Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA - “ANDREI SAGUNA” - CONSTANTA

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE


Specialitatea-Administrarea Afacerilor/Managementul Afacerilor
Disciplina:-GESTIUNEA PORTOFOLIULUI
-SIMULARE PE PIATA DE CAPITAL

Forma de invatamint-ZI-MASTER
Semestrul-I-Saptamina-I-
Ore:Curs/Seminar-2
Titular disciplina-Lector univ.drd-Cristian Vanghele

CURSUL 1

TEMATICA-GESTIUNEA PORTOFOLIULUI ŞI PIAŢA DE CAPITAL

Subiecte: A.- GESTIUNEA PORTOFOLIULUI

1)- Conceptul de gestiune a portofoliului


2)- Etapele si Continutul gestiunii potofoliului
3)- Organizarea si obiectivele gestiunii portofoliului
4)- Gestiunea portofoliului si piata de capital

- Obiectivele parcurgerii cursului

Obiectiv fundamental
• să ştie în ce constă procesul de gestiune de a portofoliului
Obiective operaţionale
a) Obiective cognitive
• să definească conceptul de portofoliu;
• să clasifice portofoliile;
• să delimiteze gestiunea activă de gestiunea pasivă a portofoliului;
• să înţeleagă principiile, metodele şi operaţiunile care stau la baza gestiunii portofoliului;
• să ştie categoriile de participanţi implicaţi în organizarea gestiunii portofoliului.
b) Obiective afective
• să participe activ la discuţiile angajate pe tema supusă dezbaterii;
• să formuleze întrebări privitoare la materialul prezentat.
Tehnici şi procedee didactice
a) Metode expozitive:
• expunerea;
• explicaţia;
• descrierea.
b) Metode conversative:
• dialogul colectiv;
• conversaţia.
Termeni cheie: portofoliu, gestiune activă, gestiune pasivă, diversificare.

1
1)- Conceptul de gestiune a portofoliului-definitie,tipuri
1.1. Definiţia portofoliului şi tipuri de portofolii
Portofoliul este o combinaţie de active financiare, deţinută de un investitor individual sau
instituţional cu scopul reducerii riscului prin diversificare1. În sens restrâns, noţiunea de portofoliu se
utilizează numai pentru combinaţiile de valori mobiliare (titluri financiare în terminologia anglo-
saxonă) sau active de capital.
Portofoliile sunt de variate tipuri cu respectarea unor criterii cum ar fi:
1. În funcţie de: natura pieţei care oferă active pentru portofoliu sunt:
• portofolii pe piaţa financiară care includ active financiare diverse, de la depozite în moneda
naţională, certificate de trezorerie, valute, până la opţiuni şi indici bursieri;
• portofolii pe piaţa monetară care se constituie din titluri de credit pe termen scurt, de
exemplu certificate de trezorerie, înscrisuri cambiale, depozite la termen;
• portofolii pe piaţa valutară formate din depozite în diferite valute;
• portofolii pe piaţa de capital care conţin active de capital primare (acţiuni, obligaţiuni),
derivate (opţiuni. Futures) şi sintetice (indici bursieri).
2. Natura activului financiar determină existenţa următoarelor tipuri de portofolii:
• portofolii de devize constituite numai din depozite în valute;
• portofolii de acţiuni care includ acţiuni ordinare emise de societăţi pe acţiuni;
• portofolii de obligaţiuni formate din obligaţiuni emise pe termen lung de către stat şi
municipalităţi;
• portofolii de opţiuni formate din opţiuni call şi put, având ca suport diverse active
financiare (valute, acţiuni, obligaţiuni, indici bursieri);
• portofolii de indici bursieri constituit din indici aparţinând burselor de valori dintr-o
anumită ţară;
• portofolii mixte care conţin în anumite proporţii două sau mai multe categorii de titluri
financiare (acţiuni şi obligaţiuni etc.).
3. Deţinerea într-un portofoliu de active financiare naţionale sau internaţionale determină tipurile:
• portofolii naţionale formate din active financiare emise şi tranzacţionate în moneda
naţională pe pieţe financiare naţionale;
• portofolii internaţionale compuse din active financiare internaţionale, de exemplu
euroobligaţiuni, obligaţiuni străine.
4. În funcţie de modelul adoptat pentru gestiunea unui portofoliu se disting:
• portofolii individuale administrate de investitorii individuali care alocă o parte din timp
pentru a lua decizii de cumpărare sau vânzare a unor categorii sau clase de active
financiare;
• portofolii colective numite fonduri mutuale sau fonduri deschise de investiţii cumpărate sub
forma unităţilor de fond de către investitori şi administrate de companii de management;
• portofolii de mandat administrate de către specialişti în schimbul unui comision suportat de
investitori.
5. Etapele principale respectate în gestionarea portofoliului determină tipurile:
• portofolii posibile formate în etapa de constituire şi aflate într-un număr foarte mare în
funcţie de ponderea fiecărui activ;
• portofolii eficiente selectate din cele posibile în etapa de selectare în funcţie de teorema
setului eficient;
• portofoliul model care frecvent coincide cu portofoliul de piaţă dat de indicele reprezentativ
al pieţei financiare şi stă la baza cumpărării portofoliilor posibile, eficiente şi optim;
• portofoliul optim selectat din cele eficiente în funcţie de obiectivul investitorilor, măsurat
prin rentabilitate şi risc.
6. Obiectivul principal al investitorului în gestionarea portofoliului determină diferite tipuri:
• portofolii cu securitate maximă care vizează protejarea capitalului investit prin asigurarea
unei rentabilităţi sigure;
• portofolii cu rentabilitate regulată constituite din obligaţiuni cu dobândă fixă, certificate de
trezorerie;

