` voi lua trenul
direct spre Grenoble.
|n momentul acela se anun]` zborul spre Paris [i
Catherine \[i lu` gr`bit` r`mas-bun.

Poftim biletul, doamn` Garrisson.


Catherine, c`reia \ncepuse s`-i par` r`u c` nu-l l`sase pe
Mel s` vin` \n locul ei, f`cu un efort s` nu mai ia \n seam`
imaginea câmpului care alerga prin fereastra deschis` a
compartimentului ei.
– Mai avem mult? \ntreb` ea pe un ton un pic repezit.
– Vom ajunge \n sta]ia Grenoble \n zece minute.
Catherine \ntinse un bac[i[ conductorului. Acesta puse
banii \n buzunar [i-[i duse mâna la caschet`.
38 MAGALI

– Mul]umesc, doamn`. M` \ntorc \n câteva minute s` v`


dau bagajul jos.
Catherine d`du din cap zâmbind, \[i \mbr`c` haina [i-[i
puse p`l`ria pe cap. Purta \ntotdeauna p`l`rie, altfel s-ar fi
sim]it dezbr`cat`. |[i trase m`nu[ile [i-[i l`s` privirea s`
r`t`ceasc` din nou pe geam. P`rea c` imaginea câmpului se
proiecta \n mintea ei pe un ecran de dimensiunea unei
ferestre, pe care trecutul ei \ncepea s` prind` contur.
Mai \ntâi ap`ru muntele, trezind \n sufletul ei amintirea
vacan]elor din copil`rie, apoi, ca r`spuns la caden]a trenului,
alte sunete se f`cur` auzite din str`fundurile memoriei:
vuietul vântului prin pini, alunecu[ul saniei pe z`pada
proasp`t c`zut`.… Scrâ[netul de frâne pe care-l f`cu trenul
care intra acum \n gar` o aduse brusc \n prezent. |n minutele
urm`toare \[i f`cea loc prin mul]imea care se adunase pe
peron, \n jurul c`l`torilor care coborau [i lua un taxi spre
spital, acolo unde se afla Vicky.
La primul contact cu locul din care plecase \n urm` cu
treizeci de ani, Catherine se sim]i dezorientat`. |n trei decenii,
ora[ul se schimbase radical, nu mai recuno[tea aproape
nimic, \ncepând cu gara care fusese construit` \n 1968, cu
ocazia Jocurilor Olimpice de iarn`, dup` cum scria pe placa
din perete. Acela[i sentiment o \ncerc` [i când travers` ora[ul,
a c`rei arhitectur` suferise un proces uluitor de modernizare.
Da, anii trecuser` [i multe dintre locurile \nc`rcate de amintiri
purtau acum o pecete nou`, ceea ce, \n loc s` o deranjeze, o
lini[tea. Sigur, unele lucruri nu se schimbaser`. Tot muntele
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 39

era la sfâr[itul fiec`rei str`zi [i dac` s-ar fi str`duit pu]in


probabil c` ar fi dezgropat [i imagini mai vechi peste care se
suprapuseser` urmele proaspete [i agresive ale prezentului.
Trecutul era scufundat lini[tit \n negura timpului. Catherine
se sim]i mai u[urat`. Nu voia s` [i-l aminteasc`.

– Ce bine-mi pare s` te v`d, mam`!


Catherine se uit` dr`g`stos la fiica ei. Vicky st`tea \ntr-un
cot [i pe fa]a ei \ncânt`toare ochii \i str`luceau iar pe buzele
pline, frumos conturate se z`rea un zâmbet cald. Ar`ta a[a de
s`n`tos, de bronzat` [i plin` de via]`, \ncât prezen]a ei \ntr-o
camer` goal` de spital p`rea ciudat`.
– Sunt mai bine de dou` luni de când te-am v`zut ultima
dat`! \i repro[` mama ei pe jum`tate sever`. Trebuie s`
recuno[ti c` ai mers cam prea departe, Vicky.
– Dar mam`, m-am distrat a[a de bine!
Ochii ei alba[tri aruncau scântei peste marginile paharului
de [ampanie pe care o asistent` o adusese ca s` s`rb`toreasc`
sosirea mamei. Catherine nu-[i amintea s` o fi v`zut vreodat`
atât de frumoas` pe fiica ei. Oare [ederea \n Europa \i d`duse
str`lucirea aceasta? Se aplec` s` o s`rute, iar Vicky \[i puse
paharul pe noptier` [i o s`rut` cu foc pe mama ei.
Chiar mi-a fost foarte dor de tine, mam`.
Catherine strânse cu c`ldur` corpul firav al fiicei ei, apoi se
d`du \napoi [i o privi gânditor:
40 MAGALI

– M` cam \ndoiam de asta, judecând dup` graba cu care


ai vrut s` te \ntorci acas`… Când ochii li se \ntâlnir`,
izbucnir` amândou` \n hohote de râs. Vicky, ca [i fratele ei
Jerry, sem`na cu Mel, numai c` ea era versiunea ideal` a
tat`lui. P`rul ro[cat deschis arunca sclipiri de flac`r` , iar
pistruii de pe nasul ei fin \i d`dea o not` de [i mai mare
prospe]ime.
Arat` ca o fat` tipic american` , se gândi mama ei, pentru a
mia oar`. Ea [i Mel glumiser` adesea despre asta.
– {i ce-ai f`cut tu tot timpul `sta, \ntreb` ea, privindu-[i cu
nesa] odorul [i tr`gându-i noptiera mai aproape. Chipul lui
Vicky p`rea gata s` explodeze de atâta fericire. Apoi privirea
ei se plimb` prin fereastra deschis` [i r`t`ci prin parc.
– Oh, o gr`mad` de lucruri, zise ea vag, \ntinzând o mân`
la \ntâmplare dup` paharul de pe noptier`.
Catherine a[tepta, uimit`. Murea de ner`bdare s` aud`
explica]ii, detalii, toate acele lucruri pe care mesajele scurte
ale fetei refuzau s` le dezv`luie. Nu se putea ab]ine s` nu se
minuneze de coinciden]a care o adusese pe fata ei tocmai \n
ora[ul \n care \[i petrecuse adolescen]a [i \[i f`cuse studiile.
Vicky nu p`rea gr`bit` s` satisfac` prea curând curiozitatea
mamei. Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, cu o expresie vis`toare
pe fa]`, \[i sorbea delicat [ampania.
Catherinei \i venea s` o scuture.
– M` tot \ntreb, zise ea tare, de ce te-ai \ndep`rtat de grup
[i ai venit tocmai \n regiunea asta unde nu era nimic de f`cut
pentru tine.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 41

– Ba era, mam`, cum s` nu! Schiatul.


Catherine d`du din umeri.
– Schiatul? Dar ai venit aici s` c`l`re[ti! {i apoi, sunt o
gr`m`d` de sta]iuni de iarn` \n Statele Unite.
Vicky f`cu un gest vag cu mâna.
– P`i, a[a s-a ivit ocazia… {i apoi,ad`ug` ea repede, ca [i
cum ar fi vrut s` evite o \ntrebare, chair am vrut s` cunosc
zona asta, mam`. Tu ai vorbit \ntotdeauna cu atâta pasiune
despre Alpi! Pur [i simplu m-au fascinat. ~sta a fost unul dintre
principalele motive pentru care am vrut s` vin aici. Când mi
s-a spus c` se poate schia [i prim`vara [i vara am vrut imediat
s` petrec aici o parte din vacan]`. {i cum eram libere s` ne
petrecem cum vrem timpul liber, m-am hot`rât s` profit.
– Cred c` ai profitat cam prea mult, protest` mama ei. Ai
dep`[it limitele, asta e.
– E a[a de pl`cut s` schiezi \n timpul `sta al anului! Iar mun]ii
de aici \]i taie r`suflarea! Vocea fetei tremura de entuziasm.
{i Catherine iubise acest munte, cu disperare. Dar Vicky
nu se n`scuse \n umbra lui, nu respirase aerul t`ios \n
dimine]ile de iarn`, nici nu v`zuse aburul r`s`ritului
ridicându-se din v`i ca un v`l de mister. Catherine nu se putea
ab]ine s` nu se \ntrebe cum de reu[ise s`-i transmit` acestui
copil din Lumea Nou` sentimentele acestea adânci pe care
\ncercase atâta timp s` [i le scoat` din inim`.
Catherine \[i \ndrept` aten]ia asupra ghipsului de pe
piciorul lui Vicky.
– Te-a durut?
Vicky ridic` indiferent din umeri.
42 MAGALI

– Pu]in, la \nceput, zise ea lovind u[or \n ghips cu


degetele, [i ad`ug` cu satisfac]ie. Dar n-o s`-l mai port mult,
or s` mi-l scoat` mâine. Oof! M-am s`turat s` stau \ntins` \n
pozi]ia asta de-atâta timp.
Catherine o \n]elese. Cunoscând temperamentul plin de
energie al fetei ei, \i era u[or s` \n]eleag` cât \i era de greu s`
\ndure nemi[carea aceea for]at`.
– Unde-ai c`zut? |n ce sta]iune?
Vicky se preg`tea s`-i r`spund` când la u[` r`sun` o b`taie.
Corpul ei se r`suci brusc, cu chipul \ncordat \ntr-un amestec
ciudat de nelini[te, speran]` [i a[teptare.
– Intr`! Aruncându-i mamei ei o privire fugitiv`, ochii ei se
lipir` de u[a care se deschise ca s` fac` loc unui buchet uria[
de trandafiri [i iri[i alba[tri, \n spatele c`rora persoana care-i
aducea aproape c` nu se mai z`rea.
– Alte flori pentru domni[oara! oft` el, \ndreptându-se
spre mas`, unde un buchet de petunii de toate culorile ocupa
o vaz` de por]elan. Tân`rul \[i l`s` povara jos o clip` [i se uit`
spre pat, p`rând perplex:
– Acum unde o s` le mai pun [i pe-astea? |n capel` nu mai
e nici un pic de loc. Cele pe care le-am pus acolo nici m`car
n-au \nceput s` se ofileasc`.
O ro[ea]` brusc` invad` obrajii lui Vicky. Arunc` o privire
piezi[` mamei ei [i r`spunse stânjenit`:
– Ia o vaz` din baie. Asistenta a pus una acolo de diminea]`.
– Bine gândit! zâmbi b`iatul. Intr` \n baie [i se \ntoarse cu
o vaz` plin` cu ap` \n care a[ez` buchetul. Sunte]i \ntr-adev`r
r`sf`]at`, remarc` el f`când [iret cu ochiul.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 43

Surprins`, Catherine nici nu se mi[c` atâta timp cât dur`


schimbul acesta de replici. Dup` ce plec` b`iatul cu florile,
\ntreb` pe un ton \n aparen]` calm.
– De la cine sunt florile?
Vicky zâmbi, respir` adânc [i-i d`du drumul:
– De la Marc, mam`.
Un moment Catherine r`mase f`ra un cuvânt. Ridic` din
sprâncene, \[i privi fiica drept \n ochi [i \ntreb`:
– {i Marc cine e?
Genele lui Vicky fluturar`, o clip` pe fa]a ei pluti un
zâmbet, apoi explod`:
– Of, mam`! Tocmai \ncercam s`-]i spun. Marc este motivul
pentru care am r`mas \n Europa. |l iubesc, mam`!
B`tu din palme, triumf`toare, dorind \n acela[i timp
\n]elegere. Pe fiecare col]i[or de pe chipul ei radia tinere]ea.
Acum c` nelini[tea disp`ruse, r`sufla u[urat` c` reu[ise s` dea
la iveal` secretul care \i ardea pe buze.
Se l`s` o lini[te stânjenitoare. Catherinei \i venea greu s`
„digere" vestea pe care o primise, dar ochii ei se \mblânzir` repede.
– Deci asta era, zâmbi ea. Trebuia s`-mi dau seama c` felul
neobi[nuit \n care te-ai comportat are la baz` o explica]ie de
genul `sta. Bine, draga mea, poveste[te-mi totul.
Catherine se a[ez` mai confortabil \n fotoliu [i lu` de pe
m`su]` paharul pe jum`tate plin [i \ntreb`, \ntinzându-l \nainte:
– Te superi? Am nevoie de ceva care s` m` \nt`reasc` \n
fa]a [ocului.
Apoi chicoti u[or, aproape câ[tigat`. Vicky b`tu din palme,
\ncântat`:
44 MAGALI

– Mam`, e[ti cea mai tare!


– Degeaba m` lingu[e[ti. Hai s` vedem despre ce e vorba,
secretoas` mic` ce e[ti! Se aplec` atent` \n fa]`, \ncordat` de
curiozitate. Ce mai ve[ti avea s`-i spun` lui Mel la telefon!
Apoi, chipul ei se \nnor` brusc.
– Dar spune-mi, ce inten]ii are b`iatul `sta?
– Ve[nica \ntrebare. Vreau s` m` m`rit cu el, mam`!
Catherine trase adânc aer \n piept, de parc` i-ar fi luat
cineva o greutate de pe inim`.
– {i el ce vrea?
– El m` ador`. Vicky d`du u[or din umeri. |n vocea ei era
mândrie [i mult` siguran]`. Declara]ia ei era categoric`, nu
con]inea nici o urm` de \ndoial`, nici un gr`unte de ezitare.
– Totu[i, e prea repede, rosti mama ei, f`r` a-[i fi revenit
\nc` din uimire.
– O, nu! Amândoi sim]im la fel de dou` luni de zile.
– Dou` luni?
– De când am ajuns la Paris.
Catherine r`mase din nou f`r` cuvinte:
– Ah! Dar… a[a de repede…\n Paris….
– A fost ca o str`fulgerare, zise simplu Vicky.
– A[a de repede?
– Da. Dragoste la prima vedere, \nt`ri Vicky cu fermitate..
Din momentul \n care l-am v`zut, ori mai bine zis, la câteva
minute dup` ce l-am v`zut, am [tiut c` va fi al meu.
Catherine \ncepu s` râd`.
– Trebuie s` admit c` nu pierzi timpul când vrei ceva.
Vicky ridic` melodramatic o mân`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 45

– La ce te a[teptai mam`? M-am \ndr`gostit. Si tu [tii cât de


repede se poate \ntâmpla acest lucru. Abia \]i dai seama c` te [i
treze[ti cu o senza]ie ciudat` de c`ldur` \n capul pieptului [i
inima \]i bate cu o sut` de kilometri la or`. Nici nu mai [tii pe ce
lume e[ti, dar te sim]i \n al nou`lea cer. {i iat`-te \ndr`gostit`.
– {i iat`-te \ndr`gostit`… Mul]umesc pentru prelegere,
zâmbi Catherine.
– {tiu totul despre dragoste acum, cl`tin` Vicky din cap.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` repede mama ei, cuprins` iar de
nelini[te.
– C` am avut ocazia s`-mi cercetez sentimentele, c` am
\ncercat s`-mi dau seama cum s-a \ntâmplat. N-am sim]it
niciodat` ceva asem`n`tor, nici \n Pittsburgh, nici \n
Providence sau \n orice alt loc. {i totu[i, erau o mul]ime de
b`ie]i acolo, unii dintre ei chiar foarte chipe[i [i cu farmec.
Dar pe mine nu m-a atras nici unul . {i din ce \mi povesteau
fetele despre pasiunile lor [i despre \ntâlnirile lor….
Vicky \i arunc` o privire plin` de semnifica]ii mamei ei.
– Unele dintre ele au cedat destul de mult, mam`, [i nu
\ntotdeauna din motive care ar putea fi \ntemeiate.
Vicky cl`tin` din nou din cap. Spuneam c` problemele lor
de amor nu m` intereseaz` pe mine. Eu nu voiam s` m` implic
[i s`-mi complic via]a \n mod inutil. M` \ntrebam mereu cum de
pot acorda atâta importan]` unor asemenea lucruri. Dragoste,
sex… numai asta aveau \n cap. {i când te gânde[ti c` a trebuit
s` vin tocmai pân` aici ca s` descop`r adev`rata dragoste,
suspin` ea adânc. Dar ce po]i s`-i faci, a[a a fost scris \n stele.
Se opri o secund`, apoi continu`, cu \nsufle]ire.
46 MAGALI

– Sigur c` da, a fost mâna destinului.


Catherine \[i privi \nduio[at` fiica, sim]indu-se fericit`
pentru ea. |[i amintea c` [i ea se sim]ise la fel când se
\ndr`gostise prima oar`, \n tinere]e… Dar alung` repede
orice astfel de gând din mintea ei.
– Stii, spunea Vicky, am fost mai tot timpul \mpreun` de
când am ajuns la Paris. Ne leag` ceva foarte puternic, mam`.
N-am sim]it niciodat` ceva asem`n`tor!
Amuzat`, dar \n sinea ei foarte impresionat`, Catherine
asculta explica]iile \ncurcate ale fiicei ei. Oricine ar fi auzit-o
ar fi crezut c` Vicky descrie o problem` complicat` de
matematic` pe care ea a rezolvat-o \ntr-un timp record.
Povestea aproape comic, dar cu o asemenea convingere \ncât
mama ei nu se putea \ndoi de sinceritatea emo]iilor ei. Vedea
acum o latur` nou` la fiica ei, romantic`.
– {i cu ce se mai ocup` b`iatul `sta, \n afar` de faptul c` \]i
trimite flori?
– Nu-i a[a c` e un scump? Vicky privi \nduio[at` la toate
buchetele acelea de flori a[ezate prin toat` \nc`perea. Face
parte din patrula de schi, r`spunse ea.
– Patrula de schi! strig` Catherine. Asta e tot ce face \n via]`?
– Nu, bine\n]eles c` nu. E student. Vrea s` devin` chirurg,
exact ca tata. Dar vacan]ele [i le petrece \ntotdeauna pe
schiuri. Oh, mam`, dac` ai [ti ce atletic e, exclam` ea cu un
zâmbet larg. C`l`re[te chiar mai bine decât mine. A fost
reprezentantul facult`]ii lui la concursul de c`l`rie, la care a
câ[tigat premiul \ntâi.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 47

– A[a deci, zise Catherine sec. |ncepea s` \n]eleag`


circumstan]ele care \i aruncase pe cei doi tineri unul \n bra]ele
celuilalt [i felul \n care ulterior decurseser` lucrurile.
Desigur, gândul acesta n-o deranja. I se p`rea romantic`
aventura lui Vicky aici, \n Europa, de[i o senza]ie vag` de
nelini[te \ncepuse s` i se strecoare \n suflet, pe m`sur` ce
cânt`rea posibilele consecin]e ale acestei iubiri.
– {i eu ce trebuie s` fac acum? \ntreb` ea privindu-[i
odorul cu duio[ie.
– P`i, anun]`-l pe tata de logodn`.
– Doamne Dumnezeule! da' [tiu c` te gr`be[ti, nu glum`.
N-ar trebui s`-l v`d [i eu mai \ntâi pe acest tân`r, pe viitorul
meu ginere? Poate ar trebui s` iau leg`tura [i cu p`rin]ii lui.
Are p`rin]i, nu-i a[a? Unde st` atunci când nu face schi sau nu
c`l`re[te?
– |[i face studiile la Paris, dar e de loc din zona aceasta a
Alpilor. Familia lui tr`ie[e \ntr-un s`tuc, nu departe de aici.
Brusc, zâmbetul Catherinei se topi, sprâncenele i se
\mpreunar` \ntr-o cut` de \ngrijorare [i \n ochi i se citi \ndoiala.
Dintr-un sat? Ce sat?
– Nu-mi mai amintesc exact numele, r`spunse Vicky \ntr-o
doar`.
|n acel moment telefonul \ncepu s` zbârnâie, [i conversa]ia
se \ntrerupse. Vicky lu` repede receptorul [i rosti câteva
cuvinte. Chipul ei se lumin`; acoperi microfonul cu o mân`:
– O s`-]i spun` chair Marc. Vine \ncoace. {i rosti cu emo]ie
\n receptor:
48 MAGALI

– Sigur, Marc, po]i s` urci. Am o surpriz` pentru tine, dragule.


– Au ajuns deja la nume de alint, se gândi Catherine cu o
u[oar` strângere de inim`. Numai b`taile inimii ei mai
umpleau lini[tea care se instalase dup` ce Vicky a[ez`
telefonul \n furc` [i r`mase cu privirea \ntoars` spre u[`. |n
sfâr[it, se auzi o b`taie u[oar`.
– Intr`, strig` ea. Forma masculin` care se opri \n prag era
sub]ire [i tinereasc`. Vizitatorul f`cu câ]iva pa[i \n`untru ,
apoi se opri scurt la vederea Catherinei.
– Intr`, \l \ncuraj` Vicky, râzând, pe jum`tate \ntoars` spre
mama ei.
Tân`rul \naint`, zâmbind timid. Era destul de \nalt [i zvelt,
cu tras`turi fin [lefuite de muntean, cu ochi c`prui, p`r negru
tuns scurt [i \n general cu un aer s`n`tos [i masculin.
Catherine \[i re]inu r`suflarea pe m`sur` ce se \ndrepta c`tre
ea, contrariat` [i con[tient` \n acela[i timp c` pe fa]a ei se citea
ceea ce sim]ea.
– Marc, ]i-o prezint pe minunata, scumpa mea mam`.
Catherine aproape c` \[i duse mâna la spate când silueta
lui \nalt` se aplec` s` i-o ia.
– M` simt onorat s` v` cunosc, zise el. Vocea lui era
profund`, frumos modulat`, cu un accent u[or savoiard.
Vocea aceasta trezi un ecou \n amintirile Catherinei. {i chipul
acesta… O clip` mai devreme ar fi crezut c` o stafie p`[ise
\n`untru, o umbr` a trecutului ei. R`suflarea i se accelerase pe
m`sur` ce \ncerca s` se scuture de impresia aceea stranie care
pusese st`pânire pe ea. Privirea lui Marc se \ntoarse de la ea [i
se \ndrept` asupra pacientului de pe pat:
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 49

– Cum te mai sim]i, Vicky?


– Foarte bine.
Acestea erau doar simple cuvinte, dar ochii lor se \ntâlnir`
[i r`maser` a[a \ndelung. Vicky \[i \n`l]` chipul [i el se aplec`,
barându-i vederea asupra mamei ei. |[i strecur` posesiv
bra]ele \n jurul umerilor ei [i o ]inu a[a cu o tandre]e infinit`.
|n pozi]ia aceea ar fi putut reprezenta simbolul iubirii [i al
tinere]ii. Catherine fu atât de impresionat` de bucuria intens`
care iradia din acest cuplu tân`r, \ncât uit` \ngrijorarea ei
sâcâitoare [i f`r` nume.
Dup` un moment tu[i \ncet, ca s` le aminteasc` tinerilor de
prezen]a ei. Râsul lui Vicky izbucni puternic, plin de vioiciune
[i de satisfac]ie.
– Doamne, am uitat cu totul de lumea de afar`. Te rog s`
ne ier]i, drag` mam`. Ce p`rere ai despre logodnicul meu? {i
\n vocea ei se sim]i mândrie tinereasc`. Catherine zâmbi palid.
– D`-mi pu]in timp s`-l cunosc mai bine. |mi faci atâtea
surprize de la un timp c` simt c`-mi vâjâie capul.
– Biata mama, \nc` nu [i-a revenit!
– Care e numele t`u de familie? \ntreb` Catherine r`gu[it.
uitându-se la Marc.
– Marc Bessiers, r`spunse el, ridicându-se \nc` o dat` \n
picioare.
Ceva explod` \n pieptul ei. Putea s` simt` culoarea
fugându-i din obraji. Nu! Nu! gemu o voce \n sufletul ei. Nu,
nu poate fi decât o simpl` coinciden]`. Devin caraghioas`.
Soarta nu poate fi atât de crud`. {i-apoi, e imposibil, absolut
imposibil!
50 MAGALI

Exclama]ia plin` de \ncântare a tinerei rupse t`cerea care


c`zuse dup` cuvintele lui Marc.
– Ce nume dr`gu]– doamna Bessiers. |l ador!
Ochii Catherinei nu se \ntoarser` nici o clip` de la chipul
lui Marc. P`reau lega]i cu o band` invizibil` de tr`s`turile lui,
de silueta zvelt`, dar puternic`, de picioarele lui lungi, de om
obi[nuit cu muntele.
– De unde e familia ta? \ntreb` ea cu greu. Din ce loc?
– Eu n-a[ putea s`-l pronun], explic` Vicky, gândindu-se c`
mama ei n-ar trebui s` dea atâta importan]` unor detalii atât
de nesemnificative.
– Dintr-un s`tule] de la poalele muntelui Dauphine. Abia
dac` e men]ionat pe hart`.
Fa]a Catherinei p`li [i mai tare, fixându-l f`r` jen`, cu gura
deschis`. Crezu c` inima ei va \nceta s` mai bat`. Palmele \i
transpirar`.
--Veymond, zise el. Dar eu am crescut \n Marseille.
– Sigur, asta e, strig` Vicky, uitasem.
Catherine se sim]i doborât`. Sim]i cum toat` puterea i se
scurge din corp.
– Ei, mam`, acum e[ti mul]umit`? \ntreb` Vicky cu o
ner`bdare amuzat`.
Maic`-sa ridic` o mân` [i ceru lini[te. |ntrebarea pe care o
punea acum avea pentru ea o importan]` capital`:
– E[ti cumva rud` cu… Philippe Bessiers?
Numele acesta p`ru c` for]eaz` ie[irea lor afar`, printre
buzele ei palide.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 51

– E tat`l meu, spuse el cu uimire.


Catherine \nghe]` pe scaun, \mpietrit`. Acesta era calmul
dinaintea furtunii, momentul acela de spaim` care precede
n`vala uraganului. E incredibil dar adev`rat. O, doamne, de ce
trebuie s` i se \ntâmple asta lui Vicky, de ce fetei mele?
– Ei bine, mam`? \ntreb` Vicky, pu]in \ngrijorat` de t`cerea
brusc` a mamei [i de nemi[carea ei. |n ciuda siguran]ei pe
care o afi[a, Vicky se sim]ea descump`nit`. Nu [tia c` mama ei
se afla \ntr-o stare de [oc, dar era con[tient` c` asista la un fapt
neobi[nuit. Obrajii aceia de culoarea varului, buzele lipsite de
sânge… Dintr-o dat` \[i pierdu exuberan]a de om tân`r, [i
schimb` o privire \ngrijorat` cu Marc, \n timp ce Catherine se
ridica nesigur` pe picioarele ei.
– V` rog s` ma scuza]i, rosti moale Catherine. Sunt obosit`
[i \n tren e foarte greu s` dormi… Se \ndrept` spre u[`.
– Mam`! aproape c` strig` Vicky. Ce s-a \ntâmplat?
– Nu-]i face griji, draga mea. O s`-]i dau un telefon mai
târziu
{i u[a se \nchise f`r` zgomot \n urma ei; Catherine p`rea
c` zboar`.

