CAPITOLUL I.

FINANŢELE – NOŢIUNI
GENERALE

1.1. SCURT ISTORIC AL FINANŢELOR PUBLICE

1.2. RAPORTUL DINTRE CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR
PUBLICE
1.2.1. Conţinutul economic al finanţelor publice
1.2.2. Funcţiile finanţelor publice

Scurt istoric al finanţelor publice

Existenţa finanţelor este strâns legată de existenţa

statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice în
repartiţia produsului intern brut. De la apariţia primelor
elemente de finanţe - la punctul de intersecţie dintre
Apariţia
orânduirea comunei primitive şi orânduirea sclavagistă - şi
statului implică
până în prezent, finanţele au fost o componentă a
nevoia de
sistemului relaţiilor economice.
fonduri
Condiţiile care au făcut necesară şi posibilă apariţia şi
publice ,
dezvoltarea finanţelor constau în:
precum şi
a) apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă-bani, în măsură
apariţia
să permită formarea şi utilizarea resurselor statului în formă
instituţiei
bănească;
Finanţelor
b) apariţia statului, care, pentru îndeplinirea funcţiilor şi
publice
sarcinilor sale, avea nevoie de resurse ce nu puteau fi
procurate în cadrul relaţiilor existente anterior.
Ca instituţie şi funcţionalitate, finanţele publice sunt
rezultatul diviziunii sociale a muncii şi îşi au originea
legată de apariţia şi funcţionarea statului. Stratificarea
societăţii pe clase sociale şi interese diferite a determinat
odată cu apariţia statului şi apariţia multor instituţii sub
coordonarea acestuia ca, de exemplu: armata, justiţia, mai
târziu poliţia, parlamentul, instituţii sociale ca învăţământul
şi sănătatea ş.a.m.d.
Separarea statului şi a instituţiilor sale de societate în
sfera relaţiilor economice, obligă statul la asigurarea

1
 veniturilor, cheltuielilor şi împrumuturilor sale proprii.
Procurarea resurselor necesare îndeplinirii funcţiilor şi
sarcinilor sale se face pe calea constrângerii pe care o
exercită asupra membrilor societăţii ce realizează venituri.
De-a lungul timpului au existat diferite modalităţi de
abordare a finanţelor. Locul actual al finanţelor publice în
viaţa economică este rezultatul trecerii de la finanţele
numite “clasice” ale perioadei liberale din sec. al XIX-lea
şi începutul sec. al XX-lea (abordarea clasică), la finanţele
perioadei intervenţioniste dintre cele două războaie
mondiale şi apoi la finanţele statului “agent economic” din
Viaţa economică a doua jumătate a sec. al XX-lea (abordarea modernă).
era dominată de Perioada liberală (sec. al XIX-lea şi până la primul
ideea de război mondial) s-a caracterizat prin aceea că, intervenţiile
superioritate statului asupra activităţii economice nu limitau libertatea
a iniţiativei de acţiune a forţelor pieţei. Statul, trebuia să lase să
private acţioneze libera concurenţă şi mecanismele pieţei, trebuia
să fie departe de activitatea economică şi acţiunea sa
trebuia să fie, pe cât posibil, neutră. Statul avea rolul
Promotorii esenţial de a crea cadrul pentru votarea şi respectarea
ideilor liberale: legilor, precum şi să furnizeze acele servicii care relevau
François competenţele sale tradiţionale
Quesney, Adam Ideea de bază care predomina în perioada liberală era
Smith aceea a neutralităţii finanţelor publice. Principiile care s-
şi J.B. Say au impus în această perioadă au fost:
- limitarea la maximum a cheltuielilor publice;
- neutralitatea impozitului;
- respectarea echilibrului bugetar anual;
- limitarea împrumutului la circumstanţe excepţionale.
Finanţele
Finanţele publice în perioada intervenţionistă (între
sunt considerate
cele două războaie mondiale) se caracterizează prin
ca un veritabil
creşterea rolului acestora în viaţa economică faţă de
mijloc de
perioada anterioară, în special, datorită consecinţelor
intervenţie în
războiului şi crizei din perioada 1929-1933.
economie
Urmările primului război mondial au făcut să
evolueze concepţiile despre rolul statului. Cheltuielile
publice ating o pondere de 30% din produsul intern brut,

