Taifas Literary Magazine No. 3, September, 2020

2 authors ... p.
editorial ... p. 3
poetry ... p. 5
prose ... p. 24
essay ... p. 36
confabulation ... p. 39
2 authors ... p. 47
general theme illustration: Ships and Maritime Surreal Paintings

Taifas Literary Magazine no. 3, 2020, September
Ishak Yusuf Oyetunji

Bhagirath Choudhary
Poke the firewood
The Racism
Ween how it perishes
Earth is ever afflicted Into thin air in space
Cruel wounds inflicted
Evanescently in eye -
By racist indignity
Twinkling like curmur
And haughty insanity
Flatulated in windy hice;
The terrible arrogance The proverbial smoke
And the dark ignorance
Racism creates violence Spare no time to joke
Without human conscience Hold tightly it to poke
Rummage the embers
God made man
Smouldering, tempting
In His own Image
Man must behave To glow in the tripod,
Like a kindly wise sage Yearning to peck the lift
The scourge of racism Ready to race and blow

Stands against Humanism Poke, breeze the smoke
Manhandling human dignity Till it smiles, rages higher
It even defiles The flame of thy flair
Godly creation's divinity Hit the heat, be drowned
In thy incessant sudor
Science says
With evidential emphasis
For thy sweat be ocean
Man must learn
Waves and evaporates
From DNA analysis
Turns dark billow pelting
Which declares
With ample reasons The sky when about to
That all men Sleet endlessly in comfort,
Are distant cousins Snow of solace upon thy soul
Drop your racism It shall sleet cat and dog

And your naked fascism Quench the torment flame
To let humanity Erode the sufferance away
And everyone breathe. Mid flood and tornado
2
The poem is dedicated to the memory of last known victim

After which whole world
of the racism, George Floyd, whose last words were "Please let Shall converge to mirth with thee
me breathe"
TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
editorial 3-4
mișcări cultural-istorice privitoare la țara
Paul Rotaru noastră.
Iată numai câteva nume: Toma Caragiu –
Aromânii în modernitatea actor, Ion Caramitru – actor, Victor Eftimiu –
românească dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și
traducător, Constantin Gane – prozator și
memoralist, Gellu Naum – poet, prozator,
(partea a 2-a)
dramaturg, traducător, eseist, Ion Heliade-
Rădulescu, Gala Galaction – scriitor si
În monumentala sa operă „Dacia traducător al Bibliei în limba română,
preistorică”, autorul Ion Densușianu acordă Constantin Noica – filosof, poet, eseist,
un deosebit interes civilizațiilor publicist și scriitor, Ioan Petru Culianu – eseist
protoeuropene și formării acestora, obiect și istoric al religiilor, Neagu Djuvara –
studiat cu scrupuloasă critică de Vasile diplomat și istoric, Simona Amânar –
Pârvan, Nicolae Iorga și P.P. gimnastă, Gheorghe Hagi –
Panaitescu în vederea fotbalist, Simona Halep –
identificării unei ginți-mamă jucătoare de tenis.
din care se trag cele mai vechi
popoare europene. Astfel,
Recunoscuți sub simbolul
savanții ajung, independent
„Soarelui de la Vergina”,
unul de altul, la spusele
aromânii din România posedă
areopagului atenian potrivit
o cultură vastă care s-a
căruia vatra popoarelor
dezvoltat pe întregul parcurs al
Europei se regăsește în arealul formării statului nostru
dintre ținutul hiperboreenilor
național atât în particularitatea
și cel al atlanților de la nord la sa etnică, dar și prin influențele
sud, precum cel al druizilor și
interculturale dintre ei și
cel al arienilor de la vest la est.
națiunea conlocuitoare. Pe tot
Acest teritoriu vast, numit în
arealul țării noastre, se pot
antichitate Pelasgia, își avea
identifica numeroase
centrul în bazinul intracarpatin
corespondențe remarcabile în portul popular
și constituia, potrivit lui Strabon, „sorgintea
românesc și cel aromân, între precepte morale
tuturor învățămintelor și culturilor
și sociale, dar mai ales în manifestarea cultului
cunoscute” în bătrânul continent.
estetic. Acest lucru arată că procesul de
Dacă atari culturi istorice stau la baza integrare în modernitate a fost unul natural,
acestui deziderat conceptual, se cuvine să nestrăduit, consolidat și solidificat tocmai prin
acordăm o atenție deosebită identității lunga durată ce îi stă mărturie.
culturale a specificului limbajului comportat
Fără a teoretiza principiile generale care
în graiul viu, direct, deci, oral, nu pentru a
stau la baza etosului național și a celui etnic-
desființa granițe culturale, ci pentru a distinge
minoritar, cu atât mai mult, fără a pătrunde
și proba continuitatea etniilor în cadrul
adânc în exegeza acestor principii, este de
națiunilor. În sprijinul acestui demers, se pot
3
remarcat bagajul de arhaisme românești din

identifica numeroase personalități aromâne
expresia orală aromână, fondul lexical care
care s-au remarcat în modernitatea
susține prezența și continuitatea aromânilor
românească atât prin specificul etno-cultural, în România din vremurile medievale timpurii
cât și prin participarea activă, semnificativă, la
și chiar mai dinainte.
year I, no. 3, 2020, September
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Tot pe fond cultural, tradițional, iată, numeroase argumente și contraargumente.

popoarele din centrul și sud-estul Europei Este, totuși, de remarcat ceea ce, în cadrul unui
arată, în dans, o predilecție către horă. Încă din interviu recent, un intelectual aromân declara
cele mai vechi timpuri, hora este privită ca un autorului celor de față: „Noi, macedoromânii,
dans ritualic strâns legat de noțiunea de timp nu cunoaștem alți eroi naționali decât cei ai
și curgerea sa; mai precis, de trecerea Statului Român în care ființăm din vremuri
anotimpurilor în decursul unui an, mișcarea incomensurabile, iar asta o susțin atât
lor perpetuă în jurul unui soare ce renaște personalități de vază ale minorității noastre,
spre a-și revărsa lumina benefică asupra vieții cât și oameni dintre cei mai simpli cu care etnia
noastre pe pământ. Indiferent asupra cărei noastră se mândrește tot atât cât o face
culturi din arealul mai sus amintit vom privi, România.”
hora simbolizează același lucru, iar Chestiunea continuității aromânilor în
personificarea anotimpurilor în hore și modernitatea românească nu mai face,
dansuri constituie o alegorie religioasă demult, obiectul vreunei controverse
străveche, când lumea europeană precreștină geopolitice în interiorul țării noastre, iar pe
îmbina cultul astrobiologic cu cel teluric. asta o arată dialogul social și, mai ales,
Dansurile populare care se țin cu ocazia intercultural atât de fluent și deschis dintre
feluritor sărbători etnic și național. Acest
comportă o cadență dialog este facilitat pe
preponderent-alertă, linie de manifestare a
cu o coregrafie tradițiilor, ceea ce
îndrăzneață până la identifică cel mai
limita acrobației elocvent punctele
uneori, lucru specific comune ale culturilor.
sărbătorilor tracice, fie Și, revenind la
că amintim de interviul
agatârși, de geți, de impresionant, vom
iliri sau taurisci. Astfel, încheia cu spusele
supunerea ritualică a timpului prin aceste altui intelectual aromân: „Se prea poate ca
obiceiuri denotă sfidarea morții și venerarea Europa să nu considere România pregătită
vieții prin proiectarea ei pe planul idealului, al pentru modernitatea vremurilor actuale. Tot
astrelor ce înconjoară zeul suprem, Soarele. astfel, poate că Europa occidentală nu vede cu
Istoricul și etnologul Neagu Djuvara identifică ochi încrezători pregătirea României pentru
aceste similitudini pentru a susține teoria timpurile care vor veni. Însă unul dintre
ginții-mamă protoeuropene așa cum a fost apanajele modernității îl constituie respectul
înaintată de predecesorul său Ion Densușianu. față de tradițiile etnicilor și promovarea
Cu alte cuvinte, reiese faptul că, deși pot părea acestora, fără de care niciun popor nu se poate
diferite prin execuție, dansurile populare din pretinde modern. Un om care ia în derâdere
zona balcanică și est-europeană au la bază cultura unui popor, fie acel popor străin de el
același concept cultural-religios. ori nu, în fine, acel nu se poate moderniza.
Dacă istorici recunoscuți avansează teoria Tocmai de aceea, privind respectul față de
latinității aromânilor, în vreme ce alții mai tradițiile și cultura oricărei etnii, spun cu mâna
4
recenți le atribuie o sorginte exclusiv greacă, pe inimă că România este un «colț de rai» și că
noi nu vom comite imprudența de a ne situa de viitorul ei este ultramodern înainte de a se
o parte sau alta, întrucât, iată, chestiunea petrece.”
latinității Europei răsăritene se face rolul unor
dispute tot mai vocale pentru care părțile au
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Mioriţa (în aromână)

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
poetry 5-24
Gabriela Mimi Boroianu Du könntest sein...
Erinnerst du dich? Du könntest das Wasser sein

das den Durst einer ganzen Wüste stillt
sie aufblühen,
Ich habe immer auf dich
am Ende der Zeit gewartet... Du könntest die Sonne sein
dort wo die Kirchenglocke die das Herz Alaskas erwärmt
Zähle dein Kommen es in ein Blumenfeld verwandeln,
und dein Gehen
zerfleischend meine Seele Du könntest der Nordstern sein
mit seinem baumeln verirrte Schiffe auf dem Ozean führen,
mich in der Rippen schlagend. und sie an Land bringen,
Ich habe ging um dich jenseits Du könntest das Grün des Waldes sein
von mir zu suchen, das den schlafenden Körper der Erde
aber das Straßen Gewimmel bedeckend
verbarg deine Schritte beschützt,
und nicht mal deine Augen leuchten
nicht mehr auf mich Du könntest alles sein...
um mich zu führen. aber du könntest mich nicht mehr lieben
als du mich liebst
Meine Erinnerungen schmerzen wenn du mich im Wort versteckst!
die du in meine Seele gequetscht hast
als zwecklose Dinge
die du loswerden wolltest. Verirrungen
Sie haben die Bäume abgehackt, in denen
Ich setzte mich auf
meine Träume sich verwöhnen ließen
den Bürgersteig der Träume
neben einer Illusion, und ihr Trauern nähte Kleider
für den Lehm deiner Abschiede,
die Hoffnungen verkaufte,
ich wollte meine Sehnsucht verkaufen Von ihren Blättern sammelten sie
aber niemand wollte sie. das Klagen der Flügel
und erhoben deinen Flug
Erinnerst du dich bis jenseits der Zeit,
du sagtest mir, dass du der reichste Mensch
bist
Nur meine Fußsohlen
wenn du Liebe hast.
blieben um zu liebkosen
6
eine Straße auf die wir beide

Ich habe damals nicht verstanden
wie arm man bist, wenn man sie verliert... wanderten
auf der Suche nach dem Glück...

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Ion Cuzuioc
***
Poemele de sorginte niponă (Haiku, Senryu și
Gogyohka) semnate de Ion Cuzuioc au fost traduse în flori scuturate –
limbile japoneză, engleză, franceză, rusă, bunica prin livadă
muntenegreană și macedoniană, fiind publicate în în pantofi noi
diverse antologii, culegeri și reviste de profil de peste
hotare. Ion Cuzuioc s-a învrednicit de peste 100 de
premii și mențiuni la Concursurile Săptămânale și
***
Lunare de Haiku, Senryu și Gogyohka organizate de
către Romanian Haiku, Lyrical flashes, Dincolo de ticăit de ceas –
retină, Gogyohka România, Gogyohka SUA etc. în pianul părăsit
Recent, scriitorul nostru român basarabean, Ion carii măcinând
Cuzuioc, care a participat la Concursurile Internaționale
Literare „Planetopia 2020” și „Literatopia 2020” din
Macedonia s-a învrednicit de premiile
***
I la secțiunea Aforisme și Haiku.
citire în taină –
Haiku filele pomelnicului
gălbejite de vreme
inel de nuntă –
mâna soldatului ***
pe câmpul de luptă
spre sânul mamei –
*** șirag de mărgăritare
din ochii pruncului
copilul orfan -
în pat cu geamul deschis ***
cuprinzând luna
în largul mării –
*** desprinsă de mal barca
transportând luna
aburi spre cer –
în urma plugului ***
brazde arate
căpița de fân –
*** trecută în căruță
luna cu furca
singur pe prispă –
în palmele bunicului ***
7
răsare luna
noapte cu nouri –
stelele căzătoare
peticind luna
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Gordana Saric Myriam Ghezaïl Ben Brahim
Svijet gdje se ljubav slavi ***

Proći ću lako sve zamke i pute, Rêver d'un ailleurs,
premostiti ponor cvjetnim mostovima, Empli de fleurs
da dosegnem duše što ljepotu slute Où fleure bon le bonheur
La joie, la bonne humeur..
u sunčevom vrtu među leptirima.
Où les gens se sentent bien
Sans jugement sans orgueil
U meni nada ko vatrena ptica Mais avec solidarité et humanité
treperi vrh zvjezdanih gora À vouloir aider sans trompe-l'oeil
dok tragam za blagošću i čistotom srca
Rêver d'un ailleurs,
van svakoga zla i gorkih izvora.
Empreint de sensibilité de coeur
D'humilité, de ferveur
Potražiću svijet gdje se ljubav slavi D'audace, de douce folie
u dalekom kraju tajnovitog svemira De celle qui fait aimer la Vie!
De papiltations exaltantes,
da sklonim čak i sopstvenu sjenu
De regards envoûtants,
od kobi razdora,mržnje i nemira. De rencontres simples ou exubérantes
De changement, de joliesse
U mom svijetu od snova kristalnih D'amour, de tendresse de délicatesse..
sve je ljubav i osmijeh i nada
Rêver dun ailleurs,
i neću da znam za taj život stvarni
Coloré de fraternité,de tolérance
gdje podjela besmislena vlada. De bonté,d'insouciance
D'intelligence d'esprit
Biću zatočenik u kuli od snova De talent,de génie
bliska ruži,leptiru u letu, D'ouverture sur la vie..
Sans prise de tête
dok božanska zraka ko svjetlost magična
Au lâcher-prise, adepte
udahnjuje smisao mom vlastitom svijetu. En accord en symbiose
Vers une ineffable osmose !
Iluzijom začarana,nesvjesna vremena,
Rêver d'un ailleurs,
puna ljubavi što se vječno sanja,
Tout en simplicité du cœur
TRAŽIM DUŠE MOJOJ DUŠI SLIČNE Tout en légèreté, en amitié,
ŠTO U DOBRU VIDE SMISAO SVOG En générosité et en respect..
POSTOJANJA. Où il est bon de se retrouver, de se poser
De respirer, de rêver..
8
Cet ailleurs, à nous de le créer,de l'imaginer

Forts de cette essence de Vie
Qui coule en nous !!

