T 1: “Obiectul şi rolul contabilităţii manageriale”

1. Obiectul contabilităţii manageriale. Dezvoltarea concepţiei contabilităţii de

gestiune.
2. Legătura dintre contabilitatea financiară şi managerială – asemănări şi
deosebiri.
3. Funcţiile şi rolul contabilităţii manageriale şi ale contabilului-
manager.
4. Organizarea contabilităţii manageriale.

-1–
Obiectul contabilităţii manageriale. Dezvoltarea concepţiei de gestiune.
Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei întreprinderi. Această
reprezentare justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al entității: unul
care redă imaginea firmei în exterior – contabilitatea financiară şi altul - contabilitatea de
gestiune (managerială), considerată “faţa” internă a întreprinderii, deoarece descrie
procesele interne ale întreprinderii.
CM – reprezintă un domeniu distinct în cadrul contabilităţii care oferă informaţii
privind gestiunea internă a întreprinderii. Acest proces include măsurarea, colectarea,
prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare, calculaţie, control şi analiza
executării buget-or în scopul pregătirii rapoartelor interne p/u luarea deciziilor manageriale
Contabilitatea managerială pe plan mondial a cunoscut următoarele etape de dezvoltare:
- I etapă, pînă în anul 1940. În această perioadă nu exista noţiunea de contabilitate
managerială, ci se practica termenul de “Contabilitatea de producţie”, care avea ca obiectiv
– evidenţa costurilor şi calculaţia costului efectiv de producţie.
- II etapă, a cuprins anii 1940-1950 – a apărut noţiunea de contabilitate managerială,
care se deosebeşte de contabilitatea de producţie prin faptul că în afară de calculul costului
de producţie, ea se mai ocupă şi cu prognozarea, analiza, controlul, luarea deciziilor, etc..
- III etapă, a evoluat între anii 1950-1965 – CM era îndreptată spre pregătirea
informaţiilor necesare luării deciziilor gestionare.
- IV etapă, a decurs în perioada anilor 1965-1985 – au fost elaborate şi aplicate
proceduri noi privind evidenţa utilizării resurselor în activitatea întreprinderii, analiza
eficienţei activităţii economice.
- V etapă, din anul 1985 şi pînă în prezent – are loc perfecţionarea în continuare a
tehnicilor şi metodelor contabilităţii manageriale, se dezvoltă CM strategică.
Actualmente, în RM se desfăşoară etapa a III de dezvoltare a contabilităţii manageriale,
deşi, parţial, în studiile şi cercetările efectuate de către specialiştii din domeniu sunt atinse
şi tehnologiile contabilităţii manageriale corespunzătoare etapei 4 şi 5, făcîndu-se încercări
timide, de adaptare a lor în practica întreprinderilor autohtone.
Subiectul contabilităţii manageriale îl constituie activitatea economică a întreprinderii şi
a subdiviziunilor structurale ale acesteia, numite centre de responsabilitate.
Principalele scopuri de bază ale contabilităţii manageriale sunt:
- acordarea asistenţei informaţionale managerilor din întreprinderi la luarea deciziilor;
- controlul şi planificarea activităţii întreprinderii;
- asigurarea bazei informaţionale pentru formarea preţurilor;
- alegerea celor mai eficiente direcţii de dezvoltare a întreprinderii.
 -2–
Legătura dintre contabilitatea financiară şi managerială – asemănări şi deosebiri.
În corespundere cu cerinţele utilizatorilor contabilitatea se împarte în evidenţă
financiară şi de gestiune. Aceste 2 feluri de contabilitate au funcţii şi reguli diferite.
Compararea contabilităţii financiare şi a celei manageriale
Contabilitatea financiară Contabilitatea managerială
1. Consumatorii principali de informaţie
Utilizatorii interni (administraţia î-rii) şi Numai utilizatorii interni (managerii
externi (acţionarii, investitorii, furnizorii, diferitor niveluri de conducere a
băncile, clienţii etc.). întreprinderii).
2. Obligativitatea organizării contabilităţii
Organizarea ei e impusă de legislaţie. Se organizează numai dacă administraţia
î-rii hotărăşte că este necesară. Marile
î-ri îşi definesc proceduri stricte privind
organizarea CM, avînd în ved. specificul
activităţii şi nevoile interne de informare.