2
iar statul începe să finanţeze din plin ramuri ca: industria,
transporturile, construcţiile de locuinţe ş.a. Sub presiunea
evenimentelor au evoluat concepţiile despre rolul statului Concepţiile
în sensul că, acesta putea să-şi lărgească câmpul misiunilor intervenţioniste s-
tradiţionale, să procedeze la intervenţii deliberate în au aflat sub
domeniul economic şi social. influenţa
Postulatul lui Keynes constă în aceea că puterile doctrinelor
publice pot, din punct de vedere tehnic, şi trebuie, din socialiste şi a
punct de vedere politic, să utilizeze finanţele publice pentru teoriilor lordului
a asigura echilibrul ţării: echilibrul economic reglând britanic
conjunctura prin politica bugetară şi dezvoltând John Maynard
infrastructurile prin investiţii; echilibrul social, deoarece Keynes
fiscalitatea şi cheltuielile de transfer permit lupta contra
inegalităţilor şi pot atenua efectele şomajului.
După al doilea război mondial, în special sub impulsul
teoriei keynesiste, statul a devenit un veritabil agent
economic, fapt care va face să se vorbească din ce în ce
mai mult de finanţele publice ale statului-agent Extinderea
economic. rolului statului a
După anul 1945 statul a ieşit, în manieră constantă şi determinat
sistematică, din funcţiile sale tradiţionale pentru a exercita sporirea şi
un adevărat rol economic şi social. Aceasta s-a datorat, în schimbarea
primul rând, transpunerii în practică a ideilor keynesiste, naturii finanţelor
reluate şi dezvoltate apoi de numeroşi autori, care au avut publice
rolul de a justifica, în general, măsurile de redistribuire a
veniturilor şi, în particular, sistemele de asigurări sociale
care s-au dezvoltat în cea mai mare parte a ţărilor europene
după al doilea război mondial. Prin redistribuirea
veniturilor în favoarea categoriilor sociale defavorizate
(şomeri, pensionari, familii cu copii etc.), se reduc
inegalităţile sociale şi se influenţează cererea globală.
După criza economică a anilor '70, am asistat la o
restabilire foarte sensibilă a unei concepţii neoliberale,
moştenită, în special, de la gândirea lui Friederich von Restabilirea
Hayek (1899-1992) şi în principal, ilustrată pe plan concepţiei
guvernamental prin Margaret Thatcher în Marea Britanie neoliberale
(1979-1990) şi Ronald Reagan în Statele Unite ale

3
 Americii (1981-1989). Conţinutul acestei concepţii constă
în aceea că puterile publice nu mai pot să regleze
activitatea economică şi socială, ci prin intervenţiile lor
împiedică soluţionarea concomitentă a crizelor, dezvoltarea
economică şi libertăţile.
Se preconizează astfel o reglare a activităţii, nu
numai prin stat, ci şi prin piaţă, care presupune o
- perioada dereglementare a activităţilor naţionale, o privatizare a
liberalismului
întreprinderilor publice şi o reducere a rolului finanţelor
economic
(etapa statului publice, în special a prelevărilor obligatorii şi a politicii
neutru); bugetare.
- perioada Acestea sunt concepţiile care inspiră, în prezent, cea
capitalismului în mai mare parte a guvernelor, dar cu unele nuanţe; în
ascensiune şi în particular, dacă dereglementarea şi privatizarea au cunoscut
prezent progrese sensibile, finanţele publice au conservat o pondere
(etapa statului şi un rol (pozitiv sau negativ) considerabil.
activ) În concluzie, în toate orânduirile în care a existat,
statul, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale,
mobilizează la dispoziţia sa o parte din produsul intern
brut. În procesul mobilizării, repartizării şi utilizării
fondurilor băneşti ale statului, se nasc relaţii sociale de
repartiţie între stat, pe de o parte, şi diferite categorii
sociale, pe de altă parte.