Catherine sim]ea nevoia s` geam`. Cu buzele strânse,


privind disperat` \n fa]a ei, alerg` de-a lungul coridoarelor
albe ale spitalului [i n`v`li af`r`, \n strada \nsorit`, prin u[a
dubl` de sticl`. Era ora prânzului pentru func]ionarii din zona
aceea [i capetele trec`torilor se \ntorceau curioase la trecerea
Catherinei. Trei blocuri mai \ncolo, se trezi pe o strad`
52 MAGALI

comercial`, plin` de vitrine. Ezit` câteva secunde, alese o


direc]ie [i o urm`. Mul]imea se d`dea la o parte s` o lase s`
treac`, p`rând s` simt` panica pe care-o l`sa \n urma ei. Cu
excep]ia unui b`rbat, un tip voinic, \mbr`cat \n costum de
afaceri, care st`tea lâng` o vitrin` cu bijuterii [i se uita la trafic,
care n-o v`zu pe Catherine venind spre el, [i se ciocnir`
amândoi cu un zgomot greu.
Fiind cea mai firav`, Catherine p`ru cea mai [ocat`. Totu[i,
ceva din figura acestui om p`rea s` p`trund` prin cea]a care o
\nconjura [i s`-i ating` o coard` a memoriei. |l m`sur` din cap
pân` \n picioare, \ncruntat`, ne[tiind de unde s`-l ia. {i ciudat,
cu cât se str`duia mai mult, cu atât ochii ei p`reau mai
speria]i. Nefiind \n stare s`-[i aduc` aminte de unde i se p`rea
c`-l cunoa[te, [i temându-se s` n-o considere nepoliticoas`,
Catherine zâmbi, cl`tin` din cap [i-[i continu` cursa pe strad`
\n jos.
Fugea… fugea de ce? Parc` diavolul \nsu[i ar fi fost pe
urmele ei, iar ea avea disperat` nevoie de un ad`post. Dup`
un timp care i se p`ru o eternitate, coti pe o strad` mai pu]in
aglomerat`. Dintr-o dat` se sim]i extrem de obosit`.
Observ` o cafenea peste strad` [i se gr`bi s` traverseze,
ignorând traficul. O ma[in` trebui s` frâneze brusc \n fa]a ei
ca s` n-o loveasc`. De[i [oferul \i strig` c` trebuie s` fie
nebun` dac` trece a[a strada, Catherine abia dac`-l auzi. Intr`
\n`untru, nu r`mase pe teras`. Voia s` stea departe de
zgomotul str`zii [i de agita]ia trec`torilor.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 53

Dibuind o mas` \n fund, Catherine se \ndrept` spre ea [i se


a[ez`, \nc` tremurând, dar u[urat` c` g`sise un loc[or \n care
se putea gândi \n voie. Prea multe gânduri \i roiau prin cap [i
nu putea s` [i le pun` \n ordine. |ntr-un târziu deveni
con[tient` c` un chelner st`tea lâng` masa ei, dar fiind \nc`
sub influen]a [ocului, abia dac` se uit` la el, de parc` s-ar fi
\ntrebat ce caut` `sta aici.
– Doamna dore[te ceva? \ntreb` el, cu o oarecare
ner`bdare.
– O… da. Pernod cu ap`… f`r` ghea]`, abia reu[i s`
articuleze. Chelnerul plec` [i se \ntoarse imediat cu b`utura.
Catherine \[i sorbi \ndelung lichidul parfumat. |ncet \ncet
\[i venea \n fire, dar expresia fe]ei ei r`mânea la fel de
\ncordat`. Chipul ei reflecta o tensiune intens`, hot`rârea
cuiva de a rezolva ceva care fusese l`sat s` a[tepte prea mult
timp.
|[i termin` de b`ut paharul, pl`ti chelnerului [i plec`. Dar
acum pa[ii ei erau siguri, [i ochii \i scânteiau de mânie. {tia ce
avea de f`cut.
Capitolul 4

– Domnule doctor, ave]i o convorbire interna]ional`.


Mel Garisson d`du drumul radiografiei pe care o analiza [i
ridic` receptorul.
– Mul]umesc, Sarah.
Asistenta \nchise u[a cabinetului. A[a cum se a[teptase,
telefonul era de la so]ia lui. Putea s`-i simt` preze]a, \n ciuda
miilor de kilometri dintre ei.
– Bun`, draga mea. M` bucur c` ai sunat.
– O, Mel! Trebuie s` vii, \l implor` Catherine.
– Unde s` vin?
– Aici.
– La Grenoble? La ce naiba ? Vicky se simte r`u? Vocea lui
era ascu]it` [i plin` de \ngrijorare.
– Nu, nu, ea e bine. Se descurc` a[a cum ne a[teptam. Or
s`-i dea jos ghipsul. Dar va trebui s` vii s-o iei.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 55

– Nu po]i s-o aduci singur`?, \ntreb` el, surprins.


– A[ vrea s` fii [i tu aici, Mel.
– Dar scumpo, se opuse el, nu mi-e u[or s` fac asta, nu pot
s` plec [i s`-i las balt` pe pacien]i.
– Cred c` unul dintre asocia]ii t`i te poate \nlocui pentru
un timp a[a de scurt. O s`-]i ia dou`, trei zile, nu mai mult.
– Tocmai de asta pare lipsit de orice logic`. {i cu Jerry ce
facem?
– Jerry… poate s` r`mân` cu mama ta. Va fi \ncântat` s`
aib` grij` de el.
– Te-ai gândit la toate, nu-i a[a?
Vocea Catherinei deveni insistent`.
– Te rog, vino, te rog!
– Acum ma pui pe gânduri. M` \ngrijorezi. E[ti sigur` c` nu
ai probleme?
Se l`s` o pauz` scurt`, \n timpul c`reia Mel era sigur c` o
aude respirând greu. Dar r`spunsul ei veni lini[titor.
– Nu, am nevoie de tine aici, atâta tot.
El st`tu câteva minute s` se gândeasc`. Se punea problema
s` se duc` pân` acolo s-o ia. Un dus \ntors rapid… nu prea
avea sens, dar Catherine avea desigur motivele ei, dac`-l
chemase .Era prima dat` când se ducea singur` \n Fran]a,
dup` ce plecase de-acolo, cu el, \n urm` cu dou`zeci si cinci,
ba nu, aproape treizeci de ani. |n situa]ia asta, b`nuia c` e
normal ca ea s` vrea s` se \ntoarc` din nou cu el.
– Bine, zise el. Mai e[ti acolo?
– Da, sigur. Ce-ai hot`rât ?
56 MAGALI

– Voi \ncerca s` rezerv un loc \n primul avion spre Fran]a.


Vin direct spre tine. Acum r`suflarea ei se auzi mai tare.
– O, da, Mel, mul]umesc!
– S` te anun] la hotel, \ndat` ce aranjez totul, ca s`-]i spun
când ajung? Sau o s` fii la spital atunci?
Ea ezit` câteva clipe:
– Las`-mi un mesaj pe robotul de la recep]ie.
– S-a f`cut.
Urm` \nc` un moment de t`cere, apoi vocea ei, gâtuit` de
emo]ie:
– E[ti grozav, Mel.
– Nu, deloc. Sunt doar un b`rbat bine, ner`bd`tor s`-[i
vad` so]ia.. |n vocea lui de obicei ferm` [i catifelat` se sim]i o
urm` de \ngrijorare. E[ti sigur` c` nu e[ti bolnav`?
– Nu, nu sunt bolnav`. Sunt doar… vreau numai s` te [tiu
lâng` mine.
– Bine, conteaz` pe mine. A[a-i c` nu po]i sta departe de
mine, scumpete? râse el \n receptor.
– Nici un moment. Pe curând, Mel. {i \nchise telefonul
aproape brusc. Mel puse [i el telefonul \n furc`, \ncruntându-se
u[or. A[a era Cathy, impulsiv` ca toate
fran]uzoaicele.Telefonul ei, care \l \ngrijorase pu]in la
\nceput, acum \l flata. {i lui \i era dor de ea [i ideea de a zbura
peste ocean ca sa fie al`turi de ea f`cea s`-i vibreze coarda
romantic` din suflet. Dar mai erau câteva probleme de pus la
punct \nainte s` plece.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 57

Mel intr` \n biroul de al`turi \n care partenerul lui d`dea


consulta]ii unor pacien]i [i Bill ridic` privirea spre el.
– Bun`, Mel. Si observând c` cel`lalt avea aerul c` vrea
s`-i spun` ceva, \ntreb`:
– Care-i baiul?
Mel \i spuse pe scurt despre convorbirea cu so]ia lui.
– Sigur, du-te la ele, \l asigur` Bill. O s` am eu grij` de
pacien]ii tai. S` n-ai nici o grij`.
O dat` problema asta rezolvat`, Mel ridic` receptorul [i
ceru o rezervare la primul avion spre Fran]a. Dup` o oarecare
discu]ie, reu[i s` ob]in` un loc pentru diminea]a urm`toare.
Sun` imediat la hotelul unde se cazase so]ia lui [i l`s` mesajul
la recep]ie. Mul]umit c` se achitase de sarcinile acestea, se
\ntoarse \n biroul lui Bill ca s`-i dea câteva instruc]iuni cu
privire la pacien]i, apoi o sun` pe Gloria ca s`-i spun` unde se
duce.
– Minunat! ciripi ea. Ce romantic, tu [i Kate \napoi \n
Fran]a, dup` atâ]ia ani… O s` fie ca o a doua lun` de miere.
Vrei s` am eu grij` de Jerry?
– Nu e nevoie. Mama o s` fie mai mult decât \ncântat` s`-l
aib` numai pentru ea \n absen]a noastr`. Oricum, mul]umesc,
Gloria. Transmite-i toate cele bune lui David.
Acum c` pusese la punct [i ultimele detalii, Mel conduse
spre cas`. Nu se putea ab]ine s` nu fie pu]in \ngrijorat pentru
Catherine, p`ruse ciudat` la telefon. Oare se \ntâmplase ceva?
Sigur c` nu. Se dusese doar la Grenoble s` o ia pe Vicky [i s`
58 MAGALI

o aduc` \napoi acas`. N-ar fi trebuit s` fie nimic nelalocul lui


\n toat` c`l`toria asta. S` fi fost starea fetei mai proast` decât
spusese so]ia lui? E adev`rat c` avusese un accident de schi,
dar din câte [tia el, \[i rupsese doar piciorul. Nu era ceva grav,
de care trebuia s` intri \n panic`…
Un claxon puternic \l f`cu s` tresar` din gânduri [i s` trag`
repede de volan, evitând astfel coliziunea cu un camion cu
remorc` ce venea din fa]`. Reduse viteza , f`cându-[i singur
repro[uri. Dac` starea lui Vicky ar fi fost grav`, so]ia lui i-ar fi
spus. Probabil era vorba de altceva. Dar ce? Cu cât se gândea
mai mult la asta, cu atât credea mai mult c` nu numai de dorul
lui \l chemase Catherine. |nc` mai auzea vocea ei tot mai
sl`bit`, \n telefon: „ Oh, Mel! Trebuie s` vii…. Am nevoie de
tine aici…"
Acum cuvintele ei \i sunau altfel. Poate c` nu erau doar
ni[te cuvinte romantice, de fran]uzoaic` impulsiv`. Ajungând
acas`, Mel \[i ab`tu gândurile, [i le spuse maic`-sii [i lui Jerry
de schimb`rile bru[te de plan.
– |mi pare bine c` s-a hot`rât \n sfâr[it s` vin` acas`,
declar` b`iatul. A stat cam multi[or!
Nu avu nici o obiec]ie s`-[i mute lucrurile la bunica. Era
mult mai „mi[to" s` se duc` acolo decât s` stea cu Ania, care
„\i ocupa tot spa]iul" cic`lindu-l mereu s` strâng` \n urma lui
sau s` dea volumul mai \ncet când \[i asculta muzica favorit`.
– Buni m` las` \ntotdeuana s` fac ce vreau, \ncheie el,
zâmbind cu satisfac]ie.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 59

Mel \l l`s` s` o anun]e pe bunic`-sa la telefon, [i se apuc`


s`-[i fac` bagajul. A doua zi trebuia s` se trezeasc` devreme ca
s` ajung` la timp \n aeroport.
Dup` ce termin` cu preg`tirile, Mel mai \ntârzie pu]in \n
sufragerie, s` fumeze o ultim` ]igar` \nainte s` se duc` la
culcare. Nu-i era somn deloc. Discu]ia de la telefon \i pusese
adrenalina \n mi[care. De obicei atât de calm, c` putea fi luat
drept flegmatic, Mel era acum nervos. |i era dor de so]ia lui.
Pentru prima dat` \[i l`s` gândurile s` zboare \napoi spre
aventura aceea de tinere]e, care \ncepuse \n Europa [i care se
\ncheiase cu nunta lor. Fusese un gest cam riscant, \ns` nu
regretase niciodat`. Catherine devenise o american`
adev`rat`. Era o so]ie bun`, tandr`, capabil`, seduc`toare. Era
tot ce-[i putea dori un b`rbat, era mândru de ea [i o iubea [i
acum , dup` atâta timp. Chiar mai mult decât la \nceput.
Treizeci de ani trecuser`. Perioada aceasta din via]a lui
p`rea a[a de \ndepartat`, c` parc` era o alt` lume, \n care el
juca doar rolul unui spectator. |nc` mai era confuz. Dar pe
m`sur` ce gândurile se \ntorceau spre trecut, imaginile
deveneau mai clare, mai detaliate. Acum retr`ia fapte [i ac]iuni
dintr-o lume uitat`. Dintr-o dat` memoria lui b`tea la u[a
trecutului.

|n seara aceea din august 1944, când armata alia]ilor


\ncepuse s` p`trund` \n teritoriu, \n urma b`t`liei pe care o
60 MAGALI

câ[tigase pe coasta francez`, \n iunie, \n fa]` se \ntindea un


drum necunoscut [i vag amenin]`tor. La volanul jeepului s`u,
gândurile tân`rului sergent Mel Garisson r`t`ceau departe. Pe
nea[teptate, o form` uman` ]â[ni \n raza farurilor lui. Trase
tare de volan ca s-o evite, scoase o \njur`tur` [i se opri.
Omul pe care fusese cât pe-aici s`-l zdrobeasc` alerg` spre
portier`. Era o fat` \mbr`cat` \ntr-o salopet` de fermier, cu
p`rul strâns la spate \ntr-o coad` de cal, ]inând \n mân` un
geamant`na[.
„ Iar autostopi[ti!" se gândi Mel iritat de apari]ia acestui
pierde-var`.
– Merg la Paris. Pute]i s` m` lua]i [i pe mine?, \ntreb` ea cu
o voce firav`.
El aproape c` refuz` [i ap`s` pe accelera]ie s` plece, dar
ceva din atitudinea str`inei \l opri.
– Nu circul` nici un autobuz \ntr-acolo, se gr`bi ea s` mai
spun`, [i am f`cut deja cv]iva kilometri pe jos. |n rug`mintea
ei aproape disperat` se sim]ea teama.
Din fericire Mel \i \n]elegea limba. Vorbea bini[or franceza
[i o \n]elegea \nc` [i mai bine. St`tuse doi ani \n Canada,
lucrând la Quebec \n ramura de por]elean din firma tat`lui
s`u [i studiase la universitatea din Laval \nainte s` se \ntoarc`
\n Statele Unite. Fusese chiar abonant la „Paris Match" [i se
ocupase de standurile pentru publica]iile scoase de Clubul de
Carte Francez`.
– A[ fi putut s` dau peste tine, morm`i el \n chip de r`spuns.
N-ar fi trebuit s` sari a[a \n fa]a ma[inii, pe un drum ca `sta.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 61

Ea murmur` ni[te scuze timide, gata s` izbucneasc` \n


plâns. Mel se sim]i dintr-o dat` ru[inat de duritatea lui.
– Bine, urc`, oft` el. Ea se supuse imediat, cu o grab`
speriat`, de parc` i-ar fi fost team` ca nu cumva el s` se
r`zgândeasc` \ntre timp [i s` o lase \n pustietatea aceea, la
c`derea serii.
„ Ai crede c` i-am vorbit foarte dur" se gândi Mel \n sinea
lui, atins de atitudinea ei vizibil descump`nit`. Dup` ce se
a[ez`, ap`s` pe accelera]ie [i jeepul \[i lu` avânt printre
copacii \nal]i. Mel se \ntreba cum s` \nceap` o conversa]ie cu
fiin]a aceasta timid`, f`r` s` o alarmeze [i mai tare. T`cerea
devenise stânjenitoare [i cea care o sparse pân` la urm` fu fata.
– Mul]umesc pentru c` m-a]i luat, zise ea \ncet, pe
jum`tate \ntoars` spre el. Avea o voce dulce, muzical`, cu un
timbru fermec`tor, de[i gâtuit de emo]ie. Mel uit` imediat s`
mai fie ursuz.
„ M` \ntreb de ce e a[a de speriat`", se gândi el confuz.
„Ar`t oare ca un c`pc`un?" {i-i explic` pe un ton mai
\mblânzit:
– E \mpotriva regulilor s` lu`m civili \n ma[inile militare,
dar nu cred c` o s` se \ntâmple ceva dac` le \nc`lc`m o dat`.
N-a[ fi putut s` te las singur` pe drumul `la pustiu [i s` te dea
peste tine vreo ma[in`.
– Mul]umesc, [opti ea. Doamne, ce nervoas` era !
– Nu e nevoie. Doar suntem de aceea[i parte a baricadei, [i
se presupune c` trebuie s` ne ajut`m unii pe al]ii.
Ea oft` adânc, aprobator.
62 MAGALI

– Sunte]i canadian? \ntreb` ea dup` câtva timp.


– Nu, sunt american. {i ad`ug`, glumind. Ai fi vrut s` fiu
canadian?
– O, nu! protest` ea. Se gândi câteva secunde, apoi zise.
Canadieni sau americani, nu conteaz`. Voi o s` ne elibera]i
]ara.
– Asta mi-au spus [i mie, aprob` el distrat.
Jeepul continua s` \nghit` kilometri spre Paris [i Mel se
\ntreba ce s`-i mai spun` acestei fran]uzoaice. Voia s` fie
politicos, dar nu se pricepuse niciodat` prea bine la
conversa]ii m`runte. |i arunc` repede o privire.
Ea se ghemuise \ntr-un col], pe scaun cu palmele
\mpreunate \n poal`, o form` firav` [i \ntunecat` \n
\ntunericul serii. Observ` c` avea profilul regulat, pome]ii
obrajilor \nal]i [i buze hot`râte. Se \ntreba dac` pierduse pe
cineva dintr-ai iei \n r`zboi.
– Nu e glum` r`zboiul `sta, se aventur` el.
– Nu, nu e deloc o glum`.
– S` fii nevoit s` tr`ie[ti f`r` zah`r [i ciocolat`… observ`
el, amintindu-[i instruc]iunile ofi]erului pe când traversau
canalul.
– A trebuit s` ne descurc`m [i f`r` multe alte lucruri. Vocea
ei era aspr`; câteva minute nu mai zise nimic, n`p`dit` de
amintiri triste. Mel sim]i c` trebuie s` pun` cap`t acestei t`ceri
ap`s`toare.
– E cineva din familia ta care lupt` \n Armata de Eliberare
Francez`? se pref`cu el interesat.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 63

– Nu. {i ad`ug` imediat, de team` ca nu cumva r`spunsul


acesta brusc s` nu o desconsidere \n ochii soldatului. Am fost
ocupa]i de nem]i \nainte ca cineva s` se poat` \nrola \n armata
regulat`. Dar unii dintre noi s-au luptat \n felul lor. Glasul \i
tremura [i lui Mel \i fu team` c` o s` \nceap` s` plâng`. Era
foarte stânjenit, emo]ionat [i \n acela[i timp furios pe el
\nsu[i. De ce se complicase inutil luând-o cu el pe str`ina
aceasta sup`r`toare?
Era primul lui contact cu oamenii locului. Ca soldat, avea
tendin]a s`-i considere pe to]i la fel: ni[te civili. De-abia de
câteva zile \ncepuse s` \nve]e cât era de frumos Parisul. |n ziua
aceea se \ntorcea dintr-o misiune scurt` la garnizoana care
fusese recent stabilit` \n zona Rambouillet. Fusese greu s` se
orienteze \n zona aceasta \n care nu mai condusese niciodat`
singur, ajutat numai de-o hart` militar`, care cuprindea
drumurile de centur`. Pe nea[teptate, frân` \n fa]a unui
bistrou de pe marginea [oselei.
– Vrei s` bei ceva? o invit` el. O s` te mai relaxeze.
– O, nu, mul]umesc.
– Nu vrei s` cobori un pic ca s`-]i mai dezmor]e[ti
picioarele?
Ea p`ru dintr-o dat` foarte speriat`.
– Nu, dac` nu v` deranjeaz`, am s` v` a[tept aici.
– Cum dore[ti.
P`rând \nc` [i mai de[irat \n uniforma lui de soldat,
tân`rul s`ri din jeep, intr` \n bar [i se \ntoarse cu un pahar \n
mân`.
64 MAGALI

– Un pahar de [ampanie? o \ntreb` el \ntinzându-i-l. Mi-au


cerut s` pl`tesc pentru toat` sticla, mai zise el pe un ton
oarecum surprins.
– Ea \ncerc` s` refuze, dar el \i puse for]at paharul \n mân`.
– Ei, haide, nu fi timid`. O s`-]i fac` bine.
|n cele din urm` l \[i duse paharul la gur`, lu` o \nghi]itur`
[i se strâmb`.
– Asta nu e [ampanie, zise ea. E vin care \n]eap`, unul
foarte prost.
– Ce fel de vin?
– Unul \n]ep`tor. E un vin care se prepar` la fel ca
[ampania [i arat` la fel ca ea. Dar numai pare.
– Dar am cerut [ampanie! strig` el, scandalizat. {i am pl`tit
pentru [ampanie.
Ea d`du din umeri.
– {i-au \nchipuit c` n-o s` observi diferen]a.
– {i nu s-au \n[elat se \ncrunt` el. {tii, eu nu m` pricep la
vinuri. Acas`, \n Pennsylvania abia dac` bem vreodat` vin, dar
[tim [i noi ce-i aceea [ampanie. Cred c` o s` m` duc s`
cotogenesc pe unul.
Pentru prima oar`, o auzi râzând. Un râs tineresc [i
limpede, care-l lu` prin surprindere [i-l \ncânt`. Brusc, ea
t`cu.
– Vrei s` spui c` acas` la dumneata nu se \ntâmpl` a[a
ceva? \ntreb` ea. El trebui s` se gândeasc`.
– O, cred c` sunt câteva locuri unde pl`te[ti pentru un
Chivas Regal [i prime[ti de fapt ni[te po[irc`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 65

– Vezi? De ce s` te mai \ncurci \n cine [tie ce scandal?


El ridic` din umeri, u[or \ncurcat.
– Ai dreptate, admise el, dar las` c` [i ei or s`-[i primeasc`
paharul \napoi tocmai la pa[tele cailor. {i \ntorcându-se, \l azvârli
cu toat` puterea, h`t departe, apoi se urc` \napoi la volan.
– {i totu[i ]i-a pl`cut , nu-i a[a c` ]i-a pl`cut?
– Ce s`-mi plac`?
– Po[irca.
– }i-am spus c` nu ma pricep la vinuri. B`nuiesc c` m-au
v`zut venind. A[a \i \ntâmpin` compatrio]ii t`i pe…
eliberatori?
– Nu trebuie s` generalizezi, protest` ea tare. Au [i ei
motivele lor. |n primul rând c` nici nu au [ampanie adev`rat`.
|n timpul ocupa]iei se pare c` s-a scurs toat` \n pivni]ele
nem]ilor.
– La asta nu m-am gândit, zise el \nmuiat.
– {i apoi, unele vinuri care \n]eap` la limb` sunt chiar
bune. ~sta nu, dar mai sunt [i altele pe care le po]i g`si u[or.
Incidentul acesta sp`rsese ghea]a [i o f`cuse pe fat` s` se
simt` la largul ei. |ncepur` s` discute despre diverse produse
fran]uze[ti [i despre ce anume ar fi putut Mel s` ia cu el acas`,
\n Statele Unite. Dup` un timp, el \ndr`zni s` o \ntrebe cum o
cheam`.
– Catherine, zise ea dup` un moment de [ov`ial`.
– Pe mine m` cheam` Mel, prescurtare de la Melchior.
Toat` lumea \mi zice a[a. Noi, americanii, avem un fel de
sl`biciune pentru prescurtarea numelor [i pentru porecle.
Mel râse din toat` inima.
66 MAGALI

– Melchior, repet` ea vis`toare. A[a se chema [i unul


dintre magi…
– A[a este. Iat` c` sunt un mag care te poart` pe c`mila lui,
râse el.
Se apropiau de capital` [i periferiile \ncepuser` s` se se
\ntind` \n stânga [i \n dreapta lor. Traversar` o intersec]ie
mare [i se strecurar` printre [iruri de cl`diri \ntunecate. Mel
\ncetini.
– Apropo, unde s` te las, \ntreb` el?
Ea [ov`i un moment.
– P`i… \n centru.
– Ai noroc, exclam` el. Sediul meu e lâng` Versailles, dar
se \ntâmpl` s` am treburi \n ora[ \n seara asta. La hotel Scribe,
\n zona cartierului Madeleine. E aproape de locul \n care
mergi tu?
– Nu [tiu, m`rturisi ea.
– Cum adic` nu [tii, o \ntreb` el repede [i provocator.
– Trebuie s` m` \ntâlnesc cu o prieten`, care o s` m` lase
s` stau cu ea \n apartament [i care o s` m` ajute s`-mi g`sesc
o slujb`. Dar seara nu e acas`.
– {i nu [tii unde s-o cau]i?
– Lucreaz` \ntr-un club de noapte. O, nu-]i face idei
de-astea. Prietena mea nu e genul acela de fat`. E student` la
limbi str`ine [i vrea s` devin` profesor, dar cum nu are prea
mul]i bani e nevoit` s` lucreze ca s` se \ntre]in`. A[a c` \n
timpul vacan]ei st` la garderob`, \n clubul „Boul de pe
acoperi[".
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 67

– „Boul de pe acoperi[ " repet` el \ncet. Ce nume ciudat!