3. Scopul contabilităţii
Întocmirea rapoartelor financiare pentru Asigurarea cu informaţii a managerilor
utilizatori. în scopul de planificare, control şi
dirijare a activităţii.
4. Sistemele de contabilitate
Sistem de contabilitate în partidă dublă. Nu este limitată la c-tea în partidă dublă,
poate fi folosit orice sistem potrivit.
5. Gradul de reglementare
Respectarea obligatorie a principiilor şi Nu există norme şi limitări; unicul
normelor general acceptate de c-te (Legea c- criteriu este utilitatea informaţiei.
ţii, SNC, instrucţiun., scrisorile MinFin, etc)
6. Etaloanele de măsurare
Unitatea valorică (bani). Orice u. de măs.potrivită: valorică (bani),
naturală(t,kg,buc.,l,m),de muncă (om-ore
7. Obiectul evidenţei şi analizei
Unitatea economică în ansamblu Diferite subdiviziuni struturale ale unit.
(întreprinderea). economice (secţii, sectoare, ateliere etc.).
8. Frecvenţa întocmirii rapoartelor financiare
Periodic, în mod regulat (trimestrial, anual). Cînd se cere, în mod neregulat.
9. Evaluarea informaţiilor
Necesită obiectivitate; prin natura sa are un Depinde de scopul controlului şi
caracter istoric (se înregistrează operaţiile planificării, dar deseori sunt folosite şi
care au avut loc). date exacte.
10. Gradul de exactitate a informaţiilor
Date exacte. Multe date aproximative.
11. Publicitatea
Informaţia poate fi publicată. Datele nu se dau publicităţii deoarece
prezintă secretul comercial.
 1. Consumatori ai dărilor de seamă financiare sunt utilizatorii interni şi externi, iar
dările de seamă analitice interne sunt folosite de administratorii întreprinderii. Conţinutul
acestora din urmă se poate schimba în funcţie de destinaţia lor specială şi de cerinţele
administratorului pentru care ele sunt pregătite (dări de seamă privind cheltuielile
suportate, privind costul produselor, dări de seamă operative curente ale subdiviziunilor
întreprinderii, situaţiile de venituri şi cheltuieli pentru planificarea operaţiilor viitoare, etc.)
4. Contabilitatea financiară se bazează pe sistemul de contabilitate în partidă dublă, care
constă în înregistrarea operaţiilor economice în 2 conturi sintetizate în Cartea Mare şi pe
baza soldurilor tuturor conturilor se obţine bilanţul. În timp ce în contabilitatea managerială
înregistrarea informaţiei pentru uzul firmei nu e neapărat să se întemeieze pe sistemul de
contabilitate în partidă dublă. Informaţia se culege pe secţii, precum şi pe felurile de
produse şi servicii. Ea nu trebuie să se acumuleze în conturile Cărţii Mari şi, după folosirea
ei de către administratori pentru anumite necesităţi, este transmisă spre păstrare.
5. Contabilitatea financiară se bazează pe standardele şi principiile contabilităţii, care
reglementează modul de înregistrare, evaluare şi transmitere a informaţiei financiare.
Contabilitatea managerială este mai diversificată în procedeele şi metodele aplicate, care
sunt folosite pentru obţinerea informaţiei utile. De exemplu, cînd este vorba despre
repartizarea costurilor indirecte, contabilul trebuie să decidă care metodă e mai exactă şi s-
o aleagă pe aceasta. Întrucît informaţia este destinată numai pentru uzul intern, contabilul
nu e dator să urmeze norme stricte la obţinerea ei.
6. Contabilitatea financiară îşi îndeplineşte funcţiile sale oferind informaţii sub formă
generalizată. Totodată se aplică măsurătorul bănesc unic pentru înregistrarea operaţiilor
economice. În contabilitatea managerială acest măsurător poate fi folosit într-o perioadă
scurtă de timp pentru controlul asupra nivelului de cheltuieli şi pentru analiza tendinţelor la
rezolvarea sarcinilor planificării curente. Contabilul pentru evidenţa gestionară foloseşte pe
larg măsurătorii naturali şi de muncă: normă-oră, om-oră, unitatea de măsură a valorilor
materiale şi a muncii executate.