1.2. Raportul dintre conţinutul şi funcţiile finanţelor

publice

1.2.1. Conţinutul economic al finanţelor publice

Pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale şi

pentru satisfacerea altor nevoi generale ale societăţii, statul
are nevoie de importante fonduri băneşti. Mobilizarea
resurselor băneşti la dispoziţia statului are loc pe seama
produsului intern brut prin transfer de resurse şi, implicit
de putere de cumpărare, de la persoane fizice şi/sau juridice
la dispoziţia organelor administraţiei de stat centrale şi/sau
locale. Din fondurile astfel constituite la dispoziţia statului,

4
se efectuează transfer de resurse (de putere de cumpărare)
în favoarea diverşilor beneficiari, persoane fizice şi
juridice.
Relaţiile de mobilizare a resurselor băneşti către Fluxurile de
fondurile financiare publice au loc între agenţii economici resurse băneşti se
care desfăşoară activităţi cu scop lucrativ, indiferent de derulează în
forma de proprietate a acestora, şi persoanele fizice dublu sens: de la
(membrii societăţii) luate în mod individual ca cetăţeni ai persoanele fizice
statului care realizează venituri, pe de o parte, şi şi juridice către
colectivitate, reprezentată de stat, pe de altă parte. stat şi invers.
Relaţiile de repartizare a fondurilor băneşti ale
statului apar între colectivitate, reprezentată de stat, pe de o
parte şi beneficiarii alocaţiilor din fondurile statului, pe de
altă parte, care sunt: agenţii economici, instituţiile publice
şi persoanele fizice luate în mod individual care beneficiază
de pensii, alocaţii pentru copii, ajutoare, burse,
indemnizaţii etc. Relaţiile de mobilizare şi repartizare a
fondurilor băneşti ale statului, sunt, prin natura lor, relaţii
economice de repartizare a produsului intern brut.
Existenţa producţiei de mărfuri şi acţiunea legii valorii
fac ca repartiţia produsului intern brut în economia
naţională să se realizeze în cea mai mare parte prin
intermediul banilor, iar relaţiile economice generate de
către aceasta să îmbrace forma bănească.
Rezultă că relaţiile care apar, între membrii societăţii,
Relaţii
în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale acesteia
financiare
sunt relaţii sociale de natură economică exprimate în
(finanţe)
formă bănească. În teoria şi practica financiară ele sunt
cunoscute sub numele de relaţii financiare, sau, pe scurt,
finanţe.

0 COLECTIVITATE
1 (STAT)
2
agenţi beneficiarii
economici şi Relaţii sociale de fondurilor
persoane fizice natură economică băneşti

5
 Figura nr. 1.1.

Sfera finanţelor este mai restrânsă decât a relaţiilor

băneşti, cuprinzând numai relaţiile băneşti care exprimă un
Nu toate relaţiile transfer de valoare şi nu pe cele care reflectă o schimbare a
băneşti care apar formelor valorii.
în procesul Pentru ca relaţiile băneşti să fie relaţii financiare
repartiţiei şi (finanţe) trebuie să îndeplinească cumulativ anumite
circulaţiei PIB condiţii, astfel:
sunt, în acelaşi - în primul rând, să exprime un transfer de valoare, în
timp, relaţii formă bănească, de la persoane juridice şi/sau fizice la
financiare. fondurile băneşti ale statului sau de la aceste fonduri către
persoanele juridice şi fizice beneficiare. Transferul de
valoare, care se realizează prin actul de vânzare-cumpărare
a unor bunuri, reflectă o schimbare a formelor valorii-din
forma marfă în forma bani sau invers-şi, nu o cedare
definitivă şi fără contraprestaţie de putere de cumpărare.
Salariul presupune, de asemenea, un schimb de echivalente
şi nu un transfer de putere de cumpărare fără
contraprestaţie.

