Factorii fizici ai aerului.

Efecte asupra sănătăţii şi prevenirea lor

1. Temperatura aerului
Importanţa din punct de vedere medical
• Infuenţează termoliza.
• Exercită efecte nefavorabile atunci când coboară sub anumite limite
considerate fiziologice, dar şi atunci când depăşeşte anumite limite superioare.
• Influenţează poluarea aerului.
• Influenţează ceilalţi factori fizici ai aerului (umiditatea, curenţii de aer,
presiunea etc.).
Acţiunea temperaturii scăzute asupra organismului
Acţiunea locală se manifestă prin:
- Apariţia angionevrozelor, localizate la nivelul extremităţilor. Dacă acţiunea
locală a frigului este de scurtă durată, tulburările circulatorii revin la normal
prin masajul degetelor şi prin încălzire.
- Paralizii şi pareze localizate mai ales la nivelul nervului facial.
- Nevrite, nevralgii (de trigemen).
Acţiunea generală cuprinde două faze, în care simptomatologia evoluează de la senzaţie
dezagreabilă de frig până la bradipsihie şi confuzie mintală.
Evoluţia este în funcţie de forma clinică:
• În formele uşoare: vindecare fără sechele.
• În formele grave: vindecare cu sechele (nefrită cronică, nevrită periferică,
leziuni miocardice).
• În formele foarte grave: sfârşit letal, prin stop cardiac sau respirator.
Tratamentul constă în încălzirea rapidă, prin imersie în baie caldă la 34-350C, urcând
temperatura apei la 40-430C, în 10 minute; fricţiuni cu prosop uscat; administrarea
vitaminei C, soluţii glucozate; oxigenoterapia; repaus la pat, deoarece după câteva ore sau
zile, accidentaţii pot prezenta o recădere termică (hipotermie) sau moarte subită, datorită
epuizării cordului.
Afecţiuni favorizate de frig
• Afecţiuni ale aparatului respirator: rinite, faringite, amigdalite, laringite,
bronşite, pneumonii, bronho-pneumonii, astm bronşic.
Variaţiile sezoniere ale temperaturii aerului determină anumite procese
epidemiologice (exemplu: gripa, care în anotimpul rece are maximum de cazuri la
sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie. Factorul favorizant al gripei nu-
l reprezintă temperatura aerului scăzută, ci scăderea bruscă a temperaturii aerului
într-o perioadă mai caldă a anului).
• Afecţiuni ale aparatului cardiovascular (acţiune nefavorabilă la bolnavii cu
afecţiuni coronariene, hipertensiune arterială, endarterită obliterantă).
• Afecţiuni ale aparatului locomotor (afecţiuni reumatismale).
• Afecţiuni digestive (apariţia recidivelor ulcerului gastro-duodenal).
• Afecţiuni ale sistemului nervos periferic (recidive ale nevralgiilor,
nevritelor, parezelor, paraliziilor).
• Recidive ale afecţiunilor renale.

1
2. Umiditatea aerului
Importanţa medicală a umidităţii aerului
• Influenţează termoreglarea(pierderile de căldură prin evaporare)
• Influenţează poluarea aerului
• Determină tipul de climă
Influenţa variaţiilor umidităţii aerului asupra organismului
• Influenţa indirectă
Umiditatea aerului intervine în echilibrarea diferenţelor mari de temperatură a
aerului.
• Influenţa directă:
- Umiditatea relativă sub 10-15% produce uscarea mucoaselor, cu fisuri şi
sângerări, senzaţie de sete.
- Umiditatea relativă sub 30% determină uscarea mucoasei respiratorii, care va
reprezenta teren favorabil multiplicării germenilor patogeni.
- Umiditatea relativă mai mare de 70-80% influenţează nefavorabil
termoreglarea prin evaporarea transpiraţiei (dacă temperatura aerului este
crescută) sau creşte pierderile de căldură ale organismului (dacă temperatura
aerului este scăzută).
Pentru ca termoreglarea să se desfăşoare în condiţii optime şi să fie menţinut
confortul termic al organismului, trebuie ca umiditatea relativă să fie cu atât mai mică, cu
cât temperatura aerului este mai crescută.
Se recomandă ca umiditatea relativă să fie de maximum 60% vara şi minimum 25%
iarna.
Afecţiuni favorizate de variaţiile umidităţii relative
• Inflamaţia catarală a mucoasei căilor respiratorii datorită acţiunii unor
virusuri.
• Gripa (se pare că virusul gripal este distrus de umiditatea aerului crescută).
• Scarlatina (streptococul rezistă puţin timp la umiditatea aerului crescută).
• Bronşita acută şi agravarea simptomatologiei bronşitei cronice (în
perioade cu umiditatea aerului crescută, asociate cu temperatura aerului scăzută).
Poluarea aerului cu dioxid de sulf, în cazul umidităţii crescute, duce la formarea
acidului sulfuric, care pătrunde în aparatul respirator sub formă de aerosoli , acţionând
iritant asupra mucoaselor.
• Astmul bronşic (se pare că nu este influenţat de umiditatea crescută, chiar
în perioadele cu ceaţă).
• Reumatismul (nu s-a putut stabili o legătură directă între umiditatea
aerului şi frecvenţa şi intensitatea durerilor reumatismale).
• Tuberculoza (în anotimpul rece cu temperatura aerului scăzută, umiditatea
crescută şi ceaţă, creşte frecvenţa hemoptiziilor).
În general, creşterea umidităţii aerului favorizează înmulţirea bacteriilor Gram
negativ, iar scăderea - înmulţirea bacteriilor Gram pozitiv.