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Ruki Kočan Alma Buljubašić
U ime svjetlosti Ostvari mi snove
Duboko osviješćeni.
Na životnom maršu MIRA, Vodi me u polja makova
neka je vječna -
u neka vremena nova,
planetarno časna, naša
neotuđiva obaveza - gdje lutat ću po sreći
progonstva, i osude a ljubav da me lijeći..
svih zločina i zločinaca... Vodi me gdje osmijeh na licima stoji
Bezgranično, gdje nova ljubav se kroji,
protiv mržnje i rata.
vodi me gdje srce srca se ne
Svojim čistim nijetom,
iz sred dubine, boji..
– srca i duše,
borimo se za Istinu. Vodi me gdje radost se radja
Pravedno.
i jutrom rosom se budi,
Toplinom daha,
vodi me u gnijezdo ljudi..
– milosrđem
našeg Stvoritelja. Vodi me od laži i zla
od mržnje i zli,
Protiv gluposti. vodi me to nisam ja
Snažno, protiv beznađa,
tu ne pripadam,
i emotivne tuposti.
Protiv besmisla... vodi me ruku dobrote svima da
Protiv zgarišta, dam...
nepismene smrti.
U ime - kosmičkog dobra Vodi me u baštu raja
i blagostanja, - i svekolike
gdje cvijeta najljepše cvijeće,
istinske humanosti...
U ime čovječnosti, gdje živi najbolja raja
i svemirskog patriotizma. koja nikad izumrijeti neće..
Tolerancijom. Vodi me tamo gdje je mir
Maršom MIRA,
gdje sloboda diše
slobode i nade.
Danas, u ime ljubavi, a ljubav uzdiše...
evo - svijetla - svima nama.
9
U ime života, budimo ljudi.

Putevima,
dragog
Jedinog Stvoritelja.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Tanu Vermani Kapoor Pramond Gangadharan
Compassion 2. Life without Words
Does it take penny.... (Sharing an earlier poem)

to shower a smile, Pramond Gangadharan
but will soothe your heart
... when you walk a mile!! I have seen life from a street another
Where no one waits for other
Won’t your soul be blessed...
Everyone keen to make their own way
if you lend a hand,
Break all norms to achieve their aim
to a fellow traveler
... who got stuck in mucky sand!! And in evenings sit and write about humanity
Will it steal your wealth??? This is the place where you may feel unloved
if you keep some water, But I will love you with all my heart
for little birds who When you feel
tweet disappointed about
all day in heat.. failures
still may find no I will remind you
shelter!! about your
accomplishments
How much would it
And in the evening
take..
to listen a sad story?? write love poems for
if it unburdened a you
heart..
... it is pleasant not gory!! In this world if you are made to feel ugly
I will become the mirror
How blissful it will be.. That shall remind you how beautiful you are
if the world ceases fire, within
a dome of peace... on this orb.. The beauty that very few people can show you
Oh!!! this need is dire!! And in the evening I will sit and write verses
describing thy beauty
No color.. no wealth...
... no art of political shell..
will help in heavenly quarters.. I shall love you when you are wreck
such things are doomed for hell!! When you feel quite and scared
When you are lost amidst this unfair air
10
Don’t sell your soul away, I will trace you out and secure inside my heart
don’t barter humanity.. And in the evening I will write songs to calm
we are all heart and blood.. your fears
should at least keep our sanity!!

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Gianfranco Aurilio I could spend hours

maybe days
The taste of love without being able to have you
back into my arms,
like the winter coldness
Bitter
when I can't get myself warmed up
like when it slips out of one’s hand,
next to you.
fades away like mist
Sour
and leaves heartaches,
like the chill that surrounds me
incurable wounds,
by the only thought of seeing you again
an unquenchable thirst
and that makes my body shiver
destroys one’s heart
in a throb of passion.
and never
Unique
does one's body appease.
enfolding
Sweet
intoxicating
like when I hug you
like
on that bed of joys
tangled with passion
only the taste of love.
and if I had lived for this
moment,
just for this moment,
what else could I wish for Ninagiò
if not to relive it again
then again 6. Frammenti
and again
and again Frammenti partorisce il mare
always ognuno è onda di speranza
if always existed? nel porto arcano dell’epifania.
Hot
Rade il fondale un’ancora
like desire,
that burns, e ferita riflette antiche gòmene,
like flames cicatrici ogni pietra celata
the spirit lights up di dita diramanti di naufraghi
and leaves in our mouth come anime inginocchiate al cielo.
the flames of the sun L'isola che in lontananza
the erupting lava
vibra in dissolvenza
the blistering desert sand,
appare e trasfigura
11
desert of pleasure.
Pungent senza offesa agli umani resti.
like my time without you,
knowing that

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Bagawath Bhandari
That wind,
That Wind.... Tossed my mind,
Sprinkling gentleness in me,
Washing me down to the sea.
That wind,
Tossed my mind,
That wind,
Stroking my glossy hair,
Tossed my mind,
Accelerating my heart in gear.
Churning my heart to dance,
In every blink of my trance.
That wind,
Tossed my mind,
That wind,
Clearing dusts from my eyes,
Tossed my mind,
Cleansing the hidden sky.
Blowing away my gentle thoughts,
Dumping me in the lonely woods.
That wind,
Tossed my mind, Labud N. Lončar
Rippling the water in
puddle, Skrovište nade
Amid its sensual
cuddle. U mom snu
Jedna je pahulja pada
That wind, na tvoje grudi
Tossed my mind, Tamo gdje ona mala
Gently caressing the ptica spava
bloom, U gnijezdu požude
So beautiful and profusely groomed. Gdje tihuje istina a
Što ljubav se zove
That wind, I mjesečeva sjenka pokriva oči.
Tossed my mind,
Singing melodiously in its tune, Probuđen
And ringing my favourite rhymes. Pjesmom ptice sa džanarike
Poljupcem
That wind, Žednim
Tossed my mind, Ispijam noć
Dancing ecastly on the tree, I topim pahulju-
Liberating me out to be free. Postaješ mjesečeva ljubavnica
12
Na pragu
That wind, Skrovišta nade
Tossed my mind,
Running down my chest,
Adorning me out to be the best.
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Giovanbattista Fetta Ora che vi ho rivelato

Quasi tutto su me stesso
Autobiografia Un'ultima cosa vi confesso,
Proprio mentre scrivo
Mi sono accorto
Per chi mi conosce appena
Che sono vivo,
E vuole saperne di più,
Dunque non sono morto.
Ammesso che ne valga la pena,
Ecco la mia vita,suppergiu'. Bozena Helena Mazur-Nowak
Ho il numero di anni passato
Dall'anno in cui siamo Lullaby
A quello in cui sono nato.
Sono nato in un anno
Nel quale,caso strano (for my beloved granddaughter,
Di cui non so le ragioni, Anna Helena)
Ci furono dodici mesi
E quattro stagioni. Let that magic bell
Sono nato in un paese Sways your little heart
Dove,parola mia d'onore, Playing on the strings of silence
La gente mangia,beve, Gently shifts you to your
Nasce,invecchia,muore. dreams
Vivo in un posto strano dove
Fa freddo,fa caldo,c'è il sole, Moon softly will sing
Piove,nevica,tira vento Lovely lullaby
E chi è triste non è contento. Stars will blink at you
Io non sono giovane né vecchio, When the day is over the sky
Né biondo né bruno,
Se mangio parecchio Just sleep my Thumbelina
Non sono più a digiuno, Close your sleepy blue eyes
Dopo che ho bevuto Let the most beautiful of stories
Non sono più assetato, Invite you on a journey tonight
Se sto in piedi non sto seduto,
Quando dormo sto coricato, Hug your teddy bear tightly
Quando corro non vado piano, Pet your dog for a good night
Se sto vicino non sto lontano, Sleep tight my little princess
Quando non sono ammalato And have beautiful dreams
Vuol dire che sono sano.
13
Io non vivo solo

Né accompagnato,
Non sono povero
Né ricco sfondato.

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Iwan Dartha mossy rocks

sheen sketch painting
black canvas silent
#Moonlanding
The roar of the night waves
#Commemorate Neil Armstrong landed on the Earth from
the surface of the Moon, July 20, 1969 (50 years ago). to welcome you back home
the world history recorded this amazing
The Three Astronauts Paula Cristina Conceição
The real mind power secrets Viver as emoções

proved by your path on moon
immediately attracted the world
O dia amanheceu lindo
amazing nation tasks on
O sol brilha intensamente
geographically distant
E tantas coisas na mente
Then your research began
O calor o dia aquece
to contribute world civilization
Sentimentos
Pressures increased
Adormecidos
for starting
Espreitam e tentam
other changes handled
Inventam sonhos
successfully
Criando fantasias
Human minds appear
O dia trazendo alegria
to act
Inspira versos
like an universe
Brotando poesia
contact to the world
there's no error in the
O mar me atrai
mission
Em suas águas
connection was
Calmas sigo
always made
caminhando
by the great eleventh mission
Ondas vem e vão
This great mind power fact
Tocam meus pés pernas
was discovered absolutely
Doce sensação...
stunned the scientists
A beleza do mar atrai....
who had an interest in moon landing
The remote viewers found
Na vida vivências
that not only could they connect
Vem e vão...
Geram emoções
The magical light moved on
Intensas momentâneas
people mind in the world
Ou duradouras...indefinições
think of your struggling there
14
Mas o descobrir se fará...

realized the men reached the moon
Deixando as boas lembranças
Neither people bad impression
Do bem vivido...
nor complaining on the mission
Moon aura
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Rabija Hamidović
Zvao si me, ružo moja

Tražim te sjetnim očima, u svakom zidu sobe
svaka soba miriše na tebe, tvoj parfem.
Aroma vanile opija moždane ćelije,
zidovi ćute, oči mi rose, sve je tužno bez tvoje ljubavi.
Guše me mrtvi zidovi, otvaram prozore, udišem miris lipe.

Zagrljeni sjedili smo na klupi ispod iste, osamdesete i neke,
pleo si mi duge kose u pletenice, sjedila sam u tvom krilu dok si ljubio moje usne.
Šaputao si tiho na uvce: "Volim te, ružo moja", rekao si.
Usne su ti slađe od soka mirišljave crvene ruže.
Ptice odnesoše tvoje stope u tuđinu, nema te više u našem gnijezdu,

ostavljena kao siroće u domu,
vrištim od žala za tobom, u samoći nase sobe.
Prstima brišem rosu sa tvoje prašnjave slike.

Plaćeš li to ljubavi?
Ili brišeš moje suze što kanuše niz trepavice? Rana još svježa, kao da je sve bilo jučer.
Tražim tvoj osmjeh u zidovima kuće.

Tražim tebe u našoj avliji.
Dozivam ime tvoje, dok sjedim sama na klupi ispod lipe!
Mrtva tišina je. Niko se ne čuje osim cvrčka iz zelene trave.
Kiša je oprala tvoje stope, nema te na kapiji da se pojaviš.

A ja uzalud te čekam svako veče.
Da li se uzalud nadam i maštam o tebi?
Znaš li da sve je isto kao prije?

I sve miriše, osim tvoje crvene ruže.
Uvehla je bez ljubavi tvoje. Upresana u herbarij sobe. Ne miriše više na tebe, jedini moj!
Usne su ispucale bez svježeg ružinog soka.
15
Ko će da mi plete sijede kose u pletenice?

Pitam se i ovaj juli, dok sjedim ispod lipe, na klupi i pišem o nama posljednji stih, uz miris
crvene ruže.