7. Obiectul principal al evidenţei şi analizei în contabilitatea financiară este starea
financiară a întreprinderii pe ansamblu, care e generalizată în bilanţ şi situația de profit și
pierderi. Contabilitatea mangerială cuprinde măsurarea şi analiza activităţii diferitor
subdiviziuni.
8. Dările de seamă financiare se întocmesc şi se prezintă utilizatorilor externi peste
intervale egale de timp, în mod regulat: pe trimestru, an. În c-tea managerială dările de
seamă pot fi întocmite de asemenea regulat, dar nu e obligatoriu, principalul este ca ele să
fie utile consumatorului, de aceea pot fi prezentate la cererea lui şi la timpul necesar.
9. Informaţia financiară inclusă în dările de seamă financiare cuprinde numai datele
faptice (istorice). Această informaţie înregistrează numai operaţiile încheiate şi de aceea se
supun verificării. CM cuprinde controlul asupra operaţiilor interne şi de planificare.
11. Informaţia contabilităţii financiare se publică periodic pentru opinia publică, în timp
ce datele contabilităţii manageriale se referă la rentabilitatea firmei şi sunt destinate numai
administraţiei.
Cu toate acestea contabilitatea financiară şi CM au o serie de particularităţi comune:
1. sunt organizate în baza unei şi aceeaşi informaţii (aceleaşi documente primare);
2. sunt obligate să respecte principiile general acceptate de contabilitate;
3. informaţiile ambelor contabilităţi sunt utilizate pentru luarea deciziilor;
4. se folosește același plan de conturi.
 -3–
Funcţiile şi rolul contabilităţii manageriale şi ale contabilului-manager.
Contabilitatea managerială are următoarele funcţii:
1. Asigurarea bazei informaţionale – presupune colectarea, prelucrarea şi transmiterea
informaţiei utilizată de către conducători pentru planificare, controlul activităţii
subdiviziunilor încredinţate lor şi evaluarea rezultatelor obţinute.
2. Planificarea (bugetarea) – este un proces ciclic continuu orientat spre aducerea
posibilităţilor întreprinderii în concordanţă cu condiţiile pieţei. Acest proces include
stabilirea scopurilor şi obiectivelor unei unităţi economice, determinarea planului de
acţiuni pentru realizarea lor într-un cadru specific de timp şi alegerea celei mai bune
alternative. Planificarea asigură stabilirea ordinii de acţionare în viitor.
3. Controlul – este un proces de verificare a modului de îndeplinire a planului, adică se
stabileşte în ce măsură acţiunile întreprinse corespund planului. Procesul controlului dă
posibilitatea de a prognoza, dacă planul pe termen lung va fi realizat, de a depista
problemele potenţiale, de a lua măsuri ce ţin de modificarea scopurilor şi obligaţiilor în
vederea evitării pierderilor în viitor.
4. Luarea deciziilor manageriale – este procesul de selectare a unui curs de acţiuni din
cîteva alternative specifice. Dacă a fost atins scopul propus iniţial şi dacă nu, atunci se
stabilesc care sunt cauzele: planificarea nesatisfăcătoare, control insuficient sau scopul a
fost ales greşit. Astfel, în baza rezultatelor obţinute, reflectate în rapoartele operative se i-
au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive.
Rolul contabilităţii manageriale constă în organizarea asigurării informaţionale a
procesului managerial pentru luarea deciziilor privind aprecierea activităţii centrelor de
responsabilitate, evidenţa tendinţelor în dezvoltarea acestor centre, a neajunsurilor şi
aspectelor pozitive în activitatea lor.
Contabilii care sunt împuterniciţi cu funcţii manageriale se numesc contabili manageri,
contabili gestionari sau contabili analitici.