Relaţii băneşti schimbare a formelor valorii: marfă bani

bani marfă

Relaţii financiare transfer de valoare: persoane fizice fondurile băneşti

şi juridice ale statului

Figura nr. 1.2.

- în al doilea rând, transferul de valoare să se efectueze,

de regulă, fără contraprestaţie directă, imediată sau
individualizată. Astfel, nici un agent economic şi nici o
persoană fizică care a vărsat la bugetul public naţional o
sumă de bani cu titlul de impozit nu are dreptul să solicite
rambursarea acesteia sau nu dobândeşte un drept de creanţă
asupra statului prin aceasta. În acelaşi timp, finanţarea de la
buget a anumitor cheltuieli publice nu are o legătură

6
nemijlocită cu vărsămintele efectuate de beneficiarii
alocaţiilor bugetare;
- în al treilea rând, transferul de resurse să aibă, în Substanţa
principiu, caracter nerambursabil. De la această regulă relaţiilor
există unele excepţii: când persoanele fizice şi/sau juridice financiare o
subscriu la împrumuturile contractate de stat pe piaţa reprezintă
internă; când din fondurile financiare publice se fac transferul de
transferuri, în condiţii de rambursabilitate către agenţii valoare în
economici şi persoanele fizice etc. formă
- în al patrulea rând, transferul de valoare trebuie să aibă bănească
ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii, şi
nu a unor nevoi individuale, personale sau ale unui grup
restrâns de persoane.
După modalitatea în care se realizează transferul
de valoare în cadrul relaţiilor financiare, se disting:
- relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti, fără Relaţii
echivalent şi cu titlu nerambursabil, care sunt considerate financiare
relaţii financiare clasice şi sunt reflectate în bugetul de clasice
stat şi în fondurile speciale şi extrabugetare;
- relaţii care exprimă un transfer de resurse cu titlu
rambursabil, pentru o perioadă de timp determinată şi Relaţii de
pentru care se percepe dobândă. Acestea sunt relaţii de credit
credit care se derulează, în principal, prin intermediul
instituţiilor bancare;
- relaţii care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu Relaţii de
sau facultativ de resurse băneşti, în schimbul unei asigurări
contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen
aleatoriu. Aceste relaţii apar în procesul constituirii şi
repartizării fondurilor de asigurări de bunuri, persoane şi
răspundere civilă.

relaţii
relaţii transfer
de
financiare obligatoriu
clasice
credit sau facultativ
(relaţii de resurse
RELAŢII FINANCIARE ÎN SENS
LARG
-FINANŢE-

7
 Figura nr. 1.3.
Relaţiile financiare clasice mai sunt cunoscute şi sub
numele de relaţii financiare în sens restrâns care împreună
cu celelalte două categorii de relaţii alcătuiesc relaţiile
financiare în sens larg sau simplu, finanţele.

1.2.2. Funcţiile finanţelor publice

Finanţele publice îşi îndeplinesc misiunea lor

socială prin funcţiile pe care le exercită şi anume:
- funcţia de repartiţie;
- funcţia de control;
Exercitarea celor două funcţii reprezintă o
necesitate obiectivă, fapt care rezultă din două împrejurări:
- în primul rând, pentru a-şi exercita şi îndeplini funcţiile şi
sarcinile ce-i revin, statul are nevoie de o serie de fonduri
băneşti, care se constituie în procesul repartiţiei produsului
intern brut, prin intermediul relaţiilor financiare în mod
deosebit;
- în al doilea rând, este necesară exercitarea unui control
riguros asupra modului de desfăşurare a activităţii
economico-sociale, prin însăşi derularea relaţiilor
financiare pentru obţinerea unor efecte economico-sociale
utile de pe urma eforturilor societăţii.
Între cele două funcţii există o legătură strânsă,
interdependentă, o interacţiune continuă în sensul că prima
funcţie creează un câmp larg de acţiune celei de-a doua
funcţii şi invers.
1. Funcţia de repartiţie are un caracter obiectiv, se
Caracterul manifestă în procesul repartiţiei produsului intern brut şi
obiectiv al constă în două faze distincte:
funcţiei de - mobilizarea resurselor şi constituirea fondurilor băneşti
repartiţie la dispoziţia statului;
- distribuirea sau repartizarea fondurilor pe destinaţii.
a. Mobilizarea resurselor şi constituirea
fondurilor băneşti, precede procesul redistribuirii şi