– A[a e moda acum pentru cluburi.
– {i [tii pe unde-[i are s`la[ul boul `sta?
– Bine zis „ s`la[„, aprob` ea. E la etajul [ase al unei cl`diri.
N-ar trebui s` fie vreo problem` s`-l g`sesc. Orice parizian ar
trebui s`-l cunoasc`. E prima oar` când vin la Paris, mai
zise ea.
– {i cum o s` faci? Nu mai circul` nici un mijloc de
transport \n comun la ora asta, \n afara de ciud`]enile astea de
biciclete pe care le v`d prin jur.
– O s` merg pe jos. Sunt obi[nuit`. |n mun]i mergeam [i
zece kilometri.
– Nu se compar` muntele cu Parisul. Mai bine te duc eu
acolo, hot`r\ el. O s` \ntreb`m vreun trec`tor de adres`.
Se aflau pe strada principal` [i Catherine se ar`t` \ngrozit`
de trafic, de toate vehiculele militare care aglomerau
drumurile. Dar insist` s` nu-[i piard` timpul ca s-o conduc`.
– Po]i s`-i spui \nc`p`]ânare tipic nord american`, zise el
cu hotârâre. Te-am adus pân` aici, o s` te duc pân` la cap`t,
pân` la u[a destina]iei.
– E[ti un adev`rat tiran.
– E privilegiul meu regal. Un rege trebuie s` p`streze
aparen]ele.
Opri jeepul \n fa]a unei cafenele [i insist` ca s` se dea jos
[i s` bea ceva cu el. De data asta ea ced` din inim`. P`rea
dezorientat`, confuz` de [irul de evenimente \n care fusese
antrenat`. Intrar` \mpreun` [i se a[ezar` la o mas`. El
68 MAGALI

comand` suc de fructe pentru ea [i se duse la bar s` \ntrebe


de adres`. Mel puse la cale un mic plan cu informa]iile culese
de la barman, care fusese mai mult decât \ncântat s`-l poat`
ajuta pe unul dintre eroii Fran]ei, a[a cum erau v`zu]i solda]ii
americani \n primele s`pt`mâni ale opera]iunii de Eliberare.
– Bun, zise el revenind la mas`. Am stabilit cum facem.
Ea zâmbi palid la apropierea lui. |n lumina vie a cafenelei,
el o v`zu mai bine decât putuse s-o z`reasc` afar`, \n
\ntunericul care se l`sase repede. Pe fa]a ei se citea oboseal` [i
\ncordare. P`rea incredibil de tân`r`, aproape o adolescent`.
De aproape ar`ta de parc` ar fi dep`[it deja limitele rezisten]ei
fizice.. Ochii ei de un albastru intens ar fi fost frumo[i dac`
n-ar fi fost atât de \ncerc`na]i [i umbri]i de atâta triste]e.
Cuprins de un gând nea[teptat, o \ntreb`:
– }i-e foame? Vrei un sandvi[?
Ea cl`tin` din cap, dar expresia din ochii ei spunea
contrariul.
– Ai mâncat ceva pe ziua de azi?, o interog` el sever.
– Nu mai era nimic \n gar`, murmur` ea ca o scuz`. {i
trebuia s` merg mai departe.
– La naiba! |ncepu s` se scotoceasc` prin buzunare, dar nu
g`si decât un pachet de gum` pe care \l vâr\ \napoi cu o
expresie de dezgust, apoi f`cu semn chelnerului.
– Po]i s`-i aduci ceva de mâncare domni[oarei?
– Avem pateu [i ou` tari.
– {i friptur` nu?
Chelnerul se uit` la el, uimit.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 69

– Cred c` [i dumneata visezi cu ochii deschi[i. Friptura e


un lux. Suntem \nc` \n mijlocul r`zboiului, dac` nu [tiai.
– Ba [tiu al naibii de bine, amice, veni sarcastic replica lui
Mel, tr`gându-se de gulerul uniformei.
– O, \mi pare r`u, se scuz` barmanul.
– Dar [ampanie ave]i? \ntreb` Mel.
B`rbatul cl`tin` din cap a p`rere de r`u.
– Nu, azi e „zi uscat`"
– „Zi uscat`" ? f`cu Mel. Barmanul \i explic` faptul c` se
interzicea servirea zilnic` a vinului [i a altor b`uturi
r`coritoare.
– Aha. Regulile, nu-i a[a?
Osp`tarul \l asigur` c` la „ Boul de pe acoperi[" cuplul va
g`si mult` mâncare [i b`utur`.
– Adu ce ai, comand` americanul.
Barmanul plec` zorit [i se \ntoarse imediat cu un platou cu
diverse alimente, pe care-l a[ez` \n fa]a tinerei. Pu]in
stânjenit`, dar lini[tit`, ea se uit` recunosc`toare la tovar`[ul
ei. Era ceva fragil \n fizicul ei, impresie pe care o d`deau [i
pome]ii \nal]i [i pleoapele str`b`tute de firi[oare albastre. Pe
timp de pace, dup` o mas` copioas` [i un somn bun, trebuie
s` fi fost frumoas`, dar oboseala [i starea de \ncordare
permanent` o urâ]ise.
O privi cum mânca. |ncet, \ncet, culoarea \i reveni \n obraji,
asemenea unei flori u[or ofilite care fusese pus` din nou \ntr-o
vaz` plin` cu ap`. Mel se \ntrist`. Faptul c` trupul ei era a[a de
70 MAGALI

slab din cauza lipsei de hran` \l uimi [i-l [oc` \n acela[i timp.
Dar poate c` aspectul ei patetic mai avea [i alte cauze \n afar`
de \nfometare.
– Te sim]i mai bine? \ntreb` el blând când ea d`du farfuria
la o parte, oftând f`r` s` vrea. Mai vrei ceva?
Ea tremura [i ochii i se umpluser` de lacrimi.
– O, nu, mul]umesc! E[ti… e[ti deja prea bun cu mine!
Se \ntoarser` la ma[in`. De data asta o ajut` s` urce. Câteva
minute mai târziu, dup` ce traversar` multe str`du]e
\ntunecate, ale c`ror felinare fuseser` stinse din cauza
inamicului, ajunser` pe strada Penthièvre, unde era localul
„Boul de pe acoperi[ " [i se desp`r]ir`, luând-o fiecare \n
direc]ii diferite. Privind la omule]ul acesta de pripas, firav [i
slab, Mel avu o strângere de inim`.
– Atunci, la revedere, Catherine. |mi pare bine c` te-am
cunoscut.
– {i mie… Vocea ei p`ru c` se stinge . Apoi, dintr-un avânt
care-i porni direct din inim`, strig`: O, Mel \]i sunt atât de
recunosc`toare! {i buza de jos \i tremura de emo]ie.
– Fii mai vesel`, Catherine. {i mult noroc.
– Noroc [i ]ie, Melchior. Vocea ei se frânse. Am s` m` rog
la Dumnezeu s` fii cru]at \n r`zboi. |n`bu[indu-[i un sughi]
de plâns, fata se \ntoarse [i se repezi \n cl`dire.
Capitolul 5

|n mod normal, lucrurile ar fi putut r`mâne aici [i Mel n-ar


mai fi aflat niciodat` nimic despre autostopista misterioas` [i
nelini[tit` pe care o luase \n drum spre Rambouillet. Dar
dup` ce-[i raport` sosirea la baz`, tân`rul Melchior Garrisson
\[i d`du seama c` nu putea s` lase totul s` se termine a[a.
Continua s`-i vad` ochii alba[tri [i tri[ti pe chipul palid,
gura tremurând`, aerul ei disperat, al cuiva care se simte
amenin]at de pericole iminente. Tân`ra fran]uzoaic`
p`trunsese prin armura sufletului s`u [i-i trezise instinctele
cavalere[ti. Era o domni[oar` aflat` la nevoie, iar el era
cavalerul \nz`uat \ntr-o armur` str`lucitoare.
De \ndat` ce fu posibil, f`cu \n a[a fel \ncât s` ajung` la
„Boul de pe acoperi[" . Acolo ar fi putut g`si pe cineva care
s`-i dea ve[ti despre Catherine. Pe la unsprezece seara,
distrac]ia \ncepuse s` fie \n toi.
72 MAGALI

Un portar, \mbr`cat \ntr-o uniform` mai bogat` decât a


unui general de cinci stele, [i cu o atitudine \nc` [i mai plin`
de sine, \l \ntreb`:
– Ave]i mas` rezervat`, c`pitane?
– Nu sunt c`pitan [i vreau numai s` vorbesc cu fata de la
garderob`, mârâi Mel. Portarul abia putu s`-[i st`pâneasc`
nemul]umirea t`cut`. Americanul `sta umblat prin r`zboi,
care zicea c` vorbe[te cu fata de la garderob` nu p`rea s`
merite osteneala. Totu[i, \i ar`t` drumul spre lift.
Mel intr` \n cabina de sticl` a liftului, plin` cu femei
\mbr`cate \n rochii de sear` [i de b`rba]i \n frac. R`zboiul nu
p`rea s` fi afectat via]a de lux a acestor oameni. Când u[a
liftului se deschise la etajul [ase, muzica \i \nv`lui de \ndat`. O
mul]ime de oameni, cei mai mul]i dintre ei \mbr`ca]i \ntr-un
fel de uniform`, \ncepuser` deja s` danseze [i s` bea. Se aflau
acolo ofi]eri [i b`rba]i care f`ceau parte din toate ramurile [i
serviciile armatei, din toate ]`rile aliate. Oricum, limba care
p`rea s` domine era engleza, vorbit` cu un u[or accent
american. Femeile erau toate cuceritoare, radiind de
sentimentul triumf`tor de libertate, excitate de prezen]a
eliberatorilor lor \n uniforme.
Mel se \ntoarse [i se apropie de o tejghea la care trona o
doamn` de vârst` mijlocie, cu p`r grizonant [i ochi de aceea[i
culoare, ajutat` de o adolescent` \mbr`cat` \ntr-o bluz` alb`,
cu un ecuson de serviciu atârnându-i pe sânul stâng. F`când
rapid \n mintea lui ni[te calcule, Mel se adres` fetei, ai c`rei
ochi \ncepur` s` scânteieze când auzi numele Catherinei.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 73

– A, tu e[ti tipul care a adus-o aici acum dou` zile, nu-i a[a?
– Da, adic` vreau s` zic, oui.
– Minunat! |mi pare bine s` te cunosc. Tân`ra \ntinse mâna
peste tejghea [i o scutur` pe-a lui Mel, sub privirile femeii mai
\n vârst`. Catherine va fi bucuroas` s` te vad`, zise ea zâmbind
larg. Vine s` m` ia, a[a c` trebuie s` pice dintr-un moment \n
altul. Termin aici la miezul nop]ii, mai zise ea dup` ce arunc`
o privire spre ceas.
Câ]iva clien]i coborâr` din lift [i se \ndreptar` spre
garderob`.
– Haide, haide, o zori femeia mai \n vârst`. Gr`be[te-te,
Valerie [i ia-le hainele. |n câteva minute o s` fim ocupate pân`
peste cap.
Tonul ei sever \i aminti lui Mel c` era un intrus care o ]inea
pe Valerie din treab`. T`cut, se \ndrept` spre ie[ire,
strecurându-se pe lânga u[`, ca s` fac` loc s` intre clien]ilor
care pl`tiser`. O orchestr` ungureasc` intona o melodie
romantic`, pe care cuplurile se mi[cau vis`toare, \n lumina
slab` a \nc`perii. Capetele se odihneau languros pe umerii
care se \ncovoiau dr`g`stos ca s` le primesc` mai bine, \n timp
ce \n jurul \nc`perii razele de lumin` sclipeau ca ni[te
diamante.
… Amour… amour, suspina solistul \mpreun` cu
orchestra.
– Bun` seara, Melchior, murmur` o voce blând` lâng`
um`rul lui. El se \ntoarse repede [i se trezi \n fa]a Catherinei.
Din copila speriat` care se ivise pe nea[teptate \n fa]a ma[inii
74 MAGALI

cu câteva zile \n urm`, se f`cuse o tân`r` domni[oar`, cu p`rul


prins [ic pe ceaf` [i \mbr`cat` \ntr-o rochie neagr`. P`rea mai
matur`, \ns` ochii ei erau la fel de alba[tri cum [i-i amintea
el… [i tot atât de tri[ti. Când zâmbea, pe fa]a ei trecea din nou
norul acela de team`, de timiditate.
– Cât m` bucur s` te v`d din nou! exclam` el impulsiv.
Ce-ai mai f`cut \n timpul `sta? Apoi, f`r` s`-i dea timp s`
r`spund`, o \ntreb`: ce mai faci, Catherine?
– P`i, dup` cum vezi, mi-am revenit. O expresie de
\ngrijorare \i trecu pe frunte când arunc` o privire \n jur. N-ar
trebui s` stau aici, [opti ea. Am venit numai s-o iau pe Valerie.
– Trebuie s` fie pe-aici un loc unde s` putem vorbi lini[ti]i.
Vino la bar. {i \ncerc` s-o ia de bra], dar ea \[i retrase mâna.
– Nu pot. Nu sunt \mbr`cat` potrivit, murmur` ea.
– {i ce dac`? E un local atât de preten]ios?
Ea \[i \ndrept` privirea spre garderob`.
– Nu vreau s`-i fac probleme prietenei mele. Nu fac parte
din personal aici.
– Dar vreau s`-]i fac cinste cu ceva. Ba da, insist` el când ea
cl`tin` din cap. Atunci unde putem merge?
– A[teapt` pu]in aici.
Se duse spre Valerie care \ntindea bluza ro[ie [i un pumn
de etichete unei femei ro[covane care o \nlocuia, apoi se
\ntoarser` \mpreun` \n locul unde el le a[tepta:
– Pe col], e o cafenea unde mai mergem câteodat` când
ni se schimb` tura. {i mai e deschis la ora asta, anun]`
Valerie.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 75

Fereastra cafenelei era astupat` conform regulamentului,


dar o raz` de lumin` se strecura pe sub u[`. Valerie \[i
conduse prietenii pe sc`rile care urcau din curte [i se trezir`
repede \ntr-o \nc`pere larg`, plin` de fum [i zgomotoas`,
unde oamenii se strânseser` grupuri-grupuri: muzican]i,
dansatori care a[teptau s` \nceap` dansul, func]ionari de la
institu]iile dinprejur care veniser` s`-[i \ntâlneasc`
prietenii.
Era un local foarte „ parizian", iar Mel se sim]i foarte bine,
pentru c` pentru el bistroul acesta f`cea parte din \ns`[i
cultura Fran]ei. Cele dou` tinere comandar` un lichior de
ment` [i el f`cu la fel , de[i fu iar dezam`git c` nu poate
comanda [ampanie. Valerie se \ntâlni cu un prieten mai vechi
din orchestr` [i-i p`r`si, iar Mel [i Catherine se reg`sir` singuri
la masa lor mic`, \n umbr`.
– }i-ai g`sit serviciu? \ntreb` Mel.
– Lucrez ca infirmier` la un spital. Avem mul]i pacien]i,
oameni r`ni]i \n \nc`ier`ri de strad`.
– Nu pare s` fie o munc` demn` s`-]i ridice prea tare
moralul, observ` el.
– E vreme de r`zboi, oft` ea.
– Dar nu pentru mult timp, o asigur` el fericit, plin de
\ncredere [i de optimism. Ea \ndrept` spre el ni[te ochi plini
de recuno[tin]`. El nu va [ti niciodat` ce adusese \n via]a ei,
ce reprezenta pentru ea, lini[te, siguran]`, un val de aer
proasp`t care \i alungase co[marurile, \i risipise disperarea, \i
adusese speran]` \n suflet.
76 MAGALI

– Mel conduse fetele acas`. Valerie avea un apartament de


dou` camere pe strada Francoeur, una dintre str`du]ele
\ntortocheate de pe colina Montmartre.
Tot timpul cât fu cantonat \n Fran]a, Mel \[i petrecu toate
momentele libere cu cele dou` prietene ale lui. Le aduse
mâncare \n plus, ceea ce fu un supliment binevenit \n dieta lor
zilnic`, pentru c` alimentele erau \nc` greu de procurat. Ca
s`-]i cumperi ceva aveai nevoie de cupoane speciale. Când
Mel r`sturn` pe masa lor mic` de buc`t`rie cutii de unt, lapte,
zah`r, cafea, s`pun [i alte obiecte rare f`r` de care fetele
st`tuser` ani \ntregi, ochii lor crescur` mari ca ni[te cepe. Mel
\ncepu s` râd`.
– |n America, b`rba]ii le ofer` iubitelor lor orhidee. Aici
\ns`, lucrurile sunt mai prozaice. Eu v` ofer mâncare ca s` v`
umple]i stomacul.
– E cel mai frumos cadou, \l asigur` serioas` Valerie, care
era o fat` cu un fizic s`n`tos [i c`reia ra]iile severe de mâncare
din timpurile acelea i se p`reau greu de suportat.
|ndat` ce \ncântarea [i delirul care-i cuprinsese pe to]i
dup` eliberare \ncepur` s` se risipeasc` \ncet, \ncet, organele
administrative se organizar` [i via]a \[i urm` cursul \nainte.
Mel reu[i pân` la urm` s` o scoat` din letargia ei pe Catherine,
o invit` des la dans la localul cunoscut [i \n alte cluburi \n care
alia]ii erau bineveni]i. El \[i mai amintea \nc` refrenele care se
fredonau pe str`zile pe jum`tate ascunse \n umbr`, pe care se
strecurau cupluri ]inându-se de mân` [i privindu-se languros.
Besame… Besame mucho… De parc` seara asta ar fi
ultima sau,
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 77

Te a[tept, te a[tept noapte [i zi


Am s` fiu aici, tu [tii,
Nicicând nu te voi p`r`si.
Mel era foarte fericit. Era tân`r [i entuziast , [i fiind din fire
lini[tit [i rezervat, \i invidiase \ntotdeauna pe acei dintre
pritetenii lui care [tiau cum s` le vorbeasc` fetelor. Rela]ia lui
cu Catherine, de[i una platonic`, era prima de orice natur` pe
care o avea cu o femeie.
De când fusese chemat la arme, tot ce-i fusese dat s` vad`
era violen]`. Nu se putuse niciodat` obi[nui cu asta. Fiind
pacifist din fire, se hotârâse s` studieze medicina, a[a c` atunci
când izbucni r`zboiul [i fu nevoit s`-[i \ntrerup` studiile, se
gândi s`-[i \ncerce norocul \n for]ele aeriene. Dar acum sim]ea
c` scrâ[netul bombelor lansate [i distrugerile pe care le
provocau aveau s`-i râmân` ve[nic \ntip`rite \n minte.
Catherine, fata aceasta atât de dulce [i de melancolic`,
putea s`-i aduc` uitarea. Era ca o ploaie binevenit` dup` o
var` canicular`, ca o veste de pace dup` o vreme de r`zboi..
Când compania lui \naint` \n Germania, el o p`str` \n gând
ca pe singura speran]` [i alinare. |i pl`cea s` [tie c` o poate
proteja [i c` atunci când r`zboiul va fi sfâr[it o va duce cu el
\n Pennsylvania [i o va face so]ia lui.

Mel era murdar. Era obosit, \nfometat [i singur, \n mijlocul


unui pluton de vreo treizeci de oameni. Picioarele \l dureau
78 MAGALI

de atâta m`r[`luit \n ghetele strâmte. Nici nu-[i mai aducea


aminte când f`cuse baie ultima dat`; se l`sase p`guba[ s` se
mai b`rbiereasc` dup` ce \ncercase de mai multe ori cu ap`
rece, singura pe care o primeau \n acest scop. El [i camarazii
lui se uitau cu jind la corturile ofi]erillor, unde [tiau c` se afla
ap` cald` pentru b`rbierit.
Era nervos. Toat` lumea era nervoas` \n zilele acelea.
Armata german` se retr`gea \n fa]a trupelor aliate care
\naintau, [i de[i Mel n-ar fi crezut niciodat` c` poate \ncerca
un sentiment asem`n`tor, era ner`bd`tor s` dea ochi cu
du[manul. A[teptarea aceasta \i m`cina nervii [i lui, [i tuturor
celorlal]i din batalion.
Acoperit cu o pelicul` fin` de praf, jeepul ]â[ni \n câmp. Un
caporal tân`r se d`du jos din el. Era foarte tân`r [i nou venit
\n zona de lupt`, judecând dup` mania lui de saluta pe
oricine. Dar pân` [i sold`]elul acesta proasp`t se pr`fuise din
cap pân`-n picioare [i Mel se trezi \ntrebându-se singur dac`
vreunul dintre ei va mai fi vreodat` curat.
– Nu salu]i un subgradat, caporal! \l repezi el, realizând
dintr-o dat` ce face.
– Oh, \mi pare r`u, domnule! se bâlbâi tânârul caporal.
– {i nu-i spui nim`nui „domnule"! Dar era prea târziu.
Caporalul pornise \n direc]ia cortului c`pitanului. Mel oft`.
Ace[ti nou-veni]i \l f`ceau s` se simt` b`trân, mai deprimat
decât devenise pân` atunci din cauza m`celurilor [i a
distrugerilor. Singura lumini]` de la cap`tul tunelului era
Catherine, \ns` cu fiecare zi petrecut` aici sim]ea c` distan]a
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 79

dintre vârstele lor se l`rgea tot mai mult, de parc` ar fi fost un


c`l`tor \n spa]iu care descoperea la \ntoarcerea acas` c`
trecuser` cinci sute de ani de la plecarea lui. Oricât de scurt ar
fi fost prevestit acest r`zboi, lui i se p`rea o ve[nicie.
C`pitanul p`[i afar` din cort.
– Fulgerul Zece! ordon` secundul lui [i toat` lumea din
tab`r` fu imediat \n pozi]ia de drep]i.
– Comandan]ii de divizie [i de pluton s` vin` \n cortul
meu, ordon` c`pitanul cu o voce calm`, dar care p`trunse
pân` \n ultimul ungher al a[ez`rii. Cât`va vreme mai \ncolo,
când cei chema]i se \ntoarser`, se sim]i \n pasul lor ceva
mai mult` vioiciune. Du[manul fusese z`rit de cealalt` parte
a a platoului de verdea]` \n care-[i a[ezaser` tab`ra, la
numai un kilometru [i jum`tate mai departe. Dou`
plutoane fuseser` desemnate s` se strecoare [i s`-i
surprind` pe nem]i printr-o mi[care de cle[te, [i unul dintre
acestea era plutonul lui Mel.
|n timp ce oamenii lui se aliniau pentru a primi
instruc]iuni, Mel sim]i cum \i trec furnic`turi prin stomac, ca
de fiecare dat` \nainte de o ciocnire, [i \ncerc` s` le ignore.
Poate c` mai marii lui lui [tiau ce importan]` avea \nc`ierarea
aceasta \n „marele tablou" al r`zboiului, dar el se sim]ea
aproape \ntotdeauna ca un pion pe o tabl` de [ah
monumental`, pe care era mutat de ici-colo, tr`gând \ntr-un
grup de oameni, retr`gându-se din fa]a altora, f`r` s` \n]eleag`
de fapt ce se \ntâmpl` sau \n ce m`sur` ac]iunile lui ajut` la
câ[tigarea r`zboiului.
80 MAGALI

Cu un glas scurt [i t`ios, pe care de-abia [i-l recunoscu,


Mel d`du ordin oamenilor din subordinea lui. Pe când to]i \[i
ridicau armele [i \nc`rc`turile de jos, cineva trecu prin fa]a lui
[i-i strecur` o scrisoare \n mân`. El arunc` o privire la scrisul
de mân`, \l rcunoscu pe al lui Catherine [i stecur` scrisoarea
\n buzunarul de la piept. Mai târziu, când du[manul va fi fost
pus pe fug`, iar alia]ii vor fi \naintat cu \nc` un kilometru [i
jum`tate, se va bucura de con]inutul scrisorii, jinduind la o
baie sau la un ras.{i \n noaptea aceea \[i va imagina c` st`
culcat` lâng` el \n sacul lui de dormit [i p`rul ei negru [i
moale se r`sfir` pe um`rul lui [i pe piept…
Ajunser` \n punctul „ Baker" cu cincisprezece minute mai
devreme [i trebuir` s` a[tepte ca [i cel`lalt pluton s` fie pe
pozi]ii ca s` lanseze \mpreun` atacul. Fur` cele mai lungi
cincisprezece minute din via]a lui Mel. La fiecare secund` ar fi
b`tut cu mâna peste buzunar ca s` se asigure c` pre]ioasa
scrisoare era \nc` acolo [i c` nu c`zuse \n timp ce el [i oamenii
lui se târâser` pe burt` pe câmpul din urma lor. Noaptea era
\ntunecat` [i absolut nemi[cat`, a[a cum \[i poate \nchipui
cineva c` arat` un cimitir la miezul nop]ii. Treizeci de oameni
st`teau ghemui]i \n iarba \nalta din spatele lui, [i nici un
fo[net, nici un gest nervos, nici m`car o respira]ie zgomotoas`
nu tulbura aceast` t`cere.
Cu mâinile \n]epenite pe ceas, Mel \[i umezi repede buzele
[i \ncerc` s` observe atent \mprejurimile prin noaptea deas`.
Nimic. Nu aveau nici cea mai mic` posibilitate de a vedea ce
se \ntâmpl` acolo. Poate c` plutonul A fusese \ntârziat, sau
poate c` du[manul \l \nconjura chair \n clipa aceea…
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 81

Secundele tic`iau infinit de greu. Brusc, undeva \n stânga


lor, pocnitura unui pistol sparse t`cerea.
– Dom'sergent! [uier` caporalul. Ce crede]i de asta?
– Nu [tiu, stai jos, [u[oti Mel cu glas gros. Gândurile lui
\ncepuser` s` alerge. Cel`lalt pluton putea fi c`zut \ntr-o
capcan` [i \n cazul acesta el trebuia s`-[i conduc` oamenii
prin foc [i s`-l sprijine. Sau poate c` \ncepuse atacul prea
devreme [i \n cazul acesta plutonul lui ar fi trebuit s` alerge
repede peste deal [i s`-l \nconjoare pe inamic din partea
opus`.
Dar ceva \i spunea c` nu e bine. |mpu[c`tura care se auzise
trebuia s` fi venit dintr-un punct de deasupra lor dac` ar fi
\nceput deja asaltul. |ntro frac]iune de secund` Mel se hot`r\
[i se \ntoarse spre caporal.
– Ia oamenii [i du-te spre plutonul A dinspre partea
dreapt`. O s`-i ajut`m s` se \ntoarc`.
– |n]eles, dom'sergent! Aproape imediat, fâ[âitul a treizeci
de oameni târându-se prin iarba \nalt` abia dac` se f`cu auzit.
Dintr-o dat`, nu mai avea nici o importan]` c` era murdar
sau obosit. Mel sim]i cum adrenalina \i pulseaz` prin vine [i
cum sim]urile i se ascut la maximum.|n sfâr[it, aveau s` se
bat`! Se terminase cu jocul de-a v-a]i ascunselea pe dup`
copaci ori prin \ntuneric..
Instinctele lui Mel nu d`duser` gre[. Când ajunser` \n
punctul Alpha, situa]ia era serioas`. Plutonul A fusese
\nconjurat din dou` p`r]i, \mpins \n spate [i suferise deja
câteva r`ni. |n lumina stranie a armelor care pocneau, Mel \[i
82 MAGALI

putea imagina formele inerte ale solda]ilor \mpr`[tia]i prin


iarb` ca ni[te oi. Imagina]ia [i memoria \l ajutau s` vizualizeze
mental ceea ce nu se vedea prin \ntuneric, sângele care
]â[nea, chipurile \nghe]ate de spaim` [i ochii largi [i fic[i.
Sosirea plutonului lui Mel schimb` situa]ia tactic` a
câmpului de b`taie. Acum, jum`tate din for]ele inamicului
erau prinse din dou` p`r]i. Perseveren]i, americanii
bombardau f`r` \ncetare tufi[urile \n care se ascundeau
nem]ii; asamblaser` un tun portabil [i aruncau proiectile grele
\n plato[ele de fier ale tancurilor inamice. Printre detun`ri,
gemete de durere sau strig`te de victorie puteau fi auzite.
Mel se hot`r\ s` se mute mai \n fa]` ca s` vad` mai bine
cum decurge situa]ia. Se târa pe p`mântul accidentat, când
sim]i o ridic`tur` mai moale [i mai mare decât celelalte.
|ntinse mâna spre buzunar [i scoase o brichet` la lumina
c`reia z`ri chipul lipsit de via]` al sergentului care comandase
plutonul B. Omul fusese prieten bun cu Mel. M`r[`luiser`
\mpreun` din Normandia, Mel luase mereu de la el câte o
]igar` [i acestala rândul lui \mprumutase cinci dolari de la
Mel. {i uite c` acum…
Ochii i se \nce]o[ar` [i f`lcile i se \ncle[tar` \ntr-un tremur
convulsiv. Mel stinse bricheta [i o vâr\ \n acela[i buzunar \n
care avea scrisoarea de la Catherine. |ntr-un anume fel,
atingerea acelei scrisori \l f`cu s`-[i revin` [i s` reg`seasc` \n
el \ncrederea \n lumea care tr`ia \n afara acestui iad creat de
oamenii \n[i[i, un iad \n care se zb`tea acum. Scrisoarea
aceasta \i salv` via]a \n noaptea aceea, de[i el n-ar fi
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 83

recunoscut-o niciodat` dup` aceea. Numai gândul c` ea \l


a[tepta undeva departe de acolo, \l ajut` s` nu-[i verse tot
stomacul afar`. Reu[i s`-l repereze pe caporalul care dusese
plutonul mai departe când sergentul „d`duse col]ul", cum se
spune printre ei, [i lu` comanda ambelor plutoane, ordonând
plutonului A, care era cel mai afectat, s` se retrag` imediat, \n
timp ce grupul cel`lalt de oameni \l acoperea. Când deveni
evident faptul c` du[manul era preg`tit s` reziste mai mult
timp decât ei, d`du ordin [i oamenilor s`i s` se retrag`. Dac`
n-ar fi fost cineva la care s` se \ntoarc`, Mel ar fi fost tentat s`
fac` fapte eroice \n noaptea aceea.
Pe când se \ntorceau to]i spre tab`r`, caporalul \i f`cu lui
Mel o prezentare rapid` a celor \ntâmplate. Avuseser` mare
noroc, dup` câte se v`zuse. Nu fusese nimeni r`nit \n
plutonul B.
Soarele r`s`rea sus pe cer când solda]ii se aliniau \n fa]a
cortului c`pitanului, un grup de oameni extenua]i [i scârbi]i.
Fuseser` indu[i \n eroare printr-o informa]ie fals` [i surprin[i
de o for]` superioar`. Numai obiceiul c`pitanului de a trimite
de dou` ori mai mul]i oameni decât era necesar salvase via]a
acelora care se mai \ntorseser`. Era \nc` un exemplu, printre
atâtea altele la care participase Mel, despre felul \n care se
luau decizii [i se pierdeau inutil vie]i omene[ti \n r`zboiul
acesta sângeros. Lui Mel \i reveni o medalie, de parc` ar fi dat
vreun ban pe ea!
Capitolul 6

B`rbatul de la telefon era de \n`l]ime medie [i oarecum


gras, dup` treizeci de ani de via]` sedentar`. Transpira din
abunden]`. Era dup`-amiaz`, venise ora s` \nchid` magazinul
de bijuterii ca s`-[i ia masa copioas` [i, dac` ar fi fost un
telefon normal, ar fi a[teptat s` ajung` la el \n apartament ,
acolo unde nu risca s` fie deranjat de vreun ultim client al
zilei. Dar acesta nu era un telefon obi[nuit [i de bun` seam`
c` n-ar fi vrut ca nevast`-sa s` trag` cu urechea la el.
Telefonul sun` de vreo [ase ori [i tocmai se preg`tea s`
\nchid` când auzi vocea familiar` filtrat` prin receptor:
– Alo?
– Meyerink? \ntreb` el repede.
La cap`tul cel`lalt al firului, cel chemat Meyerink \[i drese
ostentativ glasul zicând:
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 85

– |mi pare r`u, dar cred c` a]i gre[it num`rul, domnule.