3. Curenţii de aer
Influenţa curenţilor de aer asupra sănătăţii

2
 • Intensifică termoliza prin evaporare şi convecţie, cu condiţia ca
temperatura aerului să fie mai mică de 370C.
• Stimulează receptorii cutanaţi, dacă curenţii de aer sunt perceptibili.
• Favorizează modificările electrice ale aerului, prin creşterea ionizării.
• Antrenează germenii şi alergenii vegetali de pe sol transportându-i la
distanţă.
• Diluează substanţele poluante existente în aer.
• Influenţează defavorabil afecţiunile cardiovasculare şi hipertiroidismul.
• Mişcările de aer neperiodice, calde, care se formează în anumite regiuni
sunt denumite foehn (föhn). Ele se întâlnesc în Alpii elveţieni, Tirol, SUA,
Argentina, Italia (tramontana), Yugoslavia şi Banat (coşava), Transilvania (vântul
mare) etc.
Simptomatologia complexă, heterogenă, cu implicaţii neurovegetative a fost denumită
boală de Föhn. Exacerbări s-au observat, în special, la persoanele meteorosensibile.
Simptomele se caracterizează prin sentiment de frustrare, depresie, creşterea
numărului sinuciderilor la tineri, scăderea capacităţii de concentrare, a capacităţii de
muncă, modificări ale reacţiilor psihomotorii, creşterea frecvenţei accidentelor, a
emboliilor, tromboflebitelor, hemoragiilor etc.

4. Presiunea atmosferică
Presiunea este apăsarea pe care o exercită aerul atmosferic asupra unităţii de
suprafaţă. La nivelul mării, la latitudinea de 45 grade şi la temperatura de 0 0C, înălţimea
coloanei de mercur este de 760 mm (presiune atmosferică normală).
Exprimarea se face fie în milimetri coloană de mercur, fie în milibari (750
mmHg=1000 mb).
Variaţiile presiunii atmosferice. Efecte asupra organismului
Efecte directe
Organismul este adaptat fiziologic la variaţiile mici de presiune. Variaţiile mai
mari, cu amplitudine de 20-40 mmHg apărute la intervale scurte de timp, nu produc
dezechilibre fiziologice la persoanele sănătoase. Totuşi, ele sunt considerate de numeroşi
autori ca fiind factori principali în dezechilibrele care apar la persoanele meteorosensibile
(frecvenţa crescută a crizelor de astm, creşterea tensiunii arteriale etc.). Se consideră că
presiunea atmosferică în corelaţie cu modificările meteorologice generale poate constitui
un complex, care influenţează sănătatea.
Variaţiile de presiune atmosferică datorită altitudinii exercită efecte directe prin
modificarea dinamicii schimburilor gazoase dintre organism şi mediu, determinate de
concentraţia gazelor în aer şi modificarea presiunii lor parţiale.
Efecte indirecte
Presiunea atmosferică este un factor care contribuie la caracterul climatic dintr-o
zonă geografică.