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Florin Dediu Suceveanu Că s-a născut e singura ei vină,

Azi, roaba patului de suferință,
Fragilă și frumoasă pubertină,
Emira E o statuie ruptă din ființă.
Promiți unui copil bolnav și crede Nu mai zîmbește, nu mai plînge, nu mai
Că se va face bine, se va face, Rostește vreun cuvînt de o întrebi,
Cu alți copii zburdînd din nou se vede... Doar te privește-așa... în felul cum ai
Ah – zîmbet! echilibru sfînt, ah – pace! Privi difuz,spre cer îndeosebi.
O inimă cu îngerași de pază, Zvîcnește numai resemnarea, care

Curajul, pacea și credința vie, E îndulcit schițata morții grimă,
Chiar și de tine-ascunzi o teamă trează Dar pentru mulți e-un fel de vindecare
Că n-o să fie bine, n-o să fie! Și-n adevăr minciuna se comprimă.
Și, ca în alchimia blestemată, Nicio privire-n piept nu te izbește

Fără control și veșnic nepătrunsă, Mai mult și nu te simți mai inutil,
A apărut pe chipul mic Nicio tristețe nu te
de fată răvășește
Chiar îndoiala ta cea Ca resemnarea unui
mai ascunsă. biet copil!
Promisiune... rău cu Crescută-n pat și

chip de Bine, așteptînd să meargă
Furîndă mînă-n gestul Din nou, parcă trăise
de a da, spre trecut,
Purtînd cu ea speranța Aproape dispărînd în
care ține zarea largă
La spate pregătită o nuia. A gîndului că nici nu s-a născut.
E ca citirea cu întîrziere Promiți unui copil bolnav și crede,

Și pe silabe-a unei condamnări Tăcută trece cruda inamică
La moarte, cu un fel de mîngîiere, Și nevăzută, vremea,doar se vede
Incerta zi a noii amînări. Cum a făcut cărări pe fața mică!
Cînd pacientul își dizolvă chipul Speranțe, trepte, a urcat firavă,

În leacurile fără legămînt, Din sedimente pînă în eter,
Nisipuri mișcătoare, ca nisipul A amețit de cupa cu otravă,
Speranțele pot deveni mormînt. Încă puțin și se-agăța de cer!
16
De nouă ani trecuți și jumătate Ca în sicriu e nemișcată-n pat,

Și-o știe roabă patul și nu-i pasă Ochii rostesc și chipul e cuvîntul.
De despărțita lui de sănătate, Căzînd mai jos de unde a urcat
Copilărie, frați, părinți și casă. Începe s-o acopere pămîntul.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Anna Saracchi nuova di zecca

una neonata,
tutto questo per me
Tra le pagine di un libro ha un senso.
Paula Cristina Conceição
Ho letto
tra le pagine di un libro
scritto da un autore sconosciuto, Viver as emoções
ho letto e mi è sembrato
di capire che vivere una vita O dia amanheceu lindo
senza un senso O sol brilha intensamente
senza uno scopo una meta E tantas coisas na mente
da raggiungere non è niente, O calor o dia aquece
non puoi decidere tu
questa giungla ti appartiene, Sentimentos
la foresta si presenta Adormecidos
sola e infestata di serpenti Espreitam e tentam
pronti a mietere veleno, Inventam sonhos
tutto questo appare senza Criando fantasias
senso O dia trazendo alegria
in fuga di continuo sempre Inspira versos
da inferni che bruciano Brotando poesia
ossigeno essenziale,
liscia la vita non esiste O mar me atrai
tra le righe che profumano Em suas águas
di carta genuina Calmas sigo
ho appreso che prezioso caminhando
più dell'oro è l'argento
colorato, Ondas vem e vão
ho imparato che ogni giorno Tocam meus pés pernas
è regalato Doce sensação...
un dono da scartare A beleza do mar atrai....
una festa che sa di compleanno,
saggio è colui che crede Na vida vivências
nel perdono che spera Vem e vão...
di rinascere libero Geram emoções
dalla prigione, Intensas momentâneas
la vita questa meravigliosa Ou duradouras...indefinições
maratona vinta da tutti Mas o descobrir se fará...
noi partecipanti Deixando as boas lembranças
17
insegna che scorrono le ore, Do bem vivido...

questo libro sconosciuto
che in poco tempo ho letto
mi ha conquistata,
rinata ora mi sento
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Eliza Segiet look as if they are waiting

for someone –
Translated by Artur Komoter the chosen one.
The one,
Jokester
who will never
sit by it again.
We frolic with death,
Labyrinth
every day we joke about life.
And it slips by.
Every day we get closer In the vortex of dance,
to no longer being human, wandering in the labyrinth of time
instead to being she saw
only a body the ephemerality of existence.
and a memory Today turns into
in the minds of the yesterday
Jokesters. as in the Heraklitean
river
Desk – fluid, smooth.
Although trees live
for Professor Jozef longer than humans,
Lipiec slouching between
them
one can see the scattered dandelions.
No one can think for anybody else– And behind a tall wall of boxwood
there is everything
once said a professor to a student. one cannot go back to.
Every ray of the sun
He was right. is a hope for existence,
After all, those new thoughts even though
can no longer at some point it will
not allow for a gust of life.
be lead to the end.
18
Through the shut curtains

the rays of life shine no more.
Only
the papers scattered on the desk

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Renata Sendrowicz
,,Sandomierz – Ucho Igielne –

wspomnienie” ,,Zachody słońca’’
[Sandomierz – Needle’s Eye – Flashback [Sunsets]

A poem dedicated to Dear Husband]
Och! Te zachody słońca,
Pewną nocką tajemną, mogę oglądać je bez końca,
kiedy było ciemno, cud kolorowy, codzienny,
po schodach biegłam ile sił, od zarania dziejów zmienny.
chłopak ze mną przystojny był. Każdego dnia nowy akt,
Schodów cała moc, niezmienny natury fakt.
piękna była noc. Czasami tylko zazdrosne
Stanęliśmy ja i on, chmury,
on do mnie wyciąga dłoń nie dają oglądać cudu natury.
i tak muśnięcie, czułe
dotknięcie, ,,Księżyc”
rumieniec lico me skrył,
[The Moon]
uciekać chcę ile sił,
wszystko we mnie drży,
Słońce dobrze nie zaszło,
a on ujął moją dłoń
Ucho Igielne [Needle’s Eye] –
ty srebrne lico pokazałeś.
i pocałunkiem czułym musnął
Sandomierz, Poland Wilki pieśni ci żałosne
skroń.
Photo by Renata Sendrowicz
A było to dawno temu, śpiewają,
w Uchu Igielnym nie wiedzieć czemu. zakochani do ciebie wzdychają.
Sandomierskie ulice, piękne kamienice Świadkiem byłeś sprawy niejednej,
pamiętają nasze spacery, często nawet skrytej, tajemnej.
których było tak wiele. Nocą dziwne rzeczy widziałeś,
Dzisiaj kiedy wspominam tamte dni, o których zapomnieć chciałeś.
ciepło na sercu robi się mi. Przypływu mórz w tobie tkwi tajemnica,
Nawet pamiętam w jakiej był koszuli, lunatykom wiadomo nie od dzisiaj,
gdy przez Ucho Igielne szliśmy za ręce
gdy światło twe do pokoju wpada,
i mnie do siebie tulił.
chodzić we śnie im wypada.
19
Całował mnie mój obecny małżonek,

Cichy towarzysz Matki Ziemi,
zanim zostałam jego żoną.
na zawsze ze sobą połączeni.

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
,,Czerwony ptak”
[A Red Bird]
Tupot dżdżownic za oknem

obudził mnie ze stuletniego snu.
Wszędobylski ptak czerwonym jazgotem
budzi mych myśli nocną plątaninę.
Dajże spać świecie nikczemny,
Gdzie dzieci się zabija
bez mrugnięcia oka fałszywego,
jednocześnie zachwyt dając
sprawom wagi nijakiej.
Painting by Renata Sendrowicz
,,Kosaciec
zwany
Irysem” ,,Kosaciec zwany Irysem”
Opowiem Wam o kosaćcach,

u mnie jeszcze tęczą kwitną.
Namaluje je na obrazku,
zanim mnie opuszczą i znikną.
Kwiat ten Egipt stary kochał,
majestat i siłę symbolizował.
Faraonowie w trzech płatkach
wiarę, prawdę, wartość widzieli,
często w berłach z Irysa ozdobę mieli.
Spotkać go można na freskach greckich,
gdzie bogini tęczy Iris imieniem go naznaczyła,
taka w kwiatach tych drzemie siła.
Staropolska nazwa kosaciec od liści pochodzi,
Sztywną, lekko wygiętą kosę na myśl przywodzi.
Zwany często na wsi lilyją, piękną i niewinną,
na obrazach często z Matką Jezusa Maryją.
Koniec u mnie tęczowych lilyji kwitnienia,
Za rok kochane, mam nadzieję – do zobaczenia!
20
Kosaćce (Irysy) [Orrises (Irises)]

Painting by Renata Sendrowicz

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Vinod
Photo by Renata Sendrowicz
Vinod Narayanan Narayanan
"My
"My Mystic
Mystic Joy"
Joy"
,,Już łan się złoci”
I need a dream to escort my lone sleep and forget my life while awake.
[Fields are getting golden]
hold my hands dream! we can go to farther lands of beauty.
Trawy, zboża dojrzewają,

take memocno
alergicy to mountains,
kichają. where I can feel the horizons,
take me
Rolnik to the
czeka oceans to see waters that can't satisfy unquenchable thirst of humans
słońca,
atake
tu leje
mebez
to akońca.
grave where I have to ask about after life.
Jak tu zebrać plony,
gdy łan zamoczony.
After all that oh my dream! talk with me.
By nikomu nie brakło,
I know you are a dream and will go when Sun calls me up, but you are a better friend than
dnia każdego codziennego
my own
chleba fake smilers.
powszedniego.
you are not a fantasy, but a yacht that sail me to escape this greedy world to my mystic world
of serenity and joy,
"You are my letters."
21

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Myriam Ghezaïl Ben Brahim
Ode to love
What legendary country are you from?
You the extraordinary feeling that awakens and kills
What size were you modeled
You, the Love who is so coveted
Your deep gaze hypnotizes and blinds sometimes
And your long hands play with our joys
Your perfume gives drunkenness and euphoria
That you pour an unequal share into our lives
And everyone dreams, if only
That the sound of your footsteps to hear softly
At the beginning of its existence
To finally have the privilege of your presence
Are you from a distant galaxy...
Or do you come from a river that never dries up?
You, torch of eternity
That flickers so often
In the slightest breath of wind
Can be extinguished at any time and forever
Whether you come from Hell or Heaven...
Whatever! Love, immense being with long arms
If I heard the sound of your footsteps...
I wouldn't complain about your melody...
Though I hope infinitely
And that she only plays for a moment in my life...
Genie or messenger, it doesn't matter! Lucifer or archangel
What does it matter! If your call is a praise
22
A sweet song that cradles the heart

To balance between two chords my Happiness...

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Harinder Cheema
The creator's love

The creator was breathing romance ,
He did not create a woman just by chance .
He wanted to create a beautiful creature .
So he started collecting elements from the nature .
He took the softness of the dew .
Freshness from the petals new .
Brightness directly from the sunlight .
Serenity of a moonlit night .
To this he added , the ferocity of a storm .
So that no one took for granted her fragile form .
Her features he carved with great care .
And at his creation in awe he stared .
His heart was filled with a sense of pride .
But He also felt jealous that she would become a man's bride .
How He wished he could become a mortal!
And worship her as a goddess, putting her on the pedestal .
It was the woman who urged the Almighty God,
"Please send me on Earth oh ! my Lord."!
As man's better half I will take birth
And make his life living worth
The creator was amazed at her thoughts so pure
Even before taking birth , of herself she was so sure
With a heavy heart and eyes filled with tears,
He said, " At times you will be abused and disrespected my dear"!
With gratitude in her eyes,
she promised to make every sacrifice .
And that's how she became a man's wife .
To bring some sanity in his life .
So respect the woman in your life .
Whether she is a daughter, beloved or your wife .
Remember the immortal creator gave her the right ,
As his ambassador in the mortal world to create life.
23