2
• portofolii prudente care asigură valorificarea capitalului investit printr-o rentabilitate
sigură într-un anumit interval de timp, scurt sau lung;
• portofolii de creştere aparţinând investitorilor care îşi fixează ca obiectiv câştig mare,
acceptând şi un grad de risc mare pe termen mediu;
• portofolii clasice care pe termen mediu valorifică capitalul investit peste nivelul pieţei (să
bată piaţa) în condiţiile unui risc cunoscut;
• portofolii ofensive care vizează obţinerea de câştiguri mari în condiţiile unui risc ridicat pe
termen mediu;
• portofolii speculative care aduc investitorilor pe termen scurt sau mediu câştiguri rapide cu
un risc destul de important.

2)- Etapele si Continutul gestiunii potofoliului-forme de manifestare


Diferitele tipuri de portofolii reclamă gestionări diferite pentru atingerea obiectivului propus
de investitor. De exemplu portofoliul de obligaţiuni guvernamentale este gestionat pasiv, iar cel de
acţiuni, activ.
1.2. Formele gestiunii portofoliului
Portofoliul de acţiuni oferă deţinătorului randamente mai mari comparativ cu un portofoliu din
obligaţiuni. Teoreticienii diferenţiază gestiunea portofoliului în funcţie de gradul de risc al activului
de capital din compoziţie: gestiune activă şi gestiune pasivă.
1.2.1. Gestiunea pasivă
Gestiunea pasivă are la bază cumpărarea unui portofoliu sau constituirea acestuia, de regulă din
obligaţiuni care să reproducă cât mai fidel portofoliul de piaţă. Gestionarii vând numai la scadenţa
(maturitatea) activelor de capital sau la dorinţa investitorilor.
Susţinătorii managementului pasiv sunt numeroşi şi se bazează pe teoria pieţelor eficiente elaborată
de Eugene Fama. Potrivit acestei teorii preţurile acţiunilor în evoluţie acumulează influenţa tuturor
factorilor economici, financiari, monetari şi psihologici. Variaţiile preţurilor nu pot fi anticipate, deci
nu există investitori care să bată substanţial piaţa. Din acest motiv există mai mulţi manageri
(gestionari) pasivi decât activi. Ei explică diferit înclinaţia spre această formă de management. Două
exemple sunt edificatoare.
Merton Miller, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1990, susţine că pieţele reuşesc să
încorporeze informaţiile în preţurile acţiunilor.
Rex Linguefield explică că nici un investitor nu poate deţine toate informaţiile privind piaţa deoarece
informaţia se modifică în fiecare secundă. Deci numai piaţa poate strânge informaţiile reflectându-le
apoi în preţurile acţiunilor.
1.2.2. Gestiunea activă
Gestiunea activă constă în decizia gestionarului (managerului) de a constitui portofoliul din acţiuni
individuale după o analiză a acestora, cu respectarea obiectivului investitorului privind rentabilitatea
şi riscul sau numai unul dintre aceşti doi termeni, urmărind prin cumpărări şi vânzări să bată piaţa.
Susţinătorii managementului activ sunt gestionarii care au reuşit să bată piaţa frecvent şi consistent.
Filozofia acestora se bazează pe următoarele:
• companiile cu o dezvoltare agresivă prezintă cele mai mari creşteri în venituri şi profituri
preluate în preţul acţiunilor în acelaşi sens, numite şi acţiuni în creştere;
• creşterea profiturilor este principalul factor care influenţează în timp creşterea preţurilor
acţiunilor;
• investiţia în acţiuni ale companiilor cu dezvoltare agresivă aduce pe termen lung
randamente superioare;
• companiile cu dezvoltare agresivă sunt dinamice şi inadaptabile la schimbările în
economiile naţionale permiţând menţinerea randamentelor superioare pe termen lung.
În concluzie, gestiunea activă se bazează pe o previziune corectă a preţurilor acţiunilor, în timp ce
cea pasivă pe datele curente oferite de piaţă. Dilema gestiune activă sau gestiune pasivă poate fi
rezolvată prin apelarea la strategii de investiţii în funcţie de înclinaţia către risc a fiecărui investitor.