5. Electricitatea atmosferică
Formele de manifestare ale electricităţii atmosferice sunt aeroionizarea, câmpul
electric terestru, fenomenele electrice de furtună (orajoase), câmpul magnetic terestru şi
nucleii de condensare.
Aeroionizarea

3
 Este procesul de formare şi evoluţie a particulelor încărcate electric.
Factorii ionizanţi ai aerului
• Telurici (substanţele radioactive din sol, aer, apă, materialele de
construcţii; utilizarea energiei nucleare; pulverizarea sau evaporarea apei;
descărcările electrice; furtunile, combustiile naturale sau artificiale).
• Cosmici (radiaţiile corpusculare solare; radiaţiile electromagnetice,
infraroşii, ultraviolete, X, gamma).
Clasificarea aeroionilor se face în funcţie de caracterele lor:
• Aeroioni mici (rapizi), cu încărcare electrică negativă, durată de existenţă
scurtă - zeci de secunde sau minute. Predomină în zone nepoluate (la munte,
în staţiuni balneare, în apropierea cascadelor, pe litoral etc.). În ţara noastră,
staţiunile balneoclimaterice cu densitate crescută de aeroioni mici sunt Băile
Herculane, Buziaş, Călimăneşti-Căciulata. În aceste zone, numărul aeroionilor
mici este de 3000-4000 perechi/cmc aer.
• Aeroioni mari (grei şi ultragrei): au încărcare electrică pozitivă, durată de
viaţă îndelungată - de ordinul orelor. Se găsesc în zonele poluate, în încăperi
supraaglomerate, în atmosfera centrelor populate şi în zonele industriale, unde
numărul nucleilor de condensare este mai mare. În toate aceste zone numărul
lor depăşeşte 100.000 perechi/cmc aer. El creşte în atmosfera umedă şi în
aerul expirat.
Efectele aeroionizării asupra sănătăţii
Ionii mici negativi au un efect benefic asupra organismului (asupra funcţiei
respiratorii, sistemului nervos, memoriei, randamentului, etc.), pe când ionii mari pozitivi
au o acţiune nefavorabilă.
În desfăşurarea optimă a funcţiilor fiziologice ale organismului este necesară atât
prezenţa ionilor mici negativi, la un nivel cantitativ şi calitativ corespunzător cu
concentraţia naturală optimă din aerul atmosferic.
Este posibilă şi ionizarea artificială a aerului cu aparate generatoare de ioni mici
(aproximativ 1.000.000/cmc aer).
În scop profilactic, aeroionizarea artificială este utilizată în unităţile industriale,
mine, la sportivi, în instalaţiile de aer condiţionat.
În scop terapeutic, aeroionizarea este recomandată în afecţiuni ale aparatului
respirator (bronşită, astm), afecţiuni ale aparatului circulator (hipertensiune arterială), în
tulburări neuropsihice (insomnii, migrene, neurastenii, stări depresive), în afecţiuni ale
aparatului digestiv (gastrite, ulcer gastro-duodenal), în tulburări endocrine, în arsuri etc.
Câmpul electric terestru (aeroelectric)
Este reprezentat de diferenţa de potenţial electric existentă între suprafaţa solului
(încărcată electric negativ) şi aerul atmosferic din apropierea solului (încărcat electric
pozitiv). Această diferenţă de potenţial creşte proporţional cu altitudinea.
Efectele asupra sănătăţii: nu sunt bine precizate.
Se presupune că influenţează defavorabil sistemul nervos vegetativ. Creşterea
bruscă a câmpului electric terestru pe timp de furtună, sau premergător furtunii produce
alterarea stării generale a bolnavilor cardiaci şi a persoanelor meteorosensibile.
În încăperi nu există câmp aeroelectric şi de aceea pot apare migrene, astenie,
tulburări circulatorii, tulburări digestive etc.
Fenomenele electrice de furtună (orajoase)