8
folosirii lor şi condiţionează amploarea acestora. La
constituirea fondurilor financiare publice, participă:
- regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de Constituirea
stat; fondurilor
- societăţile comerciale cu capital privat şi mixt; financiare
- organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ; publice
- instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;
- persoanele fizice.

mobilizarea resurselor şi
formarea fondurilor băneşti
FUNCŢIA DE la dispoziţia statului,
REPARTIŢIE
distribuirea fondurilor pe
beneficiari (persoane fizice şi
juridice)
raporturi de
intercondiţionare
mobilizarea resurselor şi
formarea fondurilor băneşti
la dispoziţia statului
FUNCŢIA DE distribuirea fondurilor pe
CONTR beneficiari (persoane fizice şi
juridice)

eficienţa modului de
utilizare a fondurilor

Figura nr. 1.4.

În procesul mobilizării resurselor la fondurile

Forma concretă
financiare publice, finanţele îmbracă următoarele forme
a fluxurilor
concrete: impozite, taxe, contribuţii pentru asigurările
financiare
sociale, amenzi, penalităţi, vărsăminte din veniturile
instituţiilor publice, redevenţe şi chirii din concesiuni şi
închirieri de terenuri şi alte bunuri ale statului, venituri din
valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor

9
 fără stăpân, împrumuturi de stat primite de la persoane
juridice şi fizice, rambursări ale împrumuturilor de stat
acordate, dobânzi aferente împrumuturilor acordate,
donaţii, ajutoare, alte venituri.
b. Distribuirea (repartizarea) fondurilor
Distribuira financiare cade în sarcina autorităţilor publice competente
fondurilor şi se face în funcţie de resursele financiare disponibile şi de
financiare cererea de resurse financiare, stabilindu-se opţiunile pe
baza unor criterii determinate de organele autorizate.
În procesul distribuirii resurselor financiare publice,
fluxurile financiare îmbracă forma cheltuielilor pentru:
Forma concretă
plata salariilor şi a altor drepturi de personal în sectorul
a fluxurilor
public, procurări de materiale şi plata serviciilor
financiare
achiziţionate, subvenţii acordate unor agenţi economici,
investiţii şi rezerve materiale naţionale etc. Prin intermediul
cheltuielilor publice are loc completarea resurselor
financiare ale agenţilor economici, instituţiilor publice şi
persoanelor fizice, resurse care sunt folosite pentru
dezvoltare sau consum.
Redistribuirea se poate realiza nu doar pe plan intern,
ci şi pe plan extern prin:
- contractarea de împrumuturi externe care, pe de o parte,
completează resursele financiare ale ţării, iar pe de altă
parte, antrenează cheltuieli cu rambursarea ratelor scadente
Redistribuirea şi plata dobânzilor aferente;
fondurilor - acordarea de împrumuturi externe care, pe de o parte,
financiare pe antrenează plăţi din resursele financiare ale ţării, iar pe de
plan extern altă parte, generează încasări de resurse cu prilejul
rambursării ratelor scadente şi plăţii dobânzilor aferente de
către debitori;
- achitarea cotizaţiilor şi contribuţiilor datorate
organismelor internaţionale de către stat sau alte instituţii
de drept public;
- primirea sau acordarea, după caz, de ajutoare externe de
către stat etc.
Redistribuirea de resurse financiare între state se
efectuează în baza unor acorduri şi convenţii bi- şi/sau