3)- Organizarea si obiectivele gestiunii portofoliului


1.3. Organizarea gestiunii portofoliului

3
Gestiunea portofoliului reprezintă totalitatea principiilor, metodelor, operaţiunilor care stau la baza
constituirii, selectării portofoliului optim şi evaluării performanţei acestuia.
Principiile gestiunii portofoliilor sunt:
• nu cumpăra prea scump;
• diversificarea portofoliului.
Principiul nu cumpăra prea scump constă în cumpărarea unui număr de valori mobiliare de clase sau
tipuri diferite, care să satisfacă obiectivul sau obiectivele investitorului. În acest stadiu, investitorul
trebuie să cunoască rapid preţul unei valori mobiliare şi tendinţa acestuia. El se informează direct din
rapoartele emitenţilor, din analizele publicate în presa financiară sau indirect, apelând la profesionişti
(analiştii de valori mobiliare).
Principiul diversificarea portofoliului constă în minimizarea riscului prin modificarea structurii
portofoliului.
Metodele de gestionare a portofoliului au la bază modelele de analiză a valorilor mobiliare,
constituirea portofoliului, selectarea portofoliului optim, măsurarea performanţei portofoliului. De
exemplu, metoda statistică de analiză a titlurilor şi constituire a portofoliului.
Operaţiunile care stau la baza constituirii portofoliului şi selectării celui optim sunt tranzacţiile
specifice bursei de valori: cumpărare (vânzare) de titluri primare sau derivate la vedere sau la termen.
Organizarea gestiunii portofoliului respectă cele două principii de bază: alege metoda sau metodele
de gestionare şi efectuează operaţiuni cu titluri financiare din portofoliu. Metodele şi operaţiunile
sunt alese în aşa fel încât să respecte obiectivul investitorului (preferinţele risc-câştig al acestuia).
Astfel in cadrul unei sceme de organizare a gestiunii portofoliului putem intilni:
Economiştii, tehnicienii şi experţii pieţei grupaţi într-o organizaţie de gestionare a portofoliului (de
exemplu Societatea de Investiţii Financiare) sau liber profesionişti, efectuează prognoze privind
economia, pieţele de capital. Aceste prognoze se materializează în rapoarte, trimise analiştilor de
titluri financiare.
Analiştii de titluri financiare fac previziuni asupra titlurilor financiare. Fiecare analist răspunde de o
categorie de titluri, aparţinând emitenţilor dintr-una sau mai multe ramuri ale economiei. Din acest
motiv sunt denumiţi specialişti de ramură. Previziunile analiştilor rareori specifică rentabilitatea
sperată (aşteptată a câştigului) şi perioada după care performanţele estimate se vor realiza.
Previziunile analiştilor sunt codificate astfel:
Analiştii de titluri financiare transmit codificarea însoţită de rapoarte Comitetului de plasament.
Comitetul de plasament (investiţii) reprezintă conducerea superioară a companiei de investiţii şi are
un rol esenţial în gestionarea portofoliilor.
Activitatea Comitetului se finalizează cu: lista aprobată a valorilor mobiliare care fac obiectul
constituirii portofoliului şi „portofoliului model”. Titlurile de pe listă pot fi achiziţionate, în timp ce
acelea care nu figurează pe listă, trebuie păstrate sau vândute. „Portofoliul model” indică aprecierile