4
 Apar pe timp de furtună, când se produc descărcări electrice între nori (fulger şi
tunet) şi între nori şi obiectele de pe sol (trăsnet).
Preventiv, persoanele surprinse de furtună trebuie să se oprească din mers, să nu
se adăpostească în apropierea obiectelor care atrag trăsnetul (clădiri înalte, cu schelet
metalic, văi adânci, defilee cu umiditate crescută, coşuri de fabrici prin care iese fum -
bun conducător de electricitate). În câmpul liber să se culce pe sol.
Dacă se află în încăperi, ferestrele şi uşile să fie închise, deoarece aşa-numitul
"trăsnet globulos" poate pătrunde în încăperi.
În caz de electrocutare datorată trăsnetului se efectuează resuscitarea cardio-
respiratorie prin masaj cardiac extern şi respiraţie artificială, care vor fi continuate şi pe
timpul transportului la spital.
Câmpul magnetic terestru (geomagnetic)
Pământul poate fi comparat cu un magnet uriaş, al cărui câmp este de intensitate
mică la nivelul solului. Valoarea este aceeaşi în mediul extern, dar şi în încăperi.
Variaţiile diurne şi lunare sunt mici (aşa-numitul "calm magnetic").
Creşterea variaţiilor este influenţată de activitatea solară, care se intensifică
periodic, la intervale de 11 ani (furtuni magnetice).
Câmpul magnetic artificial se întâlneşte în jurul instalaţiilor încărcate cu
electricitate (reţele de înaltă tensiune, transformatoare electrice etc.).
Efectele asupra sănătăţii
Se presupune că influenţează bioritmurile diurne şi multianuale. În perioadele
furtunilor magnetice creşte frecvenţa accidentelor cardiovasculare, apar tulburări psihice,
sinuciderile au o frecvenţă mai mare, creşte numărul accidentelor rutiere, scade numărul
leucocitelor, creşte numărul limfocitelor.

Biometeorologia şi importanţa pentru sănătate

Vremea reprezintă starea condiţiilor meteorologice într-un interval de timp scurt,
caracterizându-se printr-o mare instabilitate (se poate modifica chiar în cursul unei zile).
Vremea este determinată de cantitatea de radiaţii solare, temperatură, umiditate,
direcţia şi viteza curenţilor de aer, presiunea atmosferică, ionizarea aerului, câmpul
electric, nebulozitatea, regimul precipitaţiilor.
Modificările vremii pot fi periodice şi neperiodice. Modificările periodice se
produc treptat în cursul zilei şi al anului şi nu influenţează acut starea organismului uman.
Modificările neperiodice ale vremii apar datorită deplasării maselor de aer şi formării
fronturilor atmosferice.
Masele de aer sunt cantităţi mari de aer care au aceleaşi proprietăţi fizico-chimice
şi care se deplasează în straturile inferioare ale atmosferei, în apropierea solului,
acoperind o anumită perioadă un teritoriu.
Masele de aer pot fi:
- mase de aer cald, care iau naştere în zonele tropicale, mediteraneene, atlantice,
etc. şi se deplasează spre zonele mai reci;
- mase de aer rece, care au originea în regiunile polare şi se deplasează spre zone
mai calde.
În deplasarea lor pe continent sau pe suprafaţa mării, masele de aer îşi modifică în
parte caracterele şi numele (aer continental sau maritim).

