Sunteți pe pagina 1din 2

Eseul despre EPISTEMOLOGIA PERSONALA (intre 1 - 5 pagini, A4, la un

rand si jumatate) care va ilustra "Perspectiva ta personala despre oameni,


relatii, schimbare, realitate si despre tratament/terapie. Abordati o
maniera de prezentare critica a preferintelor voastre - puncte forte, limite,
ce doriti sa dezvoltati/sa invatati in viitorul apropiat sau mediu."

Perspectivă personală cu privire la oameni, relaţii, schimbare, realitate, tratament,


terapie. As putea să înccep cu un proverb, o zicală sau ceva asemănător, însă nu gasesc ceva
care să îmbine toate acest cuvinte şi să aibă vreo morală sau ceva de genul acesta.
Când vorbim despre oameni, vorbim despre fiinţe raţionale, fiinţe care au un scop în
viaţă şi care trăiesc uneori doar pentru reproducerea speciei. Suntem numiţi oameni pentru a
ne diferenţia câtuşi de puţin de alte fiinţe. Ştim să fim oameni cu adevărat doar atunci când
vrem noi. Sumtem în stare să devenim nişte fiare atunci cand vrem să ne atingem scopurile.
Uneori încercăm să devenim oameni prin acte de caritate sau gesturi măreţe. Acestea sunt
doar câteva afirmaţii cu privire la om şi la caracterul lui. Deseoei dacă suntem puşi în situaţi
de a da o definiţie a celui cel numim „om” ne este foarte greu să reuşim acest lucru. Şi chiar
dacă reuşim nu o facem în totalitate, deoarece definim omul prin comporamente, asteptari,
acţiuni şi nu ca ceva concret.
Să începem cu cele mai vechi timpuri. Privind originile omului spunem că avem
dintre două variante de ales: prima ar fi că Dumnezeu a creat Pământul şi implicit pe om , iar
cea de.a doua ar fi că noi, oamenii, ne tragem din maimuţă. Deci din start suntem ceea ce
vrem; fie nişte copii ai Lui Dumnezeu, fie nişte gorile foarte evoluate şi foarte dezvolate.
Avem puterea de decizie asupra multor lucruri din viaţa noastră. Dar să revenim la
începuturi. Din ceea ce ştim despre evoluţia noastră ne putem da seama că încă de la
începuturi oamenii nu au trăit în pace şi armonie. Lupta pentru supravieţuire ne afectează pe
toţi şi i-a afectat şi pe precursorii noştrii. Ne luptăm până şi cu noi înşine pentru a demonstra
ceva. Cu toţii ştim despre disputa dintre Cain şi Abel. De asemenea putem şă ne amintim şi
despre alte dipute, lupte, războie, însă nu are rost să le menţionăm pe toate. Cert este că
suntem predispuşi la luptă orice ar fi. Vrem să fim paşnici, dar nu ne iese. Astfel, relaţiile
dintre noi uneori sunt bune, alteori pot fi foarte tensionate. În încercarea noastră de a ne
întrece unii pe alţii, în competiţia noastră de zi cu zi, nu facem altceva decât să ne urâm mai
mult unii pe alţii şi să ne pierdem orice urmă de bunătate. În ultima vreme s-a vorbit foarte
mult despre vedetele care îşi vând sufletul diavolului, semn că din nou teoria creaţionistă o
domină pe cea evoluţionistă. Această încercare de a atrage cât mai multe priviri asupra
carierei unor vedete este un lucru care o dovadă a faptului că tânjim către lucruri mărunte, dar
care ne dau importanţă şi ne fac să ne simţim asupra celorlalţi. Această dominare asupra
celorlalţo este una dintre caracteristicile omului din ziua de astăzi, iar omul cotidian nu este
altceva decât o fiinţă care tinde spre a descoperi lucruri noi, cât mai inovatoare şi care sa ne
facă viaţa cât mai uşoară. Toata această dezvolatre tehnologică a omului s-a făcut datorită
minţii umane care încearcă din răsputeri să demonstreze ceva celor din jur. Vrea să arate că el
este cel care este stăpânul lumii şi că nimeni şi nimic nu-i va sta în calea lui către cucerirea a
cât mai multor ţinuturi necunoscute.
Schimbările care s-au petrecut de-a lungul multor ani de existenţă ne-au adus aici unde
suntem. Ne-au facut viaţa mai uşoară şi „durerea mai puţin dureroasă”. Multe dintre aceste
descoperiri tehnologice au fost folositoare traiului pe Pământ, însă unele au