Preot Octavian-Horațiu Mureșan

Colecția catehetic-misionară „Apa cea vie a Ortodoxiei”

P rietenii U nicului M ijlocitor

Ce ne spu ne B i bl i a
desp re m i j lo ci rea Sf i n ț i lor ?

Lucrare apărută cu binecuvântarea

Preasfințitului Părinte Episcop
† MACARIE DRĂGOI
al Episcopiei Europei de Nord

Stockholm • 2020
© 2020 Editura Felicitas a Episcopiei Ortodoxe Române
a Europei de Nord.

Adresa redacției:

Hässlingbyvägen 7

137 95 Österhaninge - Stockholm

E-mail: editurafelicitas@episcopiascandinavia.se

Desene: Ștefan Câlția

Corectori: Sebastian Nazâru, Ionuț Vișan
Tehnoredactor: preot Laurențiu Drăghicenoiu

ISBN: 978-91-985629-0-3

Lucrarea de față s-a născut în urma dialogurilor constructive și

a interesului bunilor credincioși ai parohiilor din Copenhaga
(Danemarca) și Borås (Suedia) pentru chestiunile apologetice.

SE DISTRIBUIE GRATUIT, ÎN SCOP MISIONAR

Pagina de internet a Centrului Catehetic al Episcopiei Ortodoxe

Române a Europei de Nord:

http://cateheze.episcopiascandinavia.se
Cuprins

Cuvânt înainte 5

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului

„Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”
de la Centrul Episcopal din Stockholm
(a Episcopului Macarie Drăgoi) 9

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

de la Iași, pentru potolirea urii și a cerbiciei
celor care hulesc cinstirea sfinților
(a Episcopului Macarie Drăgoi) 11

Introducere 13

„A fi sau a nu fi”... biblic.

Aceasta e întrebarea 15

Perspectivă corporatistă
sau „Trupul lui Hristos” 18

Cine face parte din

marea familie a Bisericii? 19
Mijlocirea sau medierea unică
a Domnului nostru Iisus Hristos ... 21

... nu exclude alte forme de mijlocire 22

Trăsăturile esențiale ale mijlocirii.

Legătura tainică între Pătimirile
Domnului și pătimirile sfinților 23

Slava lui Dumnezeu și slava Sfinților 24

Legătura dintre rugăciune, mijlocire

și Unica Mediere a Domnului 27

Mijlocirea este bine-plăcută lui Dumnezeu 27

Drepții cei mutați din această viață 29

Cunosc sfinţii sau îngerii din cer

cele ce se întâmplă pe pământ? 32

Cine săvârșește minunea?

Dumnezeu sau sfinții? 36

În loc de concluzie 38

Bibliografie selectivă 39
Cuvânt înainte

Apologetica sau apărarea credinței celei drepte de

învățăturile eretice a fost, dintotdeauna, o necesitate
și o datorie a tuturor membrilor Bisericii lui Hristos.
Confruntată încă de la primele momente ale existenței
sale istorice cu devieri sau greșeli de credință, după
cum o atestă epistolele apostolice și Apocalipsa ce se
regăsesc în Noul Testament, Biserica a dat mereu,
prin slujitorii altarului, dar și prin monahi sau mireni,
mărturie despre „credinţa dată sfinţilor, odată pentru
totdeauna” (Iuda 1, 3).

În contextul profund secularizat în care se găsesc

comunitățile diasporei creștin-ortodoxe române din
Europa de Nord, unul dintre cele mai mari pericole
este uitarea temeiurilor vii și adevărate ale Bisericii
și ale rânduielilor sale, de la venerarea icoanelor și
sfintelor moaște la rugăciunile pe care le înălțăm Maicii
Domnului și tuturor sfinților care au trăit în vechime
sau în zilele noastre. Or noi păzim aceste rânduieli nu
doar pentru că așa au făcut înaintașii noștri, ci pentru

5
Părintele Episcop † Macarie Drăgoi

că ele reflectă întocmai acea credință pe care Domnul

a transmis-o Apostolilor și tuturor celor care i-au fost
martori pe acest pământ.

Învățăturile greșite de credință, în speță cele care

neagă cultul sfinților, al sfintelor moaște și al icoanelor,
sărăcesc creștinismul și-l transformă într-o ideologie
lipsită de sevă și de viață. Îndeosebi concepțiile liberale,
mai ales de factură neoprotestantă, neagă puterea
transfiguratoare a harului dumnezeiesc necreat, despre
care vorbește Însuși Cel Preaînalt în Apocalipsă (2, 26-
27): „Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt
faptele Mele îi voi da lui stăpânire peste neamuri. Şi le va
păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele olarului le va
sfărâma, precum şi eu am luat putere de la Tatăl Meu”.
Așadar, sfinții cei care au păzit până la capăt poruncile
vieții, poruncile Evangheliei, sunt făcuți co-părtași de
Dumnezeu la propria Sa putere și slavă. De aceea noi, cu
toată încrederea, îi rugăm pe acești prieteni și casnici
ai lui Dumnezeu să ne fie alături în toate împrejurările
vieții, ca unii care trăiesc deja în lumina cea neînserată
a Mântuitorului – Soarele Cel neapus.

Cu acest simțământ inițiem seria catehetică „Apa cea

vie a Ortodoxiei”, ducând mai departe, cu emoție și res-
ponsabilitate, moștenirea duhovnicească transmisă
nouă de vrednicul de pomenire Părintele nostru Mitro-
polit Bartolomeu Anania al Clujului. Prin broșura de
față, alcătuită de părintele Octavian-Horațiu Mureșan
6
Cuvânt înainte

și dedicată mijlocirii sfinților, însă și prin celelalte lu-

crări apologetice care vor fi editate în această serie apă-
rută sub egida Editurii Felicitas a Episcopiei Ortodoxe
Române a Europei de Nord, creștinii mărturisitori ai
Ortodoxiei vor avea acces la câteva unelte prețioase
care să îi ajute în destructurarea slabelor înțelesuri ale
ereziilor mai vechi sau contemporane.