5
 La contactul dintre două mase de aer cu caractere diferite ia naştere frontul
atmosferic. În zona frontului, parametrii fizici ai aerului se schimbă brusc (respectiv
vremea se schimbă). Aceste variaţii bruşte în aspectul vremii determină reacţii
consecutive de adaptare din partea organismului uman.
Sensibilitatea la schimbările de vreme, meteorosensibilitatea, nu este o
caracteristică doar a omului ci şi a animalelor şi a plantelor. La omul sănătos,
modificările fiziologice de adaptare la schimbările de vreme nu pun probleme şi se
produc mai mult sau mai puţin conştient.
În schimb, persoanele care au un teren mai labil, mai ales cu funcţii endocrine şi
nervoase mai puţin eficace, se adaptează mai dificil la modificările meteorologice. Este
vorba despre meteorolabilitate. În sfera psihică, schimbările de vreme, în special
variaţiile bruşte de presiune atmosferică, înnorările accentuate determină somnolenţă,
indispoziţie, scăderea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală.
Persoanele care suferă de diverse boli, cum sunt cele cardio-vasculare, endocrine,
psihice, neurologice, gastro-intestinale, la schimbările de vreme pot prezenta o agravare a
acestor afecţiuni, manifestare caracteristică meteoropatologiei.
Schimbările de vreme acţionează prin intermediul receptorilor periferici cutanaţi
şi din mucoasa căilor respiratorii, impulsurile nervoase fiind transmise la sistemul nervos
central, integrarea realizându-se la nivel hipotalamic. De la acest nivel sunt influenţate
apoi sistemul endocrin, sistemul nervos vegetativ, scoarţa cerebrală.
Patologia neurologică este influenţată, de asemenea, de schimbările de vreme:
sunt mai frecvente crizele de epilepsie, se declanşează episoade dureroase, nevralgii de
sciatic, facial, trigemen etc. De asemenea, vremea este citată frecvent ca factor "trigger"
pentru declanşarea crizelor de migrenă. Presiunea scăzută, cerul acoperit, umiditatea
crescută influenţează nefavorabil durerea migrenoasă, pe când presiunea crescută, cerul
senin, însorit, aerul uscat ameliorează neplăcerile migrenei.
Bolile cu o componentă vegetativă importantă sunt influenţate considerabil de
schimbările de vreme, în special în anotimpurile când acestea sunt mai frecvente
(primăvara şi toamna). Un exemplu elocvent în acest sens este ulcerul gastro-duodenal,
ale cărui crize periodice sunt mai frecvente în perioadele amintite.
Fronturile reci influenţează nefavorabil evoluţia bolilor cardio-vasculare, infarctul
miocardic şi accidentele vasculare cerebrale la hipertensivi fiind mai frecvente în
perioadele reci, cu vânturi puternice.
Bolnavii suferinzi de reumatism cronic degenerativ trebuie să suporte o
exacerbare a durerilor la schimbările de vreme şi să-şi adapteze tratamentul în funcţie de
aceste perioade dureroase.
Durerile cicatriciale şi durerile de dinţi sunt, de asemenea, influenţate de vreme,
mai ales de variaţiile de presiune atmosferică.
Crizele de astm bronşic, crizele alergice sunt mai frecvente în perioadele cu
schimbări bruşte de temperatură, umiditate crescută (ceaţă), curenţi de aer puternici. În
atmosfera urbană, aceşti factori fizici ai aerului pot favoriza uneori creşterea concentraţiei
unor poluanţi şi pot întreţine episoadele acute de astm sau manifestările alergice.
Patologia infecţioasă este influenţată de schimbările de vreme, atât prin scăderea
rezistenţei organismului, cât şi prin crearea unor condiţii de supravieţuire şi vehiculare a
germenilor. Bolile infecţioase respiratorii sunt mai frecvente în perioadele cu vreme
instabilă (primăvara, toamna), bronşitele cronice prezintă acutizări tot în această

6
perioadă. Bolile infecţioase digestive au incidenţă crescută în sezonul cald, când germenii
găsesc condiţii optime de temperatură pentru supravieţuire şi înmulţire.

Meteoroprofilaxia
Măsuri care se adresează factorilor de macro- şi microclimat.
- amplasarea şi sistematizarea centrelor populate în aşa fel încât să fie folosiţi la
maxim factorii de mediu sanogeni şi să se atenueze aspectele negative ale unor factori
agresivi, stresanţi. De exemplu, vânturile puternice într-o zonă se evită prin construirea
localităţii la adăpost de formele de relief sau în vecinătatea pădurilor; razele calorice prea
puternice şi supraîncălzirea se atenuează prin spaţii verzi, oglinzi de apă; umiditatea
crescută se combate prin măsuri de asanare, drenare a terenurilor infiltrate, plantaţii;
- crearea unui mediu optim în locuinţe şi la locul de muncă (condiţionarea aerului,
încălzire corespunzătoare în anotimpul friguros, ventilaţie eficientă);
- mijloacele de transport trebuie să respecte anumiţi parametri constructivi pentru
a se evita o răcire excesivă sau supraîncălzirea, curenţii de aer prea puternici,
concentraţiile crescute de dioxid de carbon;
- îmbrăcămintea trebuie să asigure protecţie mecanică, să fie din materiale
naturale şi să fie adecvată anotimpului;
Măsuri pentru creşterea capacităţii de apărare a organismului
- călirea, antrenamentul, sportul, utilizarea factorilor naturali de mediu pentru
întărirea sănătăţii (helioterapia, hidroterapia, talasoterapia) stimulează funcţiile
organismului.
- mijloacele medicamentoase se recomandă pentru bolnavii cu boli puternic
influenţate de vreme (ulcer gastro-duodenal, reumatism, etc.) Tratamentul se adaptează în
funcţie de perioadele dureroase, de ritmicitatea sezonieră a bolii. Concomitent cu
medicaţia trebuie să se respecte şi un program de viaţă corespunzător (dietă, repaus,
odihnă, evitarea factorilor meteorologici nefavorabili).