Aici este re[edin]a Duvalle.
– Bine, atunci, Duvalle! Sunt Reschler! Avem…
– Nu [tiu pe nimeni cu numele `sta, veni r`spunsul.
– Rizeau, nebunule ce e[ti! Avem o problem`! Femeia aia,
Planay, s-a \ntors [i cred c` m-a recunoscut!
– Nu se poate! se r`sti Duvalle. Au trecut mai bine de
treizeci de ani. Poate n-ai v`zut bine.
– Ba nu, bag mâna \n foc c` a fost ea. Anii n-au schimbat-o
prea mult.
– {i te-a v`zut de-aproape?
– Da, s-a uitat la mine cam cincisprezece secunde.
Bijutierul cel rotofei se [terse pe frunte, apoi \[i vâr\ batista la
loc \n buzunar. La cel`lalt cap`t al telefonului era lini[te.. Ei,
ce-o s` facem acum? se pi]ig`i el. {tie c` am fost to]i aresta]i
de solda]i. Dac` e s` m` fi recunoscut, probabil c` [i-a pus
\ntrebarea de ce n-am fost \mpu[cat o dat` cu ceilal]i, [i dac`
are deja [i celelalte r`spunsuri…
– Nu te flata singur, Rizeau, [uier` cel`lalt b`rbat. Spre
deosebire de Planay, tu te-ai schimbat bini[or. {i nu cred c`
are cel`lalte r`spunsuri, ]inând cont de faptul c` a \ntins-o cu
prietenii ei imediat dup` raid. Deocamdat` nu facem nimic.
Vocea era plat` [i plin` de cruzime, f`cându-l pe cel`lalt s`-[i
imagineze omul cu care st`tea de vorb`, o fa]` lunguia]` [i
scobit`, cu ochi scânteietori [i buze sub]iri.
– Dar nu pot s` stau cu mâinile \n sân \n magazin [i s`
a[tept s` se \ntâmple ceva, protest` cel`lalt. Duvalle oft`.
86 MAGALI

– {i ce crezi c` po]i s` faci de unul singur?


– S` fac ceva, orice. Am urm`rit-o pân` la hotel.
– La care hotel?
Rizeau \i spuse numele [i o speran]` fals` \i n`v`li \n suflet.
Poate c` Meyerink-Duvalle pl`nuia s` fac` ceva ca s` le
p`streze secretul, dar nu voia s`-l implice [i pe Rizeau.
Aproape imediat \ncepu s` respire mai \n largul lui… Se
compl`cuse \ntotdeauna \n rolul de subordonat, mul]umit
c`-l poate l`sa pe Duvalle s` ia toate deciziile [i s` dea
ordinele. {i de[i stabiliser` s` nu ia niciodat` leg`tura unul cu
cel`lalt, nici pân` atunci bijutierul nu [tia ce rang avusese
Meyerink \n armata german`.
– Ai de gând s-o elimini? \ntreb` el vesel.
– Am de gând s-o descurajez s` mai mearg` pe drumul
`sta, scuip` r`spunsul Meyerink-Duvalle, \nainte de a \nchide.

La auzul soneriei telefonului, Catherine se repezi afar` din


baie, [tergându-se \nc` pe mâini cu un prosop. Presim]ea c` o
pa[te o mare primejdie.
– Madame, cineva dore[te s` v` vad`, zise recep]ionerul.
Catherine arunc` o privire la valiza \n care \ngr`m`dise câteva
obiecte de lenjerie [i se opri s` \nghit`, \nainte s` \ntrebe:
– Cine e?
Dup` o conversa]ie care se auzea \n fundal cu vizitatorul,
recep]ionerul r`spunse:
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 87

– Domnul Marc Bessiers.


Inima ei \ncepu s` o ia la galop. Gura i se usc` [i stomcul i
se strânse la gândul c` avea s`-l vad` din nou pe b`iatul acela
pe care-l l`sase acum câteva ore lâng` patul lui Vicky. }inând
receptorul lâng` ureche, \ncepu s` respire aerul de parc` era
gata s` se \nece. |n momentul urm`tor, alt` voce se auzi \n
locul angajatului de la hotel.
– Pot s` vin sus? \ntreb` el politicos.
– Nu, nu, cobor eu, r`spunse ea repede. A[teapt`-m` \n
hol.
Catherine \nchise aproape instantaneu [i \ncepu s` se
plimbe prin camer`, ap`sându-[i tâmplele cu ambele mâini.
Arunc` \n jur o pivire distrat`. Ce voia de la ea? Cu numai
câteva momente \n urm`, Vicky sunase ca s` o \ntrebe cum se
mai simte. Ea \i r`spunsese c` se sim]ea bine, doar c` era
foarte obosit` [i c` se va duce la culcare devreme. |i spusese
c` Mel era \n drum spre ele [i Vicky \[i manifestase v`dit
bucuria. Atunci de ce l-a mai trimis pe Marc?
Respir` adânc de câteva ori, for]ându-se s` se calmeze [i se
str`dui din r`sputeri s`-[i controleze gesturile nervoase. Buza
de jos i se zb`tea, dar \ncepu s` numere pân` la zece…
cincisprezece… dou`zeci… [i tremurul se mai potoli.
N-avea cum s` evite \ntânirea asta. Trebuia s` coboare [i s`
se vad` cu el. Când u[a liftului se d`du \n l`turi, nu-l z`ri de
la \nceput [i Catherine sper` o clip` nebune[te ca Marc s` se
fi r`zgândit [i s` fi plecat. Dar nu, era acolo, [i desprinzându-se
din mul]ime venea spre ea, zâmbitor [i relaxat.
88 MAGALI

– V` rog s` m` scuza]i c` v` deranjez, dar Vicky m-a f`cut


s` promit c` am s` trec pe aici s` m` asigur c` oboseala
dumneavoastr` nu e un motiv serios de \ngrijorare. Plecarea
dumneavoastr` brusc` a \ngrijorat-o.
– Nu are de ce, se auzi Catherine r`spunzând pe un ton
neutru. C`l`toria cu avionul a fost lung` [i obositoare, atâta
tot. |[i lu` privirea de la el [i p`ru absorbit` de viermuiala
oamenilor care ie[eau [i intrau \n hol. De fapt, se sim]ea
\mpietrit` [i-i era fric`.
– Pot s` v` ofer ceva de b`ut, o \ntreb` el cordial. Ceva de
la bar?
– O, nu, r`spunse ea repede. Nu vreau nimic, mul]umesc.
Ochii lui c`utar` ner`bd`tori un col]i[or mai retras. |n cele
din urm` el ar`t` spre \nc`perea mic` de al`turi.
– N-a]i vrea s` lua]i loc pentru câteva momente s` ne
cunoa[tem un pic mai bine? se aventur` el cu un zâmbet timid.
{tia zâmbetul acesta, numai c` pe fa]a lui Philippe ar`ta
altfel, mai \ncrez`tor, mai cinic. |ncerc` s` se eschiveze, dar de
pe buze nu-i ie[i nici un sunet. De ce venise oare, de ce nu
g`sise o scuz` mai devreme?
|l urm` \n trans` \n salonul gol. Acolo se a[ezar` \ntr-un
col], lâng` o lamp` de curent electric…
– Ne a[ez`m aici? \ntreb` el politicos. Ea \ncuviin]` cu un
semn iar el \i trase scaunul s` se a[eze.
Un chelner se ivi ca din p`mânt . Marc se \ntoarse
binevoitor spre Catherine [i o \ntreb` dac` voia s` bea un
porto sau un whisky.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 89

– Nu, mul]umesc. }i-am spus c` nu vreau nimic, replic` ea sec.


Marc murmur` câteva fraze chelnerului care se \nclin` [i
disp`ru. Apoi tân`rul se \ntoarse din nou spre Catherine.
– Mi-e team` ca aceast` abordare s` nu s` v` deranjeze,
\ncepu el pe un ton de scuz`, dar am neap`rat` nevoie s` v`
vorbesc…
Catherine p`ru s` nu-l asculte, pierdut` \n contemplarea
covorului elegant care ducea spre recep]ie. |ncremenit` ca o
statuie \n scaunul ei, a[tepta s` aud` acel ceva f`r` nume. Era
con[tient` c` vocea tân`rului din fa]a ei aproape se stinsese
spre sfâr[itul frazei. Probabil c` el era surprins de t`cerea ei
ciudat` [i era ne\ndoielnic c` sim]ea ostilitatea care o \nso]ea.
Privind-o cu nelini[te, el se r`suci \n scaun.
– N-a[ vrea s` crede]i, \ncepu el din nou, c` eu… vreau s`
spun c`…Vicky [i cu mine am…
– Te rog, \l \ntrerupse ea cu r`ceal`, Vicky mi-a spus deja
toto ce era de spus la capitolul acesta [i a[ prefera s` nu mai
deschidem acest subiect.
Dintr-o dat` el \ntreb`, cu glas tremurat de emo]ie:
– Sunte]i sigur` c` nu vre]i s` fi]i \mpotriva noastr`?
– |n leg`tur` cu ce?
– Cu planurile noastre, zise el oarecum descump`nit.
– Sunt cam premature. Hai s` nu mai vorbim despre a[a
ceva, \n regul`?
– Dar trebuie s` vorbim, se gr`bi el s` adauge. Eu [i Vicky
ne iubim. Avem de gând s` ne c`s`torim.
De[i declara]ia lui n-o lua pe nea[teptate, Catherine p`li.
90 MAGALI

– Vicky e prea tân`r` s` fac` asemenea planuri, protest` ea


cu ochii plini de \ngrijorare.
– {i totu[i, are inten]ia aceasta.
Dorind din tot sufletul s` g`seasc` argumentul care s-o
conving`, Marc ad`ug`: Vicky [tie foarte bine ce face, e o fat`
cu picioarele pe p`mânt.
Doar n-o s` se apuce s`-mi caracterizeze acum propria
fiic`, se gândi ea. {i ad`ug` pe un ton t`ios:
– Ascult`. Vicky a venit pentru prima dat` \n Europa. |n
momentul acesta e mult prea entuziasmat` [i tulburat` de
toate lucrurile nea[teptate care i s-au \ntâmplat. Are nevoie de
gândire, are nevoie s` se adune, e mai bine s` se \ntoarc`
acas` \n State. La urma urmelor…
Chipul lui Marc se \ntunec` [i o expresie de iritate [i de
nelini[te i se citi \n ochii c`prui.
– Nu cred c` ar trebui s` lua]i lucrurile a[a de u[or,
doamn`. De fapt, v` cer binecuvântarea [i Vicky a fost de
acord cu asta.
– Adic`, vrei s` spui c` Vicky [tie de ce e[ti aici? \ntreb` ea
tare.
– Da.
De parc` fiica ei avea nevoie de un intermediar ca s` stea
de vorb` cu ea, spumeg` Catherine \n sinea ei.
– Ei bine, eu [i Vicky am stat de vorb` cu numai câteva
minute \n urm`, replic` ea rece, [i \n cuvintele ei nu a fost
nimic decisiv, nimic care s` nu suporte amânare.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 91

– Prin cuvintele ei a[tepta o explica]ie din partea


dumneavoastr`. Când a]i plecat p`rea]i foarte sup`rat` [i
Vicky a fost foarte afectat`, pentru c` ceea ce v-a spus este de
o importan]` capital` pentru amândoi.
A[teptând reac]ia ei, el \i studie chipul cu o intensitate care
o jena. {i cum ea \ntârzia s` r`spund`, ad`ug`:
– Am avut o discu]ie lung` dup` ce a]i plecat. Vicky este
foarte \ngrijorat`. Voia s` fie sigur` c` a]i \n]eles cât de
serioas` este rela]ia noastr`. Trebuie s` [tim amândoi la ce
vor duce \n viitorul apropiat planurile pe care ni le-am
f`cut.
Vocea lui era hot`rât`, melodioas` [i conving`toare…
Catherine putea s` aud` o alt` voce spunând pe acela[i ton:
„Catherine, vrei te rog s` fii serioas` când \]i vorbesc? Te
iubesc [i tu \mi apar]ii". Asta fusese cu mult timp \n urm`.
Acum vocea aceasta i se adresa pe acela[i ton autoritar, pe
acela[i ton imperativ.
Marc se r`suci pe scaun. Scoase un pachet de ]ig`ri [i \l
arunc` pe mas`, nervos.
– Fuma]i?
– Nu, mul]umesc.
|ndr`zni s` se uite spre fa]a lui, o fa]` care pân` ieri \i era
complet str`in` [i care acum \i devenise la fel de familiar` ca
propria ei proiec]ie \n oglind`.
– Te-ai gândit vreodat` la ceea ce ar \nsemna pentru Vicky
s` fie smuls` de lâng` familia ei?
92 MAGALI

– Smuls` de lâng` familia ei? exclam` el. Dar ce vre]i s`


spune]i cu asta? De ce s-ar smulge Vicky de lâng` dumneavoastr`
c`s`torindu-se cu mine? E pur [i simplu ridicol!
Catherine \[i mu[c` buzele. Nu era acum timpul s` se
lanseze \n explica]ii. Un singur cuvânt, [i furtuna ar fi fost de
nest`vilit. O [tia pe Vicky o fat` impresionabil`, generoas` [i
\nc`p`]ânat` pân` la Dumnezeu. Cine [tie la ce ar fi condus-o
refuzul mamei ei. Pân` acum n-a existat nici un conflict serios
\ntre ele. Mama [i fiica se iubeau [i se \n]elegeau reciproc, [i
totu[i nu o dat` \[i exprimase Vicky puncte de vedere diferite
de ale ei, despre religie, de exemplu, fapt ce ulterior generase
discu]ii aprinse \ntre ele.
Catherine se sim]i cuprins` de panic`. Marc o privea
perplex [i efortul de a \n]elege se citea pe chipul lui, dându-i
expresiei fe]ei o anumit` duritate , pe care ea o cuno[tea prea
bine.
– Ceea ce vreau s` spun, sus]inu ea, este c` o leg`tur`
\ntre dumneata [i fiica mea \nseamn` de fapt separarea de
p`rin]iie ei. Viitorul lui Vicky e \n America, nu aici.
El izbucni \ntr-un râs zgomotos, de parc` tocmai ar fi auzit
o glum` bun`.
– Doamn` Garisson! Dar [ti]i foarte bine c` \n zilele
noastre nu mai sunt obstacole de acest gen. America se afl` la
mai pu]in de [ase ore de zbor de Paris. O c`l`torie la
Pittsburgh va fi acela[i lucru ca de la Paris la Marsilia. Nu,
mi-e teama c` nu pot accepta acest argument [i cred c` [i
Vicky va avea un cuvânt de spus.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 93

Pozi]ia lui de aliat al lui Vicky \mpotiva ei, \ntr-o lupt` ale
c`rei demarca]ii p`reau deja stabilite, fu pic`tura care umplu
paharul.
– A[ prefera s-o aud de pe buzele lui Vicky, zise ea sec.
– |mi cer scuze daca am fost prea categoric, f`cu el confuz.
Am vrut numai s` v` câ[tig de partea mea, de partea noastr`,
a amândurora. Vicky mi-a spus cât de apropiate sunte]i [i cât
de mult ]ine la p`rerea dumneavoastr`. Nu m` a[teptam s` v`
g`sesc atât de reticent`, remarc` el cl`tinând din cap [i trebuie
s` recunosc c` acest lucru m` pune \n \ncurc`tur`.
– Dar nu sunt reticent`.
– Nu?
– Nu, sunt ostil`.
– Ostil`? Dar de ce?
– Cred c` ]i-am dat deja destule explica]ii, spuse ea t`ios.
– Distan]a dintre ]`rile noastre? Teama c` a[ putea-o lua pe
Vicky de lâng` p`rin]ii ei, articul` el sufocându-se de
indignare. Ei bine, nu sunt de acord. Adic` eu nu v`d
lucrurile ca dumneavoastr`..
– E dreptul t`u. Iar al meu este s`-mi ap`r fiica de ni[te
situa]ii pe care mâine ar putea s` le regrete. Catherine se
ridic` brusc, dând astfel semnalul c`, \n ceea ce o privea,
discu]ia luase sf`r[it. B`iatul fu \n picioare \ntr-o secund`,
ro[u de indignare [i de furie. Când vorbi, vocea \i era aspr`,
tr`dând furtuna care \l r`scolea \n interior.
– Pur [i simplu nu m-a[ fi a[teptat la o asemenea primire,
mai ales c` m` gândeam…
94 MAGALI

Catherine cl`tin` din cap, nervoas`. La ce se a[tepta? C` va


sta cu mâinile \n sân [i va accepta ca el s` intre \n via]a ei, \n
via]a lor, el, fiul lui Philippe?
– Sper c` nu acesta a fost ultimul dumneavoastr` cuvânt,
r`sun` vocea amar` [i dezam`git` a lui Marc Bessiers. Ea se
\ntoarse pe câlcâie ca s` se afle fa]` \n fa]` cu el.
– Ba mi-e teama c` da, rosti \ncet.
Atunci vocea aceea, sem`nând atât de mult cu celalat`, care
[tiuse atât de bine s` mângâie, s` comande [i s` mint`, vocea
r`sun` prevestitor:
– |n cazul acesta doamn` Garrisson, mi-e team` c` o s` v`
da]i seama curând c` Vicky nu e de aceea[i p`rere cu
dumneavoastr`.
– |ncerci s` m` [antajezi? [uier` Catherine sim]ind
amenintarea subtil` din cuvintele lui. Chipul lui Marc se
\nro[ise de furie, \[i pierduse mult din \ncredere [i mai ales
din veselia de mai \nainte. Ochii lor se \ntâlnir` [i \n ei
Catherine citi uluire [i necaz.
– {ti]i ceva, rosti el moale, iubirea e un sentiment tenace,
iar eu [i Vicky ne iubim. Ea f`cu o mi[care cu mâna, de parc`
ar fi vrut s` m`ture acest argument. Aceasta \nseamn`,
continu` el, c` vom lupta s` ne ap`r`m dreptul de a iubi.
– Iubirea voastr` e sortit` e[ecului, replic` ea ascu]it, parc`
scoas` din min]i dintr-o dat`, [i se repezi spre lift. E o iubire
imposibil`! Imposibil`, nu \n]elegi!? Voia s` fug`, voia s` se
ascund`, ca o proscris`. O dat` ajuns` \n camera ei se arunc`
\n pat [i \ncepu s` plâng`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 95

La ora unu [i dou`zeci de minute, avionul lui Mel Garisson


ateriza pe aeroportul aflat la treizeci [i cinci de kilometri de
Grenoble. O or` mai târziu, când intra \n hotelul la care se
cazase Catherine, Mel fu surprins de cât era de ner`bd`tor s`
o vad` din nou. Se desp`r]iser` de numai dou` zile [i-i era
deja dor de ea. {i apoi, c`l`toria \ncoace \i trezise amintirea
primei lor \ntâlniri. Gândul acesta parc` \l \nvigora [i-l f`cea se
se simt` mai tân`r.
Func]ionarul de la recep]ie \l \ntâmpin` zâmbind:
_ A, domnul Garisson, pofti]i, v` a[teptam. Ne-a spus
doamna c` o s` veni]i. Se \ntoarse spre raftul din spatele lui [i
scoase o cheie [i un plic: Camera cu num`rul 121. Iat` cheia.
Ave]i [i un mesaj.
Mel \ntinse mâna spre ele [i \ntreb`:
– So]ia mea e \n camera?
– Nu, domnule. Doamna a plecat.
Mel se \ncrunt`. A plecat? Vre]i s` spune]i c` a ie[it un pic.
– Ba nu, a plecat, \nt`ri recep]ionerul.
– Dar unde?
Func]ionarul ridic` din umeri.
_ Nu [tiu, domnule. {i ar`t` spre plicul din mâna lui Mel.
Poate c` doaman Garisson a l`sat scris \n mesaj.
– Ave]i dreptate. Probabil c` scrie aici. Mel l`s` jos servieta
[i rupse marginea plicului. |n`untru era o foaie de hârtie cu
96 MAGALI

scrisul Catherinei. Mel lu` din nou servieta [i se uit` spre un


loc mai lini[tit \n care s` citeasc` \n lini[te scrisoarea: „ Dragul
meu, iart`-ma c` nu sunt acolo ca s` te \ntâmpin. Am
probleme serioase [i nu vreau s` te amestec [i pe tine."

Probleme serioase? Propozi]ia asta \i f`cu s`-i tresalte


inima. Cu umerii u[or adu[i \nainte, Mel citi mai departe, din
ce \n ce mai preocupat.: „ Numai eu pot s` mi le rezolv de
aceea te rog, dragul meu s` nu te superi [i s` m` \n]elegi.
Vreau s` o duci acas` pe Vicky cât mai repede cu putin]`.
Chiar \n dup`-amiaza aceasta i se va scoate ghipsul a[a c`
pute]i prinde cursa de sear`. Am s`-]i explic acas` totul. Tot ce
\]i cer e s` ai \ncredere \n mine. Cel mai important este ca fiica
noastr` s` ias` de sub influen]a unor oameni din afar`. Dragul
meu Mel, o s` fim din nou \mpreun` cât de repede \mi va sta
\n putin]`. Nu te \ngrijora. Te iubesc."
Mel trebui s` citeasc` de dou` ori con]inutul acestei
scrisori s` p`trund` cu adev`rat sensul cuvintelor [i ca s`
realizeze cât de mult era afectat de plecarea nea[teptat` a
Catherinei. Tonul scrisorii ei \l intrig` [i-l deranj` \n egal`
m`sur`. Nu-i st`tea \n fire Catherinei. Era o femeie deschis`,
vesel`, fericit`, f`r` complica]ii misterioase.
Camera pe care o rezervase ea era rece [i impersonal`, ca
toate camerele de hotel. Rafturile erau goale. |[i luase toate
lucrurile cu ea, de[i urma parfumului ei \nc` mai plutea prin
\nc`pere. Ridic` receptorul [i form` num`rul de la recep]ie.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 97

– La ce or` a plecat doamna Garisson?