Părintele Episcop † MACARIE DRĂGOI

al Episcopiei Ortodoxe Române
a Europei de Nord

Copenhaga, 8 martie 2020

Duminica Ortodoxiei

7
Rugăciune înaintea icoanei Maicii
Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni
împotriva voastră” de la Centrul
Episcopal din Stockholm
(a Episcopului Macarie Drăgoi)

Preacurată Fecioară, tu ești nădejdea noastră, a drept-

măritorilor creștini din țările nordice. Departe de țară
și de părinții noștri, te găsim pe tine singurul nostru
sprijin și adăpost. Știm că tu, ca o Maică iubitoare, ca-
uți cu milostivire la rugăciunile celor care vin înaintea
icoanei tale din Stockholm. Știm și mărturisim că ai lu-
crat minuni printre noi, legiuind cele care erau nelegiu-
ite, dăruind bucuria nașterii de prunci, vindecând boli,
alinând dureri. Maica Domnului, venim înaintea ta cu
grăbire, știindu-te pe tine grabnic ascultătoare, mângâ-
ietoare milosârdă și apărătoare a celor păcătoși care cu
umilință se roagă înaintea icoanei tale. Ajută-ne, scoa-
te-ne din ispitele care ne copleșesc. Apără-ne de pri-
gonirile cumpliților noștri vrăjmași. Vindecă sufletele
noastre rănite cu patimile cele grele și urâte. Luminea-
ză-ne pe noi în toată vremea, ca să nu ne abatem de
la calea mântuirii. Sufletele noastre sunt îngreunate de
tristețe, iar grijile cele multe ne-au întunecat și ne zba-
tem în deznădejde. Tu știi frământarea inimilor noas-
9
tre. Tu vezi durerea care ne cuprinde. Alt ajutor afară
de tine nu avem. Faptele noastre nu ne ajută. Nu avem
pricepere, nici pocăință îndeajuns, încât să ne facem
vrednici de mila Fiului Tău și Dumnezeului nostru.
Dar mai știm, Preacurată, că tu cauți la sufletele celor
ce vin înaintea ta cu nădejde și te roagă cu lacrimi: iz-
băvește-ne din ispite, scapă-ne din cursele vrăjmașilor,
apără-ne de năpaste și primejdii! De aceea, aler-
găm la tine cu osârdie, căci tu, Maica Dumnezeului
nostru, ai făgăduit să fii cu noi și nimeni să nu stea
împotriva noastră!

Iartă-ne pentru netrebnicia noastră. Fie-ți milă de vieți-

le noastre și nu ne lăsa să ne pierdem din turma Fiului
Tău. Hrănește sufletele noastre cu dulceața pocăinței
trezitoare. Întărește-ne în credință. Fă-ne tari în ispite.
Fă-ne credincioși, până la moarte, Fiului Tău. Suntem
departe de casele noastre, de țara noastră, de bisericile
și mănăstirile noastre. Dar, mai știm, Preacurată, că tu
ești cu noi și atunci nimeni nu va sta împotriva noas-
tră! Mai știm, Preacurată, că tu ești pentru noi casă, bi-
serică și mănăstire. Pentru aceea, venim înaintea ta și
ne rugăm ție, caută, ajută și întărește păstorii duhov-
nicești, viețuitorii din cinul monahal și dreptmărito-
rii creștini care-ți slujesc ție în îndepărtatele ținuturi
scandinave. Întărește obștile noastre creștinești. Apără
familiile noastre. Episcopia noastră o întărește și dă-i
lungime de zile întru mărturia adevărului. Tu ești cea

10
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

care pe cei căzuți îi ridici, pe cei slabi îi întărești, pe bol-

navi îi vindeci, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți izbăvești,
pe cei slabi în credință îi înțelepțești, celor mâhniți le
dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor
tale icoane, învățându-i cu inima și buzele pline de mul-
țumire și de umilință să-ți cânte ție: Bucură-Te, Maica
noastră cerească, care, prin cuvintele Tale: „Eu sunt cu
voi și nimeni împotriva voastră”, dăruiești putere plină
de har sufletelor noastre! Amin.

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă

Parascheva de la Iași1, pentru
potolirea urii și a cerbiciei
celor care hulesc cinstirea sfinților
(a Episcopului Macarie Drăgoi)
Sfântă Cuvioasă Parascheva, întru smerenie și
nevoință ai petrecut, tinerețea ca o jertfă bine-
plăcută aducând lui Hristos, Mirele Bisericii.
Pentru aceasta, cu mare har ai fost dăruită și multe
neamuri se închină cu dragoste sfintelor tale moaște
de la Iași, cele care izvorăsc minuni și binecuvântări,
ca odinioară osemintele Profetului Elisei, care au re-
adus la viață pe cel mort, atins de acestea. Cu umilin-
1 Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași (sec. XI) este sărbătorită la 14 octombrie. Nu-
mele ei în limba greacă înseamnă vineri, de aceea în popor este numită și Sfânta Vin-
eri. Moaștele sale se cinstesc în Catedrala Mitropolitană din Iași.

11
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

ță și cu durere venim înaintea ta, rugându-te: caută

și cercetează, Sfântă Parascheva, pe cei care se află în
necazuri și primejdii, calomniați și prigoniți de cei
care hulesc buna cinstire a sfinților lui Dumnezeu și
izbăvește-i pe ei.

Ca ceea ce, cu puterea dată ție de Preamilostivul

Dumnezeu, ai lucrat și lucrezi nenumărate minuni,
scoate din cursele vrăjmașului pe cei rătăciți pentru
care ne rugăm și adu-i la limanul limpezirii. Ajută-i pe
cei care în mâhnire s-au adâncit. Luminează-le mintea
și inima celor orbiți de ură împotriva Sfintei Biserici,
fiind căzuți în cumplită înșelare. Ajută-i să înțeleagă
că Domnul, prin iubitul Său Apostol Ioan, în cartea
Apocalipsei, ne-a dat încredințare că sfinții și îngerii
din ceruri iau cunoștință de rugăciunile noastre și le
duc la Tronul lui Dumnezeu. Îmbărbătează-i pe cei pe
care în puținătatea credinței și a învățăturilor otrăvite
ale ereticilor s-au descurajat. Încă ne rugăm, mult
milostivă Maică Parascheva, ia aminte la cei tineri
și către viața cea bună întru Hristos să îi călăuzești
pe ei. Căci tu știi, Sfântă Cuvioasă, că unii ca aceștia
sunt greu ispitiți de viclenii potrivnici nevăzuți
și văzuți, ca să-i îndepărteze de Dumnezeu și să-i
prindă în cursele lor viclene. Primește rugăciunile
noastre, Sfântă Parascheva, și acoperă poporul
dreptmăritor cu binecuvântarea ta, ca să aflăm milă la
Hristos. Amin.

12
Introducere

Să presupunem că există o persoană mai îndepărtată

care își dorește să te cunoască, dar singura informație
pe care o are despre tine este o poză a ta din copilărie.
În sfârșit, după mulți ani de căutări, te întâlnește în
persoană, dar, în loc să fie bucuros, începe să îți nege
identitatea, deoarece imaginea pe care și-a format-o
din fotografia pe care o deține nu mai are aproape nimic
în comun cu tine! Sigur, pentru părinții sau rudele tale
apropiate, aceasta nu ar fi constituit o problemă. Ei sunt
capabili oricând, cu ușurință, să identifice trăsăturile
tale, chiar și într-o veche fotografie a ta ce reprezintă
un copilaș.