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
prose 25-30
– Ho, băă, luau-ar dracu’ de treabă, că vă
Adrian Scriminţ opăriţi gâtlejurile. Şi nici nu-i bună să o
devoraţi clocotită, lăsaţi-o boalii să se
Bucuria Strălucirii răcească!!
După urletele bărbatului, pofta nesătuilor
(capitol din romanul Cartierul Proletarilor) dispăru într-o oarecare măsură.
(fragment) – Hai, la teme, rapid, la învăţat!
Cei trei şcolari începură cu sârguinţă să îşi
Capitolul acesta a luat mențiune la Concursul vadă de îndeletnicirile care aveau cândva să îi
Național de Literatură din 2012, ținut sub egida facă demni societăţii. Matei iscălea de zor...
USR. Locul 5, din peste 350 de concurenți. De mai – Tu ce scrii acolo, bă?
bine de 10 ani lucrez la acest roman, fiind și în
– O poezie.
cautarea unei edituri!
– Te-au apucat creaţiile pe întuneric?!
Nu îi răspunse. Ridică doar nesigur din
Depresia puse din nou stăpânire peste
umeri.
camera semi-întunecată. Însă tăcerea nu era
definitivă, boabele de – La urma urmei,
porumb pocneau genialităţile se ridică
alarmate, amintindu-i din mizerie, mă; din
lui Jan că trebuiau foamete, murdărie,
luate de pe tavă. În lipsă de curent şi
timp ce îşi încolăcea în comunism, lua-l-ar
jurul palmelor două dracu să-l ieie! Şi... ce
ştergare ca să nu şi le ar trebui să cuprindă
frigă, se răsti la poezia dumitale?
spălătorul de vase: – Învăţătoarea
– Lasă-le, mă, naibii de vase! Mai mult le-ai spunea să compunem o pezie despre tovarăşii
înăclit decât să le speli. Las’, că pe celelalte le- Nicolae şi Elena Ceauşescu, despre pionieri,
o spăla cucoana de mamă-ta, când s-o întoarce partid sau... despre ce vrem no – îi explică cu
mâine de la serviciu! un timbru mormăit, fără să îşi ridice ochii
cufundaţi în caietul de citire.
Reumplu castronul şi hămesiţii tăbărâră pe
dânsul. Alergau într-o dezordine vioaie şi îşi Spiritul patriotic al lui Jan Scarlat se
abandonau grăunţele încinse din căuşurile însufleţi instantaneu:
palmelor pe unde apucau, departe de ceilalţi – Mă, dacă te prind că scrii despre aşa ceva,
suferinzi. În curând fu şi rândul pâinii să fie te şifonez ca pe-o hârtie şi te bag cu mâna mea
scoasă din cuptor. Mirosul inundă atât în difuzoru’ radioului ca să cânţi tu de acolo
bucătăria, adunând boabe de rouă pe pereţii „Soarele şi pionierii”!
reci, îmbrăcaţi în faianţă, cât şi gurile hulpave – Ştii bine că nu-mi place să scriu despre aşa
ale celor care nu se mai săturau. Scuipau ceva! îl admonestă urgent băiatul.
24
uneori dărăbul de miez incandescent în căuşul Peste cameră se lăsă din nou tăcerea. În
palmei, suflau peste el un val de aer rece, după această linişte deplină se distingea clar traseul
care şi-l vârau din nou în gură. Bărbatul, dacă creionului peste foaia de hârtie, pâlpâitul
nu zărea pe întuneric lucrul acesta, le auzea molcom al lămpii cu ulei, ronţăitul boabelor de
horcăielile:
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
porumb, plescăitul miezului de pâine din gura avea cu ce să se şteargă, iar aceasta parcă i se
lui Mălin, ceasul care îşi târâia plictisit cerifica. Îl enerva acum totul: întunericul,
secundele şi, apa de la robinetul cu garnitura inaniţia, radioul, apa rece şi... simpla prezenţă
stricată care picura într-una. a celor din jur. Observă un detaliu care îl duse
Scarlat întinse mâna după ţigările fără filtru în vârful disperării: presiunea gazului scăzuse
pe care şi le aruncase deunăzi pe masă. Nu mai până la maxim, iar flacăra pâlpâia cu zvâcniri
avea multe. Aruncă precaut pachetul înapoi anemice.
fără să se atingă de nici una. Dacă rămânea în – Dumnecaţii... s-a luat şi gazu’. Şi eu care
pană cu fumatul se omora. Nu ştia doar ce să voiam să înmoi parodia asta de tigaie!
facă cu plictiseala. Se îndreptă cu o lehamite Începu să îi dea lustru cu mişcări disperate,
sporită spre cuva chiuvetei şi începu să spele sincronizate odată cu pulsurile inimii. Îşi
cele două oale şi să înlăture untura depusă cu înlătura depunerile de untură de pe palme pe
două seri în urmă pe fundul tigăii care prăjise muchia găleţii de gunoi. Se încăpăţâna. Deşi
cartofii pai. Le freca vârtos cu părea o muncă sisifică, trebuia
bucata de cârpă putredă, dusă până la capăt. Dintr-un
insistând peste toate aspect năcleios, tigaia căpătă cu
suprafeţele slinoase. Îi era greu unul uleios. Boabele
mare ciudă că nu putea să îi pulverizate pe teflonul ei
demonstreze lui fiu-său prindeau strălucire. Scarlat
contrariul. I-ar fi spus: „Vezi, freca la ele cu o patimă dublată
bă, aşa se spală vasele! Te tot şi, mâinile înroşite îl dureau
plângi ca o domnişoară...” până în suflet. Cânta printre
Îi îngheţară şi lui mâinile. gemete:
Freca isteric vasele şi scuipa „Soarele şi pionierii, şi-au
printre dinţi sudălmi dese. dat mâna peste ţară,
Aruncă ofticat oala cea mare şi Şi-n adâncu’ primăverii...
roşie printre celelalte tacâmuri paştele şi dumnezeii”!
îmbâcsite, puse să se usuce.
Trânti scârbit tigaia peste
Oala protestă, înjurând cu
celelalte tacâmuri, deconcentrându-i pe toţi
zgomot furculiţele, castroanele, farfuriile şi
din plictiseala în care se adânciseră.
lingurile care zăceau deja în cealaltă cuvă. Nu
se lăsară nici ele mai prejos, din vârful – Nasu-n caiete, bă!! se răsti doar la cei care
grămezii ce o formaseră o împinseră pe erau şcolari.
betonul duşumelii, ştirbindu-i smalţul de pe o Din depresia întunericului îl încredinţară că
toartă. îi urmau ordinele şi, îl priveau cu băgare de
– Când ţi-am zis să stai aici, aici să stai, seamă pe sub sprâncene. Tăcerea încăperii
bisericuţa mă-tii!!! urlă, retrântind-o la loc. Şi mai era uneori deranjată de penultimii care
voi ce vă zgâiţi aşa, bă?! îşi îndreptă brusc prinseseră cândva viaţă: Alecu şi Luca. Se
privirea spre cei pe care îi uimea. Nasu-n jucau cu nişte jucării stricate, cu două
maşinuţe de mărimea palmei. Uneia îi lispeau
25
caiete!
rotiţele din faţă, iar cealaltă nu le avea deloc.
Îi mai rămase tigaia cu toarta fragilă, prinsă
Bârâiau amândoi, imitându-le motorul. Deşi
numai într-o jumătate de şurub. Era cea mai
fierbea în sinea lui, Scarlat nu se putu abţine să
slinoasă dintre toate. Pe palmele înroşite ale
nu îşi demaşte un zâmbet forţat, găsit între
bărbatului se întinsese abundent untura. Nu
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
două graniţe: ale plictiselii şi ale hazului. – Zi, mă, mai tare, ce nu-ţi convine? parcă
– Vă jucaţi, hai? li se adresă cu o oarecare această întrebare i-o puseră ochii care îi
veselie. ieşiseră pe jumătate din orbite.
Nu îl băgară în seamă. Doar Alecu întoarse Călin făcu o pauză ca să îşi disloce nodul
spre dânsul capul timp de o jumătate de care i se puse în gât, şi îi răspunse cu un glas
secundă, parcă reproşându-i deranjul. plâns:
– Ce n-aş da să se mai joace şi viaţa uneori – Am vrut să desenez cireşe, nu mere!
cu mine! Aşa, să nu îmi mai pese de nimic, Bărbatul îşi pierduse demult răbdarea. Sări
măcar un an. Sau să cad naibii în vreo amnezie, cu paşi sprinteni, ridică cu aceeaşi uşurinţă
să nu îmi mai amintesc nimic, să mă mai creionul roşu şi începu să împovăreze crengile
trezesc tânăr şi fericit de-abia peste douăzeci din desenul silitorului şcolar cu cireşe care
de ani, să vă văd pe toţi pe la casele... stăteau gata-gata să fie culese.
Plângerea de milă a bărbatului fu întreruptă – Na, mă – îi reazvârli creionul – eşti fericit
de lumina puternică a becurilor din bucătărie acum? Fă-le peste tot. În pictură nu e indicat să
şi din hol. laşi spaţii goale!
– Mda... a venit curentul. Şi uite – pipăia din Călin ridică creionul cu mişcări greoaie şi,
loc în loc caloriferul – cu aceeaşi silă, umplea
că vine şi căldura. Să crengile misteriosului
nu îmi spuneţi că nu pom împopoţonat cu
aveţi acum condiţii mere ionatane, cu
proprice ca să fiţi cireşe sănătoase. Se
ascultaţi, domnii mei. străduia să îşi înăbuşe
Pe Jan Scarlat îl singur plânsetul,
păliră brusc talentele palmele dese ale
didactice. Se uită în bărbatului care s-ar fi
grabă peste blocul lui abătut asupra lui l-ar fi
Călin. Îl mângâie pe cap frenetic şi, dacă nu ar convins cu siguranţă să facă lucrul acesta. Se
fi fost tuns şcolastic, i-ar fi zburlit părul. străduia să ignore şi chicotelile lui Alex, care se
amuza de ciudata altoire a pomului fructifer.
– Fă-le şi frunze, bă! Desenezi flori, iarbă,
fluturi, păsărele, şi copaci chei?! Da’ ce-s de la Stătea pe jumătate ridicat în picioare şi se
distra de acolo, de pe banca improvizată a
Hiroshima?! Sunt radiaţi, săracii?
bucătăriei.
Îi smulse cu o nerăbdare politicoasă
Scarlat îşi pierdu brusc glicemia. Nu tolera
creionul şi începu să le contureze copacilor
frunzele contra cronometru. Desenă printre ca cei inferiori, sau situaţi pe acelaşi calapod,
crengi chiar şi câteva mere. Se opri apoi, să râdă de apropiaţii lor, mai ales că şi el, în
urmărindu-şi ctitoria. Îi aruncă pe urmă persoană, se implicase cu sârguinţă în pictarea
creionul şcolarului pe masă, care, se rostogoli pomului fructifer. Mai avea şi la serviciu astfel
în cercuri scurte. Îl studia pe Călin cu o de „neanţi”, care îl luau în râs în faţă, şi apoi,
uitătură penetrantă, căutând parcă să îi intre când soseau zilele examinării mecanicilor de
26
locomotivă şi se vedeau puşi în faţa faptului

în adâncul ascuns al stării psihologice.
împlinit, se rugau de dânsul ca să le şoptească
– Desenează, bă, mai departe! Ce... te-ai
despre circuitul curentului electric de la
descurajat?!
pantograf şi până la generatoare, sau, prin ce
Băiatul îi mormăi ceva indeductibil. supape pătrundea aerul comprimat acţionând
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
procedeele de frânare. între noi secrete?!

– Văd că radiezi, tovarăşu’ student. Intuiţia Matei nu îndrăzni să crâcnească. Îl
mea părintească îmi denotă faptul că a-i fi tobă reapucară subit talentele literare. Începu să
de carte. încropească poetic cuvintele pe care şi le
Întoarse scaunul cu spatele spătarului spre imaginase în beznă.
dânsul, se aşeză, îşi sprijini deasupra coatele şi – Am să mă ocup eu şi de tine, drăguţule! îi
îşi împreună strâns palmele sub bărbie. Îl aruncă taică-su din treacăt, fără ca să
scruta ca la o anchetă făcută de comisarii de binevoiască să îl privească. Hai, măi, cât fac trei
miliţie... cu răbdare, un zâmbet aşezat pe ochi ori doi? îl întreba cu o voce enigmatică.
şi o mimică cinică. Alex nu cuteza să i se uite în ochi. Se blocase.
– Puţină linişte, vă rog! Îşi luă postura umilă a unui credincios mânat
Şcolarii şi cu Mălin care adormise cu de vreun popă cu forţa la slujbă, îşi plecă umil
biberonul în gură amuţiră, mai puţin Luca şi cu capul, îşi împreună cu smerenie braţele în
Alecu, care îşi împotmoliseră jurul pieptului, se gârbovi ca să
maşinile într-o mlaştină şi le dea o însemnătate mai
forjau până la refuz deosebită momentului, şi îşi
motoarele... ridică umerii într-un fel al său
de apărare. Atât cât îi putea
– Ia zi-ne mătăluţă, cât fac
permite traiectoria ochilor,
doi ori doi?
zărea cum bărbatul îşi desfăcea
Răspunsul veni întârziat şi
tacticos centura de la pantaloni
nesigur, pupilele căutând cu
cu gesturi uşoare, tărăgănate,
deznădejde ajutor de la fratele
ca să dea pe deplin de înţeles
mai mare:
privitorului la ceea ce avea să ia
– Patru... parte. O studia atent, deşi
– Aşaa... – îşi frecă bărbatul făcuse de nenumărate ori
palmele cu bucurie. Da... cât cunoştinţă cu dânsa: lucioasă,
crezi mătăluţă că fac doi ori lată, grea, cu catarama solidă şi
trei? stema impregnată a Republicii
Alex se panică de-a dreptul. Poate că ştia Populare Române. Jan Scarlat o făcuse uitată
răspunsul, însă maxilarul i se încleştase şi nu atunci când trebuise să se elibereze din
voia să i se elibereze. armată.
– Şase!! îi şoptea repetat Matei, din spatele – Poate ne ajută la socoteli „Centurica”! Îi
lui taică-său. face o deosebită plăcere să ni se asocieze, aşa,
Îi arăta şi degetele, parcă cu disperare, să socializăm puţin, să chicotim, să râdem pe
poate că cel chestionat avea să le observe şi seama celorlalţi, să ne amintească puţin şi de
apoi ar fi reuşit să le şi descifreze. tabla înmulţirii...
– Spune, mă! Frate-tău îţi şopteşte de-l Alex se pierduse de tot cu firea. Mecanismul
doare limba, şi tu tot n-ai bunul simţ ca să îl autoapărării începea să îşi pună amprenta pe
27
auzi. dânsul, închizându-l într-o altă lume. Îşi ridică