– La [ase diminea]a.
– {ti]i cumva \n ce direc]ie a luat-o?
– Nu, domnule. Dar o s`-l \ntreb pe portar.
Când recep]ionerul se \ntoarse câteva momente mai târziu,
r`spunsul lui fu negativ: Doamna Garisson a luat taxiul spre
gar`, nu [tiu exact \n ce direc]ie. Pot s` v` mai ajut cu ceva?
– Nu, mul]umesc, oft` Mel.
A[adar, Catherine disp`ruse f`r` urm`. Mel \ncerc` s`-[i
reprime sentimentul de nelini[te [i se \ndrept` spre clinica
unde era internat` Vicky. Poate ea avea vreo idee despre
plecarea mamei ei. Domnul Garisson era un b`rbat practic, cu
capul pe umeri, de aceea comportamenul nea[teptat al so]iei
lui \l luase complet prin surprindere. {i totu[i, nici un gând de
gelozie nu-i trecu prin minte. |[i adora so]ia [i prin urmare
avea \ncredere deplin` \n ea.
Capitolul 7

Catherine conducea cu aten]ie micul Fiat pe care-l


\nchiriase la sosirea \n Villars Station, dându-[i seama c`,
dup` treizeci de ani de absen]`, avea de ce s` fie oarecum
dezorientat`. Bine\n]eles c` acela[i ora[ st`tea cuib`rit \n
inima Alpilor, dar sta]iuni noi de schi, hoteluri, cabane [i
magazine ap`ruser` de-acum pretutindeni… Catherine
trebui s` intre \ntr-un hotel ca s` ia o hart` pe care s` se
orienteze \n locurile pe care odinioar` le cuno[tea ca \n
podul palmei.
Pe m`sur` ce „ \nghi]ea" distan]ele, Catherine sim]ea cum
o n`p`de[te emo]ia. Str`b`tu partea cea mai aglomerat` a
ora[ului [i ajunse la un drum \ngust care [erpuia printre pini
[i pe care ea \l cuno[tea foarte bine. Cum ar fi putut s` nu-l
recunoasc`? La jum`tatea muntelui, z`ri pe marginea [oselei
ceea ce c`uta [i scoase un oftat de u[urare. Se \ntrebase dac`
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 99

\l va mai g`si dup` atâta timp. Da, era chiar acolo, \nainte de
intersec]ie, cu acoperi[ul poleit de razele soarelui. Era mai
mare acum, i se ad`ugaser` dou` sta]ii noi de benzin` [i
numeroase alte anexe moderne. Catherine se opri \n fa]a u[ii
garajului si claxon`. Un om iesi afar` din cl`dire [i se apropie.
Pe piept avea insigna cu logoul companiei, ceea ce iar`[i era
ceva nou.
– Benzin` obi[nuit`, doamn`?
Catherine cl`tin` din cap.
– Nu, mul]umesc, nu vreau s` fac plinul. Vreau numai s`
vorbesc cu managerul.
– Eu sunt, zise b`rbatul, uitându-se curios la ea.
– Domnul Corvisard nu mai lucreaz` aici?
– Domnul Corvisard? O, p`i s-a pensionat acum trei ani.
{i cum v`zu c` tr`s`turile ei coborâser`, dezam`gite, se
gr`bi s` adauge: {i-a vândut firma companiei al c`rei
manager sunt eu.
Catherinei nici m`car nu-i trecuse prin cap c` Martin, care
acum trebuia s` aib` mai bine de [aizeci de ani, n-ar mai lucra
aici.
– |n]eleg, f`cu ea \ncet. {ti]i cumva unde a[ putea s`-l
g`sesc? \ntreb` ea dup` un moment de lini[te, dar f`r` s`-[i
mai fac` vreo speran]`.
– Da, desigur. Domnul Corvisard locuie[te doi kilometri
mai jos de aici, \n satul Valchevriere.
Numele acesta r`sun` ca un clopot \n inima ei [i scoase o
exclama]ie de recuno[tin]`. B`rbatul se uit` la ea:
100 MAGALI

– Cunoa[te]i locul?
– Da, \ncuviin]` ea din cap. Am crezut c` satul a fost distrus
de bombe \n timpul r`zboiului.
El ar`t` vag cu mâna la orizont.
– L-au reconstruit. A fost distrus \ntr-adev`r de bombe, nu
mai r`m`sese din el decât capela bisericii. Dar p`re]i prea
tân`r` ca s` cunoa[te]i ororile r`zboiului, ad`ug` el dup` un
nou moment de t`cere.
– O, [tiu din auzite, se pref`cu ea, care din momentul \n care
pusese piciorul aici retr`ia totul clip` de clip` ca [i cum n-ar fi
trecut treizeci de ani de atunci…. Unde-l g`sesc pe domnul
Corvisard, mai \ntreb` ea pe când omul se \ntorcea s` plece.
– E u[or. O lua]i pe drumul `sta, trece]i de biseric` [i la
cap`t o s` vede]i cabana lui lâng` dou` vile mai mici pe care
le \nchiriaz` pentru turi[ti. Nu se poate s` n-o vede]i.
Catherine mul]umi [i se preg`ti s` plece [i ea, dar z`ri o
anex` nou`, o sp`l`torie recent construit`, [i din curiozitate,
nu se putu st`pâni s` nu arunce o privire. Trânti u[a Fiatului
[i se \ndrept` spre cl`direa galben` [i scund`.
|ntre timp, posesorul singurei ma[ini care se mai oprise la
benzin`rie, un Citroen negru, ie[i din biroul managerului. Era
\nalt, slab [i cu tr`s`turi ascu]ite. Se opri \ntre cele dou`
ma[ini [i arunc` o privire peste umeri spre Hector, managerul
garajului care se cufundase din nou cu nasul \n hârtii,
preg`tindu-se s` \ntocmeasc` un raport pentru compania
care furniza benzina. Nu-l z`ri pe b`rbatul care se strecurase
spre Fiat [i-i ridicase capota.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 101

Duvalle se \ndrept` apoi spre Citroen, \[i vâr\ ceva \n


buzunar [i se urc` la volan, a[teptând-o pe Catherine s` ias`
din sp`l`torie. Câteva momente mai târziu, ea demara spre
satul al c`rui nume \i r`suna \n minte ca un clopo]el, spre
locul pe care germanii \l r`seser` de pe fa]a p`mântului \n
ultimele zile de r`zboi. La \nceput domoal`, coborârea se f`cu
tot mai abrupt`, \n ciuda faptului c` nu era doar un drum
\ngust de ]ar`, ci o [osea modern` cu dou` benzi, m`rginit`
de un parapet \nalt pe latura opus` muntelui. Catherine
\ntinse piciorul spre pedala de frân`, dar dintr-o dat` \nghe]`.
Ceva nu era \n ordine, nu sim]ise frâna sub picioare [i când
ap`s` mai tare, ma[ina \ncepu s` huruie \n mod alarmant.
Risc` repede o privire \n jos [i v`zu c` firele pedalei erau
\ngr`m`dite la jum`tatea podelei. |ncercând s` nu intre \n
panic`, se concentr` asupra a dou` lucruri: s` men]in` ma[ina
pe banda ei, [i s` for]eze frâna cu vârful piciorului. Trebui s`
renun]e, \ns`. Fiatul cobora \n vitez` spre poalele muntelui,
iar inima ei se f`cuse cât un purice. Se gândi s` apropie
ma[ina de parapet astfel \ncât for]a de frecare s` mai
incetineasc` viteza, dar se temu s` nu piard` controlul ma[inii
[i s` se pr`bu[easc` peste bordur`. Disperat`, se gândi s`
schimbe \ntr-o vitez` mai mic`, dar fu inutil. Nimic nu mai
putea s` \ncetineasc` acum Fiatul.
Asta e se gândi ea [i lacrimile \i \ntunecar` privirea,
amintindu-[i chipurile so]ului [i ale copiilor ei. Dintr-o dat`,
ca un \nger salvator, Citroënul negru care o urm`rise pân`
atunci claxon`, acceler` pe lâng` ea pân` când barele se
102 MAGALI

atinser` [i, u[or-u[or \ncetini viteza Fiatului pân` când \n


cele din urm` se opri. Catherine se pr`bu[i peste volan,
tremurând din toate \ncheieturile. Sim]i u[a
deschizându-se [i bra]ele puternice ale unui b`rbat \n
palton ridicând-o \n sus.
– |ncet, \ncet, zise el. A fost cât p-aici, dar acum \ncerca]i s`
respira]i adânc, asta o s` v` lini[teasc`.
Catherine f`cu a[a cum zise el. Când ame]elea i se mai
risipi, ridic` recunosc`toare privirea spre el. B`rbatul care \i
slavase via]a avea \n jur de cincizeci [i cinci de ani, tr`s`turi
ascu]ite [i ochi de chihlimbar care aminteau de o pisic`. Ceva
\n privirea acelor ochi \i p`rea cunoscut`, dar nu putea s`-[i
dea sema exact ce anume, cel pu]in nu \n acel moment când
\nc` era sub influen]a [oculu..
– Mi-a]i salvat via]a, zise ea respirând din greu, cum pot
oare s` v` r`spl`tesc?
El zâmbi, un zâmbet de reptil` care d`du \nc` o dat`
alarma \n inima Catherinei.
– La \nceput nu mi-am dat seama c` ave]i probleme. Ia s`
arunc`m o privire sub capot`. Dup` ce examin` câteva
momente adun`tura de fire [i ]evi dinauntru, morm`i pe un
ton grav: A[a cum mi-am imaginat. Cineva [i-a b`gat nasul
aici.
– Poftim? strig` ea ne\ncrez`toare. Dar nimeni nu [tie c`
sunt aici, nimeni \n afar` de….
Catherine se opri brusc, gânditoare, f`r` s` observe c`
salvatorul ei devenise dintr-o dat` foarte atent.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 103

S`-l fi contactat Marc pe Philippe [i s` fi b`nuit acesta


direc]ia \n care se \ndrepta ea, ca s` trimit` pe cineva ca s` se
conving` c` nu mai ajunge? Nu era deloc exclus. Dar pentru
asta Phillippe ar fi trebuit s` fac` o mul]ime de leg`turi [i
singur n-avea de unde s` cunoasc` toate datele.
– S` v` conduc \napoi la sta]ia de benzin`? o \ntreb` el
politicos.
– Nu, mul]umesc. Sunt a[a de aproape de destina]ie \ncât
a[ putea merge [i pe jos. Oricum, ma[ina era \nchiriat`.
– Atunci pot s` v` conduc eu la destina]ie, \ntreb` el cu o
lucire \n ochi.
– Sigur c` da. V` mul]umesc.
Ea urc` pe scaunul pasagerului din fa]` \n timp ce el muta
valiza din portbagaj. Când introduse cheia \n contact, se
\ntoarse spre ea [i zâmbi din nou \n felul acela ciudat care o
f`cu s` simt` fiori pe [ira spin`rii. |ncerc` disperat` s`-[i
aminteasc` unde mai v`zuse figura aceea, dar f`r` rezultat.
Merser` foarte pu]in pân` s` z`reasc` locul pe care \l c`uta.
El opri [i o ajut` s` coboare. Catherine \[i lu` valiza [i se
\ndrept` spre intrare, f`r` s` b`nuiasc` privirea intens` pe
care str`inul o fixase asupra ei.
Nici nu apuc` bine s` trag` de clopo]elul de la intrare, c`
un ciob`nesc german ap`ru la u[` [i \ncepu s` latre tare.
– Sunt un prieten, strig` ea la el, f`r` s` \ndr`zneasc` s`
fac` un pas.
– Nu-]i fie team`, latr`, dar nu mu[c`, veni o voce
din`untrul unei \nc`peri ale c`rei u[i erau larg deschise.
104 MAGALI

Dup` câteva secunde care p`rur` o eternitate, un om ap`ru


\n pragul u[ii. Arunc` o privire mirat` spre vizitatoare, apoi \[i
chem` câinele [i-l trimise la loc \n cu[ca lui.
– Cu ce v` pot ajuta, doamn`? \ntreb` el politicos. Era un
b`rbat u[or adus de spate, c`ruia abia dac` un smoc de p`r alb
\i mai acoperea cre[tetul. Chipul \i era br`zdat de riduri, dar
Catherine \l recunoscu imediat dup` ochii negri [i vii [i dup`
felul energic \n care se mi[ca. Purta o pereche de pantaloni
alba[tri decolora]i, [i o c`ma[` \n carouri. Catherine zâmbi
timid.
– Martin… \ndr`zni ea.
El o privi f`r` s` \n]eleag`, p`rând v`dit c` nu [tie de unde
s` o ia.
– Cathy! exclam` el dup` un moment, abia \ndr`znind
s`-[i cread` ochilor. Deschise larg bra]ele [i ea se arunc` la
pieptul lui, profund \nduio[at`.
– Martin, mi-a fost team` c` n-am s` te mai g`sesc. Vocea \i
tremura [i aproape c`-i pierise de tot. Cu nasul \n c`ma[a lui
\n carouri, umerii ei tremurau convulsiv , gata gata s` plâng`.
Crezuse c` pierduse urma prietenului al`turi de care tr`ise
cele mai dure timpuri, prietenul acesta drag care acum o
strângea la piept, abia putându-[i controla emo]ia. Când \[i
mai reveni, o \ndep`rt` de el ca s` o priveasc` mai bine din
cap pân` \n picioare.
– E[ti chiar tu, Cathy. E[ti frumoas` foc, acum e[ti o
adev`rat` femeie.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 105

– Sper, m`car dup` treizeci de ani! nu se putu ea ab]ine s`


nu zâmbeasc`.
– Treizeci de ani? Da, a[a e, zise el \ncercând s` fac` o
socoteal`, treizeci de ani au trecut de atunci. Dar de unde vii?
\ntreb` el [i sprâncenele lui \nc` negre se arcuir`. {i ce ai f`cut
\n tot acest r`stimp? |n tot acest timp \n care nu te-ai ostenit
deloc s`-mi dai de [tire unde e[ti, o dojeni el pe un ton
prietenesc.
Ea cl`tin` din cap, râzând.
– Am c`l`torit \n spa]iu.
– Te cred, zise el luând-o \ncet de \ncheietura mâinii [i
invitând-o \n`untru. Intr` [i poveste[te-mi totul.
|n`untrul cabanei mirosea a brad. |n \nc`p`rea principal`
se afla o mas` din lemn masiv, un [emineu \n care ardea un
foc uria[, iar \ntr-un col] la fereastr` – o sofa comod` pe care
o pofti s` ia loc.
– Simte-te ca acas`. O s`-]i aduc [i ceva de b`ut, dar mai
\ntâi vreau s` m` bucur de vederea ta [i de sunetul vocii tale.
– E minunat aici, zise ea dup` ce parcurse cu privirea
\nc`perea decorat` rustic.
– Mul]umesc. Locuiesc aici de când a murit Mathilda [i am
vândut garajul.
Pe chipul ei trecu o umbr`.
– Când a murit?
El se gândi o clip`, p`rând pierdut \n visare.
– Acum patru ani. Dar a fost mai bine a[a, fusese prea mult
timp bolnav`. Cred c` la un moment s-a sim]it prea obosit` s`
106 MAGALI

mai tr`iasc`. Lu` o pip` de pe mas` [i \ncepu s` o umple cu


tutun. Te deranjeaz`? \ntreb` el \ndreptând pipa spre ea. Asta
e singurul meu prieten, acum.
Ea cl`tin` din cap [i oft`:
– Bietul Martin… biata Mathilda!
– |ntotdeauna m-am gândit c` ar fi fost mai bine dac` am fi
r`mas acolo sus, [i ar`t` cu mâna spre muntele care p`rea o
pictur` \n cadrul ferestrei. Catherine arunc` o privire spre
culme [i buzele \i tremurar`:
– |mi pare a[a de r`u, Martin.
Cum putuse oare s` tr`iasc` a[a de egoist, ferecat` \n
fericirea ei tot acest timp?
Martin ridic` stoic din umeri.
– Asta e. Dar tu, Catherine? \ntreb` el pe alt ton. Parc` ar fi
o minune c` te v`d din nou, e ca [i cum m-a[ fi \ntors \n timp.
{tii c` te-ai f`cut frumoas` foc! Erai abia o copili]`… Cathy a
noastr` care ne preg`tea cafeaua [i ne-o aducea când eram de
patrul`. |ntotdeauna m-am \ntrebat dac` ai reu[it s` te
descurci, zise el puf`ind din pip`, nu te-am mai v`zut de
când… de când…
– Drumurile noastre s-au \ncruci[at din nou, complet` ea
\ncet ce nu putuse el termina. A[a e destinul. Da, se gândi ea.
Nimeni nu poate sc`pa de destinul lui. {i la o adic` ce
\nseamn` treizeci de ani? Pentru unii e toat` via]a lor, pentru
al]ii, doar o frac]iune din ea. |n tot acest timp a tr`it, fiind \n
stare s` o ia de la zero, s` uite [i s` alunge fantomele
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 107

trecutului. Dar n-a fost decât o iluzie. Ea nu s-a schimbat [i a


fost nevoie numai de o adiere de vânt ca s` tulbure apele
nemi[cate ale trecutului.
– Martin, zise ea grav, am venit aici cu un scop anume. E
vorba de Philippe Bessiers.
L`sând pipa \n scrumier`, Martin se ridic` \n picioare cu
tr`s`turile fe]ei \ncordate. Ochii lor se \ntâlnir` [i amândoi
r`maser` nemi[ca]i ca \ntr-un tablou, timp de câteva secunde,
pân` când, \ntr-un final, ea izbucni:
– E aici! E tot aici! L-ai l`sat s` tr`iasc`… s` fie fericit… s`
se \nsoare… s` aib` un fiu… [i \n tot acest timp… O,
Dumnezeule! {i Cathy se \nec` \ntr-un acces de plâns care-i
ap`sa inima, \n timp ce el o privea neclintit, ne\n]elegând de
ce reac]iona a[a de puternic la ni[te fapte petrecute cu atâta
timp \n urm`.
– Cathy, o chem` el, Cathy, te rog!
– O, Martin, n-ai idee cât` indignare [i cât` repulsie simt,
hohoti ea cu chipul [iroind de lacrimi. {i cât` ur`!
– Lini[te[te-te…
– Cum po]i s`-mi spui s` m` lini[tesc? Ce s-a \ntâmplat cu
voi to]i? O, [tiu c` n-am ce s` v` repro[ez, ad`ug` ea cu
am`r`ciune, fiindc` [i eu am f`cut la fel, am renun]at la trecut,
l-am uitat ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat, ca [i cum totul
n-ar fi fost decât o lec]ie de istorie \nv`]at` la [coal`
– Dar asta ]ine acum de trecut , Catherine. Timpul a trecut
[i valurile lui au m`turat totul.
108 MAGALI

– Da, [i a trecut cu buretele peste doliul nostru, cl`tin` ea


cu putere din cap… [i ne-a [ters memoria. {i ne-am uitat
neamurile [i prietenii, pe cei care a trebuit s` moar`, [i i-am
uitat [i pe tr`d`tori. O, Martin! Tu-]i dai seama c` Philippe e \n
via]` [i c` fiul lui vrea s` o ia pe fiica mea de so]ie?
– Ce spui?!
Catherine \i povesti pe scurt, haotic, motivele care o
aduseser` acolo.
– |n]elegi Martin, am suferit prea mult din tragedia aceea.
Am fost zguduit`, traumatizat`, [i a[ fi dat orice ca s` uit. {i
chiar am uitat, pentru c` e mai simplu s` te legeni \n
binefacerile prezentului. To]i am fost la[i, iar eu am fost cea
mai mare dintre to]i.
– Nu, zise Martin, to]i trebuie s` l`s`m deoparte
trecutul.
– S`-l l`s`m deoparte! Ce ironie!
– Nu Catherine mai bine zis, cât realism! A m tr`it ni[te
vremuri dramatice, am fost to]i condu[i mai ales de con[tiin]`
[i de mândrie, [i pericolul \n care tr`iam ni le-a ascu]it [i mai
tare. Dar aceea nu era via]`, Catherine.
– Nu, \l \ntrerupse ea cu violen]`, sigur c` nu era via]`! Era
moarte! Moarte pentru unii, ca cei care r`mâneau s` se bucure
de pe urma sacrificiului lor [i s` uite cât curaj [i cât
devotament s-a jertfit pentru ei. Poate c` sunt numai ni[te
cuvinte, d`du ea din umeri, poate c` sun` demodat [i deplasat
\n zilele noastre când oamenilor le e ru[ine s` mai simt`. A[a
c` la ce bun?… Dar de ce? De ce Andre? De ce Gerard, de ce
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 109

Franz , de ce Michel? De ce Michel al meu… De ce to]i b`ie]ii


aceia? De ce Mathilde [i Claudette, de ce to]i oamenii aceia …
Lacrimile \i n`v`lir` \n gât [i nu mai putu continua. Martin
o contempl`, umplându-se [i el din ce \n ce mai mult de
nefericirea ei. Doamne, oare nu va muri niciodat` ura, oare nu
se va sfâr[i niciodat` r`zboiul acesta?

Catherine Planay \l \ntâlnise pe Phillipe Bessiers când avea


[aisprezece ani. Se n`scuser` amândoi \n Veymond, un sat
aflat la o oarecare dep`rtare de Grenoble, unde p`rin]ii lui
Philippe erau patronii unui hotel. Tat`l Catherinei fusese
medic veterinar \n Grenoble, dar re[edin]a familiei, care se
numea La Barotte, se afla lâng` Veymond. Era o ferm` ca toate
celelalte din acea zon`, specilizat` \n cre[terea animalelor [i \n
cultivarea legumelor.
Bunicii dup` tat` ai Catherinei se ocupaser` dintotdeauna
de ferm` [i dup` moartea so]ului ei, mama lui Laurent Planay
continuase s` o \ngrijeasc`, ajutat` de un fermier vecin. Dar
când so]ia lui Laurent muri la na[terea Catherinei, mama lui
se mut` la Grenoble ca s`-l ajute pe fiu s` o creasc` pe feti]`
[i pe b`iatul mai mare cu doi ani.
Doamna Planay \nchirie paji[tile alpine [i p`durile de brazi,
d`du \n grija cuiva animalele, dar casa o p`str` pentru familie,
ca s` aib` unde trage pe durata vacan]elor. Obi[nuiau s` se
duc` des acolo la sfâr[it de s`pt`mân` sau \n sezonul de schi.
110 MAGALI

Apoi izbucni r`zboiul [i nimic nu mai fu ca \nainte.


|ncartiruit \ntr-un regiment de artilerie, Laurent Planay fu ucis
tragic numai cu o s`p`t`mân` \nainte de a fi demobilizat.
Moartea lui fu o lovitur` dur` pentru familie [i urm`rile nu
\ntârziar` s` apar`. Michel, un tân`r plin de energia [i de
vitalitatea celor de vârsta lui \ncepu s` nutreasc` o ur` din ce
\n ce mai nest`vilit` \mpotriva nem]ilor cotropitori [i c`ut`
prin orice mijloc s` intre \n lup` ca s` r`zbune moartea tat`lui
s`u. Dar el n-avea decât optsprezece ani [i pe atunci r`zboiul
p`rea deja pierdut.
Profund zguduit` de moartea fiului ei, doamna Planay se
refugie la La Barotte \mpreun` cu cei doi adolescen]i care-i
r`m`seser` \n grij`. Michel, care era acum stâlpul familiei,
renun]` s` se mai duc` la [coal` [i \ncepu s` munceasc` la
câmp \mpreun` cu fermierul care se ocupase pân` atunci de
ferm`, ca s` poat` avea din ce tr`i. Circumstan]ele fur`
prielnice prieteniei lui Catherine cu Phillipe. Luau amândoi \n
fiecare zi autobuzul spre Grenoble, Catherine ca s` mearg` la
[coal`, iar Philippe– la cursurile de managementul turismului.
Azi a[a, mâine a[a, nu trecu mult [i amici]ia celor doi se
transform` \n dragoste. Era prima ei iubire, suferise mult de
pe urma pierderii tat`lui ei, [i Philippe era pentru ea
asemenea unui F`t -Frumos c`lare pe un cal alb care \i
adusese din nou fericire \n suflet. Era fascinat` de el, \l adora
pe acest tân`r chipe[, viril [i plin de vitalitate. La \nceput el
sim]i pentru ea numai nevoia de a o proteja fiindc` mai
avusese [i alte prietene, dar prospe]imea [i fragilitatea ei \l
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 111

cucerir` cât ai bate din palme. |ncrederea ei ne]`rmuit` \n el,


d`ruirea ei sincer` [i spontan` hr`neau aparent tot mai mult
mândria lui de om autoritar. Câteva luni cei doi tr`ir` \nv`lui]i
\n dragostea lor [i se putur` bucura de o perioad` scurt` de
fericire, netulbura]i \nc` de furtuna care se anun]a \n jurul
lor. La nord, oamenii luptau \mpotriva ocupa]iei din ce \n ce
mai greu de suportat, dar \n zona socotit` liber` de-abia
de-acum greul avea s` \ncep`. Diziden]ii organizau o mi[care
de rezisten]` \n zona de re[edin]` a familiei Planay, zon` care
era foarte potrivit` pentru confrunt`rile de gheril`. Era un
adev`rat bastion ascuns \n mun]i, cu platouri aproape
inaccesibile, cu p`duri dese, pe[teri [i grote \n care se putea
ascunde aproape o armat` \ntreag`. {i \n curând deveni
centrul unei lupte legendare.
Michel [i Catherine erau sorti]i s` fie antrena]i \n vâltoarea
r`zboiului, nu numai datorit` pozi]iei strategice a locului, ci [i
datorit` tinere]ii [i convingerilor lor. Curând, Michel [i
Phillipe se g`sir` de o parte [i de alta a baricadei, fiecare
dintre ei ap`rându-[i opiniile personale cu aceea[i pasiune [i
\nc`p`]ânare.
Philippe era un om practic [i hot`rât s` ob]in` succes din
cariera pe care avea s` o urmeze, adic` beneficii uria[e de pe
urma turismului, fiindc` hotelul p`rin]ilor mersese foarte bine
pân` atunci. Era ambi]ios [i ardea de ner`bdare s`-[i ia viitorul
\n propriile mâinii. Deveni colabora]ionist [i avu un rol activ
\n mai toate organiza]iile pentru tineri care promovau teoria
colabora]ionismului. Michel, dimpotriv`, sim]ea c` e cuprins
112 MAGALI

de cea mai adânc` ur` numai la gândul c` cizmele nem]e[ti ar


pune piciorul pe p`mântul Fran]ei, [i se al`tur` Rezisten]ei
f`r` nici o ezitare.
Apoi veni ordonan]a de urgen]` din 1944 care prevedea ca
toat` lumea cuprins` \ntre [aptesprezece [i dou`zeci [i cinci
de ani s` fie \nrolat` \n serviciul militar obligatoriu \n
Germania. {i totul se sfâr[i. |n toat` regiunea se observ` un
aflux extraordinar de tineri care se refugiau \n mun]i,
preg`ti]i cu provizii [i muni]ii. |n momentul acela nu mai
\nc`pea nici o \ndoial` c` Rezisten]a era bine consolidat`.
Catherine fu de acord cu decizia fratelui ei de a face parte
din departamentul Underground, de[i era con[tient` [i
tem`toare de riscul pe care [i-l asumau. Pilippe fu de-a dreptul
scandalizat. |ncepu s` o bombardeze pe Catherine cu
propriile lui p`reri despre r`zboi [i nu dur` mult pân` când
Catherine se sim]i prins` \ntre dou` focuri. Convingerile ei
erau de partea rebelilor, dar nu putea nici s` renun]e la
iubirea pentru Philippe. Nimic n-avea s` mai fie de acum lipsit
de complica]ii pentru ea.
Philippe c`ut` s` o conving` s` treac` de partea lui, dar era
\nc` prea afectat` de moartea tat`lui ca s` poat` fi convins`:
– E[ti liber s` crezi \n colaborarea cu nem]ii. Poate c` pân`
la urm` o s` ai dreptate. Dar \n ceea ce m` prive[te pe mine,
atâta timp cât vor fi pe p`mânt francez, nu vreau s` am
absolut nimic de-a face cu ei. Altfel ar \nsemna s` tr`dez
memoria tat`lui meu [i a a celora care au c`zut \n ap`rarea
Fran]ei. Te rog, Philippe, hai s` nu mai vorbim despre asta.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 113