Tot așa, în discuțiile noastre cu neoprotestanții, ajun-

gem la un moment dat, aproape invariabil, la contra-
dicții, la negarea identității creștine sau chiar acuze de
idolatrie. Mărul discordiei îl reprezintă perspectiva or-
todoxă asupra cinstirii Sfinților. Auzim atunci multiple
argumente: de pildă, că nicăieri în Scriptură nu găsim
aceste practici sau că…

13
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

... Nu avem nevoie de intermediari între noi

și Dumnezeu. Putem să îi adresăm direct Lui
rugăciunile. De exemplu, „dacă doresc să fiu
vindecat, nu merg la mama doctorului, ci direct
la el”, cum afirma deunăzi, într-o predică, un
cunoscut pastor evanghelic.

Totuși, dacă Scriptura nu numai că nu interzice

practica cinstirii Sfinților, ba, mai mult, găsim exemple
concludente în care Însuși Dumnezeu îi îndeamnă
pe oameni să ceară mijlocirea celor drepți? Dacă între
Unica Mijlocire a Domnului Iisus Hristos și mijlocirea
Sfinților, între Slava Lui și a aleșilor Săi există o legătură
tainică – e adevărat –, ce poate să-i „scape” cuiva care
lecturează Biblia prin prisma propriilor presupoziții,
așa cum persoana de mai sus nu a reușit să identifice
relația corectă între fotografie și persoana reală?
Dacă între drepții plecați din această viață și „frații
lor mai mici” care încă se nevoiesc pe pământ există
o comuniune a dragostei pe care Noul Testament o
expune într-un mod foarte limpede?

Vom încerca, în materialul care urmează, să oferim

posibile răspunsuri la aceste chestiuni din perspectiva
teologiei și ethosului Bisericii Ortodoxe, adânc
înrădăcinate în Sfânta Scriptură sau Biblie.

14
„A fi sau a nu fi”... biblic.
Aceasta e întrebarea

De multe ori, acesta e cel mai uzitat argument pe care

un credincios neoprotestant îl folosește în disputa cu
un credincios ortodox, încât adeseori, descurajat, cel
din urmă se simte dezarmat, crezând că discuția a fost
tranșată, de la bun început, în defavoarea sa.

Însă această aparentă dilemă nu ar trebui să te sperie

foarte mult, din cel puțin din două considerente:

1) Ea reprezintă, așa cum am încercat să arăt la început,

o eroare de logică de genul celei pe care o face persoana
care îți neagă identitatea pentru simplul fapt că nu
îți recunoaște poza din copilărie! Să nu te îngrijorezi,
deoarece mai există și alte „teste de paternitate”
duhovnicească! Pentru moment, este necesar însă a
sublinia că asemănarea dintre Biserica Ortodoxă
și Biserica Noului Testament este cea dintre o
persoană reală și fotografia ei (sau caracterizarea
ei scrisă) din copilărie! Detaliile sunt poate
insesizabile pentru ochiul „neformat”, dar trăsăturile

15
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

fundamentale se dovedesc a fi, la o examinare mai

atentă, identice. E posibil să nu recunoaștem toate
detaliile, însă în Noul Testament găsim întotdeauna
principiile credinței și practicii ortodoxe, fie că e
vorba de cinstirea Sfinților, a sfintelor icoane, botezul
copiilor sau modul de închinare bineplăcut lui
Dumnezeu. Aceasta se întâmplă deoarece, din ziua
Cincizecimii, Duhul Sfânt Însuși călăuzește Biserica
„înspre tot adevărul” (Ioan 16, 13-14). Cu alte cuvinte,
la o testare mai amănunțită, se dovedește că Biserica
Ortodoxă are același „ADN duhovnicesc” sau aceeași
„amprentă spirituală” cu Biserica Noului Testament,
cea „zidită pe temelia apostolilor și a profeților, piatra
cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos”
(Efeseni 2, 20)1.

2) Aplicând principiul Sola Scriptura, – care, paradoxal,

este unul nescripturistic, fiindcă Sfântul Pavel scrie
în 2 Tesaloniceni 2, 15: „Fraților, stați neclintiți și țineți
predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie
prin epistola noastră” – creștinii evanghelici pot fi
răniți de propriile „arme” (citește „raționamente”).
Este de ajuns să le adresăm, de exemplu, următoarele
întrebări:

Unde anume în Biblie se afirmă că serviciul divin

ar trebui să aibă structura unui concert muzical?
1
Majoritatea trimiterilor biblice sunt din Biblia Ortodoxă, versiunea
Bartolomeu Anania.

16
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

De ce modul evanghelic de închinare nu include

„frângerea zilnică a pâinii” (Faptele Apostolilor 2, 46),
utilizarea tămâii (Apocalipsa 8, 3-4) sau existența
altarului în lăcașul de rugăciune (Evrei 13, 10)?

Celor care afirmă că în Biblie nu găsim niciun

exemplu de botez al copiilor putem să le adresăm
și noi întrebarea unde anume găsim atunci men-
ționat botezul la maturitate al unui creștin, practi-
că des întâlnită în cadrul cultelor neoprotestante?
Toate cazurile din Noul Testament care prezintă
botezuri ale adulților se referă la adulții proveniți
dintre păgâni sau iudei. Iar Botezul Domnului Iisus
Hristos nu poate fi socotit exemplul căutat, deoa-
rece El, fără de păcat fiind, a coborât în „repejunile
Iordanului” pentru a-și asuma păcatele lumii între-
gi, fiind „Ebed Yahve” sau „Robul Domnului” despre
care ne spune Isaia.

Și lista ar putea continua...

Am speranța că, după lecturarea acestui material,

vei vedea mai limpede că „a nu fi” explicit în Biblie nu
înseamnă și „a fi interzis” de Biblie.

17
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

Perspectivă corporatistă
sau „Trupul lui Hristos”

Revenind la subiectul nostru, în primul rând, afirmăm

de la bun început că Biserica Ortodoxă nu i-a perceput
niciodată pe Sfinți ca pe un fel de „interfață” sau făpturi
care se pretind a fi „intermediari obligatorii” în relația
dintre noi și Divinitate, așa cum adeseori întâlnim
aceste reprezentări în mitologiile păgâne.