ochii şi se uita undeva departe, pe fereastră.
Îşi întoarse cumva capul cu dojeneală spre
sufleur: – Ia vino mătăluţă încoace!
– Zi, mă, mai tare, să auzim şi noi! Ce, avem Bărbatul se ridică brusc şi îl prinse uşor de
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
mânecă. Gesturile tutorelui îl treziră urgent la din umbra luminată a celor două becuri, din
realitate. Îşi trase violent braţul eliberându-se bucătărie şi din hol.
din strânsoare. Dădu cu ochii şi de centura din Nu îi răspunse nimeni. Îl prinse din nou cu
mâna strânsă a acestuia. Dintr-un instinct mişcări rapide şi isterice. În timp ce îi apleca
construit odată cu scurgerea timpului, se ceafa, nefericitul negocia printre suspine:
retrăsese cu câţiva paşi mai în spate. – Nu da tăticule, promit că le învăţ! Îţi dau
Jan Scarlat nu se pierdu cu firea, înaintă cuvântu’ meu că altă dată nu mai fac!
spre el cu nişte paşi molcomi, fără să îi
Nesupunerea aceea irită bărbatul. Trebui să
grăbească, doar avea tot timpul din lume. Îl îşi dubleze efortul. Prin exteriorul mâinii
prinse pe nefericit de încheietura braţului. încleştate se zăreau firicele de vene verzui,
– Lasă-mă, bă! îl atenţionă panicat. Lasă că care pompau cu hărnicie oxigenul...
le-oi învăţa eu, dăle-n-colo de înmulţiri... – Treci în bisericuţa...
– Da pân-acuma ce bisericuţa ma-mii ei de
Pocnetele centurii începură din nou să îi
viaţă ai făcut, bă?! sculpteze fesele. Veneau într-un ritm sacadat,
Îl prinse vârtos de ceafă şi îi îndoi în aşa fel continuu, fără să îi mai acode necăjitului
trunchiul încât fesele să îi fie expuse în afară. timpul ca să mai respire de durere printre ele.
Cureaua cea grea şi Pe la a treia lovitură
lată începuse să i le scâşnea, pe la mijlocul
jupoaie, cu pocnete lor începu de-a dreptul
stridente, ca de bici. să plângă şi, aproape
Cele şase muşcături de încheierea
ale sale îi reamintiră ultimelor, zbiera în
băiatului rezultatul toată regula.
înmulţirii. Îi dădu – Centurica ne
drumul din atrage atenţia că trei
strânsoare. ori patru fac
Nefericitului i se umflaseră pleoapele şi avea doisprezece, domnul meu!
ochii plânşi. Un nod dureros, care i se puse în
Nu îi răspunse. Rămase undeva cu privirea
gât, îi înăbuşea încă lacrimile. Era disperat.
pierdută în spaţiu. Lacrimile mari îi alunecau
Citise de zeci de ori blestematele de înmulţiri
pe luciul obrajilor, îşi luau rămas bun de pe
şi... tot nu îi intrau în minte. Era conştient că
barbă şi făceau pe urmă cunoştinţă cu podeaua
vor urma şi alte lovituri, îl cunoştea prea bine
sinistră de beton. Acelaşi lucru îl făcea din
pe taică-său. Cât era de călit cu bătăile, a doua
solidaritate şi Luca, penultimul dintre ei. La
serie n-ar mai fi putut să o suporte, şi îl
vârsta lui nu înţelegea mare lucru, însă dacă
îngrozea faptul acela.
frate-su mai mare plângea, era de datoria lui
Scarlat îi abandonă centura pe masă, în faţa de frate mai mic să îl susţină. Însă plânsul
ochilor, ca să se sfătuiască mai bine. Nu se acestuia era sinistru, neînţeles nimănui, poate
grăbea, nu era presat cu timpul, fraterniza cu nici lui însuşi şi, nu prevestea nimic bun...
acesta. De-abia peste încă o zi intra în tura de
– Cum vrei, bă, să te faci inventator, dacă nu
28
muncă. Îşi aprinse o ţigară şi îl privea prin

ştii nici măcar tabla înmulţirii?
fumul des al acesteia.
Nu îi răspunse. Nu voia să se facă
– Murim de curiozitate să aflăm cu toţii, cât
inventator. Asta dorea taică-său să scoată din
fac trei ori patru! Nu-i aşa, bă? întoarse brusc
el... Visul lui era să devină păpuşar.
capul către toţi ceilalţi care luau aminte la el
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
– Cât fac, mă, patru ori patru? îndelung secundele în aşteptare. Îşi ridică apoi
Îl cerceta lung, cu ofuscare, scârbit parcă de uşor trunchiul, îşi suci bărbia spre dânsul şi, îl
tăcerea unui prostănac pe care îl avea în faţă. ţintui cu ambii ochi. Dacă îi prindeau viaţă era
Îi trânti cartea de aritmetică direct în creştetul greu de spus. Îşi ridică în faţa bărbiei palmele
capului: ca într-o oglindă, dând privitorului, fără voia
lui, un context simbolic, asemănător
– Ia manualu’ şi-nvaţă! Prostu’ dracului!
însemnătăţii rugăciunii popoarelor islamice...
Dacă îţi mai aplic încă şaişpe lovituri îţi despic
fesele, mă... calule! Începu uşor să îşi împreuneze şi să îşi
distanţeze palmele, întocmai unui aplaudat
Se întoarse cu mişcări neaşteptate spre
Matei, care stătea pitit în colţul mesei, de parcă psihotic, care se accentua frenetic,
îndemnându-i şi pe ceilalţi să facă acelaşi
de-abia atunci îşi adusese aminte de dânsul:
lucru. Din spatele tăcerii, din sfârâitul
– Ia să auzim tovarăşu’ poet, ce-ai compus
opaiţului care uitase să se stingă, şi din
mata?
scâncetele lui Alex care se forţa
Parcă se ghemui şi mai cu frică să nu mai bocească,
adânc în scaunul în care şedea. izbucniră aplauze slugarnice,
Îl scruta cu nesiguranţă pe sub imitându-le cu succes pe cele
sprâncene şi, pupilele i se ale tatălui. Printre ele, îi
mutau când la el, când la răzbătu pe urmă vocea,
centură. Începu să îi recite cumpănitoare, părând a avea
aproape mecanic, fără vreo un rol de îmbărbătoare:
oarecare intonaţie:
– Eşti prea bun ca să te faci
– Vara, de Scarlat Matei: inginer, mă, te fac profesor
„Te iubesc frumoasă vară, ca universitar...
pe-un stol de rândunele, „Eu nu vreau să mă fac
Ziua ta e-atât de caldă, ca un profesor universitar, eu vreau
astru dintre stele. să mă fac pădurar”! îl
Holde, lanuri aurii, munţi şi contrazise Matei în gând, cu un
ape străvezii, zâmbet sincer impregnat pe
Zumzetul de pe câmpii, te aşteaptă ca să chip.
vii...” – Mai scrie încă o dată poezia asta pe o
Ochii lui Jan Scarlat scăpărau scântei. Erau bucată de hârtie! O duc cu mine mâine la
sângerii. Deşi nu îl privea, Matei îi simţea servici’. Mi-ai înfrumuseţat ziua! îi ciufuli vioi
încordarea. Nu îi zărea decât pumnii strâşi, părul, care, dacă nu i-ar fi fost tuns şcolastic, i
sprijiniţi de masă, gata pregătiţi parcă să o s-ar fi ciufulit cu siguranţă. O să moară de
sfărâme. Toţi cei cinci fraţi şi Mălin care ciudă Liviu, pe locomotivă. Tinicheaua!... Zicea:
dormea amuţiră. Până şi ceasul de pe perete îşi „Fata mea este cea mai îndemânatică elevă de
târâia mai precaut secundele, iar picăturile la cursurile de ţesut cu mâna de la Căminul
dese care ieşeau pe ţeava robinetului cu Cultural de la mine din comună”! Păi bravo
29
garnitura stricată se împuţinară, toate acestea nene, compari aspiraţiile şi divinitatea unui
în aşteptarea reacţiei bărbatului. Scrutarea sa poet... cu o ţesătoare?! Paştele şi bisericuţa...
îl ţintuia cu apăsare, din profil, mai mult pe sub Uite, că mă enervai!...
o sprânceană. Stătu în felul acesta lăsând
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Jan Adam Borzęcki panujący tu chłód znosili stosunkowo łatwo.

Poza tym w dobie braku twardych dróg
W XIII i XIV wieku naszych przodków zimy przemieszczanie się po zmarzlinie było
straszyły nie tylko śnieżycami i mrozem, ale także znacznie łatwiejsze.
najazdami Tatarów, które zbierały żniwo krwawsze,
niż pogodowe szaleństwa. Potwierdzeniem tej tezy Tragedii akt pierwszy
może być przykład Sandomierza.
Dominująca rola ówczesnego Sandomierza
Sandomierz i Tatarzy oraz lokalizacja na ważnych szlakach
komunikacyjnych sprawiły, że dotykały go
[Sandomierz and Tatars] wszystkie mongolskie, a potem tatarskie
najazdy.
Z ówczesnych kronik wynika, że zimy były Pierwszy raz mongolscy wojownicy
wówczas bardzo srogie i dawały się ludziom pojawili się pod Sandomierzem na początku
we znaki, a śmierć na skutek chłodu i 1241 r, których przywiódł tu wódz o imieniu
zamarznięcia była wręcz czymś Ordu, a więc wnuk samego Czingiz Chana.
powszechnym. Tym Zdobycie miasta
bardziej, że nie musiało być trudne,
wszystkich stać było skoro latopis ruski
na futrzany wspomina o długim i
przyodziewek, a pełnym strat
ogrzewane ogniskiem oblężeniu. Dodajmy,
półciemne chaty nie że w tym okresie
trzymały ciepła. Jeśli miasto i zamek
doda się powszechny stanowiły odrębne
niedostatek pożywienia, że ta pora roku była punkty oporu, które zostały zdobyte w
dla ludzi jednym z największych prób. Popielec, 13 lutego 1241r. Przerażające skutki
Zasadniczym atutem było jednak klęski poznajemy można dzięki Długoszowi,
doświadczenie, fizyczne zahartowanie oraz który opisuje to tak:Zdobywszy je wreszcie,
dogłębna znajomość natury. zabijają opata koprzywnickiego i wszystkich
Od wieku XIII do zimowych plag zaliczyć braci klasztoru koprzywnickiego, zakonu
trzeba było najazdy Mongołów, a potem cystersów, oraz wielką liczbę duchownych i
Tatarów. Zimowych, bo napastnicy rodem z świeckich, mężczyzn i kobiet, szlachty i ludu
Azji przedsiębrali wojenne wyprawy właśnie obojga płci, którzy się tam zgromadzili w celu
zimą, kiedy łatwo było przekroczyć ratowania życia lub obrony miejsca. Urządzają
zamarznięte rzeki, śnieżyce skutecznie wielką rzeź starców i dzieci i jedynie kilku
kamuflowały ruchy wojsk, umożliwiając młodym darują życie, ale zakuwają ich jak
30
niespodziewany atak na niespodziewającego najgorszych niewolników w straszne dyby.

się napadu. Dodajmy, że przyzwyczajeni do Następnego dnia wojska polskie biorą
ostrego klimatu mongolscy wojownicy oraz odwet pokonując Mongołów w bitwie pod
ich nawykłe do mrozu stepowe koniki Turskiem. Musiała to być sroga porażka, skoro
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
jej ślad znalazł się w chińskiej kronice dynastii powstało państwo tatarskie (tzw. Złota Orda),
Juan, w którym Tursko występuje pod przejmując pałeczkę w krwawej sztafecie.
zniekształconą nazwą Tulisseko. Tyle tylko, że Z informacji zawartej w Kronice
już następnego dnia polskie rycerstwo wielkopolskiej wynika, że początek kolejnego
doznało klęski pod Chmielnikiem i Tarczkiem, oblężenia Sandomierza miał miejsce w
co otworzyło Mongołom drogę do Krakowa. pierwszych dniach grudnia 1259 roku, a
To właśnie wtedy zginąć miał, przeszyty Tatarami dowodził wódz o imieniu Burundaj.
strzałą, krakowski hejnalista. A potem była Przebieg oblężenia i jego tragiczne skutki
przegrana bitwa pod Legnicą i śmierć księcia znamy z tzw. Kroniki wołyński – halickiej, a
Henryka Pobożnego. Tak przynajmniej drobiazgowość opisu skłania do
sądzono dotychczas, bo nowe źródła zasiały przypuszczenia, że jej autor był naocznym
wątpliwości. Wiele bowiem wskazuje, że świadkiem wydarzeń.
książę mógł zginąć pod … Z kronikarskiego zapisu
Sandomierzem. Z dość późno wynika, że oblężenie
odkrytej Historia Tatarów Sandomierza trwało bardzo
wynika, że książę nie zginął w długo, a bezpośredni szturm z
bitwie pod Legnicą, lecz został
udziałem machiny oblężniczej
wzięty do niewoli, a potem trwał nieustannie przez cztery
Mongołowie: kazali mu klękać dni i był skierowany na
przed martwym wodzem, umocnione miejskie wzgórze.
który poległ w Sandomierzu. Z O bohaterstwie obrońców
zapisu tego wynika więc, że świadczy odnotowany w
podczas oblężenia kronice fakt, kiedy to nie
Sandomierza zginął jakiś wymieniony z imienia obrońca
mongolski wódz, na tyle ważny, sam jeden rzucił się na
że godny książęcego pokłonu. atakujących Tatarów. Dla
Nie wiadomo jednak gdzie ten pokłon był kronikarza jest to tym bardziej dziwne, że
oddany. Nie da się wykluczyć, że zwłoki obrońca nie był: ani z bojarów ani ze
mongolskiego wodza wieziono aż pod Legnicę,
szlachetnego rodu. Kiedy siły obrońców
chociaż możliwe jest także, że został on miasta stopniały, zdecydowali o przedarciu się
pochowany pod Sandomierzem, a Henryka do osobno bronionego Zamku, połączonego z
Pobożnego przywieziono, aby pokłonił się miastem wąskim mostem przerzuconym nad
mogile, a kiedy odmówił, został ścięty, a jego
głębokim parowem, po którym dziś nie
głowę zawieziono na Węgry, które były pozostał żaden ślad. Kolejnym punktem
głównym celem mongolskiego najazdu. obronnym, oddzielonym od miasta i Zamku
31
Arkan na miejskiej szyi głębokim jarem było także, zabudowane