Lucrurile \pi urmar` repede cursul. Ori de câte ori Michel


vizita La Barotte, \ntotdeauna pe timpul nop]ii [i dup` ce-[i
lua mii de precau]ii, Catherine [i doamna Planay \l g`seau plin
de energie, dinamic [i cu pielea asprit` de vânt. Câteodat` el
o \ntreba de Philippe, pe un ton sarcastic.
– {i ce mai face viteazul acela de Bessiers? Tot mai linge
cizmele nazi[tilor?
– Te rog, Michel, nu fi r`ut`cios! Face ceea ce crede el c` e
mai bine. El respect` convingerile tale [i tot a[a [i tu ar trebui
s` le respec]i pe ale lui.
Foarte repede, culmile v`ii ocupate de familia Planay fur`
populate de o mul]ime de tineri, chiar [i din Alsacia [i Lorena,
s`tui de cruzimea metodelor naziste [i de umilin]a \ndurat`.
Erau sprijini]i cu alimente de locuitorii din sat, care le
trimiteau [i ve[ti despre \naintarea trupelor. Catherine [i
bunica ei preg`teau [i ele merinde pe care le trimiteau \n
mun]i. Aprins` de idealurile care \i \nfl`c`rau pe to]i ace[ti
tineri, Catherine nu-[i dorea decât s` se dedice [i ea aceluia[i
ideal [i când Philippe se al`tur` mili]iei locale, nu se putu
ab]ine s` nu-l mustre:
– Fac ceea ce cred eu c` e bine. Nu-l \nvinov`]esc pe fratele
t`u, dar \mi pare r`u c` s-a al`turat [i el adun`turii aceleia de
terori[ti.
– Terori[tii ace[tia sunt ni[te patrio]i! protestase ea.
S-ar fi desp`r]it du[mani de moarte dac` el nu i-ar fi \nchis
gura cu un s`rut.
114 MAGALI

– Draga mea, am stabilit c` dragostea noastr` trebuie s`


r`mân` la ad`post de toate aceste probleme. Trebuie s`
\n]elegi cu orice pre] c` niciodat` n-am s`-i fac r`u fratelui t`u,
nici dac` o s` fie s` ne \ntâlnim fa]` \n fa]` pe câmpul de
b`taie.
– Te cred, zisese ea sincer.
– Dar \n acela[i timp s` nu ui]i c` numai pentru tine am s`
fac asta.
Dup` aceste cuvinte Catherine avusese o strângere de
inim`. Nu c` ar fi avut mai pu]in` \ncredere \n el, dar o r`nea
faptul c` ideile lui o \ndep`rtau atât de tare de ea.
Rebelii \ncepuser` s`-[i fac` sim]it` prezen]a tot mai des:
salvaser` cet`]eni \n pericol, reu[iser` s`-[i procure cizme,
tutun, benzin` [i alte produse, \ntr-un cuvânt reu[iser` s` se
pun` de multe ori de-a curmezi[ul armatei de ocupa]ie.
Un eveniment trist veni s` complice [i mai mult existen]a
lui Catherine. Dup` multe zile de suferin]` doamna La Planay
muri. Michel cobor\ s`-i aduc` bunicii lui ultimele omagii .
Odat` terminat` ceremonia, se \ntoarse spre cas` cu chipul
p`truns de \ngrijorare.
– Ce-o s` faci acum, Cathy?
Ea f`cu un gest vag cu mâna.
– Philippe mi– a propus s` merg s` stau la hotelul
p`rin]ilor lui, dar eu nu vreau.
– |n]eleg, d`du el din cap.
– O, Michael, ia-m` cu tine, se ag`]` ea de el.! Ia-m` cu tine
acolo sus!
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 115

– E[ti nebun`! protestase el. Via]a acolo e foarte dur`, nu


e pentru o fat` ca tine.
– Sunt mai puternic` decât crezi, [i fizic [i suflete[te,
ad`ug` ea zâmbind trist. A[ putea [i eu s` ajut la ceva. Dac`
r`mân aic, doar o s` vegetez.
Michel c`zu oarecum pe gânduri. Nu-i trecuse niciodat`
prin cap o asemenea idee.
– Ai putea s` te \ntorci la Grenoble, suger` el cu o urm` de
\ndoial`.
– {i s` ma \nroleze \n armata Germaniei? Foarte
mul]umesc, nu vreau. Nu vreau s` merg \n Germania, dar dac`
m` la[i aici o s` fiu nevoit`.
Argumentul acesta \l convinse pe Michael.
– Ai dreptate. M-a[ sim]i mai bine s` te [tiu lâng` mine, mai
ales c`, dac` e s` fie a[a cum se anun]`, lucrurile or s` cam
explodeze pe-aici.
– O, Michael, aproape c` s`ri ea \n sus de bucurie. Chiar a[
putea s`-]i fiu de folos, [tiu bine!
– Ai putea s` faci ni[te leg`turi pentru noi, avem nevoie de
mesageri, zâmbi el. Dar nu vreau s` te pun \n pericol, e[ti doar
o fat`, fir'ar s` fie!
– B`iat sau fat`, to]i trebuie s` lupt`m, s` \nvingem, nu-i
a[a?
– Bine, te iau cu mine. Sper numai s` nu ajung s`
regret asta.
Ochii Catherinei str`luceau de bucurie, dar dup` o
secund` chipul ei se \ntrist` gândindu-se la Philippe.
116 MAGALI

– Michel, ezit` ea, a[ putea s`-l mai v`d pe Philippe din


când \n când?
– Nu, absolut nu! Ascult`-m`, zise el tr`gând-o spre el [i
uitându-se atent \n ochii ei, asta nu e o tab`r` de vacan]`.
Draga mea Cathy, e foarte foarte important ce ai de gând s`
faci. Din momentul \n care ni te al`turi nou`, juri s` p`strezi
discre]ie absolut` [i preiei asupra ta o parte din
responsabilit`]i. Nimeni nu are voie s` [tie absolut nimic din
ceea ce facem noi sau ai no[tri. Nimeni nu trebuie s` [tie unde e[ti.
Te iau cu mine numai dac` juri solemn c` o s` p`strezi secretul.
Impresionat` de seriozitatea [i de gravitatea vorbelor lui,
Catherine bâigui:
– Jur!
– {i n-o s` te mai \ntorci s` te \ntâlne[ti cu nimeni?
– Nu!
– Bine, zise el mai lini[tit.
Ea bâigui din nou.
– M`car pot s`-mi iau r`mas-bun de la el?
El se uit` la ea sever.
– Chiar trebuie? oft` el.
– |l iubesc, murmur` ea coborându-[i privirea.
– Bine, d`du el din umeri. Ai dou`zeci [i patru de ore s`
\mpachetezi [i s`-[i iei r`mas-bun de la iubi]elul t`u. Dar ai
grij` s`-i spui c` n-are s` te mai vad` pân` când nu se termin`
r`zboiul.
– S-a \n]eles.
– Bine, vin s` te iau mâine sear` la aceea[i or`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 117

Catherine avu grij` s` nu-i spun` lui Philippe adev`rul


despre planurile ei. Tot ce-i spuse era c` fratele ei, nevoind s`
o lase singur` la La Barotte, \i aranjase s` stea la o ferm`
\nvecinat` cu el.
– Unde anume, \ntrebase Philippe brusc.
Ea f`cuse un semn vag cu mâna.
– Bine\n]eles c` n-a putut s`-mi spun`, f`cu ea. Dar o s`
aib` grij` de mine, o s` fac parte din familie, aproape. {i a[a o
s` pot evita [i \nrolarea.
– Eu a[ fi putut s`-i fac s` nu te trimit` \n Germania. Am
prieteni sus-pu[i acolo.
– {tii foarte bine c` nu vreau favoruri de la prietenii t`i se
r`stise ea.
El \[i mu[c` buzele. {tia c` atunci când venea vorba de a[a
ceva, Catherine nu st`tea la discu]ii.
– Fratele t`u e complet nebun. Ce o s` faci \ntr-un loc \n
care nu cu cuno[ti pe nimeni? M`car pot s` vin s` te v`d?
Ea cl`tin` din cap c` nu.
– Da, acum \n]eleg, zise el. O s` stai \ntr-o ferm`
singuratic` \n mun]i [i o s` fii expus` la toate primejdiile
posibile fiindc` po]i fi prins` tocmai la mijloc dac` prietenii
fratelui t`u nu se potolesc cu demonstra]iie lor nebune[ti
de violen]`. Ce s` spun, foarte bine te mai protejeaz`
fr`]iorul t`u!
118 MAGALI

Ea \nchise ochii, dorindu-[i s` fie surd` [i oarb` ca s` nu


mai simt` aceste repro[uri. Se sim]ea \ngrozitor de nefericit`.
{i totu[i nimic n-ar fi putut s` o fac` s` se r`zgândeasc`. Ceva
mai puternic decât iubirea ei fa]` de el o mâna \nainte.
– {i când o s` ne mai vedem din nou? se zbârli el. |n
privirea furioas` pe care i-o arunc` nu era nici o urm` de
tandre]e.
– Mi-e team` c` va trebui s` a[tept`m pân` când se
sfâr[e[te r`zboiul, murmur` ea pe ton de scuz`.
– Dar asta poate s` dureze luni, ani… cine [tie cât! Atâta
timp cât p`durile sunt pline de bande de huligani [i de
haiduci ca fratele t`u care compromit orice [ans` de a face
pace cu Germania… Catherine! zise el luând-o \n bra]e [i
for]ând-o s` se uite la el. Trebuie s` r`mâi lâng` mine. O s`
ne c`s`torim…
– N-o s` fiu niciodat` nevasta unui colaborator! strig` ea
eliberându-se. {ocat`, \[i puse palma la gur` ca [i când ar fi
vrut s` \n`bu[e cuvintele care-l f`cuser` pe Philippe alb la fa]`
ca varul.
– |n cazul `sta, zise el rece, tot ce ne mai r`mâne e s` ne
lu`m r`mas-bun pentru totdeauna.
Lacrimile \ncepur` s` [iroiasc` pe obrajii ei.
– Oh, Philippe, te rog, nu spune asta. {tii cât de mult te
iubesc. E vina mea c` e r`zboi? Nu e via]a noastr`[i a[a destul
de complicat`? Tot ce s-a \ntâmplat m-a bulversat, ne-a
bulversat pe amândoi, zise ea cl`tinând din cap… Nu ne mai
putem gândi doar la noi [tiind ce lucruri groaznice se
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 119

\ntâmpl` \n jurul nostru. Ai ales c`rarea care ]i s-a p`rut


corect` [i nu te condamn pentru asta. Dar eu sunt de partea
fratelui meu. Eu ]in cu Rezisten]a. Am \ndatoriri fa]` de ea.
– Nu m` iube[ti, zise el \ntunecat. Te \nc`p`]ânezi s`
sacrifici iubirea noastr` pentru orice altceva...
– Nu-i adev`rat! strig` ea. Nimic nu poate s`-mi schimbe
iubirea fa]` de tine, [tii asta. {i ori de câte ori \i aud pe cei care
care nu te cunosc criticându-te, m` doare la fel de tare cum
m` doare când te aud pe tine [i pe prietenii t`i
condamnându-l pe Michel. Dar ce putem face noi \n fa]a
acestui r`zboi nenorocit care ne poart` ca pe ni[te frunze
r`scolite de furtun`?! Vorbe[ti de c`s`torie, când [tii bine c`
altceva trebuie s` ne preocupe acum. Tu ai ales s` mergi pe un
drum, iar Michel pe cel`lalt. Fiecare om din ]ara asta a ales s`
fie de o parte ori de alta [i acum to]i trag de biata Fran]` mai-
mai s` o rup` \n dou`.
– Deci suntem du[mani, nu? o provoc` el.
Ea se arunc` din toate puterile \n bra]ele lui:
– O, nu! Te rog, nu! Nu se poate s` ni se \ntâmple nou` a[a
ceva. |ntr-o zi, zise ea plângând, presându-i mâinile de obrajii
ei, \ntr-o zi bariera dintre noi va c`dea [i vom fi \mpreun` din
nou, noi doi, un b`rbat [i o femeie care \[i construiesc
\mpreun` viitorul. Iubirea noastr` va r`mâne aceea[i, poate
chiar mai puternic` dup` atâtea \ncerc`ri. {i oricare va fi
rezultatul r`zboiului, oricare dintre noi se va fi dovedit a avea
dreptate, \ntre noi nu va fi ranchiun` , nu-i a[a? Catherine \[i
120 MAGALI

ridic` privirea spre el, rug`toare. Nu-i a[a? \ntreb` ea din


nou, \nghe]at` de t`cerea lui. Spune-mi, la ce te gânde[ti?
– M` gândesc c` mâine n-o s` mai fim \mpreun`. Vocea lui
era aspr` [i deziluzionat`.
– Gândul `sta m` sfâ[ie [i pe mine! strig` ea strângându-se
tot mai tare \n el. Dar el r`mase \ntunecat, profund r`nit, [i
pentru prima dat` nemi[cat la s`ruturile ei. Philippe, te
rog, Philippe, spune-mi c` \nc` m` mai iube[ti, spune-mi c`
o s` m` iube[ti \ntotdeauna! Obrajii ei sc`ldau \n lacrimi
haina lui. Ia-m` \n bra]e, te rog, nu m` \ndep`rta de la
tine…!
Dintr-o dat` el o cuprinse \n bra]e [i o strânse cu putere.
– {i eu te iubesc. Chiar crezi c` o s` fiu te acord s` ne
desp`r]im? C` o s` pot sta f`r` s` te v`d, f`r` s` am ve[ti de la
tine?
– Dar, murmur` ea, putem s` ne scriem!
– S` ne scriem? l`tr` el. Cum s` ne scriem? De când au
terori[tii po[ta[?
– O, te rog, Philippe, nu ]ipa la mine. Trebuie s` existe o
cale… se uit` la el \ngrijorat`.
El o \mpinse \ncet deoparte, gânditor:
– Fiindc` nu putem s` folosim serviciul po[tal obi[nuit, va
trebui s` stabilim un loc \n care s` ne l`s`m mesaje unul
altuia, f`r` s` fie nevoie s` preciz`m vreo adres`.
– Ce zici de gr`dina de la La Barotte?
El cl`tin` din cap:
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 121

– Nu, e o idee copil`reasc`. |n primul rând c` n-o s`


mearg` fiindc` fermierul trece zilnic prin ea [i apoi nu e nimic
acolo care ar putea s` slujeasc` drept cutie po[tal`. A, [tiu!
f`cu el. Mi-a venit o idee!
– Care? [opti ea.
– Le Mazet! La hele[teul cu vr`bii! Da, la hele[teul din
spatele cabanei la care ne duceam o dat` vara [i mâncam
pr`jitur` cu mure … Mai ]ii minte banca aia de lemn?
Deasupra era o scobitur` \n care am putea foarte bine s`
strecur`m scrisorile…
– Perfect, b`tu ea din palme \ncântat` de farmecul
romantic pe care-l lua lucrurile, reu[ind s` uite pentru o clip`
scurt` de gravitatea r`zboiului.
Stabilir` \n am`nunt cum o s` fac` s` g`seasc` cel pu]in o
dat` pe s`pt`mân` o scrisoare unul de la altul, apoi se
\mbr`]i[ar` lung pentru ultima dat`.
– Slav` Domnului c` cel pu]in o s` avem ve[ti unul de la
altul, murmur` ea sub \mbr`]i[area lui strâns`. E a[a de trist
când m` gândesc c` n-o s` ne mai vedem….
Philippe o l`s` s` plece cu p`rere de r`u. Nu voise s`-i
spun` c` el se temea de ceva \nc` [i mai r`u ca separarea lor.
O tragedie plutea \n aer, anun]at` de o serie de evenimente pe
care el le putea percepe perfect din pozi]ia \n care se afla.
Capitolul 8

Catherine se adapt` destul de repede la via]a de tab`r` din


Rezisten]`. Era o existen]` foarte dur`, guvernat` numai de
regulile pericolului. Locuia \ntr-o caban` destul de primitiv`,
al`turi de alte dou` tinere femei, una din ele infirmier`, iar
cealalt` profesoar` care f`cea pe curierul. Catherine mergea
adesea cu cea din urm` prin sate ca s` adune alimente [i alte
obiecte trebuincioase de la cei care simpatizau cu Rezisten]a,
ceea ce reprezenta aproape toat` popula]ia, [i ca s` vând`
lucrurile donate.
|ncet-\ncet, Catherine se obi[nui \n acest mediu \n care
soseau din ce \n ce mai mul]i combatan]i [i \n care accesul era
permis numai pe baza de parole. Avioane misterioase
para[utau muni]ii [i alimente, se roteau apoi la o sut` optzeci
de grade [i disp`reau. Din punctul lor de observa]ie asistau la
momente dramatice, la capturarea vreunui tanc nem]esc ori
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 123

la explozia vreunui avion aliat, ceea ce le f`cea s` le bat`


inimile mai repede [i s` le creasc` avântul care \i mânase aici.
Situa]ia devenea mai \ncordat` cu fiecare zi. Confruntat` cu
aceast` mi[care subteran`, care \nainta [i \ndr`znea din ce \n
ce mai multe, du[manul \ncepuse s` dea semne de nelini[te [i
spori actele de brutalitate \mpotriva non combatan]ilor. Nici o
metod` nu era de neglijat \n exterminarea „terori[tilor".
Oamenii mili]iei participar` cu mult zel la ac]iunile nem]ilor,
ceea ce le atrase ura \ntregii popula]ii. Catherinei \i p`ru
nespus de r`u auzind acest lucru, dar nu putea crede c` [i
Philippe al ei era capabil s` ia parte la a[a ceva. Probabil c` el
nici nu auzise de atrocit`]ile comise de oamenii ale c`ror idei
le sus]inea.
De[i promisese s` evite acest subiect delicat, nu se putu
ab]ine s` nu aminteasc` \n scrisorile ei despre câteva dintre
barbariile patrulelor mili]iene[ti \n zon`. Credea c`
sentimentele de indignare \l vor determina s` renun]e la a mai
face parte din rândurile mili]iei. Dar scrisorile lui Philippe
continuar` s` fie destul de vagi. Ignora \n mod voit subiectul
[i vorbea despre seriozitatea situa]iei , implorând-o s`
p`r`seasc` pozi]ia periculoas` \n care se g`sea [i s` plece la
Grenoble, unde ar fi fost \n siguran]`. |ns` toate se sfâr[eau cu
acelea[i declara]ii de iubire aprins` [i nestr`mutat`, ceea ce
mai alina nelini[tea pe care o sim]ea de fiecare dat` când
termina de citit pe de-a-ntregul r`va[ele lui.
Timp de dou` luni, plec`rile ei spre locul de unde trebuia
s` ridice mesajele nu trezir` nici o suspiciune. |ntre timp
124 MAGALI

situa]ia devenise [i mai tensionat`. Germanii [i italienii


\ncepuser` acum s` bombardeze satele fermierilor [i ale
muntenilor \ntr-o campanie puternic` de represalii \mpotriva
Rezisten]ei, dar nu putur` s` str`pung` sediul combatan]ilor
care se regrupau cu o vitez` uluitoare.
|ntr-o sear`, pe când se \ntorcea \napoi la tab`r`, Catherine
fu surprins` s`-l vad` pe fratele ei a[teptând-o, cu chipul
p`truns de \ngrijorare.
– Unde-ai fost?
Catherine \ncerc` s` evite r`spunsul.
– Am aruncat o privire pe-afar`.
– Ai aruncat o privire? Pân` la ora asta?
– Am vizitat ni[te ferme vecine.
– Ast`zi a aterizat o para[ut`, chiar aici aproape. Ai fi putut
s` ne dai o mân` de ajutor! \i repro[` el pe un ton nemilos.
– Nu… n-am [tiut, se bâlbâi ea.
– Avem ni[te reguli aici! {tii bine c` de fiecare dat` când pleci
din tab`r` trebuie s`-]i anun]i superiorul [i s`-i spui unde pleci.
Catherine \[i mu[c` buzele.
– Unde-ai fost? continu` el interogatoriul . A avut loc un
raid \n sat, chiar dup` ce [i-au aruncat avioanele \nc`rc`tura.
N-au g`sit nimic nazi[tii, dar au capturat pe unul dintre
oamenii no[tri, pe Morand, b`iatul de [aptesprezece ani. L-au
\mpu[cat... Ori tu, unde ai fost \n timpul `sta? continu` el
cuprins de \nver[unare. A[a nume[ti tu c` ne aju]i? F`când
plimb`ri prin natur`?
Sim]indu-se \ngrozitor de nefericit`, Catherine l`s` capul
\n jos.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 125

– Uite unde am fost, Michel, zise ea sco]ând scrisoarea. Am


fost s` iau un mesaj de la Philippe. N-am crezut c` absen]a
mea o s` fie atât de grav`.
Michel se f`cu stacojiu la fa]`:
– Dumnezeul mare! f`cu el luând plicul [i ridicându-l \n
aer. Ce faci, Catherine? Tu chiar vrei s` pui mili]ia pe urmele
noastre?
– Nu, sigur c` nu, se bâlbâi ea din nou. Philippe nu v-ar
face nici un r`u. Mi-a promis.
– Ce mai garan]ie, n-am ce zice, promisiunea unui tr`d`tor!
Nu [tii c` javrele alea ne h`ituiesc ca pe ni[te animale, c`
bombardeaz` case [i \mpu[c` oameni f`r` cea mai mic`
ezitare? Nu [tii c` sunt mai r`i decât fiarele din Gestapo?
– Nu, nu, strig` ea cuprins` de oroare. Nu [i Philippe. El
nici nu [tie ce se \ntâmpl`. Nu trebuie s` te temi de el.
– De unde [tii? Când vine vorba de el, parc` nu mai vezi [i
nu mai auzi nimic.
– Nu i-am spus niciodat` unde sunt, se ap`r` ea. Nu i-am
dat niciodat` nici cea mai mic` descriere a locului unde
suntem. Scrisorile astea sunt strict personale.
Michel se uit` la ea cu o expresie de mil` amestecat` cu mânie.
– Nefericito ce e[ti, mesajele astea personale sunt citite [i
r`scitite de oameni pe care nu i-ai v`zut niciodat`. Fiecare
cuvânt e r`st`lm`cit [i analizat.
– Am fost atent` la felul \n care am formulat ideile. Nici
unul dintre noi n-a amintit de vreun subiect care s` ne pun`
\n pericol pozi]iile. A[a ne-am \n]eles \nainte de a pleca.
126 MAGALI

– Dar nu-]i dai seama c` tocmai buna ta credin]` te face


vulnerabil`? {i cel mai nevinovat cuvânt poate s`-l pun` pe
Philippe pe urmele noastre.
– Nu ne-am \ntâlnit niciodat`, nu l-am mai v`zut de când
am plecat de la La Barotte.
– Asta nu \nseamn` c` nu te-a v`zut el pe tine sau c` nu te-a
urm`rit când te-ai \ntors din expedi]iile noastre. Un mili]ian ca
Philippe are spioni peste tot. Ar fi putut s` pl`teasc` pe cineva
s` te urm`reasc` pân` aici [i tu s` nici nu [tii.
– Philippe n-ar face niciodat` a[a ceva!
– S` te aud` Dumnezeu, dar mie nu-mi vine a crede.
Rupând plicul, Michel parcurse con]inutul scrisorii
dintr-o privire, apoi \ncepu s` se plimbe \ncoace [i-ncolo,
t`cut [i nervos.
– Prostia ta a pus \n primejdie \ntreaga noastr` organiza]ie.
Din cauza ta, un sector \ntreg al Rezisten]ei poate fi surprins
[i anihilat. La cel mai mic pas gre[it, urm`rile vor fi
dezastruoase, \]i dai seama?
Catherine \ncepu s` plâng` [i s`-[i frâng` mâinile.
– O, \mi pare a[a de r`u, Michel. Dac` ai [tii ce r`u \mi
pare!
– N-o s` spun nimic, zise el pe un ton mai blând. Te-ai
purtat nechibzuit. S` sper`m c` urm`rile n-or s` fie chiar a[a
de grave. Philippe al t`u a apucat-o pe un drum gre[it, dar a[
vrea s` cred c` nu e chiar atât de machiavelic \ncât s` profite
de leg`tura voastr` ca s` pun` mâna pe noi. Dar nici tu nu mai
e[ti copil [i ar trebui s` po]i sta departe de el un timp. {i apoi,
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 127

credeam c` iubirea adev`rat` poate s` reziste \n ciuda oric`rei


absen]e, ad`ug` el pe jum`tate serios, pe jum`tate glumind.
– N-o s` mai iau leg`tura cu el. O s`-l anun] c` n-o s` mai
vorbim un timp [i gata .
– Dar de ce trebuie s`-l anun]i? strig` el. Tu nu-]i dai seama
cât sunt de periculoase plec`rile [i sosirile astea? O s`-[i dea [i
singur seama când o s` g`seasc` acolo tot scrisorile lui.
– Michel, zise ea \ncetând s` mai plâng`, de acum \ncolo
n-o s` mai iau leg`tura cu el. |]i promit, f`cu ea cu hot`râre [i
cu dorin]a sincer` de a se face iertat`.
– Bine. Sper numai s` nu fie prea târziu.
Dar vai, evenimentele viitoare aveau s` confirme temerile
lui Michel [i el urma s` fie prima victim` a tragediei care st`tea
s` se \ntâmple.

Dou` s`pt`mâni dup` aceast` confruntare \ntre fra]i,


Catherine \[i ]inea cuvântul dat. De[i se gândea mereu la el,
avea o mul]ime de alte lucruri cu care s`-[i ocupe mintea. Era
prim`vara anului 1944 [i \n mun]i activitatea era febril`. Ca s`
nu fie descoperite , taberele se mutau foarte des. Para[ut`rile
de alimente [i muni]ii erau anun]ate la radio Londra prin fraze
codate precum „Solda]ii lui Napoleon erau buni cavaleri" [i se
[tia imediat c` \n acea sear` trebuia s` aprind` tor]ele pe
câmp. Catherine avu norocul s` participe la o astfel de ac]iune
pe care n-vea s` o mai uite niciodat`, atât era de
128 MAGALI

impresionant` imaginea forma]iei de sute de avioane perfect


aliniate pe cer, fiecare para[utând câte dou`zeci de
containere. Totul se desf`[ur` \ntr-o ordine perfect`.
Catherine tremura de mândrie când ultima para[ut` ateriz`
\nv`luit` \n steagul Fran]ei [i se auzi strig`tul „Tr`iasc`
Fran]a!" Regreta numai c` Philippe nu era [i el acolo s` simt`
acest moment unic.
Opera]ia reu[ise cu succes [i to]i membrii Rezisten]ei o
celebrau bucuro[i. Catherine [i Michel se \ntoarser` \n tab`ra
lor \ntr-o stare de euforie [i plecar` la culcare fiecare cu inima
plin` de speran]`. Poate c` tocmai acest optimism f`cu ca
toat` lumea s` fie mai pu]in precaut` \n seara aceea. |nainte
chiar ca cineva s` apuce s` trag` alarma, fur` lua]i prin
surprindere [i neutraliza]i.
R`p`itul gloan]elor explod` \n t`cerea nop]ii, trezindu-i
brutal pe combatan]i. Ludu-[i armele, d`dur` s` ias` afar`, dar
fur` \nconjura]i imediat de solda]i \narma]i pân` \n din]i cu
mitraliere [i grenade. Toat` zona era infestat` de nem]i [i de
mili]ieni. B`t`lia fu crâncen`, dar era din start sortit` e[ecului.
Du[manul era foarte bine informat [i preg`tit s` taie orice cale
de sc`pare.
La auzul primelor \mpu[c`turi singurele dou` fete urmar`
imediat planul de retragere: se urcar` pe ni[te stânci [i se
l`sar` s` alunece \ntr-o scobitur` \ngust` de unde puteau s`
urm`reasc` toat` scena masacrului. Catherine sim]i un fior
rece pe [ira spin`rii când z`ri un grup de mili]ieni escortând
un grup de prizonieri [i r`ni]i spre un camion. {eful lor era
Philippe Bessiers.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 129

„ Nu, nu" icni ea neputând s`-[i cread` ochilor [i urechilor.