conducerii faţă de unele titluri care să corespundă strategiei adoptate.
Gestionarii de portofoliu primesc lista titlurilor avizate şi modelul de portofoliu. La firmele de
plasament specializate, gestionarii de portofoliu sunt şi analiştii de titluri, evitând Comitetul de
plasament. Această libertate decizională a gestionarilor este discutabilă sub aspectul performanţei
portofoliilor administrate.
Gestionarii de portofolii procedează diferit la selectarea titlurilor din portofoliu:
• în strategia activă selectează titlurile subevaluate;
• în strategia pasivă selectează titlurile care reproduc cel mai bine piaţa.
Compania sau instituţia de gestionare a portofoliului este organizată pe patru nivele, delimitate :
• serviciul de studii economico-financiare;
• comitetul de investiţii;
• serviciul de gestiune a portofoliului;
• serviciul de control.
Serviciul de studii economico-financiare este format din economişti, experţi ai pieţei şi analişti.
Aceşti specialişti, pe baza datelor cantitative şi calitative privind economia, piaţa financiară şi în mod
special piaţa de capital apelând la modele economico-financiare şi efectuează operaţiunile.
• crearea unei baze de date care să ofere o imagine cât mai fidelă a pieţei de capital;
• identificarea activelor de capital subevaluate sau supraevaluate pe piaţă;
• estimarea rentabilităţii şi riscului ataşat fiecărei clase de activ de capital, a ratei dobânzii pe
piaţa monetară a cursului de schimb pe piaţa valutară;
4
• identificarea divergenţelor rezultatelor oferite de utilizarea diferitelor modele pentru
gestionarea portofoliilor deja existente pe piaţă;
• elaborarea listei portofoliilor cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente;
• stabilirea structurii portofoliului de referinţă (portofoliul model) care de cele mai multe ori
coincide cu compoziţia indicelui reprezentativ al pieţei de capital.
Toate informaţiile rezultate din operaţiunile respective sunt accesibile comitetului de investiţii şi
gestionarilor de portofolii. Principalele rezultate ale analizei care se transmit comitetului sunt:
• lista activelor de capital cu rentabilităţile şi riscurile estimate ;
• lista portofoliilor cu rentabilităţile cele mai mari şi riscurile aferente;
• structura portofoliului model.
Comitetul de investiţii are rolul esenţial în gestionarea portofoliului. El recomandă portofolii într-o
anumită structură în funcţie de natura strategiei adoptate:
• în strategia pasivă fixează un nivel maxim al riscului;
• în strategia activă urmăreşte cea mai mare rentabilitate, acceptând şi poziţii speculative
pentru anumite titluri.
Portofoliile recomandate construite de comitetul de plasament şi portofoliul model transmis de
serviciul de studii economico-financiare sunt accesibile gestionarilor de portofolii.
Gestionarii de portofolii selectează activele de capital care formează portofoliul administrat în
numele clientului, persoană fizică sau juridică. Rolul gestionarilor este mai mic sau mai mare în
selectarea titlurilor financiare în funcţie de gradul dependenţei faţă de portofoliile recomandate de
comitetul de investiţii şi informaţiile primite de la serviciul de studii economice şi financiare.