Iar interogația de mai sus – „De ce să apelez la inter-

mediari când pot să merg direct la vârful ierarhiei?” –
denotă o viziune „corporatistă”, distorsionată și chiar
străină de duhul Scripturii asupra realităților și ierarhi-
ilor cerești. Da, e adevărat, într-o corporație, interme-
diarii sunt percepuți de cele mai multe ori ca obstacole
sau piedici ce ne împiedică să relaționăm mai eficient
cu factorii decizionali din structurile superioare ale
organizației. Dar, potrivit Bibliei, Împărăția Cerurilor
nu e întemeiată pe acest model, ci Împărăția e o mare
familie ce funcționează asemenea unui organism viu,
unui trup. Biserica, ne spune Sfântul Apostol Pavel,
este Trupul lui Hristos:

„... ci-n iubire trăind după adevăr, în toate să creștem

întru El, Care este Capul, Hristos, dintru Care
întregul trup, bine alcătuit și bine încheiat prin toate
legăturile care-l hrănesc după lucrarea fiecărei părți

18
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

la măsura ei, își face creșterea spre a se zidi el însuși

întru iubire” (Efeseni 4, 15-16).

Din citatul de mai sus reiese faptul că fiecare dintre noi,

creștinii, suntem părți ale acestui tot tainic și suntem
interdependenți - nu doar în sens metaforic, ci în
sens profund, duhovnicesc. Orice creștere spirituală,
victorie asupra păcatului, iluminare sau înțelegere
duhovnicească ni se oferă datorită rugăciunilor și
mijlocirilor celorlalți. Avându-L drept Cap pe Iisus
Hristos, întregul Trup oferă fiecărei părți toate cele
necesare pentru creșterea și devenirea ei întru ființă.
Nimic mai puțin decât Viața Preasfintei Treimi,
împărtășită nouă în Biserică, animă și dă veșnicie
fiecărui membru al Trupului. Având în vedere aceste
considerente, conform 1 Corinteni 12, 21, ar fi greșit și
ar constitui un exemplu nefericit de individualism ca
o parte dintre „mădulare” să afirme despre celelalte:
„N-am nevoie de voi!”.

Cine face parte din

marea familie a Bisericii?

Întreg capitolul al 11-lea și al 12-lea din Epistola către

Evrei ‒ pe care te invit să le parcurgi înainte de a
merge mai departe ‒ vorbesc despre lupta cea bună a
credinței, despre „Biserica luptătoare” de pe pământ

19
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

și despre „Biserica biruitoare” din ceruri, accentuând

exemplul celor care „au luptat lupta cea bună și au
împlinit alergarea” (2 Timotei 4, 7). Despre aceștia
din urmă, Biblia ne spune că ei se află acum în
realitățile cerești, împreună cu îngerii, slăvindu-L
pe Dumnezeu:

„Dimpotrivă, voi v-ați apropiat de muntele Sionului

și de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul
ceresc și de zeci de mii de îngeri în sărbătorească
adunare, și de adunarea întâilor-născuți care sunt
scriși în ceruri, și de Dumnezeu Judecător al tuturor,
și de duhurile drepților celor ajunși la desăvârșire”
(Evrei 12, 22-24).

Sfinții sunt, așadar, vii și ne încurajează în lucrarea

mântuirii noastre. Imaginea de mai sus este aceea a
unor alergători pe stadion, înconjurați de mulțimea
spectatorilor și mai ales a susținătorilor din tribune:

„Astfel că și noi, având împrejuru-ne atâta nor de

martori, să lepădăm tot ceea ce îngreuiază și tot
păcatul ce cu ușurință ne-mpresoară, și cu stăruință
să alergăm la întrecerea ce ne stă-nainte, cu ochii țintă
la Cel ce începe credința și o desăvârșește, la Iisus...”
(Evrei 12, 1-2).

20
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

Mijlocirea sau medierea

unică a Domnului nostru
Iisus Hristos...

Am văzut până acum, foarte succint, ce afirmă Noul

Testament despre Biserică, modul în care ea funcțio-
nează, care sunt raporturile între Capul și membrii ei,
dar nu am răspuns, pentru moment, la o întrebare im-
portantă, pe care o vom auzi cu siguranță:

Biblia afirmă că „unul este Dumnezeu, unul

este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus (1 Timotei 2, 5)”. Deci, orice
altă mijlocire este practic inutilă.

Da, prin Jertfa de ispășire de pe Golgota, Mântuitorul

Iisus Hristos ne-a împăcat cu Dumnezeu, răscumpărân-
du-ne din moarte și din blestemul Legii prin „scump
Sângele Său”, Cel vărsat pentru noi. Aceasta este mân-
tuirea „obiectivă” a tuturor oamenilor, realizată desă-
vârșit odată pentru totdeauna pe Golgota, al cărui Me-
diator sau Mijlocitor Domnul Hristos este. Scriptura
folosește un cuvânt distinct pentru această formă de
mijlocire sau mediere, cuvânt pe care îl mai întâlnim și
în Evrei 8, 6; 9, 15 sau 12, 24.

21
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

... nu exclude alte

forme de mijlocire

Însă a afirma că Mijlocirea unică a Domnului ‒ pe care

o vom numi în continuare, din rațiuni pedagogice,
„Mediere” ‒ exclude orice altă formă de mijlocire
constituie cel puțin o concluzie pripită. Pentru că
același Sfânt Apostol Pavel afirmă:

„Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e

făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au
devenit noi. Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a
împăcat cu Sine prin Hristos și ne-a dat nouă slujirea
împăcării. Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru
Hristos împăca lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le
lor greșalele și punând întru noi cuvântul împăcării.
Așadar, noi suntem purtători de cuvânt ai lui Hristos,
ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi2. În numele
lui Hristos vă rugăm: împăcați-vă cu Dumnezeu!”
(2 Corinteni 5, 17-20).

Cuvântul grecesc folosit în cazul de față, care poate fi

considerat un sinonim al celui de mai sus și poate fi
tradus prin „ambasadori, binevestitori”, „mijlocitori”
mai apare și în Efeseni 6, 20 și presupune o intervenție
personală din partea cuiva care este delegat al unei

2
În ediția sinodală a Bibliei Ortodoxe, textul sună astfel: „În numele lui
Hristos, așadar, ne înfăţișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu
v-ar îndemna prin noi”.

22
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

autorități superioare. Așadar, Mântuitorul Iisus Hristos

este Unicul Mediator, însă Apostolii, în special, și
Sfinții, în general, sunt și ei mijlocitori, ambasadori
sau purtători de cuvânt ai lui Hristos.

Trăsăturile esențiale ale mijlocirii.

Legătura tainică între Pătimirile
Domnului și pătimirile sfinților

Întrebarea ce se pune acum este următoarea: „în baza

cărui mandat și cu ce autoritate mijlocesc ei ‒ Apostolii
și Sfinții ‒ „slujirea împăcării”, cum ne spune, mai sus,
Apostolul Pavel?