Un ofi]er german se \ndreptase spre grup [i vorbise ceva cu
Philippe, care aprobase din cap [i p`ruse c` d` ni[te
instruc]iuni oamenilor lui. Ace[tia \ncepur` s`-i gr`beasc` pe
prizonieri [i s`-i \mpung` cu pu[tile \n spate.
Catherine pricepu totul. Vai, cât` dreptate avusese Michel!
Se folosise de coresponden]a lor, ea mu[case momeala. Din
cauza ei câ]i pario]i aveau s` moar`?! Doamne Dumnezeule,
de ce nu murea ea atunci, s` nu mai vad` [i s` nu mai fie
con[tient` de nimic!
Totul se transform` \ntr-un co[mar. |n confuzia general`,
câ]iva \ncercau s` fug` spre p`dure, cu gloan]ele [uierându-le
pe la urechi. Pamântul \ncepuse s` se presare cu mor]i.
Fetele asistau \ngrozite la aceast` scen`, a[teptând dintr-o
clip` \ntr-alta s` fie descoperite. Deodat` ceva fo[ni \n spatele
lor [i ele \nghe]ar`, mai \nainte s` poat` z`ri pe unul din
oamenii lor. Era Martin. Venise s` le scoat` de acolo prin
singura porti]` de retragere posibil`.
– Haide]i s` plec`m de aici cât mai sunt ocupa]i cu
prizonierii.
– Ce s-a \ntâmplat cu ceilal]i? Ce s-a \ntâmplat cu Michel?
Ce-o s` le fac`? abia \ng`im` Catherine.
– Pe cei mai mul]i i-au capturat. Michel era printre ei. Nu
[tiu, probabil c` o s`-i interogheze… dar asta o s` ia timp. S`
sper`m c` o s` se \ntâmple ceva pân` atunci [i o s`-i putem
elibera. Celelalte tabere n-or s` stea cu mâinile \n sân, po]i fi
sigur` de asta.
130 MAGALI

– Erau [i mili]ieni cu solda]ii, [opti Catherine slab.


– Da, nemernicii! Ei i-au adus aici pe nem]i, altfel n-ar fi
avut cum s`-[i dea seama unde suntem, eram perfect
camufla]i! Jigodiile! Or s` pl`teasc` pentru asta!
– Da, or s` pl`teasc`, r`sun` ca un ecou vocea Catherinei
care sim]ea o hot`râre implacabil` urcând \n ea.
Strig`te de disperare urcar` pân` la ei [i sim]ir` miros de
fum.
– Ard satele, explic` Martin. S` mergem!
A doua zi ajungeau f`r` alte incidente la Martin acas`, unde
Mathilda \i a[tepta, cuprins` de \ngrijorare. Martin plec` [i se
\napoie peste alte câteva zile. Aducea ve[ti proaste, care i se
citeau pe chip.
– To]i partizanii captura]i au fost \mpu[ca]i. Ne-au tratat ca
pe ni[te du[mani, n-au avut nici o mil`, continu` el cu pumnii
\ncle[ta]i pân` se albir`.
– {i Michel? strig` Catherine \ngrozit`.
– Ai dreptul s` [tii adev`rul, o privi el trist, doar e[ti unul
dintre ai no[tri… Pe Michel l-au \mpu[cat primul.
– Nu, nu, nu, implor` ea disperat`.
– Chiar \nainte de a fi capturat mi-a transmis un mesaj
pentru tine.
Catherine nu zise nimic, privindu-l fix. Ar`ta de parc` ar fi
urmat s` fie biciuit`
– Mi-a zis a[a: „Dac` mi se \ntâmpl` ceva, spune-i c` nu-i
port ranchiun`. Spune-i s` nu se simt` vinovat`, dar s`-[i
aminteasc`"
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 131

Buzele ei tremurar` [i lacrimi grele i se rostogolir` pe


obrajii palizi. Cu o voce slab`, abia perceptibil`, [opti:
– Am s`-mi amintesc.
Apoi se pr`bu[i \n bra]ele Mathildei.
– {i eu o s`-mi amintesc, jur` Martin. O s` ne amintim de
jigodiile alea, n-or s` scape ei! |]i promit, Catherine.
– Jigodiile… da, jigodiile, f`cu ea ca un ecou, privind fix la
un punct.
{i apoi \ncepu s` plâng`, [i s` plâng`, pân` nu mai putu.
F`cu febr` mare, fu chemat doctorul care \i administr`
tranchilizante [i recomand` s` fie dus` undeva departe ca s`
nu-[i mai aminteasc` de aceast` tragedie.
De \ndat` ce putu s` c`l`toreasc`, printre nenum`rate
primejdii, credinciosul Martin o duse la ni[te prieteni \n
Normandia.
Atacul din noaptea aceea fusese urmat de altele,
asem`n`taore, \mpotriva taberelor r`mase, care se ridicaser`
la lupt`. Patrio]ii care murir` ca ni[te martiri r`maser` \nscri[i
\n istorie, dar Catherine nu particip` niciodat` la sfâr[itul
eroicei \ncle[t`ri.
Era surmenat`, nu era \n stare s` gândeasc`, nu reac]iona
la sentimentul general de euforie care exaltase inimile
francezilor dup` eliberare. C`zuse \n apatie, p`rea c` devenise
indiferent` la orice avea leg`tur` cu r`zboiul.
{i totu[i, mai puternic` decât disperarea [i decât doliul,
mai puternic` [i decât amintirile, tinere]ea Catherinei lupta s`
supravie]uiasc`.
Capitolul 9

– „|mi voi aminti" … |]i aduci aminte , Martin, de


jur`mântul pe care l-am f`cut? \ntreb` Caherine pe un ton
amar. Amândoi l-am uitat, iar eu am fost prima. Am plecat s`
tr`iesc o via]` lipsit` de griji [i am \ntors spatele datoriei pe
care am promis s` o p`strez sacr`.
– Ce puteam s` facem? r`spunse Martin \ncet.
– S`-i denun]`m, s`-i acuz`m, s`-i punem la zid pe
tr`d`tori, continu` ea pe un ton acum vehement. Au avut loc
procese de r`zboi, [tiu asta. Oameni mai pu]in vinova]i decât
javrele alea au fost g`si]i vinova]i [i trimi[i la \nchisoare sau
executa]i. Eu ar fi trebuit s` fiu prima care s` depun` m`rturie
\mpotriva lui Bessiers. |ntotdeauna am crezut c` ai f`cut-o tu,
ad`ug` ea mai moale, v-am l`sat pe voi, b`rba]ii, s` v` ocupa]i
de asta, s`-i r`zbuna]i pe fra]ii no[tri. Te-am auzit de mai
multe ori spunând asta, atunci, când ne-am \ntors
\mpreun`… Dar ai abandonat [i tu….
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 133

Catherine cl`tin` din cap, \ncercând s` scape de


lacrimile care i se adunau sub gene, sim]indu-se mizerabil
de r`u. Martin se ridic`, sim]indu-se [i el la fel de nefericit
ca [i ea.
– Nu ne judeca atât de aspru, o implor` el. Am f`cut ce am
putut. Nu [tii ce atmosfer` plutea atunci, imediat… Da, la
\nceput [i noi ardeam de ner`bdare s` ne r`zbun`m.
Depindea de noi s` cerem dinte pentru dinte [i chiar a[a am
f`cut. I-am târât pe mul]i prin tribunale, unii dintre ei au fost
g`si]i vinova]i, al]ii au sc`pat, f`r` s` [tim cum. Au venit cu
alibiuri, cu scuza c` era r`zboi… {i ne-am pierdut gustul de
r`zbunare.
– Dar Bessiers, tr`d`torul tr`d`torilor? {i el a avut alibi?
– La \nceput nu l-am putut g`si. Când au venit alia]ii s-a
urcat \ntr-o ma[in` [i a fugit in Germania.
– Tipic pentru el!
– Dar r`zboiul l-a urm`rit [i acolo. Trebuia s` se fereasc`
de ora[e [i probabil c` s-a ascuns \n Elve]ia. Apoi, când
lucrurile au intrat iar \n normal a reap`rut. Trecuser` suficient
de mul]i ani [i nu mai era c`utat de mult. A vândut hotelul
p`rin]ilor [i s-a stabilit \n Marsilia unde se ocupa de o agen]ie
imobiliar` care \i mergea foarte bine.
– {i tu l-ai l`sat \n pace? L-ai l`sat s` se \ngra[e [i s`
prospere f`r` s` mi[ti un deget?
– Nu m` judeca a[a de dur! |ndat` ce am [tiut unde e
m-am dus s`-l caut [i i-am cerut socoteal`. Am fost foarte dur
134 MAGALI

cu el, l-am \njosit, i-am aruncat \n obraz toat` mi[elia de care


d`duse dovad`. P`rea un om prosper [i satisf`cut, dar foarte
b`trân, foarte marcat de anii r`zboiului.
– Las` asta, nu m` intereseaz`. Sunt sigur` c` [i-a b`tut de
joc de cuvintele tale.
– Nu, a \ncercat s` se apere. A jurat pe onoarea lui c`…
– Onoarea lui Philippe Bessiers! Ce glum` bun`!
– … c` nu ne-a tr`dat el.
– Mincinosul! url` Catherine. Dar l-am v`zut cu ochii
no[tri, l-am v`zut cum dirija trupele \n ziua aceea, l-am v`zut
cum \i h`ituia pe prietenii no[tri, cum tr`gea \n urma lor.
L-am v`zut sau nu?
– S-a ap`rat zicând c` a fost obligat s` urmeze ordinele, dar
c` noi fuseser`m avertiza]i.
– Avertiza]i?
– Da. M-a asigurat c` a trebuit s`-i \nso]easc` pe nem]i \n
ac]iunea aceea de exterminare, dar a zis c` a trimis un mesaj
de avertizare prin cineva de care era foarte sigur.
– Ce minciun`, ce scuz` frumoas`! Unde e persoana asta
pe care n-o cunoa[te nimeni? Tu chiar l-ai crezut?
– Nu, oft` Martin, dar n-am avut ce dovezi s` aduc. A negat
foarte tare, a protestat, ba chiar a plâns… A izbucnit \n plâns
\n fa]a mea…
– Ce actor! Incredibil! se \nfurie Catherine. I-a fost fric` de
pedeaps`…
– Probabil. Dar ce puteam s` fac, era aproape jalnic. {i apoi
omul care st`tea \n fa]a mea nu mai era tân`rul cu care ne
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 135

luptasem. Anii care au trecut [i-au pus puternic amprenta


asupra lui. Si asupra noastr`. Au venit alte r`zboaie, \n Algeria,
\n Indochina, ne-am confruntat mereu cu alte probleme…
Lupta noastr` apar]inea trecutului. E trist, Catherine, dar focul
trecutului, al trecutului nostru s-a stins de mult.
– Doamne, Martin, doar nu crezi ce spui, nu-i a[a? strig`
Catherine c`utându-i privirea cu \ngrijorare.
– Dar au trecut treizeci de ani, Catherine. Cum poate
cineva s` ard` de r`zbunare dup` atâta timp [i s` r`mân` un
om \ntreg? Eu nu mai sunt partizanul \nfl`c`rat de atunci,
cl`tin` el din cap, acum sunt un om b`trân, Catherine.
– Tu ai uitat. Dar eu nu. {i memoria mea e cu atât mai vie
cu cât soarta s-a hot`rât s`-mi joace festa asta urât`. Fiul lui
Bessiers vrea s` se \nsoare cu fata mea, iar prostu]a aia e \n
stare s` fac` orice s` se m`rite cu el.
Martin f`cu un gest cu mâna ca [i cum ar fi vrut s` [tearg`
cuvintele ei.
– Bin\n]eles c` trebuie s` \mpiedici asta, a[a ceva nu e
posibil.
– Sigur c` a[a am s` fac. Am s` fac orice \mi st` \n putere.
Fata mea n-o s` poarte niciodat` numele de Bessiers.
Niciodat`! Nu atâta timp cât tr`iesc eu!
– Spune-i adev`rul, \ncerc` Martin.
– N-o s` fie de nici un folos. N-o cuno[ti pe Vicky. E \n stare
s` mearg` pân` \n pânzele albe când \[i pune ceva \n cap, iar
când vine vorba de iubi]elul ei cu atât mai mult. |n ceea ce o
prive[te pe ea, Marc Bessiers s-a n`scut \n ziua \n care a
136 MAGALI

\ntâlnit-o pe ea. O s`-mi spun` c` ea nu se c`s`tore[te cu tat`l,


ci cu fiul [i dac` m` opun o s` mearg` mai departe f`r`
consim]`mântul meu.
Martin b`tea darabana absent; o expresie de consternare i
se citea pe fa]`.
– |n cazul `sta nu v`d cum ai putea s` o convingi, zise el
preocupat. Ce altceva ai putea s` faci?
– Ar fi ceva, \l \ntrerupse ea. Martin, trebuie s` m` duci
acas` la Bessiers.
– S` te duc la…!
– Vreau s` vorbesc cu el [i tu s` fii de fa]`. Am s`-i
reamintesc cât de josnic s-a purtat [i am s`-l amenin] c` o s`-i
spun totul fiului s`u. Am s`-l ruinez dac` nu \mpiedic` nunta
asta.
Martin r`mase un timp nemi[cat, apoi se uit` la ea cu o
expresie de respect amestecat` cu mil`.
– Vrei s` tulburi apele, zise el \ncet, aducând din nou
trecutul \n prezent…
– |n ceea ce m` prive[te pe mine, trecutul e tot aici, \mi
amenin]` lini[tea, \mi amenin]` familia. Cum a[ putea permite
ca imaginea lui Philippe Bessiers s` se amestece cu aceea a
fiicei mele? Cu a[ putea s` concep gândul c` nepo]ii lui or s`
fie [i nepo]ii mei?
– Ai dreptate, zise el convins de acest ultim argument. Te
po]i baza pe mine. Sunt omul t`u.
Nu g`sir` num`rul de telefon al lui Bessiers \n cartea de
telefoane, dar hot`râr` s` plece chiar atunci [i s` ia ma[ina lui
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 137

Martin. Catherine nu numai c` nu voia s` fie singur` cu tat`l


lui Marc, dar dup` incidentul acela cu ma[ina [i cu str`inul
acela ciudat de familiar, se bucura din tot sufletul c` are un
b`rbat lâng` ea care s` o protejeze.

Duvalle se \ntorsese la garaj [i \ncepu s` vorbeasc` [u[otit


la telefon.
– Mi-e team` c` ai avut drepatate, prietene, zise el
bijutierului cel gras. St` de vorb` cu Martin Corvisard chiar \n
momentul `sta, f`r` \ndoial` c` verific` b`nuielile ei despre
tine [i acum [i despre mine. Trebuie s` facem ceva s` o oprim.
Orice m`sur` a[ lua eu, te prive[te [i pe tine, ad`ug` el dup`
o scurt` pauz`. Sunt sigur c` e[ti con[tient de asta… Nu e o
amenin]are, e o afirma]ie. La urma urmelor, de ce crezi c`
te-am sunat?
Chicotind ironic \n barb`, a[ez` telefonul \n furc` [i se
\ndrept` spre ma[in`.
Capitolul 10

Catherine r`mase t`cut` tot drumul. Gâtul i se uscase iar


palmele \i transpiraser` din cauza \ncord`rii. Cum o s`
reac]ioneze oare Philippe cel de acum \n fa]a ei? O s` i se
supun` sau o s` r`mân` pur [i simplu impasibil \n fa]a
amenin]`rilor ei? O, Mel, iubirea mea, te rog, roag`-te s`
reu[esc, roag`-te s`-l pot convinge pe acest om s` \mpiedice
c`s`toria. Altfel n-o s` mai fim ferici]i niciodat`, n-o s-o mai
vedem niciodat` pe fiica noastr`, fiindc` nu-l pot accepta pe
Marc \n via]a noastr`, pur [i simplu nu pot.
Martin \i \n]elegea nelini[tea [i \i respecta t`cerea. Insist`
numai s` opreasc` s` ia o gustare care avea s`-i fac` bine [i
Catherinei, [i se oferi s` discute el mai \ntâi cu Bessiers, ceea
ce ea nu accept` nici \n ruptul capului.
Dup` ce taversar` p`durea, casa se ivi \ntr-un lumini[,
m`rginit` de arbu[ti de gr`din` [i cu flori superbe la intrare.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 139

Martin claxon` [i cum nimeni nu r`spunse din cas`, trase


ma[ina pe aleea de pietri[ special amenajat` [i se gr`bi s`
deschid` portiera pasagerei din fa]`. Catherine cobor\ din
ma[in` cu inima zb`tându-se \n piept dar cu fa]a de
nestr`puns ca o masc`. Urcar` cele dou` trepte la intrare [i
Martin trase de clopo]el. Aproape imediat u[a se deschise [i \n
cadrul ei se ar`ta o servitoare cu un [ort negru str`lucitor, cu
p`rul desp`r]it \ntr-o c`rare pe mijloc [i adus \n coc. Uitându-se
mirat` la cei doi vizitatori, \i \ntreb` ce poftesc.
– Vrem s` vorbim cu domnul Bessiers, r`spunse Catherine.
{i cum femeia deschise gura s` vorbeasc`, foarte surprins`,
Catherine ad`ug` repede:
– E vorba de o chestiune personal` foarte urgent`.
– Domnul Bessiers a plecat, rosti servitoarea.
– {i când se \ntoarce? \ntreb` Martin, dup` ce schimb` o
privire dezam`git` cu Catherine.
– Nu [tiu.
– Cum adic` nu [tii? \[i pierdu Catherine r`bdarea.
– Am s` o \ntreb pe doamna, r`spunse servitoarea, care se
\ntoarse s` plece, dar nu \nainte de a-i invita politicos s` intre.
Sala spa]ioas` \n care intrar` era decorat` cu un gust
des`vâr[it, din piese de marmur` [i trofee de vân`toare
\ncadrate de scene murale, care \nf`]i[au peisaje montane, de
iarn`. Catherine contempl` acest decor cu surprindere [i
\ncântare, pân` când ochii i se oprir` asupra unui portret al
lui Philippe a[ezat pe unul din rafturi. Sim]i cum un val de
mânie o cuprinde din nou [i i se urc` \n obraji. |l atinse pe
140 MAGALI

Martin de mânec` [i ar`t` \n direc]ia portretlui, dar \nainte ca


acesta s` poat` r`spunde, u[a pe care disp`ruse servitoarea se
deschise [i o femeie se \ndrept` spre ei, \mbr`cat` \n
pantaloni negri [i o tunic` din satin care \i c`dea peste [olduri.
Nu era zvelt`, dar nici opulent`. Avea un piept generos [i
tr`s`turi deosebit de pl`cute. Purta p`rul piept`nat pe spate
[i prins la baza gâtului, \ntr-un fel care \i conferea gra]ie [i stil.
– Bun` ziua, salut` ea amabil, zâmbind. Maria mi-a spus c`
dori]i s`-l \ntâlni]i pe domnul Bessiers pentru un lucru
important. Pot s` v` ajut eu \n locul lui? Sunt doamna
Bessiers.
Martin se \nclin` ceremonios, \n timp ce Catherine cl`tin`
scurt din cap.
– |mi pare r`u, dar nu pute]i. Pe domnul Bessiers am venit
s`-l v`d. V-a[ fi recunosc`toare dac` mi-a]i spune când se va
\ntoarce. Ast`zi dac` se poate! ad`ug` ea f`r` ocoli[uri.
– |mi pare r`u, zise gazda ignorând tonul aproape
poruncitor, dar nu cred c` va fi posibil ast`zi.
– De ce nu?
– Pentru c` fiul meu se va \ntoace acas` numai peste câteva zile.
– Dar nu pe fiul dumneavoastr` vrem s`-l vedem, se
\ncrunt` Catherine. Am venit aici pentru domnul Bessiers.
Domnul Philippe Bessiers, accentu` ea pe primul nume, so]ul
dumneavoastr`.
Doamna Bessiers p`li. Zâmbetul \i pieri [i câteva minute
r`mase privind pierdut` [i t`cut` la vizitatorii ei. Când \ntr-un
târziu putu vorbi, vocea \i sun` trist` [i firav`.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 141

– Mi-e team` c` a]i venit degeaba, doamn`, zise ea privind-o


insistent pe Catherine.
– Oh! {i de ce? f`cu ea agresiv.
– Pentru c` so]ul meu a murit acum doi ani.
– O ! exclamar` \n acela[i timp cei doi. Catherine sim]i un
val de c`ldur` [i se \ntoarse instinctiv spre Martin ca [i cum ar
fi vrut s`-l fac` responsabil pentru aceast` veste nea[teptat`. El
reu[i s` bâlbâie ni[te scuze, ru[inat [i stânjenit:
– |mi pare r`u… dar nu s-a auzit nimic \n zon`. Nu…
n-am [tiut.
– So]ul meu a decedat \ntr-o clinic` din Geneva . Eu sunt
elve]ian`, explic` ea, f`când un efort s`-[i dep`[easc` durerea.
L-am dus s`-i cunoasc` pe membrii familiei mele [i a murit
dup` ce a suferit de o boal` lung` [i dureroas`. A dorit s` fie
\nmormântat aici, f`r` mare tam-tam, de aceea n-a ap`rut
nimic \n ziare.
– Condolean]ele mele, doamn`, murmur` Martin, v` rog
s` m` ierta]i pentru aceast` gre[eal`.
Catherine era terbil de jenat` de aceast` situa]ie cu totul
neprev`zut`.
O, Doamne, gemu ea \n sinea ei realizând cât de f`r` rost
era acum toat` \ncercarea ei. Se prezent` ca prin vis [i refuz`
invita]ia pe care v`duva le-o f`cea s` se a[eze.
– Putem vorbi despre Philippe, dac` tot a]i venit s`-l vede]i.
Mi-ar face bine s` aud vorbindu-se despre el. A]i venit cu un
scop anume?
– Nu, zise Catherine, de[i i-ar fi venit s` ]ipe, s` urle: Da,
am venit s` \mpiedic c`s`toria dintre fiul dumnitale [i fiica
142 MAGALI

mea, pentru c` nu vreau ca familia mea s` aib` nimic de-a face


cu fiul lui Philippe Bessiers! Ar fi o monstruozitate! Dar
vestea nea[teptat` pe care o primise o descump`nise cu
totul.
– Eram \n apropiere, explic` Martin, r`spunzând la privirea
\ntreb`toare a doamnei Bessiers.
– Dar ce era aceast` chestiune urgent` de care mi-a spus
servitoarea?
– Era numai… voiam s` ob]inem o informa]ie, o \ntoarse
Martin.
– Sunte]i siguri c` nu v` pot ajuta? \ntreb` doamna
Bessiers, dintr-o dat` curioas` [i \n acela[i timp intrigat` de
ciud`]enia celor doi vizitatori.
– Nu, cu siguran]` nu, zise Martin, de[i v`duva \[i
\ndreptase privirea asupra doamnei cu chipul impasibil dar pe
fa]a c`reia ochii clipeau dispera]i.
– Nu, cu siguran]a nu. Era vorba de ni[te lucruri petrecute
\n timpul r`zboiului.
– |n timpul r`zboiului… r`sun` ca un ecou straniu vocea
v`duvei. Apoi, brusc se f`cu ro[ie pân` la r`d`cina p`rului.
Câteva secunde o studie atent, nesigur`, apoi i se adres`
Catherinei.
– {i dumneavoastr`, doamn`, l-a]i cunoscut pe so]ul meu?
Catherine \i \ntâlni privirea, calm`.
– Da, l-am cunoscut.
– Iar dumneavoastr` a]i fost poate coleg de arme cu el, \l
\ntreb` ea intrigat` pe Martin.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 143

– Fereasc` sfântul! explod` Martin.