Kolejne najazdy ze wschodu nazywamy kościołem wzgórze – dziś zwane Katedralnym
tatarskimi, bowiem po rozpadzie imperium - połączone z miastem kolejnym mostem. W
Czyngis Chana nad Morzem Czarnym kościele tym także schroniła się część
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
mieszkańców miasta, a kronikarz tak Historyczne zagadki

relacjonuje ich tragiczny koniec: Cerkiew zaś Z tym tragicznym epizodem wiąże się
w grodzie tym była bowiem murowana, trudna do rozwiązania historyczna zagadka,
wielka i przedziwna, błyszcząca pięknem, była której bohaterem jest postać (kasztelana?)
bowiem zbudowana z białych kamieni Piotra z Krępy i jego brata Zbigniewa. Rzecz w
ciosanych. I ta była pełna ludzi. Dach zaś w niej tym, iż jednym z późniejszych źródeł twierdzi
pokryty drzewem. Ten zapalił się i zgorzało w się, że Sandomierz został zdobyty, a w innych,
niej bez liku mnóstwo ludzi. Można że poddany, które to pojęcia nie są wszak
przypuszczać, że fragmenty murów tamtej równoznaczne. Według najstarszych
świątyni wykorzystano przy budowie bazyliki. przekazów miasto zostało zdobyte
A potem padł Zamek, a jego obrońców – podstępem. Według opisu zawartego w
znowu zacytujmy kronikarza - Po wygnaniu Roczniku świętokrzyskim (koniec XIV w) stało
zaś ich z grodu, posadzili ich Tatarzy na błoniu się tak na skutek łatwowierności dowódcy,
przy Wiśle, i siedzieli dwa dni na błoniu, po który uwierzywszy Tatarom i zgodziwszy się
czym jęli zabijać ich na układy, wraz z
wszystkich – mężów i bratem udał się
niewiasty, i nie wrogiego obozu, gdzie
pozostał od nich nikt. obu wzięto w niewolę.
Od Długosza wiemy, Okoliczność ta
że pochowano ich w wpłynęła na
kościele i cmentarzu obrońców tak
NP Marii. destrukcyjnie, że
Z tego samego poddali twierdzę.
źródła zacytujmy jeszcze jeden fragment Natomiast z zapisów
zawierający nieco więcej szczegółów: Mnisi z zawartych w tzw. Kronice wielkopolskiej
księżmi i diakonami odprawiali nabożeństwo, wynika, że do poddania grodu namówili
odśpiewali Mszę świętą i przyjęli Komunię obrońców, towarzyszący Tatarom książęta
świętą, naprzód sami, potem szlachta z żonami ruscy, których wiarygodność miała opierać się
i dziećmi i wszyscy od małego do o bliskie pokrewieństwo z księciem
największego wyspowiadali się [...], gdyż było Bolesławem Wstydliwym.
mnogo narodu w grodzie. Potem zaś wyszli z Przekazy polskie nie mogą być jednak
grodu ze świecami i kadzidłami [...], a płacz podstawą rekonstrukcji wydarzeń mających
wielki i szlochanie; mężowie płakali żon miejsce podczas drugiego najazdu. Tak dane
swoich, matki dziatek, brat brata, a nie było lekkomyślnych obrońców, jak informacja o
nikogo, kto by się zmiłował. A ustępujących z poselstwie do Tatarów są niepewne. Podobnie
32
miasta [...] jęli Tatarowie wszystkich było z rolą Rusinów, którzy byli co najwyżej
mordować, mężów wespół z niewiasty, i nie biernym narzędziem agresorów. Podczas
pozostała z nich żywa dusza". zdobywania Sandomierza nie było raczej
miejsca na poselstwa i układy. Najeźdźcy

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
dobrze wiedzieli, że pozostawienie na bulla miała nadawać odwiedzającym

zapleczu silnego grodu z załogą może im sandomierską kolegiatę w święto Najświętszej
utrudnić swobodne operowanie wewnątrz Marii Panny od Męczenników aż 366 lat
obcego kraju. Pozostawiając sprawę odpustu. I to właśnie napawa wątpliwościami.,
historykom powiedzmy jedynie, że spory bo pontyfikat Bonifacego VIII rozpoczął się 35
dotyczące poddania lub zdobycia lat później, co próbował poprawiać Długosz
Sandomierza toczyły się całe wieki i dopiero w przydając autorstwo bulli Aleksandrowi IV.
wieku XIX przyjęła się wersja o bohaterstwie i Historycy kwestionują także liczbę lat
niezłomności Piotra z Krępy, który przed odpustu, której nie miała żadna z
śmiercią pod murami miasta miał przekazać chrześcijańskich świątyń ówczesnego świata.
sandomierzanom aby się nie poddawali. A Mimo tych wątpliwości na dzień męczenników
potem został ścięty, a jego nabitą na dzidę do świątyni ściągały wielkie tłumy co – to już
głowę Tatarzy ku pognębieniu Długosz – nie zdarza się w
obrońców zatknęli pod żadnym innych kościele w
murami. Polsce. Obecnie święto
Takich sandomierskich dominikańskich męczenników
zagadek, związanych z obchodzone jest 2 czerwca i
tatarskimi najazdami jest chociaż papieską bullę o
zresztą więcej. Kolejna dotyczy odpustach historycy uznają za
śmierci przeora klasztoru fałszywkę, zdaje się nie
dominikanów z kościoła św. wpływać na świadomość
Jakuba Sadsoka oraz jego 47 wiernych, ale takie jest prawo
braci, których Tatarzy legendy.
wymordowali podczas Z kaźnią sandomierskich
modlitwy. Może zresztą nie tyle dominikanów wiąże się także
okoliczności ich śmierci, co legenda Salve Regina. Według
późniejszych następstw. tegoż przekazu, po śmierci zakonników,
Z treści jednego z cenniejszych zabytków wyhodowany przez nich byk zerwał się z
historycznego piśmiennictwa jaki jest Pieśń postronka i rozjuszony popędził za idącymi ku
Sandomierzanina wynika, że uratowali z rzezi Krakowowi Tatarami. Wedle jednej wersji
duchowni udali się do Rzymu i u papieża gonił ich aż do stolicy, a według innej widząc,
Bonifacego VIII wyjednali odpust dla że ich nie dopędzi, z żalu po zamordowanych
sandomierskiej kolegiaty. W przekazie mnichach na krakowskim przedmieściu byk
oryginalnym brzmi to tak: Bonifacjus, papież usypał kopytami kopiec i na szczycie którego
miły/Płaczliwymi prośbami wyrył napis Salve Regina. I chociaż w tym
33
skłoniony/Wielkie odpusty tam jim jest dał: przypadku udowodniono, że napis pod
Jele dni do roka bywa/Tele lat Sędomirz wieńczącym kopiec krzyżem pojawił się
odpustów miewa. dopiero w XIX wieku, z legendą nikt nie
polemizuje. W tym kontekście przypomnieć
Z przekazu tego wynika więc, że papieska
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
należy także inną wersję legendy, według który swą nazwę także zawdzięcza Tatarom,
której kopiec Salve Regina miałby być bo płynący tam strumień przez wieki
zbiorową mogiłę dominikanów. wypłukiwał kości ofiar skośnookich
Wielu sandomierzan pamięta, że jeszcze wojowników którzy zresztą także mają swoją
kilkanaście lat temu, w gablotach ustawionych ulicę. Bodaj najwęższą w mieście, ale jednak.
w kościele św. Jakuba można było oglądać, Grafittowa Halina Krępianka (na zdjęciu)
ujawnione podczas badań archeologicznych zaprasza turystów do zwiedzania
kości z charakterystycznymi cięciami oraz sandomierskich podziemi.
czaszki z tkwiącymi w nich grotami strzał. O traumatycznym efekcie tatarskich
Potem gabloty usunięto, a szczątki złożono do najazdów świadczy fakt, iż chociaż w
urny. późniejszych wiekach Sandomierz dotykały
Wdzięki legendy o Halinie różne plagi, z najazdami (m.in. Litwinów i
Kolejna tajemnica dotyczy pierwszej damy Szwedów), w historycznej pamięci motyw
sandomierskiej legendy, pogromczyni tatarski nigdy nie wyblakł, a nawet się
utrwalił. Dowodzi tego
Tatarów, córki
choćby powstawanie
obrońcy
nowych, XIX-
bohaterskiego Piotra z
wiecznych wersji
Krępy, nie mniej
legend.
heroicznej Haliny
Krępianki. Legenda Tak więc w
każe wierzyć, że Sandomierzu – zresztą
podczas kolejnego to zjawisko
oblężenia powszechne – obok
Sandomierza w 1286 r., chcąc pomścić śmierć znanej badaczom dziejów prawdy
ojca, udała się do obozu Tatarów i pod historycznej, egzystuje alternatywna
pozorem zdrady wprowadziła ich do świadomość, której podstawą jest legenda.
wiodących do miasta podziemi, które po Ale – to już wniosek Pawła Jasienicy –
wejściu Tatarów, obrońcy skutecznie zasypali. historia jest jak ugniatana przez badaczy
Tak oto Halina pomściła śmierć ojca i plastelina. To także dziedzina nauki, w którym
uratowała Sandomierz. I wszystko byłoby jeden odnaleziony dokument potrafi
pięknie, gdyby nie to, że tej pięknej historii nie zrewolucjonizować dotychczasową teorię.
potwierdza jej żaden historyczny przekaz, a I chociaż dzieje Sandomierza prześwietlono
legenda ta pojawiła się dopiero w XIX wieku, dość dokładnie, nigdy nie wiadomo co jeszcze
chociaż tej informacji trudno doszukać się w zostanie odsłonięte.
cytującą legendę przewodnikach. Niezależnie
34
A legendy pozostaną.
od faktów, legendy żyją we własnym
wymiarze i niech tak pozostanie.
Niemniej Halina ma w Sandomierzu swoją
ulicę, zawieszoną nad wąwozem Piszczele,
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Lenuş Lungu silenzio attraverso le onde della vita, nella mia

vita come lucciole, ex stella. Ho perdonato la
mia dimenticanza, ho conservato i miei ricordi
Petali dell'anima
in una piuma rossa che porta vibrazioni da
lontano. Mescolavo i pensieri con passione,
Ho dipinto costellazioni su tela, la mia
spezzavo il dolore delle parole e asciugavo le
anima è un arcobaleno radioso in un sogno
lacrime con le foglie dal silenzio del silenzio, le
celeste. Indaco profondo con le ombre,
foglie degli alberi senza radici. Ho sollevato le
sguardo sereno, scintille verdi di speranza,
ali in verso e raccolto pezzi della mia anima,
rosso vivo con amore e bianco con fede. Non
avvolgendoli in poesie. Vivo ogni momento
mi sono mai annoiato con le tele bianche e il
della mia vita nei colori dell'arcobaleno e non
grigio non mi è sembrato banale, perché ne ho
tengo il cuore nel petto, lo lascio sulla mia
ricavato sfumature e simmetrie di ombre. Dai
anima. Non conto più le stelle, per paura di
fiori e dalle lacrime ho rifatto i
perdere la luminosità della
colori nelle profondità del
luna nella croce della volta e ho
cielo, dove le stelle si uniscono
scelto di scrivere sull'anima, è il
ai sogni e dai suoi angoli ho
modo per raggiungere
raccolto storie. Con la
l'intangibile e trovare la verità.
ribellione dell'anima ho
Guarisco dal desiderio nelle
mescolato le parole con
notti di luna piena, quando i
l'infinito e oggi non so perché
segni del fuoco coprono il mio
in lacrime pesanti sia
destino. Chiudo spesso gli occhi
contenuto, perché sento una
e ascolto il battito del mio
goccia nell'oceano dell'assurdo
cuore, nel silenzio del silenzio
... Da fuoco, terra, aria e acqua
sono avvolto in segreto e poi
ho modellato amori e vite e un
respiro amore, sapendo che la
negozio dei sogni, percorsi
notte finisce sempre con una
verso altri mondi in cui storie
nuova alba. Le parole si
di guerrieri e draghi prendono
raccolgono a portata di mano, frecce di luce
sempre vita. A volte il mio cammino era
che mi accecano, fuochi d'artificio cosmici e le
calmato da una nuvola che accarezzava la mia
dividono invece di vino e pane. A volte mi
anima con morbidi fiocchi di neve, altre volte,
sento troppo, forse merito un'altra vita in cui
inumidivo i miei desideri con la rugiada dei
la felicità fiorisce nella luce ... Nel silenzio del
miei occhi e lasciai che i miei pensieri
profondo respiro parole, sorseggio silenzi,
viaggianti salissero verso le stelle, in una
dipingo sentimenti senza rime. Prendo in
danza regolare su corde della chitarra. Ho due
prestito dei passi dalle suole e parto,
mappe, una della realtà e una dei sogni, e
prendendo la tela dall'inizio alla fine, verso il
poiché ho imparato che tutto nasce dall'amore
tempo di splendore.
e dal dolore, condivido la colpa. Dissolvo la mia
35
Quanto bene mi conosci? Ho la chiave