Pentru a evita situaţiile de faliment, întreprinderea trebuie să aibă angajaţi competenţi şi
cu experienţe în domeniu, care vor privi “în urmă, înainte şi prin părţi”. Aceşti specialişti
sunt, de obicei, contabilii manageri. Ei sunt răspunzători de ţinerea contabilităţii
manageriale la întreprindere, ajutînd managerii să găsească soluţii optimale pentru
soluţionarea problemelor care apar mereu. Contabilii manageri îşi folosesc cunoştinţele
pentru a coordona resursele şi a conduce întreprinderea spre o rentabilitate mai înaltă şi o
eficienţă maximală. Ei sunt chemaţi să fie apărătorii sănătăţii financiare a entităților.
Funcţiile contabilului analitic sunt:
1. Planificarea – în procesul planificării, contabilul manager ia parte la elaborarea
planurilor de perspectivă, prezintă informaţii necesare pentru luarea deciziilor manageriale
referitoare la: distribuirea pr-ţiei fabricate, recomandă pieţi potenţiale şi preţuri optimale,
descoperă cele mai rentabile tipuri de produse, evaluează propunerile investiţionale.
2. Controlul – la sfîrşitul perioadei contabilul manager întocmeşte rapoarte privind
îndeplinirea planului pe fiecare centru de responsabilitate, în care poate fi efectuată analiza
comparativă a rezultatelor planificate şi obţinute.
3. Stimularea – bugetele şi rapoartele întocmite de contabilul manager au un rol
important în stimularea activităţii personalului întreprinderii. Datorită activităţii
profesionale a contabilului manager, la întreprinderi se desfăşoară perfecţionarea
schimbului de informaţie şi a rapoartelor între diferite subdiviziuni, managerii fac
cunoştinţă cu planurile elaborate și sarcinile stabilite faţă de ei.
Contabilii manageri trebuie să posede aşa calităţi ca:
a) Competenţa – prevede ca contabilii manageri să fie, mai întîi de toate, competenţi,
adică să înţeleagă şi să respecte toate legile, regulamentele, normele etice care se referă la
atribuţiile lor, să participe la programe de perfecţionare profesională.
b) Confidenţialitatea – prevede ca informaţiile considerate confidenţiale şi încredinţate
contabililor manageri nu trebuie comunicate nici unei persoane din interiorul sau din afara
întreprinderii care nu este autorizată să le obţină, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este
impus prin lege.
c) Integritatea – include imparţialitatea contabilului manager, care trebuie să evite orice
conflict de interese, precum şi relaţiile cu persoanele fizice sau juridice care ar putea
genera conflicte.
d) Obiectivitatea – constă în faptul că contabilul manager este obligat să raporteze
informaţii obiective. El este responsabil pentru toate rapoartele financiare şi nefinanciare
furnizate managerilor, care la rîndul lor se vor baza pe ele în procesul decizional.

-4–
Organizarea contabilităţii manageriale.
În ce priveşte organizarea contabilităţii manageriale aceasta se face avînd în vedere
mărimea întreprinderii, nevoile interne de informare şi specificul activităţii. Astfel,
întreprinderile mari îşi organizează o contabilitate managerială bazată pe proceduri
detaliate şi riguroase. În cazul firmelor mici funcţiile contabilităţii manageriale sunt
preluate adesea de contabilitatea financiară, prin detalierea şi prelucrarea informaţiilor
furnizate de acestea în funcţie de nevoile manageriale.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale, se confruntă 2 concepţii
generale de organizare a acesteia:
a) monistă - prevede realizarea unei legături prin combinarea funcţionalităţii conturilor
specifice contabilităţii manageriale cu funcţionarea conturilor de control, cum sunt
conturile de cheltuieli şi venituri ale contabilităţii financiare (SUA, Marea Britanie,
Canada, Republica Moldova).
Avantajul: reducerea volumului de muncă al contabililor.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.
b) dualistă - prevede folosirea unor sisteme de conturi ale contabilităţii manageriale
independente de cele ale contabilităţii financiare (Franţa, Belgia, România etc)
Avantajul: asigură o confidenţialitate maximă a informaţiilor contabile.
Dezavantajul: majorarea volumului de muncă contabilă şi, respectiv, a cheltuielilor de
deservire a departamentului “Contabilitate”, datorită faptului că documentele primare se
prelucrează dublu, o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară,
pentru cele ale contabilităţii financiare.