10
multilaterale ori a unor decizii unilaterale, în condiţii de
rambursabilitate sau cu titlu definitiv, cu sau fără
contraprestaţie directă.
Procesul propriu-zis de redistribuire a resurselor, atât
pe plan intern, cât şi extern, are şi un caracter subiectiv, Caracterul
determinat de capacitatea factorilor de decizie de a percepe subiectiv al
şi determina nevoia socială la un moment dat, de gradul de funcţiei de
dezvoltare economică şi socială a ţării, de orientarea repartiţie
forţelor politice care guvernează la un moment dat. Toţi
aceşti factori influenţează volumul resurselor financiare ce
pot fi mobilizate la dispoziţia statului şi cererea de resurse
pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii.
2. Funcţia de control a finanţelor publice este Funcţia de
îndeplinită concomitent cu funcţia de repartiţie, dar are o control are o
sferă de manifestare mult mai largă decât aceasta, deoarece sferă mai largă
vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor de acţiune
financiare publice şi modul de utilizare a resurselor. Între decât funcţia de
cele două funcţii ale finanţelor publice există raporturi de repartiţie,
intercondiţionare; funcţia de repartiţie oferă câmp de axându-se, mai
manifestare funcţiei de control, iar funcţia de control, la ales, asupra
rândul său, generează uneori forme concrete de manifestare modului în care
a funcţiei de repartiţie. sunt utilizate
Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice resursele
decurge din faptul că fondurile financiare constituite se află financiare
la dispoziţia statului, şi acesta, este interesat de: asigurarea publice.
resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor generale
ale societăţii; distribuirea resurselor cu luarea în
considerare a priorităţilor stabilite de organele competente;
utilizarea resurselor financiare în condiţii de maximă
eficienţă economică, socială, ecologică etc.
În acelaşi timp, prin intermediul fondurilor
financiare publice se concentrează la dispoziţia statului şi a
instituţiilor sale o parte însemnată din produsul intern brut,
fapt care impune organizarea unui control strict asupra
modului de constituire, distribuire şi utilizare a fondurilor
financiare publice.

11
TEME DE SEMINAR
AUTOEVALUARE ŞI DEZBATERI

1. Precizaţi momentul de apariţie al finanţelor publice.

2. Cum au fost grupate concepţiile teoreticienilor de-a
lungul timpului cu privire la rolul şi implicarea statului
în economie ?
3. Prezentaţi concepţia clasică privind finanţele publice.
4. Care sunt trăsăturile economice comune relaţiilor
financiare indiferent de orânduirea socială ?
5. Definiţi relaţiile financiare.
6. Care sunt funcţiile finanţelor publice ?
7. Dezbateţi rolul finanţelor în gândirea neoclasică şi
keynesistă.
8. Dezbateţi rolul finanţelor în economia de piaţă.

PROPUNERI DE REFERATE

1. Necesitatea obiectivă a apariţiei finanţelor. Evoluţii şi

perspective viitoare;
2. Concepţii evolutive privind rolul statului în activitatea
economică;
3. Finanţele publice în societatea modernă;
4. Interdependenţa finanţe publice-finanţe private.

OBIECTIVE URMĂRITE

1. Cunoaşterea locului şi, respectiv, momentului apariţiei

finanţelor, precum şi a evoluţiei acestora;
2. Cunoaşterea noţiunii de finanţe (relaţii financiare) prin
prisma diverselor abordări;
3. Cunoaşterea modului de acţiune al funcţiilor de
repartiţie şi control;

12
 TESTE GRILĂ

1. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la relaţiile

financiare sunt adevărate:
a. presupun un transfer de valoare ce are ca scop satisfacerea
unor nevoi generale ale societăţii;
b. presupun un transfer de valoare cu caracter exclusiv
rambursabil;
c. reprezintă relaţii sociale de natură economică exprimate în
formă bănească;
d. exprimă o transformare a formelor valorii din forma bani în
forma marfă şi invers;
e. presupun un transfer de valoare ce are la bază o
contraprestaţie directă, imediată sau individualizată.