sete di vita e di libertà e il mio amore
dell'autoconoscenza, non ci vuole tempo per
testimonia che sono sia il paradiso che
capire, ho già girato la clessidra della
l'inferno, quando le mie braccia a remi cercano
speranza.
misteri impenetrabili nello spazio creato dal
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
essay 31-35
a vivere con lei. Alcuni anni dopo nasce il
Redactor piccolo Paul. Parigi, città a lui molto cara, non
gli permette di fare una vita dignitosa, quindi
si trasferisce a Pontoise seguendo il consiglio
Breve biografia di Paul
e l’esperienza di Pissarro. L’anno dopo, non
Cezanne e citazioni essendo ancora contento, si trasferisce ad
Auvers per tornare, nel 1874, di nuovo a
Paul Cézanne nasce ad Aix-en-Provence il Parigi, città da lui sempre adorata. Questo
19 gennaio 1839 e muore nella stessa città il periodo è di fondamentale importanza per il
22 ottobre 1906. pittore; infatti grazie all’appoggio di Pissarro
Suo padre Louis-Auguste, è un ricco si avvicina alla pittura paesaggistica ed al
banchiere e titolare di una grande fabbrica di nuovo linguaggio impressionista. Partecipa
cappelli e sua madre, Anne-Elisabeth Aubert, è quindi alla prima e terza mostra degli
alle sue dipendenze. impressionisti, ma anche in queste occasioni i
suoi quadri sono “distrutti” dalla critica.
Paul, nel 1858, dopo essersi iscritto a
giurisprudenza, si accorge di non essere
troppo interessato a questo tipo di disciplina, Del suo stato civile il padre non è a
perciò decide di inserirsi nel mondo delle arti conoscenza fino al 1878 e, quando scopre che
frequentando una il figlio vive con una
nota scuola di belle donna ed ha a sua
arti nella città di Aix- volta un figlio, gli
en-Provence. Dopo blocca gli aiuti
questa esperienza si economici. Comincia
trasferisce a Parigi così un periodo molto
(1861) per difficile durante il
frequentare Giocatori di carte, cm. quale trova sostegno
l’Académie Suisse 58 x 69 Londra Home dal suo amico di
Paul Cézanne:
dove conosce altri autoritratto del 1880
Hause, Trustees. infanzia Émile Zola,
pittori di grande che nel frattempo è
calibro come Pierre Auguste Renoir, Camille diventato un grande scrittore di romanzi, ma
Pissarro, Alfred Sisley, Claude Monet e la loro amicizia finisce in modo brusco quando
Frédéric Bazille. nel 1886 Zola scrive “L’Opera”, un romanzo
Dopo un po’ di tempo, fortemente deluso, sulla vita di un pittore fallito: Cézanne vi si
ritorna al suo paese natale e viene assunto dal riconosce e quindi decide di togliergli anche il
padre nella sua banca, ma non trascura saluto. In questo difficile momento si separa
l’interesse per la pittura. anche dagli impressionisti e comincia una
proficua ricerca su un nuovo stile pittorico,
Tutt’altro che demoralizzato, anzi con con un attento studio sulla struttura dello
molta determinazione, continua a studiare spazio e dei volumi in esso rappresentati.
finché decide di ritornare a Parigi. Nel 1864
prova a presentare al Salon un quadro che non Sempre nel 1886, sposa finalmente la sua
viene preso in considerazione e quindi viene Hortense alla cui cerimonia partecipa anche il
respinto; un rifiuto che si ripeterà padre. Pochi mesi più tardi il padre muore ed
sistematicamente ogni anno, fino a che nel a Cézanne va una grossa eredità.
36
1882, viene accettato in seguito ad una Nel 1890 si ammalò di diabete. Negli ultimi
raccomandazione di una persona influente vent’anni di vita si dedicò totalmente alla
facente parte della giuria. pittura e pian piano si staccò anche dalla
Nel 1869 inizia un rapporto sentimentale moglie fino alla definitiva separazione nel
con una giovane sartina, Hortense Fiquet, e va 1895. Mantenne invece sempre i rapporti con

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
l’amico pittore Claude Monet e nel 1894 andò sculture antiche, i paesaggi hanno una maestà
a trovarlo a Giverny. solenne, e le sue nature morte così belle, così
I dipinti di Cézanne vennero esposti in esatte nei rapporti delle tonalità, hanno, nella
alcune rare mostre collettive tenutesi a Parigi loro verità, qualcosa di immenso. In tutti i suoi
ed in altre località, ma fu trascurato dal mondo dipinti, l’artista commuove, perché egli stesso
artistico sino al 1895 quando il mercante prova, davanti alla natura, un’emozione feroce
d’arte Ambroise Vollard organizzò nella sua che l’abilità trasmette alla tela. G. RIVIÈRE, in
Galleria di Parigi una vasta “personale” “L’Impressioniste”, 14 aprile 1877
dell’artista; la mostra suscitò grande interesse Un colorista annunciatore … che contribuì
tra i giovani artisti che ne fecero il loro idolo; più di Manet al movimento degli impressionisti,
anche i collezionisti incominciarono a un artista dalle retine malate, che, nella sua
guardare con sempre maggiore interesse al esasperata percezione visiva, scoprì i prodromi
suo lavoro. Sul finire del secolo Cézanne si di un’arte nuova: in tali termini si può
poté considerare ormai famoso ed “arrivato”. sintetizzare il troppo dimenticato Cézanne.
Nel 1897 morì la madre e, Huysmans, Certains 1889
per sistemare i suoi debiti, fu … si scopre in modo
costretto a vendere la sua casa; improvviso che l’amico di Zola,
in seguito visse in un il misterioso provenzale, pittore
appartamento in affitto ad Aix- al tempo stesso incompleto e
en-Provence. Riuscì lo stesso ricco di soluzioni, sottile e rude,
ad aprire un proprio studio nel è un grand’uomo. È così? Niente
1901 e questo edificio oggi è affatto, a volersi guardare dalle
sede di un museo che contiene infatuazioni stagionali.
i suoi cimeli, ma nessun Senz’altro un temperamento
dipinto. dei più interessanti, da cui ha
Il 15 ottobre 1906, mentre preso molto, più o meno in
dipingeva all’aperto, fu colto da modo consapevole, la nuova
un improvviso acquazzone e, scuola. A. ALEXANDRE, in ‘Le
dopo essere stramazzato al Figaro”, 9 dicembre 1895
Vaso di fiori
suolo, fu portato a casa privo di Egli è goffo ed imperfetto
sensi. Il giorno dopo cercò di come un vero primitivo. G.
rimettersi al lavoro ma era LEOOMTE, in “La Revue d’Art”,
troppo debole e dopo una settimana, il 22 1899
ottobre 1906, all’età di 67 anni, morì di Ci sono dozzine di opere, paesaggi o ritratti,
polmonite. firmati da un ultra-impressionista di nome
Nel 1907, a Parigi, venne allestita una Cézanne, che metterebbero di buon umore lo
grande retrospettiva che si rivelò un vero stesso Brisson. Ci si ride sopra soprattutto
successo e spalancò la strada a gran parte della davanti a una testa d’uomo bruno e barbuto le
ricerca artistica del Novecento. cui guance martellate con la cazzuola sembrano
Citazioni e critica a Cezanne devastate dall’eczema … Gli esperti,
imbarazzati nel catalogare simili stranezze,
Cosa hanno detto di lui (citazioni tratte dai hanno definito ciascuna di esse: Opera della
“Classici dell’Arte”, Rizzoli Editore)
prima giovinezza … Se Cézanne fosse stato a
37
So bene che, sebbene tutto, Cézanne non può balia quando ha vomitato queste brutte pitture,
avere il successo dei pittori alla moda … la sua non ci sarebbe niente a ridire … ma che pensare
pittura ha l’inesprimibile attrattiva del castellano di Médan [Zola], che sosteneva
dell’antichità biblica e greca, i movimenti dei simili pazzie pittoriche … Se si ammette
personaggi sono semplici e grandi come nelle Cézanne …, non rimane che appicciar fuoco al
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Louvre … H. ROCHEFOrT, L’Amor du Laid, in sforzo immaginare fino a che punto, in certi
“L’Intransigeant”, 9 marzo 1903 giorni, il suo lavoro fosse lento e penoso. Nel
I suoi paesaggi dell’Estaque trasformano mio ritratto ci sono, sulla mano, due punti in cui
questa adorabile località d’oro e di zaffiro in un la tela è scoperta. Lo feci notare a Cézanne, che
funereo pantano plumbeo, dove mai la luce ha mi rispose: “Se la mia seduta al Louvre, fra
potuto sorridere. Il nome di Cézanne resterà poco, avrà buon esito, forse domani troverò il
unito alla più memorabile burla d’arte degli modo giusto di coprire quegli spazi bianchi.
ultimi quindici anni. C. MAUCLAIR, in “La Rtvue Cercate di capire, … se intervenissi qui a caso,
Bielle”, 21 ottobre 1904 sarei costretto a ricominciare tutto il quadro a
partire proprio da questo punto”. A. vollard, Paul
Essere un buon lavoratore, far bene il
Cézanne, 1914
proprio lavoro era per lui la chiave, la base di
tutto. Dipingere bene significava vivere bene. Era tanto sprovvisto di immaginazione da no
Dava tutto se stesso, si calava con tutta la sua essere capace di scegliere, nel mondo delle
forza in ogni colpo di pennello. Bisogna averlo forme, quelle più adatte a effettuare l’ideale di
visto dipingere, dolorosamente teso, la armonia che desiderava esprimere. Non
preghiera nel volto, per immaginare quanto attuava mai la scelta fra un gran numero di
della sua anima egli mettesse nel lavoro. oggetti per cogliere l’elemento medio che li
Tremava tutto. Esitava. la fronte congestionata contenesse tutti. Si appropriava un oggetto
quasi enfiata da qualsiasi, senza
inavvertibili pensieri, il preoccuparsi
busto raggomitolato, il assolutamente se fosse
collo incassato nelle bello o brutto, e di qui
spalle e le mani Les cominciava la sua
frementi fino al Grandes scelta. L’oggetto
Baigneuses
momento in cui, solide, acquisiva un tale
volitive, tenere, carattere di unità e
posavano il tocco, forza espressiva da
sicure, e sempre da imporsi come una
destra a sinistra. Allora legge. … Era un pittore.
indietreggiava un po’, e i suoi occhi si posavano Nulla lo attirava nella realtà al di fuori degli
di nuovo sugli oggetti. R. M. Rilke, lettera a accostamenti di colore e di forme che la luce e
Giara, 9 ottobre 1907 l’ombra conferiscono agli oggetti, svelando
all’occhio leggi di tale rigore che uno spirito
Era rallegrante osservare, davanti a
elevato può assumerle come direttive di vita sia
quest’opera di ardente franchezza, il
intronamento del pubblico, rovinato dai pittori metafisiche che morali, E Faure Paul Cézanne
me-diocri, e il furore di questi ultimi. … una particolarità costante di Cézanne [è]
Nonostante i progressi dello snobismo, la coscienza che la sequenza plastica deve
eravamo ritornati a quei giorni, di cui ci ha essere sentita attraverso l’intera superficie
parlato Duret, quando i visitatori delle piccole della tela. … Per lui, sebbene possano esserci
mostre degli impressionisti si torcevano dal punti cardini della sequenza, ogni parte, anche
ridere già mentre salivano le scale. Ma apparentemente senza significato, deve fornire
l’entusiasmo vero dei giovani ha fatto giustizia il suo preciso e insostituibile apporto al tutto.
di tutte queste stupidaggini. Essi sanno quali Ogni strumento nell’orchestra deve suonare,
per quanto debolmente. R Fray Cézann,, a Study
38
felici occasioni di capire e di maturarsi siano

state loro offerte quest’anno da Cézanne e of his Developmenti, 1927.
l’anno scorso da Gauguin. morice, in “Le Mercure
de France”, 1 novembre 1907
Chi non l’ha visto mai dipingere può a con