Răspunsul îl găsim tot în scrisorile sale, unde sunt con-

turate principalele caracteristici ale unui ambasador
sau mijlocitor. În 2 Corinteni 1, 5 el afirmă: „după cum
prisosesc întru noi patimile lui Hristos”, apoi în 2 Corin-
teni 4, 10: „totdeauna purtând în trup omorârea lui Ii-
sus”, și în Filipeni 3, 10: „ca să-L cunosc pe El și puterea
învierii Lui și părtășia la patimile Lui; asemănându-mă
cu moartea Lui”.

Vedem aici faptul că Apostolul numește suferințele

proprii: „patimile lui Hristos”, „omorârea lui Iisus”,
„părtășie la patimile Lui”. Între pătimirea Sfântu-
lui Pavel și, prin extensie, a Sfinților și Pătimirea

23
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

Mântuitorului Hristos există o legătură tainică. Astfel,

cei care au suferit (fizic sau duhovnicește) pentru
Domnul au, cum spunem în Biserica Ortodoxă, „o mai
mare îndrăzneală” în rugăciunile către El, fiind părtași
la această „slujire a împăcării”, ei devenind ambasadori
sau mijlocitori înaintea Sa pentru noi.

Slava lui Dumnezeu

și slava Sfinților

Un motiv puternic de îngrijorare din partea credin-

cioșilor evanghelici este că, prin cinstirea sfinților, se
„știrbește” oarecum slava sau gloria, măreția și suvera-
nitatea lui Dumnezeu:

„Biblia afirmă că toată cinstea, slava și măreția

se cuvin date lui Dumnezeu și numai Lui!”,
afirmă ei.

Însă îngrijorarea aceasta nu e doar nefondată, ci și

nescripturistică. Mai întâi, trebuie reamintită distincția
terminologică pe care Biserica Ortodoxă o face atunci
când afirmă că lui Dumnezeu I se cuvine adorare,
adică închinare supremă, pe când pe Sfinți, care sunt
„casnicii lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19), îi imităm, îi
invocăm și îi cinstim sau venerăm.

Semnalăm tot aici, în treacăt, câteva exemple din

Sfânta Scriptură în care credincioșii „se închină”
24
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

(și menționăm succint faptul că în limba română

distincția între cuvintele grecești „latreia”, „proskynesis”
și „douleia” este mai puțin evidentă, fiind traduse
prin „prosternare, închinare sau plecăciune”) în fața
unor persoane sau în anumite locuri cu însemnătate
spirituală deosebită. Chiar dacă forma exterioară a
„închinării” este asemănătoare, constituind un gest de
respect și prețuire față de persoana sau locul în cauză,
contează întotdeauna inima sau duhul în care se face
respectiva închinare, plecăciunea înaintea unui om
neînsemnând automat că prin acel gest celui din urmă
îi sunt conferite atribute divine absolute.

Este suficient să parcurgem, în acest sens, textele din

Facere 19, 1; 27, 29; Ieșire 18, 7; Matei 18, 26 și Apocalipsa
19, 10 și 22, 8. Asupra celor din urmă mă voi opri puțin.

„Și-am căzut înaintea picioarelor sale, ca să mă-nchin

lui. Și el mi-a zis: «Vezi să nu faci asta! Sunt împreună-
slujitor cu tine și cu frații tăi care au mărturia lui Iisus.
Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este
duhul profeției»” (Apocalipsa 19, 10).

„Și eu, Ioan, sunt cel ce-am auzit și-am văzut acestea.
Și când am auzit și-am văzut, am căzut să mă închin
înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat
acestea. Dar el mi-a zis: «Vezi să nu faci asta! Sunt
împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, profeții, și cu
cei ce păstrează cuvintele acestei cărți. Lui Dumnezeu
închină-te!»” (Apocalipsa 22, 8).

25
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

În aceste din urmă două fragmente, care sunt preferate-

le neoprotestanților în a sublinia aparenta contradic-
ție între Sfânta Scriptură și cinstirea Sfinților, accentul
pe care noi îl punem în explicarea textelor e unul dife-
rit: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan se „închină” în-
gerului în două instanțe diferite, de fiecare dată în de-
plină cunoștință de cauză și fără să își pună problema
de a cădea în idolatrie, tocmai fiindcă aceasta e atitu-
dinea firească, organică, a oricărui credincios în fața
celor care au devenit sau au fost creați (îngerii) „vase al
slavei” Domnului. Sigur, actul de smerenie din partea
îngerului, caracteristic și tuturor Sfinților, nu schimbă
cu nimic datele problemei.

A nega faptul că Sfinții sunt „vase ale slavei” sau a

ignora faptul că slava sfinților nu e nimic altceva
decât aceeași slavă a lui Dumnezeu, pe care El Însuși
o dăruiește și celor care Îl urmează, este a ne îndepărta
de înțelegerea Scripturilor:
Înainte de Pătimirea Sa, Domnul Iisus se roagă astfel:
„Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor,
pentru ca ei să fie una, așa cum una suntem Noi”
(Ioan 17, 22).
Iar Sfântul Apostol Pavel spune:
„Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe
aceștia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a
și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și
slăvit” (Romani 8, 30).

26
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

Legătura dintre rugăciune,

mijlocire și Unica
Mediere a Domnului

Așadar, mijlocirea sfinților nu este o simplă rugăciune,

dar nici Medierea unică a lui Hristos între Dumnezeu
și oameni. Mijlocirea Sfinților este dependentă într-un
mod tainic și își are izvorul în Medierea Domnului Iisus
Hristos, fără de care nu poate exista. Dar mijlocirea
Sfinților este mai puternică decât rugăciunea pe care
o facem unul pentru altul, deoarece este săvârșită de
către acei creștini care au bineplăcut lui Dumnezeu,
care au îndurat suferințe, chinuri (fizice sau lăuntrice,
duhovnicești) sau moarte de dragul Evangheliei.

Mijlocirea este
bine-plăcută lui Dumnezeu

Biblia ne spune că Dumnezeu Însuși îi îndeamnă pe

oameni să ceară mijlocirea celor drepți. Dumnezeu
Însuși solicită, acceptă și face tot posibilul pentru ca
acest lucru să se întâmple:

De exemplu, găsim următorul paragraf:

„Și a fost că, după ce Domnul a rostit aceste cuvinte

toate către Iov, i-a grăit lui Elifaz din Teman: «Tu și cei

27
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

doi prieteni ai tăi ați greșit, fiindcă-n ochii Mei n-ați

grăit nimic din adevărurile pe care le-a vorbit robul
Meu, Iov. Și acum, luați șapte viței și șapte berbeci și
duceți-vă la robul Meu, Iov, iar el le va aduce jertfă
pentru voi; și robul Meu, Iov, se va ruga pentru voi;
că dacă Eu n-aș căta la fața lui și dacă nu de dragul
lui aș face-o, atunci v-aș fi nimicit, deoarece n-ați
grăit întru adevăr asupra lui Iov, robul Meu». Așa că
Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah
s-au dus și au făcut așa cum le poruncise Domnul; și
[Domnul], de dragul lui Iov, le-a iertat păcatul”
(Iov 42, 7-9).

