2019 年 1 月 31 日

Scrisoare către mama mea

Vreau să încep această scriere cu o mulțumire sinceră și profundă: Vă mulțumesc că m-ați
crescut și educat chiar și atunci când nu a fost obligația dvs. și nici nu aveți un motiv. Vă
mulțumesc că m-ați iubit ca fiică și că m-ați ajutat ca cea mai bună prietenă. Vă mulțumesc că
m-ați învățat atât de multe lucruri și că m-ați ocupat de cuvintele mele grele care vă consumă
esența. Vă mulțumesc foarte mult din toată inima.

Și acum îmi dau seama cât de important ai fost în acești 16 ani în viața mea, nu știu ce aș face
fără mama acum. Cui să spună orice, oricât de profund sau superficial ar fi. Cu cine să ne
enervăm și să facem pace oferindu-ne cărți frumoase, pentru că dacă împărtășim ceva este
dragostea noastră pentru artă și scris.

Îmi pare rău că v-am făcut viața imposibilă până acum, nu știu ce mi-a trecut prin minte. Îmi
pare rău că v-am făcut viața imposibilă până acum, nu știu ce mi-a trecut prin minte. Îmi pare
rău pentru că nu ți-am oferit dragoste filială până acum. Scuze pentru toate aceste insulte. Vreau
să-mi cer scuze corespunzător pentru atâtea lucruri ... Cred că, de îndată ce învăț destul română,
putem merge la cafea și să vorbim despre lucruri cu calm și astfel să putem să mă răscumpăr de
acțiunile mele.

Nu în ultimul rând, la mulți ani! Sper ca anul acesta să fie plin de energii bune, sănătate, pace și
dragoste. Că ne alăturăm mai mult decât anul trecut și continuăm să progresăm împreună ca
oameni.

Te iubeste foarte mult,

fiica ta Paula