Gestionarii care se bazează pe informaţiile primite de la serviciul specializat, comitetul de plasament
şi propriile estimări procedează astfel:
• în strategia pasivă selectează numai titlurile care reproduc mai bine piaţa ;
• în strategia activă selectează titlurile subevaluate .
Gestionarii care iau decizii personale şi recomandările comitetului de investiţii rămân orientative
selectează titlurile de pe diferite componente ale pieţei de capital. Aceştia se numesc specialiştii pe
sectoare şi sunt preferaţi de către investitorii în portofoliu.
Controlul constă în verificarea realizării obiectivelor prin măsurarea performanţei portofoliului.
Informaţiile care stau la baza controlului sunt furnizate de:
• poziţiile şi soldul conturilor de titluri ale clienţilor;
• contul global al fiecărui gestionar;
• poziţiile şi soldul portofoliului global al companiei de investiţii.
Rezultatele verificării conturilor sunt utilizate pentru:
• compararea rezultatelor portofoliilor cu strategiile fixate;
• analiza performanţei, rentabilităţii şi riscului portofoliilor;
• evaluarea performanţei analiştilor, comitetului de plasament şi gestionarilor;
Serviciul control transmite rezultatele controlului:
• serviciului de studii economice şi financiare pentru a relua etapele în gestionarea
portofoliilor (revizuirea) dacă s-au constatat diferenţe între obiectivele clienţilor şi
performanţele portofoliilor administrate;
• comitetului de investiţii care le compară cu portofoliile recomandate şi dacă constată
diferenţe mari instrucţionează gestionarii să cumpere sau să vândă anumite clase de titluri
financiare din portofoliile administrate;
• gestionarilor de portofolii pentru a cunoaşte rezultatele gestionării.
Organizarea gestionării portofoliilor sugerează următoarele etape:
1. analiza activelor de capital;
2. fixarea obiectivului de investiţii pentru fiecare investitor;
3. constituirea portofoliilor posibile;
4. selectarea portofoliilor eficiente şi a portofoliului optim;
5. analiza rentabilităţii, riscului şi performanţei portofoliilor;
6. revizuirea portofoliilor ;

4)- Gestiunea portofoliului si piata de capital

5
Importanta organizarii gestiunii portofoliului activelor financiare se afla in strinsa corelatie cu piata
de capital ,cu produsele tranzactionate pe piata cu obiectivele si strategiile pietei de capital.
Modalitatea de functionare a pietei de capital prin manifestarea functiilor acesteia,prin
functionarea institutiilor abilitate de reglementare a procesului tranzactionabil de organizare si m
onoitorizare a operatiunilor bursiere este sustinuta continu de o buna gestionare a portofoliului de
active financiare.
Gestiunea portofoliului prin modul de organizare si prin diversitatea produselor de valori
mobiliare care formeaza portofoliul contribuie in mod direct la dinamica si estetica pietei de capital
prin asigurarea unor portofolii cit mai variate dar si cit mai eficiente care sa raspunda in primul rind
interesului investitionar al jucatorilor din piata,prin diversificarea si cresterea portofoliului atit din
p.v cantitativ cit si valoric,si nu in ultimul rind prin asigurarea unui grad ridicat de capitalizare al
pietei de capital.

TITULAR DISCIPLINA
Lector univ.drd-CRISTIAN VANGHELE