Vedem mai sus cum Domnul „leagă” iertarea celor

trei prieteni de mijlocirea și rugăciunea lui Iov. El
vorbește cu cei ce au greșit, dar nu le acordă iertarea
direct, ci oarecum condiționat de rugăciunea dreptului
pentru păcătos, pentru ca acesta din urmă să primească
iertare, iar cel dintâi să fie cinstit înaintea oamenilor.
Dumnezeu nu numai că acceptă această mijlocire, ci o
și impune oarecum.

În acest punct, este posibil ca interlocutorul nostru

protestant ‒ obișnuit cu practica foarte răspândită
din comunitatea sa de a se ruga public și în particular
pentru confrații de credință ‒ să afirme că e adevărat,

„Biblia ne învață să facem mijlociri și cereri unul

pentru altul, dar se referă numai la creștinii
care sunt în viață”.

28
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

Da, noi creștinii ne rugăm pentru alții și cerem și

altora să se roage pentru noi. Scriem un bilețel la
biserică pe care trecem numele și cererea noastră.
Alteori, trimitem un mesaj, email sau SMS confraților
noștri, rugându-i să ne pomenească. Tot așa procedăm
și cu Sfinții. Rugăciunea devine mediul nostru de
comunicare cu ei, care sunt acum în slava Domnului și
se află mai aproape de Tronul Preasfintei Treimi.

Drepții cei mutați din această viață

Ni se oferă acum prilejul să punem în lumină versetele

din Sfânta Scriptură care limpezesc puțin taina aceasta
a stării celor plecați din această viață, în cazul nostru
a Drepților sau a Sfinților. Am văzut deja într-un
paragraf anterior că ei participă, împreună cu îngerii,
la doxologia sau slăvirea lui Dumnezeu în Împărăția Sa
(Evrei 12, 22-24). Iar Sfântul Pavel ne aduce aminte în
Epistola către Romani: „Că dacă trăim, pentru Domnul
trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar,
și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem”
(Romani 14, 8).

Cei care au strălucit în credință și s-au mutat din

această viață au mare trecere înaintea lui Dumnezeu,
ne spune Biblia. Dumnezeu are milă de oameni, de
dragul lor. Vedem în Vechiul Testament, de pildă, acte

29
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

pline de milostivire și compasiune pe care Dumnezeu

le-a făcut unor oameni de dragul strămoșului lor,
dreptul David.

Atunci când Solomon a păcătuit, Dumnezeu a hotărât

să șteargă de pe pământ regatul lui, dar a adăugat
acestea: „Însă nu voi face aceasta în zilele tale, pentru
David, tatăl tău, ci din mâna fiului tău îl voi rupe. Și
nu tot regatul îl voi rupe: o seminție o voi da fiului tău,
pentru David, robul Meu, și pentru Ierusalimul pe care
l-am ales” (1 Regi 11, 12-13 în edițiile protestante ale
Sfintei Scripturi3 - 3 Regi 11, 12-13 în Biblia Ortodoxă).

Domnul a repetat aceleași cuvinte și lui Ieroboam:

„Iată, Eu rup regatul din mâna lui Solomon și-ți dau

ție zece seminții, iar două seminții îi vor rămâne lui,
pentru robul Meu David și pentru cetatea Ierusalimu-
lui, pe care am ales-o dintre toate semințiile lui Isra-
el. Tot regatul nu din mâna lui îl iau, căci îl las pe el
să fie stăpân în toate zilele vieții lui, pentru David, ro-
bul Meu, pe care l-am ales și care a păzit poruncile și

3
În Biserica Ortodoxă, Vechiul Testament este tradus în limbile
moderne pornind de la textul denumit Septuaginta, traducere în limba
greacă elaborată de 72 de învățați evrei în secolul al III-lea î.Hr. Însuși
Mântuitorul și Sfinții Apostoli citează adeseori din Vechiul Testament
în versiunea Septuaginta, fapt care i-a determinat pe Sfinții Părinți să
recepteze această versiune ca text revelat, normativ, pentru Biserica
Răsăriteană. Conținutul „Bibliei Ortodoxe” este mai bogat față de cel al
„Bibliei protestante”, păstrând și așa-numitele cărți „bune de citit” ale
Vechiului Testament pe care Biserica primară le-a inclus în canonul
Scripturii. Cum facem diferența între o traducere ortodoxă a Bibliei și
una neortodoxă? Deschidem la Psalmul 50. Dacă textul este identic cu
cel pe care îl cunoaștem, atunci versiunea este cea ortodoxă.

30
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

rânduielile Mele” (1 Regi 11, 31-34 în edițiile protestante

- 3 Regi 11, 31-34 în Biblia Ortodoxă).

Într-un singur capitol, Domnul repetă sintagma „de

dragul robului Meu David” de mai multe ori. Dacă David
are o astfel de trecere înaintea lui Dumnezeu, oare cum să
nu spunem aceasta despre Fecioara Maria, îngeri, Ioan
Botezătorul - care este cel mai mare născut din femeie
- sau despre miile de martiri care au fost torturați și au
gustat moartea de dragul lui Dumnezeu?

Apoi, în cartea profetului Zaharia, citim despre mijlo-

cirea unui înger de dragul Ierusalimului. Îngerul s-a
rugat și a zis: „Doamne Savaot, până când vei întârzia
să arăți milă Ierusalimului și cetăților lui Iuda, pe care le
faci să simtă mânia Ta de șaptezeci de ani” (Zaharia 1, 12).
Dacă îngerul a mijlocit pentru Ierusalim chiar și fără
ca locuitorii acestuia să îi ceară, cu atât mai mult va
interveni el la Dumnezeu dacă îi vom cere să se roage
pentru noi.

Posibilitatea mijlocirii Sfinților este și o dovadă a drep-

tății lui Dumnezeu, pe principiul „egalității șanselor”.
Dacă Dumnezeu îi îngăduie lui Satan să îi ispitească și
să îi tulbure pe copiii Săi, tot astfel, potrivit dreptății
Sale, El permite îngerilor și Sfinților să-i ajute pe copiii
Săi de pe pământ. Astfel, dreptatea lui Dumnezeu se
manifestă și prin mijlocirea celor din Biserica triumfă-
toare din cer, care sunt într-o nedespărțită legătură vie

31
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

a milei și a dragostei pentru frații lor ce sunt încă pe pă-

mânt. Sfinții iau parte la soarta celor de pe pământ prin
rugăciuni către Dumnezeu, mijlocind pentru mântui-
rea lor. Dacă Dumnezeu a permis odinioară lui Satan să
îl încerce pe Iov, El permite de asemenea și îngerilor și
sfinților să „bandajeze rănile duhovnicești ale oameni-
lor” și să slujească copiilor Săi, uneori nefiind necesar
nici măcar ca ei să ceară aceasta. Dar cu atât mai mult
dacă ei stăruie în rugăciune pentru acest lucru!