2. Perioada liberală s-a caracterizat prin aceea că:

a. statul nu lăsa să acţioneze libera concurenţă şi mecanismele
pieţei;
b. intervenţia statului asupra activităţii economice nu limita
libertatea de acţiune a forţelor pieţei;
c. în această perioadă, finanţele sunt considerate ca un veritabil
mijloc de intervenţie în economie;
d. statul era considerat un veritabil agent economic;
e. statul trebuia să stea departe de activitatea economică.

3. În procesul mobilizării resurselor la fondurile financiare

publice, finanţele îmbracă următoarele forme concrete:
a. dobânzi aferente creditelor bancare nerambursate la scadenţă;
b. redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri şi alte
bunuri ale statului;
c. penalităţi pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale existente
între persoane fizice;
d. contribuţii ale persoanelor fizice la capitalul social al
întreprinderilor cu capital de stat şi privat;
e. impozite, taxe şi contribuţii pentru asigurările sociale.

13
 4. Finanţele publice îşi îndeplinesc misiunea lor socială prin
intermediul următoarelor funcţii:
a. de mobilizare;
b. de administrare;
c. de repartiţie;
d. de control;
e. de execuţie.

5. În faza distribuirii, fluxurile financiare îmbracă următoarele

forme:
a. amenzi şi penalizări ;
b. constituirea rezervelor materiale de stat;
c. contribuţii de asigurări sociale şi asigurări de sănătate;
d. vărsăminte din veniturile instituţiilor publice;
e. investiţii publice.

6. Condiţiile care au făcut necesară şi posibilă apariţia finanţelor

sunt :
a. apariţia şi dezvoltarea relaţiilor marfă-bani ;
b. apariţia schimbului ;
c. apariţia statului ;
d. dezvoltarea relaţiilor inter-umane ;
e. nici unul din răspunsurile de mai sus.

7. În perioada intervenţionistă :
a. finanţele sunt considerate un veritabil mijloc de intervenţie în
economie ;
b. viaţa economică era dominată de ideea de superioritate a iniţiativei
private ;
c. finanţele publice au fost utilizate pentru asigurarea echilibrului
economic şi social al ţării ;
d. predomina ideea neutralităţii finanţelor publice ;
e. statul avea rolul de a crea cadrul pentru votarea şi respectarea legilor.

8. Funcţia de control a finanţelor publice:

a. are o sfera de manifestare mai restrânsă decât funcţia de repartiţie;

14
b. are o sferă mai largă de acţiune decât funcţia de repartiţie;
c. vizează doar constituirea şi repartizarea fondurilor financiare
publice;
d. este îndeplinită concomitent cu funcţia de repartiţie;
e.constă în existenţa d ouă faze distincte: mobilizarea resurselor;
distribuirea fondurilor financiare

9. Redistribuirea fondurilor financiare se poate realiza pe plan

extern prin următoarele modalităţi:
a. plata salariilor şi a altor drepturi de personal în sectorul
public;
b. contractarea de împrumuturi externe;
c. primirea sau acordarea de ajutoare externe de către stat;
d. achitarea cotizaţiilor datorate organismelor internaţionale de către stat;
e. subvenţii acordate agenţilor economici de către stat.
Precizaţi varianta (variantele) de răspuns incorectă(e).

10. Finanţele (relaţiile financiare):

a. sunt exprimate în formă bănească;
b. apar în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii;
c. presupun o transformare a formelor valorii;
d. sunt relaţii sociale de natură economică;
e. apar în legătură cu satisfacerea nevoilor individuale.
Precizaţi varianta (variantele) de răspuns incorectă(e).

11. Contribuţia principală la constituirea fondurilor publice o are:

a. produsul intern brut;
b. avuţia naţională;
c. transferurile din străinătate;
d. împrumuturile interne şi externe;
e. donaţiile şi subvenţiile.

12. Distribuirea fondurilor financiare au ca beneficiar:

a. numai persoanele fizice;
b. numai persoanele juridice;
c. persoanele fizice şi persoanele juridice;
d. statul;

15
e. nici unul din raspunsurile de mai sus.

16