La aceast` explozie, doamna Bessiers se retrase instinctiv \n
spate. Fa]a ei se convulsiona de emo]ie pe m`sur` ce
murmura trist.
– |n]eleg, n-a]i fost de aceea[i parte a baricadei.
– Nu, cu siguran]` nu! \[i reveni Catherine cu ochii
scânteind de indignare. El era nu nazi[tii, iar noi eram cu
francezii. V` rog s` m` ierta]i, ad`ug` ea cu o urm` de
remu[care, observând triste]ea accentuat` a v`duvei. Nu
sunte]i r`spunz`toare pentru ce a f`cut so]ul dumneavoasatr`
\nainte de a v` cunoa[te. Poate c` nici nu v-a vorbit niciodat`
despre asta.
– V` \n[ela]i, domn`, replic` v`duva cu \ndr`zneal`.
Philippe mi-a spus absolut totul despre existen]a lui de
dinainte de a ne c`s`tori, chiar [i despre r`zboi. {i apoi, ne-am
\ntâlnit \n Elve]ia, unde se ascundea de teama represaliilor.
Catherine se ridic` indignat` \n picioare.
– Atunci, probabil c` a]i avut acelea[i simpatii. |n cazul
acesta, nu mai avem ce discuta. Oricum, vizita noastr` acum
aici e f`r` rost.
V`duva \i lu` bra]ul cu un gest \mp`ciuitor, aproape
rug`tor [i o f`cu s` se a[eze din nou.
– Dimpotriv`, cred c` avem multe de discutat. Nici nu am
aprobat, nici nu am condamnat ce a f`cut, am \ncercat numai
s` \n]eleg. Vede]i, zise ea cl`tinând din cap, fie [i numai
pentru faptul c` sunt elve]ianc` [i tot n-a[ fi avut motive s` nu
fiu obiectiv`. Am analizat atent logica hot`rârii lui Philippe.
144 MAGALI

Era sincer atunci [i credea cu adev`rat c` aceea era calea pe


care trebuia s` o urmeze. S-a \n[elat, a[a cum a dovedit-o
viitorul, dar dac` o prive[ti f`r` implicare afectiva, gre[eala lui
nu poate fi considerat` o crim`.
Vorbea cald [i conving`tor, \ntr-un fel care o f`cu pe
Catherine se replice:
– Nu gre[eala pe care a f`cut-o \l face un criminal. Avea
dreptul s` aib` propriile lui p`reri, \ns` ceea ce a fost criminal
[i de neiertat \n atitudinea lui este faptul c` a tr`dat [i c` i-a
urm`rit cu \nver[unare pe fra]ii lui francezi. Gre[eala lui
criminal` const` \n mor]ile pe care le-a provocat.
Buzele v`duvei tremurar` când se ridic` \n picioare ca s`
opreasc` valul de repro[uri.
– Ba dumneavoastr` v` \n[ela]i, doamn`. Philippe nu a
tr`dat niciodat`, m-a asigurat de asta. Iar eu l-am crezut
\ntotdeauna pentru c` [tiu ce fel de om era. N-ar fi putut s` fie
un tr`d`tor sau un la[. {i-a ales drumul gre[it, dar soarta l-a
pedepsit [i a[a destul. Asta e.
Catherine sim]i mâna lui Martin ap`sând-o \ncet pe a ei,
\ntr-un gest de lini[tire. La ce bun acum s` aduc` atâtea
acuza]ii \n fa]a unei v`duve care \ncerca s` apere memoria
so]ului ei? Catherine \n]elese [i t`cu. Dar v`duva continu`:
{tiu c` nu m` crede]i, doamn`. Dar v` asigur c` aceast`
acuza]ie care apas` \n mod nedrept pe umerii lui nu i-a l`sat
o clip` de lini[te toat` via]a.
Ce bine! se gândi Catherine neiert`toare. M`car a pl`tit!
Dar nu \ndr`zni s` spun` asta cu voce tare.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 145

– Cred c` nu mai are nici un rost s` tulbur`m acum aceste


ape, rosti ea \n schimb, pe un ton mai blând decât cel de pân`
acum. S`-l l`s`m s` se odihneasc` \n pace.
– E timpul s` plec`m, hot`r\ Martin, care pân` atunci se
]inuse deoparte, l`sându-le pe ele s` vorbeasc`. V` rog s` ne
scuza]i, doamn`, zise el moale, luând-o pe Catherine de bra].
N-am vrut s` v` provoc`m suferin]` prin vizita noastr`.
Catherine nu se putu ab]ine s` nu se gândeasc` binevoitor
la v`duv`.
– Ierta]i-m`, zise blând. Nu pe dumnevoastr` sunt
sup`rat`. Suntem cu to]ii victimele \ntâmpl`rii, a[a mi se pare,
cel pu]in.
– Era]i prietena lui Philippe, nu-i a[a? murmur` ea. Micu]a
Cathy…
Surprins`, Catherine se f`cu stacojie.
– V-a spus, a \ndr`znit s` v` povesteasc` despre mine, f`cu
ea cu o voce gâtuit`.
– Despre iubirea pe care v-a purtat-o . {i de ce nu? Nu \i era
ru[ine de acest lucru.
– Dar mie \mi era! A fost cea mai mare gre[eal` din vi]a
mea, exclam` Catherine.
– Mi-a mai spus c` numai dumneavoastr` a]i fi putut s`-i
reabilita]i numele dac` a]i fi vrut.
– Eu? Cum a[ fi putut face a[a ceva? Eu care am crezut \n
el [i care m-a \n[elat, folosindu-se de mine ca de momeal`
pentru scopurile lui murdare? Pe care m-a \ntors ca pe o arm`
\mpotriva propriilor mei fra]i iar eu am fost prea naiv` ca s`-mi
dau seama? Nu, nu vreau s` aud nici un cuvânt despre asta!
146 MAGALI

Mânioas`, Catherine str`b`tu \nc`perea [i alerg` spre


ma[in` dar cuvintele v`duvei o urmar` [i o atinser` ca un
glon].
– Da, a]i fi putut s` o face]i numai amintind de z`voiul cu
vr`bii.
Z`voiul cu vr`bii… Z`voiul cu vr`bii, cuvintele acestea \i
roiau \n minte, ca o litanie.
– Ce o s` faci acum? \ntreb` Martin, care \ntre timp \[i luase
r`mas bun de la v`duv` [i pornise ma[ina. Te rog Catherine,
o rug` el v`zând-o a[a distrus`, nu se poate s` la[i toate astea
s` te domine.
– E \ngrozitor, Martin. Nu [tiu ce s` fac, izbucni ea \n plâns.
– Trebuie s` fie o solu]ie, o \mb`rb`t` el punându-i un bra]
pe um`r. Poate c` tu te complici degeaba, sau poate c`
mariajul `sta pur [i simplu n-o s` aib` loc din cine [tie ce
motiv. Martin o b`tu \ncurajator pe umeri. Ce a vrut s` spun`
doamna Bessiers prin „ z`voiul cu vr`bii"? Era o parol` sau ce?
Catherine se [terse la obraji, \ncercând s`-[i recapete
\nf`]i[area obi[nuit`. |n câteva cuvinte \i explic` lui Martin
depre Le Mazet [i despre schimbul de scrisori pe care \l
stabilise cu Philippe pe vremea când credea c` e \ndr`gostit`
de el. Apoi t`cu, gânditoare.
– Unde s` te las? La Grenoble? La Villars?
Ea nu r`spunse imediat, p`rând absorbit` \n gândurile ei.
Apoi ridic` repede capul [i se uit` la Martin care r`m`sese
a[teptând.
– Martin, ascult`, o s` crezi ca mi-am pierdut min]ile…
– Nu, deloc, ce este?
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 147

– A[ vrea s` m` \ntorc acolo, la z`voiul cu vr`bii [i a[ vrea


s` vii [i tu cu mine. Nu e departe de Grenoble. Martin, te rog,
\l implor` ea pe m`sur` ce sim]ea cum dorin]a aceasta de a se
duce acolo devenea de nest`vilit.
– Bine, \ncuviin]` el . E \nc` devreme [i avem o \ntreag`
dup`– amiaz` \n fa]`. {i apoi nu ar strica o plimbare \n natur`
\nainte de a ne \ntoarce acas`.
– Acas`… oft` ea. Nu [tiu când o s` m` mai \ntorc acolo…
– Vorbe[ti prostii. Haide, mai bine arat`-mi unde e locul
`sta cu nume romantic.

Chiar \nainte s` ajung` la poalele muntelui, drumul se


\ngusta pe o por]iune \n construc]ie care r`m`sese
abandonat` a[a. {oseaua era sinuoas` [i Catherine sim]i un
nod \n stomac când \[i aminti degringolada aproape mortal`
de mai \nainte. Dar Martin era un [ofer bun, [i ea respir`
adânc, a[a cum \i spusese str`inul cu ochi de chihlimbar…
– Martin! exclam` ea. Pierre Renard!
– Pierre? Ce spui…? A fost capturat \n raidul acela [i
\mpu[cat.
– Nu, n-a fost! Brusc, Catherine [tiu ai cui erau ochii aceia
familiari [i buzele sub]iri. Dar mai \nainte s` apuce s`-i explice
lui Martin, o ma[in` ap`ru \n oglinda retrovizoare, for]ându-i
s` trag` de volan spre dreapta ca s` evite coliziunea.
Era Citroënul negru.
148 MAGALI

Un duel pe via]a [i pe moarte \ncepu \ntre cei doi


automobili[ti care se angajar` \n curbe cu o vitez` uluitoare,
Martin \ncercând s` p`streze controlul ma[inii, \n timp ce
[oferul Citroen-ului c`uta s` se apropie tot mai mult. Martin
\ncle[tase din din]i [i conducea cu cea mai mare aten]ie. La un
moment dat dou` dintre ro]ile lui ie[iser` de pe asfalt [i
ma[ina \ncepuse s` derapeze \ngrijor`tor. Apoi, cu un efort
supraomenesc, reu[i s` recapete controlul. Citroen-ul se
apropie fulger`tor [i \l lovi \n aripa dreapt`, f`când ma[ina lui
Martin s` se \ntoarc` la o sut` optzeci de grade. Martin profit`
de acest lucru ca s` o ia \napoi, \n direc]ia din care veniser`,
dar Citroën-ul \i urm` la fel de repede.
– ~sta e Pierre, zise Catherine cu un glas abia [optit, \n timp
ce Martin strânse [i mai tare din din]i [i schimb` \ntr-a cincea.
Citroënul gonea din nou \n spatele lor [i trebuir` s` vireze
mereu la stânga [i la dreapta ca s`-l \mpiedice s` vin` pe
lateral. Din p`cate, de[i era puternic`, ma[ina nu avea tot atâta
stabilitate [i Citroënul reu[i s` ajung` din nou \n dreptul lor.
Dup` aceea, ceea ce urm` fu atât de rapid c` de-abia avur`
timp s` se dezmeticeasc`. Un camion le ap`ru \n fa]` la
urm`toarea curb` deosebit de periculoas` [i Martin abia avu
timp s` trag` de volan spre dreapta [i s` frâneze \ntr-un nor
de praf . Un zgomot surd se auzi pe banda lateral` [i ma[ina
neagr` se rostogoli la vale, o dat` [i \nc` o dat`, pân` când nu
mai r`mase din ea decât un morman de fiare contorsionate.
– O s` chem`m poli]ia de pe drumul principal.
Catherine cl`tin` din cap, [ocat`.
Capitolul 11

Zgomotul motorului \i alert` pe ocupan]ii cabanei. Un


copil ap`ru \n pragul u[ii, se uit` la ei serios, apoi o zbughi
\n`untru, strigând:
– Mam`, mam`, au venit ni[te oameni!
Catherinei nu-i venea s` cread` c` locul r`m`sese aproape
neschimbat. Acela[i hele[teu \[i oglindea apele \n spatele
casei, \nconjurat de copaci \n care vr`biile f`ceau o larm`
asurzitoare. Copilul se \ntoarse cu mama lui, care se [tergea
pe mâini cu un prosop.
– F`ceam ni[te pr`jituri, se scuz` ea. Eu sunt proprietarul.
A]i venit de la agen]ie?
Martin f`cu un pas \nainte, zâmbind la pu[tiul care \l
inspecta, curios.
– Nu, r`spunse el, treceam numai pe aici [i ne-a atras
farmecul locului. Doamna cunoa[te zona, ar`t` el spre
Catherine, obi[nuia s` vin` aici acum mul]i ani.
150 MAGALI

– |i cuno[team pe fo[tii proprietari foarte bine, zise ea,


\nc` palid`. Doamna Bourquin f`cea o pl`cint` de mure
extraordinar`.
– Ah, a]i gustat din pl`cintele bunicii! se entuziasm`
proprietara. Este unul dintre cele mai frumoase amintiri din
copil`ria mea, zise ea râzând. Toat` lumea care venea la schi
le aprecia. Bunica mi-a \ncredin]at secretul ei \nainte de a
muri. Nu-i a[a c` sunt bune pl`cintele mele, Freddy?
– Umm, f`cu b`ie]elul lingându-[i vârful degetelor ca un
adev`rat gurmand .
– Din p`cate acum nu mai sunt mure [i nici noi nu mai
venim aici decât \n vacan]`. Locul acesta e prea departe de
ora[ pentru o familie tân`r` cu copii, a[a c` ne-am hot`rât s`
vindem. Când v-am v`zut am crezut c` veni]i din partea
agen]iei.
– A r`mas aproape neschimbat, observ` Catherine
aruncând o privire \n jur.
– O, am f`cut câteva schimb`ri \nauntru, dar pe afar` au
mai r`mas multe de f`cut.
– Tot mai vin vr`biile? \ntreb` Catherine.
– Pe vremea r`zboiului plecaser` toate, a[a povesteau
p`rin]ii mei, dar pe urm` s-au \ntors. Câteodat` cânt` atât de
tare c` de-abia \]i mai auzi gândurile.
Catherine f`cu câ]iva pa[i \n jur pân` când ochii i se oprir`
asupra unei b`nci din ciment care era fixat` de zidul exterior.
– Martin! strig` ea. Vezi, acolo e ni[a \n care era cutia
noastr` de scrisori.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 151

– V` uita]i la scobitura din zid? |nainte de r`zboi po[ta[ul


obi[nuia s` lase scrisori [i ziare acolo, dar dup` r`zboi au
\nceput s` cuib`reasc` \n ea rândunelele. Bunica nu le-ar fi
deranjat pentru nimic \n lume. Zicea c` aduce noroc s` ai
cuiburi de rândunele la strea[ina casei. De aceea nimeni nu
s-a atins niciodat` de ele.
– Nici m`car ca s` le cure]e? \ntreb` Martin.
– Nu, doamne fere[te ! râse gazda. P`s`rile fac singure
treaba asta. Ce-ar fi s` stai s` cure]i toate cuiburile din
\mprejurimi?! Cred c` ar lua cel pu]in zece ani. Nu, mai bate
[i vântul [i apoi, ce r`mâne se depune ca un fel de saltea
\n`untru. Ia uita]i-v` la cuibul acela vechi din scobitur`. Câte
p`s`rele au v`zut acolo lumina zilei… Câteodat`, \n lunile
calde de var` le auzeam ciripind toat` ziua.
– Mam`, mai sunt pui[ori acolo? \ntreb` b`ie]elul
tr`gând-o pe maic`-sa de mânec`.
– Nu, scumpul meu, pui[orii au crescut [i s-au mutat \n al]i
copaci.
– {i au mai r`mas ou` \nauntru?
– Cum s` mai r`mân`? Pe vremea asta a anului? Nu, p`rin]ii
nu se mai \ntorc acum.
– Dar poate a mai r`mas acolo vreun ou din care n-a ie[it
nici un pui.
– S` nu te prind c` te urci acolo! \l amenin]` mama cu un
deget ridicat. E cel mai r`u ho] de cuiburi din \mprejurimi, se
adres` ea str`inilor. Dac` nu l-am fi oprit n-ar mai fi r`mas nici
un cuib pe aici. N-o s` te atingi de cuibul `la, b`iete! N-ai ce
s` g`se[ti acolo. {i apoi, e prea sus pentru tine.
152 MAGALI

– Dar, mam`, se \nc`p`]ân` b`ie]elul, putem s` arunc`m


m`car o privire. Oricum o s` fie d`râmat [i nici rândunelele
n-or s` se mai \ntoarc`. Vreau a[a de mult s` am ni[te ou` de
rândunic`, te rog, mami!
– E[ti exasperant, zâmbi mama.
– Domnule, se adres` b`ie]elul \n sus, la Martin, vre]i s`
arunca]i dumneavoastr` o privire \n`untru?
– Freddy, e[ti un b`ie]el r`sf`]at, \l \ntrerupse mama. Nu-l
asculta]i v` rog. O s` v` murd`ri]i pe haine.
Dar Martin \[i [i suflecase mânecile, prins [i el \n jocul copilului.
– Nu face nimic, se spal`.
– Cum dori]i. Pute]i s` v` plimba]i [i prin \mprejurimi, nu
m` deranjez`.
Femeia plec` la treburile ei iar Martin \ncepu s` pip`ie
\n`untrul cuibului.
– Ei, b`iete, nu e chiar a[a u[or. E un fel de strat \n`untru,
ceva tare, probabil salteaua de care vorbea mama ta. Iat`, zise
el extr`gând un obiect nedefinit din`untru. E tot ce am g`sit,
ou` nu sunt.
B`iatul strâmb` din nas [i \ncepu s` cure]e obiectul de
g`ina]ul de care era acoperit. |ntre timp Catherine se apropi-
ase [i se uita la ei.
– Uh, f`cu b`iatul e o cutie veche [i foarte murdar`. Mai
bine o arunc`m.
– Stai, exclam` Catherine tulburat`. E cutia de ochelari!
zise ea \nvârtind-o \n mâini. E cutia \n care eu [i Philippe ne
puneam scrisorile.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 153

– Nu se poate, spuse Martin ne\ncrez`tor. N-are cum! Vrei


s` spui c` a stat aici atâta timp de la r`zboi?
Catherine o ]inea de parc` tocmai atunci ar fi aterizat din
spa]iu [i \i era team` s` nu dispar` iar.
– Ea e, sunt sigur`! E chiar cutia aceea! abia mai respir` ea.
|ncerc` s` o deschid`, dar \ncuietoarea ruginise [i se stricase
de mult` vreme.
– Ar fi \ntr-adev`r o coinciden]` incredibil`. Ia s` vedem,
\ntinse el mâna spre ea.
Era o cutie obi[nuit` de ochelari, dar f`cut` dintr-un
material foarte solid. Martin \ncerc` [i el s` deschid` cutia, dar
nu reu[i decât s`-[i zgârie degetele.
– |mi amintesc ultima dat` când am deschis-o s` iau
scrisoarea lui. Ce naiv` eram! {i el s-a folosit de mine. Ah, câ]i
tineri plini de speran]`, ce tragedie, doamne ce tragedie [i
numai din cauza lui. Arunc-o! scrâ[ni ea gata s` plâng`.
Arunc-o \n balt`!
Tocmai atunci cutia ced` cu un declic.
– Arunc-o! url` ea.
– Catherine, e o hârtie \n`untru.
– O hârtie, nu-i veni ei s` cread` [i parc` totul \ncremeni
\n jurul ei. O hârtie… Trebuie s` fie ultima mea scrisoare, cea
pe care el nici m`car n-a catadicsit s` vin` s` o ia. S`-l ia naiba,
nu mai avea nevoie de scrisorile mele. Aflase ce voia s` [tie…
Po]i s-o rupi, po]i s` faci ce vrei, strig` ea din nou.
El cl`tin` din cap, uluit.
154 MAGALI

– Ai scris acest mesaj \n urm` cu treizeci de ani [i iat`-l


acum \n mâinile mele. Parc` ar fi ceva magic, exclam` el
]inând hârtia de parc` ar fi fost o bomb` gata s` explodeze.
{i chiar asta era, o bomb`.
Catherine i-o smulse din mân` [i se preg`tea s` o sfâ[ie
când privirea i se opri asupra rândurilor [i citi f`r` s` vrea.
Deodat` \ncremeni. Acela nu era scrisul ei.
– E de la el, \ncremeni ea.
Ca [i cum alt` persoan` ar fi pus st`pânire pe ea, Catherine
o desp`turi cu degete febrile [i \ncepu s` citeasc` mesajul care
p`rea c` vine din alt` lume. Ea era iubita lui Mel, nu a lui
Philippe, tr`d`torul acela. Rândurile \i tremurau \n mân`.
Scoase un strig`t [i se uit` neajutorat` la Martin, apoi continu`
s` parcurg` con]inutul. Dup` ce sfâr[i, r`mase nemi[cat` ca de
piatr`, timp de câteva minute lungi.
– Ce s-a \ntâmplat, Catherine? o \ntreb` el \ngrijorat.
– Ajut`-m` s` stau jos, se sufoc` ea. O, Martin, trebuie s`
stau jos. Cred c` o s` le[in.
– Bine, vino, lini[te[te-te, o ajut` el grijuliu s` se a[eze pe
banc`. N-ar trebui s` te implici a[a. Lucrurile astea s-au
\ntâmplat acum treizeci de ani. E o nebunie.
– O, nu, Martin! Uite, cite[te… , \i \ntinse ea scrisoarea. E
confesiunea lui Philippe… avertizarea lui…. explica]ia lui…
Catherine chicoti nervos, apoi \ncepu s` râd`, un râset sacadat
[i dureros. |[i \ngrop` fa]a \n mâini [i \ncepu s` plâng` cu
spasmuri, \n timp ce Martin \ncepu s` citeasc` nestingherit
scrisoarea:
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 155

Draga mea, probabil c` aceasta e ultima scrisoare pe care


pot s` o mai aduc aici, dar e cea mai important`. Se anun]`
vremuri grele pentru prietenii t`i din mun]i. Rândurile lor
sunt pline de spioni pl`ti]i de nazi[ti care au raportat exact
pozi]iile taberei fratelui t`u. O s` aib` loc curândun raid.
Nem]ii au hot`rât s` pun` cap`t Rezisten]ei [i au pus la cale o
opera]iune minu]ioas` de exterminare. Au de gând s`
\nconjoare toat` p`durea [i s` declan[eze un atac \n for]`, cu
tancuri [i artilerie grea. Fratele t`u [i oamenii lui n-au cum s`
reziste mult timp. Trebuie s` p`reaseasc` tab`ra imediat,
absolut imediat. Comandan]ii no[tri vor ca mili]ia s` participe
[i ea la raid.
Simt c` nu e drept s` aprindem [i noi focul asupra
compatrio]ilor no[tri, s`-i atac`m prin for]e superioare.
Aceast` opera]iune de „ cur`]are" nu e lupta noastr`. Mi-am
tot pus \ntreb`ri [i trebuie s` recunosc c` Michel a avut
dreptate. Sunt ingrozit de tot ce am v`zut, de felul \n care
mili]ia \i trateaz` pe francezi. Din nefericire nu pot s` plec din
ea acum. Exist` deja suspiciuni asupra mea pentru c` am
refuzat s` execut anumite ordine care nu mi se p`reau
omene[ti.
|ntre timp, o s` m` str`duiesc s` mai atenuez violen]a
nem]ilor, f`r` s` m` tr`dez. |mi pare bine c` m`car pot s`-i fiu
de ajutor fratelui t`u [i alor lui. Draga mea, pân` data viitoare
când ne vom vedea voi fi lep`dat deja aceast` uniform` care
apas` a[a de greu pe umerii mei [i care pe tine te \ngroze[te.
Al t`u, Philippe.
156 MAGALI

Dup` ce termin` de citit, Martin a[ez` o mân` lini[titoare


pe um`rul Catherinei .
– Sper c` acum ]i-ai luat o piatr` de pe inim`.
– Nu-]i po]i imagina ce piatr`!, se auzi glasul ei stins. A
vrut s` ne salveze. A \ncercat [i cu asta [i-a pl`tit gre[elile.
Dar soarta a f`cut ca mesajul lui s` fie inutil, fiindc` Michel
mi-a interzis orice comunicare cu el. {i a[a s-a \ntâmplat
tragedia. Lacrimi grele se rostogoleau pe obrajii ei, dar acum
era calm`. Toat` tensiunea se risipise, toate fragmentel vie]ii
ei se rea[ezau la loc. So]ia lui a avut dreptate. Explica]ia lui
era aici.
– Slav` Domnului, nu se putu Martin ab]ine s` nu se
minuneze, bine c` am venit ast`zi.
Catherine se uit` \n jur de parc` ar fi v`zut locul pentru
prima dat`.
– Cred c` asta rezolv` [i problema cu mariajul, nu?
– Da. Pentru prima dat` putea s`-[i imagineze chipul
radios al lui Vicky [i pe al lui Marc, unul lâng` cel`lalt.
Doamne! Se ridic` ea brusc \n picioare. Cât e ceasul? Avionul
lui Mel [i al lui Vicky decoleaz` la zece [i un sfert. Oare o s`-i
prindem?
Martin arunc` o privire la ceas.
– Da, o asigur` el, dar trebuie s` ne gr`bim. Am s` o anun]
[i pe so]ia lui Philippe.
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 157

A[ez` scrisoarea \napoi \n cutie [i o strecur` discret \n


buzunarul ei. Ea se ridic` pe vârful picioarelor [i cu ochii plini
de lacrimi \l s`rut` cu c`ldur` pe obraji.
– Mul]umesc, Martin.
– Urc` \n ma[in`, f`cu el un pic ru[inat. O s`-i spun eu la
revedere propriet`resei.
– Spune-i lui Freddy c` am s`-i trimit ni[te ou` de
ciocolat`, strig` ea \n urma lui. Le merit`. Vocea ei era vesel`
[i limpede.

Vocea de la cas` anun]a zborul urm`tor.


– Poarta num`rul trei. Ai ajuns la timp. La revedere
Catherine.
Se \mbr`]i[ar` un moment, [i \n clipa aceea fu cople[it`
de o emo]iede nedescris. L`sa trecutul \n urm`, de data
aceasta definitiv. {i Martin era emo]ionat, mai mult decât
l`sa s` se vad`. Vizita Catherinei adusese lucruri pe care le
credea de mult \ngropate \n inima lui: gustul pentru
aventur`, pentru risc, entuziasmul, camaraderia, ardoarea.
La revedere tinere]e, f`cu ea pe când se dep`rta deja spre
rampa pasagerilor.
Catherine alerga lovindu-se \n stânga [i \n dreapta de
c`l`tori, temându-se c` ar putea ajunge prea târziu. Aproape
c` se \mpiedic` de scaunul cu rotile al unui pasager.
158 MAGALI

– Mam`!
Catherine se r`suci pe loc. Ocupantul scaunului era Vicky.
Marc, care o \mpingea de la spate se opri [i se \nro[i dintr-o
dat` la fa]` când o recunoscu pe Catherine.
– M-am gândit c` domnul Garisson o s` se descurce greu
[i cu bagajele [i cu scaunul, a[a c` mi-am permis…
– Foarte frumos din partea ta, \l lini[ti ea vesel`.
Cu un zâmbet slab, Vicky se uit` la mama ei.
– Acum totul e bine, draga mea, zise Catherine
aplecându-se spre ea s` o s`rute. Apoi se \ntoarse spre
Marc, v`dit pus \n \ncurc`tur`, \ntrebându-se dac` trebuia
s` dispar` din fa]a ei. De ce n-o conduci pe Vicky pân` la
poart`? suger` ea. Am \ncredere \n tine c` o s` conduci
atent, zâmbi ea.
– O, mul]umesc, doamn` Garisson ! Mul]umesc foarte
mult! exclam` el luminându-se de bucurie [i se \ndrept`
spre Poarta trei, cu o mân` \mpingând de scaun iar cu
cealalt` odihnindu-se posesiv [i tandru pe um`rul lui
Vicky.
Catherine sim]i un bra] strecurându-se \n jurul \ncheieturii
ei [i ni[te buze calde mângâind-o u[or pe gât.
– Asta e ceea numesc eu s` ajungi tocmai la ]anc! Nu
credeam s` te mai v`d pân` acas`, dar sunt bucuros c` ai
ajuns la timp s` mergi cu noi. Lu` geamantanul ei f`r` cel
mai mic efort [i continu`. A fost bun` c`l`toria? Totul e \n
regul`?
CONFRUNTAREA CU ADEV~RUL 159

– Da, dragul meu.


– Bine. Mel nu insist`. Ea avea s`-i spun` totul atunci când
va sim]i nevoia.
Gloria avusese dreptate, se gândi Catherine. So]ii
americani sunt \ntr-adev`r deosebi]i.
R`sufl` u[urat` [i \[i strecur` bra]ul \n jurul lui Mel, \ntr-o
stare de euforie. |[i redescoperise trecutul [i ]ara. De acum
\ncolo avea s` [i le aminteasc` f`r` durere, f`r` acel teribil
sentiment de vin`. Era liber` s` se \ntoarc`, gra]ie cuplului
acestuia tân`r care avea s` locuiasc` aici, s`-[i \nfig` r`d`cinile
\n p`mântul acesta, \n p`mântul ei. Da, avea s` se \ntoarc`.
Strânse bra]ul lui Mel, se ridic` spre el [i zâmbi – un zâmbet
cald [i lini[tit.
Doamna Garisson se \ntorcea acas`.

Sfâr[it