Cunosc sfinții sau îngerii din cer

cele ce se întâmplă pe pământ?

„Cum se face atunci că sfinții iau cunoștință de

rugăciunile celor de pe pământ, din moment ce
ei nu pot să cunoască gândurile noastre și nu
posedă atributul atotprezenței și atotștiinței?”
‒ ar putea replica un credincios protestant.

Sfânta Scriptură afirmă însă limpede că Sfinții din cer

primesc înștiințare de evenimentele care au loc pe
pământ. Faptul că nu știm exact cum se realizează acest
lucru nu constituie un motiv pentru a-l nega total!

32
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

Dar unde anume se spune în Biblie că „sfinții

sau îngerii din cer cunosc cele ce se întâmplă pe
pământ?”

v Domnul o spune în mod explicit în Luca 15, 10:

„Tot așa, v-o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea
îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se
pocăiește”.
v de asemenea, în Apocalipsa 6, 9-11 se spune că
sufletele care au fost sacrificate din pricina
Cuvântului și au fost primite în cer strigau cu
glas mare și ziceau: „Stăpâne sfinte și adevărate,
până când oare nu judeci și nu răzbuni sângele
nostru, [cerându-l] de la cei ce locuiesc pe pământ?”.
Prin urmare, martirii știau, după moartea lor, că
Domnul nu răzbunase încă sângele lor.
v cei douăzeci și patru de presbiteri din cartea
Apocalipsei au cunoștință de rugăciunile noastre
și le înalță înaintea lui Dumnezeu. Citim astfel: „...
cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea
Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur pline cu
tămâie care sunt rugăciunile sfinților” (Apocalipsa
5, 8). Aceasta este dovada că ei au cunoștință de
rugăciunile care se înalță la Dumnezeu.
v în parabola bogatului nemilostiv și a lui Lazăr
(Luca 16, 19-31), Avraam îi spune bogatului: „Fiule,
amintește-ți că ai primit cele bunurile în timpul vieții

33
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

tale, iar Lazăr pe cele rele”. Avraam, deși nu era

atotprezent, cunoștea cursul vieții lor pământești.
v Uimitoarea istorisire despre profetul Ilie din
2 Cronici 21, 12-14 (în edițiile protestante) sau
2 Paralipomena 21, 12-14 (în Biblia Ortodoxă). Acolo
este istorisită domnia regelui Ioram, care a ucis
pe toți frații lui, a umblat în căile regelui Ahab, a
construit altare păgâne pe înălțimile lui Iuda, i-a
făcut pe ierusalimiteni să se prostitueze spiritual,
conducând regatul lui Iuda pe căile greșite ale
idolatriei. La un moment dat, el primește o
scrisoare de la Profetul Ilie, care - atenție! - se
mutase de pe acest pământ și se înălțase la cer
cu mulți ani înainte de toate aceste întâmplări.
Scrisoarea primită de la Profetul Ilie suna astfel:
„Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoșul
tău: Fiindcă tu n-ai umblat pe căile lui Iosafat, tatăl
tău, și pe căile lui Asa, regele lui Iuda, ci ai umblat
pe drumul regilor lui Israel și ai dus pe Iuda și pe
locuitorii Ierusalimului la desfrâu, după cum a dus
și casa lui Ahab pe Israel la desfrâu, ba încă ai ucis și
pe frații tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât
tine, pentru aceasta, iată Domnul va lovi cu lovitură
mare pe poporul tău, pe fiii tăi și pe femeile tale și
toată averea ta" (2 Paralipomena 21, 12-14). Cum se
explică aceasta? Cum de știa Ilie, după plecarea sa
de pe pământ, de cele întâmplate? Cum i-a trimis
el scrisoarea lui Ioram?
34
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

Există în Scriptură și alte exemple de măreție a

sfinților. De exemplu:
v Osemintele sau moaștele Profetului Elisei au
săvârșit minuni. Ele au fost o binecuvântare și
au readus la viață o persoană moartă prin simpla
atingere, fără nicio rugăciune (2 Regi 13, 21 în edițiile
protestante – 4 Regi 13, 21 în Biblia Ortodoxă).
v Dacă ștergarele și șorțurile pe care le atinsese
Sfântul Apostol Pavel au dobândit puterea de
a vindeca mulți bolnavi și a scoate afară mulți
demoni (Faptele Apostolilor 19, 12), cu atât mai
mare este binecuvântarea pe care o primim din
cer de la persoana lui și de la Sfinții asemenea lui!
v Uneori, în chip minunat, printr-o extraordinară
lucrare a lui Dumnezeu, Sfinții au revenit chiar
pe acest pământ! Așa cum citim, de pildă, despre:

Moise și Ilie în Matei 17, 1-3:

„Și după șase zile, Iisus i-a luat pe Petru și pe Iacob
și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus pe un munte
înalt, ei între ei. Și S-a schimbat la față înaintea lor;
și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele I s-au
făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie li s-au arătat
vorbind cu El”.
Sau despre acei „mulți sfinți care au înviat” din
Matei 27, 51-53:
„Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două,
de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele

35
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

s-au despicat; mormintele s-au deschis și multe trupuri

ale sfinților adormiți au înviat și, ieșind din morminte
după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate și s-au
arătat multora”.

Legat de acest fragment deosebit de important în

perspectiva înțelegerii creștine a Tainei Învierii,
Părinții Apostolici (îndeosebi Sfântul Ignatie al
Antiohiei, care a fost contemporan cu Sfântul Apostol și
Evanghelist Ioan, sau Sfântul Irineu, care l-a cunoscut
pe Policarp, discipolul aceluiași Evanghelist Ioan) au
scris comentarii foarte pertinente care accentuează
istoricitatea evenimentului descris și îi conferă
profunde sensuri eshatologice.

Cine săvârșește minunea?

Dumnezeu sau sfinții?

„Dar cum funcționează rugăciunea adresată

sfinților? Știm doar că Dumnezeu este Cel Care
face minuni!”

În mentalul unui protestant, afirmația că „Sfinții

săvârșesc minuni” poate părea la limita blasfemiei,
deoarece protestantismul nu posedă exercițiul
interpretării Bibliei și a realității Bisericii ca Trupul
Tainic al lui Hristos folosind cheile hermeneutice pe

36
Prietenii Unicului Mijlocitor. Ce ne spune Biblia despre mijlocirea Sfinților?

care le-am enumerat mai sus și, totodată, pierde adesea

din vedere, așa cum am arătat, că Domnul Hristos
Însuși împărtășește slava Sa celor care suferă pentru El.

„Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine va face

și el lucrurile pe care le fac Eu; și mai mari decât
acestea va face...” (Ioan 14, 12).

La început acestui mic studiu, am afirmat că Biserica,

Împărăția Cerurilor, e o mare familie ce funcționează
asemenea unui organism viu. Așa cum, într-un corp,
părțile constitutive ale sale ‒ creierul, sistemul nervos,
receptorii, oasele și mușchii ‒ se vor afla într-o strânsă
interdependență pentru a realiza mișcarea și creșterea,
cu atât mai mult acest lucru e valabil pentru Trupul cel
Tainic al lui Hristos.

Mijlocirea Sfinților nu înseamnă numai faptul că

ei „prezintă” sau duc cererile noastre înaintea lui
Dumnezeu asemenea unor soli, ci devin la rândul
lor vase „comunicante” ale harului și slavei, plini de
dragoste și compasiune pentru noi, prin care, la rândul
Său, Dumnezeu ne împarte „milele sale cele bogate”.

Iar dacă nu am răspuns încă la întrebarea: „Cine

săvârșește minunea sau ne ajută până la urmă:
Dumnezeu sau Sfântul (N)?”, este din cauza faptului
că, pentru noi, creștinii ortodocși, este mai puțin
important să definim și să teoretizăm rolul, funcția
precisă sau mecanismul exact de funcționare al

37
Preot Octavian-Horațiu Mureșan

rugăciunii și al mijlocirii. Mult mai semnificativ este

să ne lăsăm purtați și cuprinși de Taina mântuirii,
de șuvoiul nesfârșit de binefaceri și har ce izvorăște
neîntrerupt „în multe rânduri și în multe chipuri” de
sub Crucea de pe Golgota.

Având împrejur „atâta nor de martori” (Evrei 12, 1),

ne străduim să rămânem fideli credinței „care odată
pentru totdeauna le-a fost dată sfinților” (Iuda, vers.
3) și să trecem peste ispita de a „re-inventa” și „re-
interpreta” într-o manieră personală și adeseori
subiectivă Revelația dată nouă și prin Scripturi.

În loc de concluzie

În încheierea acestei expuneri, îmi exprim speranța că

toate cele scrise până aici îți vor fi întărit convingerea
că, cinstindu-i pe Sfinți, nu doar că nu încalci cuvântul
lui Dumnezeu, ci treci de la stadiul de „ascultător” la cel
de „împlinitor” al lui, așa cum afirmă Sfântul Apostol
Iacov în Epistola sa (Iacov 1, 22). Iar împlinind cuvântul
Scripturii, avem nădejdea că vom auzi și noi cuvintele:
„Cel ce primește profet în nume de profet, răsplată de
profet va primi; și cel ce primește pe un drept în nume de
drept, răsplata dreptului va primi” (Matei 10, 41).

38
Bibliografie selectivă:
† Ierótheos Vlachos, mitropolitul Nafpaktosului, Dogmatica
empirică după învățăturile prin viu grai ale Părintelui Ioannis
Romanidis, vol. II, Iași, Ed. Doxologia, 2017.

† Macarie Drăgoi, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în

Scandinavia, București, Ed. Sophia, 2018.

† Macarie Drăgoi, 7 întâlniri ale Postului Mare. Cum putem cultiva

pocăința într-o lume a învârtoșării?, Stockholm, Ed. Felicitas, 2019.

Arakaki, Robert, „Early Evidence for the Veneration of the

Saints”, articol disponibil online: <https://blogs.ancientfaith.
com/orthodoxbridge/early-evidence-for-the-veneration-of-the-
saints/>, 20.09.2019.

Arakaki, Robert, „Icons and the Veneration of Saints”,

articol disponibil la adresa: <https://blogs.ancientfaith.
com/orthodoxbridge/icons-and-the-veneration-of-saints/>,
20.09.2019.

Ilie, Cleopa, Arhim., Călăuză în credința ortodoxă, Roman,

Ed. Episcopiei Romanului, 2000.

Coste, Mihai Adrian, Este biblic să botezăm copiii?, Cluj-Napoca,

Ed. Mega, 2017.

Ford, David C, „Prayer and the Departed Saints”, articol

disponibil la adresa: <https://www.protomartyr.org/our-faith/
prayer-and-the-departed-saints/>, 25.08.2019.

Freeman, Stephen, „Why the Intercession of the Saints is a

Dogma”, articol disponibil la adresa: <https://blogs.ancientfaith.
com/glory2godforallthings/2008/06/22/why-the-intercession-
of-the-saints-is-a-dogma/>, 14.08.2019.

39
Gillis, Michael, „Salvation is of the Body: The Intercession
of the Saints”, articol disponibil la adresa: <https://blogs.
ancientfaith.com/prayingintherain/2010/03/salvation-is-of-
body-intercession-of/>, link accesat în data de 12.10.2019.

Gillis, Michael, „Intercession and the Body of Christ”, articol

disponibil la adresa: <https://blogs.ancientfaith.com/
prayingintherain/2012/10/intercession-and-body-of-chris/>,
12.10.2019.

Gillis, Michael, „Logocratic Tendencies”, articol

disponibil la adresa: <https://blogs.ancientfaith.com/
prayingintherain/2011/06/logocratic-tendencies/>, 12.10.2019.

Lehr, Brian, „Communion of the Saints”, articol disponibil la

adresa: <http://sthermans.ca/resources-communion-of-the-
saints-1.asp>, 20.10.2019.

Mateciuc, Bogdan, „Închinare si plecăciune în Sfânta Scriptură”,

articol disponibil la adresa: <http://www.odaiadesus.ro/
plecaciune.html>, 24.10.2019.

Mitrofan, preot, Viața repausaților noștri și viața noastră după

moarte, Petru Vodă/Neamț, Ed. Credința strămoșească, 2010.

Orr, Reader Christopher, „On the Intercession and Invocation

of the Saints”, articol disponibil la adresa: <http://orthodoxinfo.
com/inquirers/invocationofsaints.aspx>, 22.10.2019.

Pomazansky, Mihail, preot, Teologia dogmatică ortodoxă,

București, Ed. Sophia, 2009.

Sysoev, Daniel, priest, A Protestant´s Walk through an Orthodox

Church, Moscow, Missionary Center Benevolent Fund, 2014.

Varghese, Joshua, „Intercession of Saints”, articol disponibil

la adresa: <http://www.stgregoriosaustin.org/files/docs/
IntercessionOfSaints-by-FrVargheseJoshua.pdf>, 22.10.2019.

40