Sunteți pe pagina 1din 4

Diagnoza psihica capata particularitati distincte functie de scopul urmarit si de domeniul unde

este exercitata. In acest sens distingem psihodiagnoza de instruire si educatie,


psihodiagnoza aplicata în domeniul muncii, diagnoza psihica clinica sau in scop
de consiliere ( ultima diferentiere apartine A. Anastasi, 1976). Aceste tipuri de diagnoza sunt
corelate cu trei domenii distincte ale psihologiei aplicate, psihologia educationala, psihologia
muncii si psihologia clinica. Preocuparile specifice ale acestor domenii ale psihologiei aplicate isi
pun amprenta asupra specificului tipurilor de diagnostic. De altfel tehnicile concrete de
psihodiagnoza au fost dezvoltate in sinul acestor domenii si ca o consecinta a comenzilor
sociale adresate acestor domenii.
Sa vedem in continuare care sunt caracteristicile comune si specificul acestor domenii ale
psihodiagnozei.
Psihodiagnoza in scoala urmareste optimizarea procesului educativ in dublul sens, evaluand
disponibilitatile copilului de a se adapta la sarcinile scolare si depistand gradul de adaptare a
conditiilor de instruire la caracteristicile elevilor. In acest scop diagnoza psihica evalueaza nivelul
individual al aptitudinii scolare si al componentelor ei intelectuale si atitudinal-motivationale. Se
urmareste depistarea cazurilor de deficit mental si evaluarea nivelului de severitate al acestuia;
sunt depistate diversele cazuri de tulburari si dizarmonii ale personalitatii in formare, cazurile de
supradotare in scopul individualizarii masurilor educative si al realizarii ''instrurii pe
masura''.Rezulta ca psihodiagnoza in scoala este inplicata in alegerea celor mai adecvate
mijloace de educare si instruire, precum si a unor mijloace de bilant si de stimulare a dezvoltarii
capacitatilor si talentelor, a activitatilor creative (Schiopu, U., 1976). Psihodiagnoza reprezinta in
acest context o etapa importanta a activitatii de orientare scolara prin care se incearca o punere
de acord a profilului aptitudinal, a aspiratiilor copilului cu acel segment al universului
profesiunilor in care el poate avea cel mai mari sanse de succes.O amploare deosebita in
activitatea scolara o au testele de cunostinte pe care psihodiagnoza le amelioreaza dandu-le
rigoarea stiintifica proprie metodelor sale, adica validate, fidelitate, sensibilitate - notiuni asupra
carorara vom reveni detaliat unele cursuri viitoare.Un alt aspect al implicarii metodelor de
psihodiagnoza in mediul scolar este reprezentat de ''progresul educativ'' care sondeaza
caracteristicele memoriei atentiei, intelegerii, a strtegiillor de abordare a problemelor logice prin
care se realizeaza formele inalte de invatare (Schiopu, U.,1976).Psihodiagnoza in domeniul
muncii isi propune sa descifreze potentialul individual al persoanei pornind de la cerintele
posturilor de munca si sa evalueze gradul lor de compatibilitate. Scopul final este acela al unei
adaptari optime la solicitarile postului de lucru. Ca si in domeniul psihologiei scolare, psihologul
face o predictie asupra reusitei profesionale a persoanei evaluate, pe baza nivelului insusirilor
investigate.Adaptarea profesionala este un concept larg care vizeaza nu doar randamentul si
calitatea muncii unui om dar si gradul de satisfactie legat de munca prestata si nu in ultimul rand
nivelul de siguranta cu care isi desfasoara munca fata de un potential de accidentabilitate
implicat de activitatea respectiva. Activitatea de psihodiagnoza, prin rezultatele ei in evaluarea
psihologica a persoanei, urmareste fundamentarea deciziilor corecte de orientare, de selectie si
de repartitie. Pe de alta parte, rezultatele examenului psihologic fundamenteaza activitatea de
consiliere a persoanelor in traversarea unor etape imporatante ale curriculum-ului lor
profesioanl: shimbarea profesiei, intretinerea profesionala in conditiile perimarii profesionale,
accidente, inbolnaviri etc.
Psihodiagnoza clinica se preocupa de abaterile de la parametrii psihici de normalitate ai
proceseleor psihice si ai personaltatii in general. Prin investigarea deteriorarilor mentale, a
trasaturilor minate, a destructurarilor sistemului personalitatii, psihologul clinician concura alaturi
de psihiatru la precizarea diagnosticului si la alegerea masurilor psihoterapeutice adecvate, luind
in considereatie totodata rezervele compensatorii de care dispune persoana afectata.Rezulta ca
diagnoza psihica este un inalt act de gnozie, este o radiografie a atributelor personalitatii, o
actiune complexa de colectare si sistematizare a informatiilor despre o anumita persoana in
scopul ameliorarii adaptarii acesteia la mediul scolar, familial, al muncii si la contextele de viata
Funcțiile:
Psihodiagnosicul, ca activitate sistematică de evaluare psihologică, areurmătoarele funcții:
 
 de a surprinde corect trăsături și capacități psihice individuale și de a evidenția variabilitatea
psiho
 comportamentală intragrupală versus grup dereferință (eșantion);
 de a evidenția cauzele ce au condus spre o anumită realitate prezentă, înspecial, în cazul
disfuncțiilor psihice;
 de a anticipa evoluția probabilă a comportamentului persoanei în anumite condiții și situații
contextuale (funcția prognostică);
 de a delimita cazurile de abatere, în sens pozitiv sau negativ, de la norma (etalonul) de
dezvoltare psihocomportamentală (în acest caz, se pune problemadistincției dintre
normalitate și anormalitate);
 de a forma capacități de cunoaștere și autocunoaștere;
 de a furniza date ale examenului psihologic în deciziile din consiliere șiorientare
vocațională;
 de a sprijini deciziile de conduită în demersul din psihoterapie, asistențăși consultanță
psihologică;
 de a verifica unele ipoteze științifice, testul fiind folosit în acest caz ca un instrument de
cercetare