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
confabulation 3646
Pepeni luăm din Turcia,
Niculae Stanescu Geamuri din Austria,
Faianţă din Spania,
Abundenţă De prin Benelux chinină
Şi carne cu dioxină,
(Celor care, în mod interesat sau din nepăsare, De la arabi, săbii, ace,
De la NATO, bobârnace
au distrus industria românească)
Precum şi un produs nou
Pus pe piaţă: Embargou.
Soaţa mea a căutat Ţesături primim din China,
Cu o râvnă femeiască, Bumbac de prin Indochina,
O maşină de spălat Din Franţa primim parfum,
Producţie românească. De la FMI, doar fum.
Trecând ea piaţa ca prin sită, (Promisiuni vreau să spun),
Fiind şi cam curioasă, Blănuri din Polonia,
S-a-ntors acasă obosită, Porţelan din Cehia,
Dar şi foarte bucuroasă. Iar votcă, din Rusia.
– Bărbate, sufuleţelul meu Detergenţi din Anglia
Ne-a blagoslovit Dumnezeu. Şi, mai nou, precum se spune,
Pe orişiunde am umblat, Vite de soi: vaci nebune.
Mărfuri cu carul am aflat. Din Africa musca ţeţe
Rămâi cu gura căscată Şi figurine din beţe,
Când vezi piaţa inundată Din Japonia, baterii,
Cu mărfuri din lumea toată: Din Canada, jucării,
Păsări din Ungaria,
Iar de la americani,
Lapte din Elveţia, Sfaturi, că nu costă bani.
Unt de prin Suedia, În afara celor spuse,
Din Bulgaria vecină De peste tot sunt aduse
Grâu şi ceva cu făină (Deseori pe căi ascunse)
Precum şi ardei, tomate Lucruri ce-aduc bucurie
Şi legume conservate. La orice gospodărie:
Mere luăm din Serbia, Frigidere, aragaze
Zahăr din Norvegia, Electrice sau pe gaze,
Struguri din Italia, Instrumente medicale
Ţigări de prin Grecia Şi combine muzicale,
Şi ulei aşişderea, Becuri, lămpi, televizoare
Bere din Germania Şi radio-receptoare,
Şi-alte scule de tot soiul Baterii pentru lavoare,
Pentru adunat gunoiul Lustre şi ventilatoare,
Plus mărfuri „exotice“: Mobilă, aspiratoare,
39
Reziduuri toxice Aparate pentru clisme,

Care, zic ei, nu-s nocive Zeci de tipuri de turisme,
Ci doar radioactive Tot felul de-mbrăcăminte
Şi, băgate în pământ, Şi multă încălţăminte,
Sunt un bun îngrăşământ.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Iar în plus, ca supliment, Aşa de mult? Dă marfă proastă

Mărfuri zise „second hand“. Şi merge toată la rebut?
Se pare că lumea toată Eu nu cred în aşa ceva,
Este tare-ngrijorată Românii nu-s nişte novici.
Crezând că în România Şi dacă totuşi, e aşa?
Ne macină sărăcia Cum, şi de ce am ajuns aici?
Şi că ce vine de-afară Nu cumva noile reforme
Nu se poate face-n ţară. Făcute în economie
Deci, ne vin în ajutor, Urmăresc doar să ne transforme
Dându-ne surplusul lor, Întrega ţară-n colonie?
Pe bani peşin, se-nţelege, Această unică-ntrebare,
Pentru că-n comerţ e-o lege: Pentru unii neavenită,
Cât ai fi de priceput, Ascunde-n ea o teamă care
Dai pe credit, ai pierdut. Se cere grabnic lămurită.
Dar să vorbim cu dreptate, Şi, dacă judecăm la rece,
Toţi o ştim de mii de ani, Ascultând şi ce se vorbeşte,
Chiar pentru cel mai bun frate, Observăm că pe zi ce trece,
Brânza este tot pe bani. Temerea se adevereşte.
Cu o aşa abundenţă, Dacă-i aşa, n-avem scăpare,
Ar fi lipsă de decenţă Vom fi cu toţi nişte perdanţi
Să se mai spună despre noi Şi-atunci, mai pun o întrebare:
Că ne zbatem în nevoi Ce zic ai noştri guvernanţi?
Fiindcă, încet, hopa-ţopa, Ce zic ei despre aşa piaţă
Am intrat în Europa. Unde ca mărfuri indigene
Este drept, avem de toate, Găseşti doar nasturi şi cu aţă
Dar sunt mărfuri importate Şi, uneori, nişte izmene?
La preţuri cam piperate, Sau dacă mergi şi prin talcioc
Ce nu pot fi cumpărate Şi ai noroc, poţi să găseşti
Decât de mari bogătani. Câte-o ciubotă fără toc
Dar ce se fac cei sărmani? Şi alte mărfuri româneşti.
Pentru că, ştii foarte bine, Cam asta-i tot ce se găseşte.
Mulţi n-au bani nici pentru pâine Dacă e bine sau e rău,
Şi o duc de azi pe mâine. Sau de-om trăi mai omeneşte,
Te-ntreb deci, prin magazine O ştie numai Dumnezeu.
Sau prin pieţe, mai găseşti – Şi-atunci, ce facem? Îţi voi spune,
Şi produse româneşti? Ceva ce ne-o salva pe toţi
Pentru că, din cât ştiu eu, Şi care-i unicat în lume:
Ele se găsesc mai greu, Potcoave pentru caii morţi.
Sunt din ce în ce mai rare
40
Şi-s cuprins de disperare Prea multe mărfuri din „afară“

Că nu cunosc cauza. Înseamnă sărăcie-n ţară.
Care e părerea ta?
Crezi oare că în ţara noastră
Industria a decăzut
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Zoran Radosavljevic mene da smatraš zauvek svojim... Jedino lepše

od mene ulepljenog od breskve si ti ulepljena
od breskve, sa mojim usnama na tvojim
Trebinjske noći
... Pogledam u mesec tamo je daleko preko
mora sinja... Divan prizor na nebu večeras -
Postali mi uzdasi teži zbog tvojih tišina... sa
skoro zalazeće i izlazeće sunce istovremeno
sečanja dunem i odleti prašina... a mene uhvati
iznad Minneapolisa i Trebinja... Naidju talasi
neka milina... Kad te želim pogledom, rukama,
sećanja, pa izbace osmehe, i nedostajanja na
mislima, rečima i tišinama, znaj da su sve
obalu... ja najlepši stih pošaljem tebi po
druge nebitne... bitna si samo ti... samo sa
trebinjskom valu... Imala si u sebi tugu svoga
tobom želim ostariti... Kažu da je ljubav slepa...
pesnika, jesenje kiše Mnnesotskih večeri,
Stalno te gledam i stalno si mi lepa.
letnje vetrove Trebinjskih noći...
... Da bih pomogao sebi... Ljubavi povećala
se potrošnja misli o tebi. Meni
su potrebni ti tvoji uzdasi teški Destiny M. O. Chijioke
kao Gogoljeve mrtve duše, a na
mojoj koži meki kao svila... Time are coming
meni su potrebni tvoji poljupci
slatki kao Bokaćov Days are coming where my
Dekamerom, razdragani i
glory of pride will be taken
veseli... a ti ljubavi gde si... da mi
mesiš pitu i razvlaćiš oklagiju... away from me
Zamirisa mi veće na nju, pa When what I heard so extreme
sada razmišljam koje vino mi We be taking from me
najbolje ide uz nostalgiju... ne
When test of time will come to
znam jeli i tamo ovako zelena
trava... Nebo je uvek najlepše filter away chefs from my life,
gde voljeno biće spava... but affliction
Maštam o vetrovima, koji dunu i podignu me
Shall be bed of comfort, I will sit solitary
kao list i odnesu u zagrljaj u kojem želim biti...
In the city of my mind, facing the accusations
Maštam da sam ptica lako bi tebi mogao
poletiti... Sečaš li se moje skromnosti... Tvoje of the mind, remembering me of my former
ruke i poljubci i ostale forme umetnosti... Samo self.
želim da reč MI doživimo ja i ti... Rekla si
"Valjda živim u prošlosti jer je to jedino
preostalo mesto gde smo oboje nasmejani" Where is your friend you break bread together
rekoh ti živećemo u budućnost jer to je jedino Where is your lover that say I will go down
gde ću te ljubiti...
with you to any pit
41
U nekim pogledima skriveni su spaljeni

Where is your pride that belittles everyone
gradovi, srušene tvrđave i zaboravljene luke, a
opet su to najlepši pogledi na svetu. Najlepše you come across.
su oči moje... sve tvoje je zauvek moje... i ti
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Where is your full glory that everyone admires because my evil has filled the cloud and is
and long to attain. raining heavily upon me, without a cover over
my head.
Every night I weep sore my eyes are filled like
the cloud ready to drop out sorrow and pain. My glory have departed from me,
Every of my lover that lure me to mischief and No strength to chase like my mate is gone, I
stupid heard my pain none came to comfort only sit solitary watching the day set in motion
me and coming to rest without attaining nothing.
Every of my friend that said before my back
touch the ground there are already in the I will remember the days when my evil deed
ground, have betrayed me and turn to wild cut up with me, making me aware life is just
animals to hunt me like the morning dew it shows and disappears.
I will remember the
Wandering away into day my lover
the wilderness abandoned due to
because of great great evil committed
servitude committed; upon me
Flying away into I will remember when
captivity of misery, my enemy became
Being rejected by friend and friend
nature because of shameful sacrilege done to became enemy.
humans by me, my past haunts me each single
day, leaving me with no rest. Lord restore me and heal me from these
Receiving defeat each day because the day desolate desert, let a burning fire be sent into
works against me now. my bones to strength me
My soul mourn heavily each single day, Awakening revival is here!!!

Because no help cometh for me, being afflicted
and in bitterness. N.B. Sometimes in order to know some certain truth of
life, life will allow you to go Into the fire to burn very
42
well so that something can die from you, like fake love,
My real enemies gear up themselves ready to friends, brother, and bring out real you and right people
to you.
take me down to rest, their substance N.B. always remember these you are a gold don't allow
multiplies greatly why I walk on barefoot, people word limit you to wood.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Dr. Austin A. Joseph Vildana Stanišić
Heal the world Pretvori me u prah

How long will humanity tread the path of Pomiješaj naš znoj i krv i dah ,
enmity with its obliterating negativities pred ovolikom željom obuzima me strah .
lingering our the mind? Uzmi mi život pretvori me u prah ,
How long will the rat race,racial budi samo moj , tvoja sam sva .
discrimination cum segrigation tear us apart
in hate and endless blood shed? Stegni me jako sačuvaj od svih ,
How long will billions be wasted on arms tvoje ime nek' ukrasi svaki moj stih .
and adminition fighting unnecessary wars Postani dio života mog ,
while hunger and starvation force millions ja biću stanovnik srca tvog .
dead?
For how long will we allow the devil Najljepša stranica u knjizi života ,
champion our modus and afflict humanity moja mladost , moja ljepota .
with deadly vices and deaseses like covid we Poslednja i prva misao moja ,
now dread? zauvijek biću samo tvoja .
If humanity be woven into a unite with
the fibre of love,these dastard propensities
won't be of any need. Rodica & Matei
Show,share,and live love with world wide
spread,heal the world! Dialoguri însuşite
Frankline Navarra
31
Make My Life Worth – Dacă toată lumea te place,
Life has to grow and learn e posibil să fi greşit ceva.
And I write my life's story according of what – Şi aş spune că sunt o pată de culoare într-
i've earn o lume plină de umbre.
32
Yet every pages i keep on changing the – Sunt afară. Şi e frig. Dar muzica îmi
stimulus of my dreams încălzeşte sufletul.
For life isn't easy to live, there will always be – Unii îşi iubesc prietenii, alţii doar ideea de
tough rocky road to walk a avea prieteni. Nu ne facem multe prietenii
pentru că ne e frică. De ce ne e frică nu ştiu.
But as I write my life's story to find its end, I Poate de prietenie. Sau de iubirea pentru
43
did the editing to make my life worth prieteni... sau de pandemia de prieteni...

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
33 Milka Minkova
Am obosit să fiu aici, înconjurată de oameni Милка Минкова
care nu înţeleg. Şi oare ceva mai tare decât
indiferenţa lor? Aş prefera să trăiesc certându- МОЛКОТ ВО ДУША СОКРИЕН
mă zi de zi cu cineva care încearcă să mă facă
să pricep ce greşesc decât să stau alături de Молчам, и тој молк во душа е сокриен,
cineva care nici măcar nu s-ar strădui îmi со таговни зборови покриен
vorbească.
– Voi obosi oare fiind mereu înconjurat de Иде некое време на невреме
oameni care nu înţeleg? Sau care au па тие зборови како залак,
indiferenţă pentru tot ce nu e al lor? O dispută, ги голташ,
chiar ceartă, cu cineva care mă ia totuşi în и срце да ти толчат
seamă e preferabilă unei alăturări de alăturări, остануваат да се премолчат
fie şi virtuale, de cineva care nu s-ar strădui să-
mi vorbească, să-mi transmită un ceva, acolo... Душата ќе тажи,
34 сама себе ќе се лажи
– Atungi când vom да не повреди брата
atinge ce ne dorim cu си
ardoare nu vom fi со болка ќе се блажи
mulţumiţi. În fiecare
din noi e un Meşter Солзи ќе се леат
Manole şi... da, câte o таговните зборови
Ană a lui... сеат
– Având lumina молкот не ќе збори
privirilor, le trimtem а срце тивко ќе
sau le primim, dar nu sunteam oare orbi? мрмори.
35
– Cum ai putea simţi bucuria regăsirii celui Молчи, душо моја,
drag dacă nu l-ai fi pierdut înainte? Cum te-ai не пуштај глас
putea bucura de persoana iubită dacă nu ţi-ar ќе помине ова невреме
fi lipsit măcar o clipă înainte? ќе дојде време на спас.
– Se spune că toate trec cu timpul, şi nu
neapărat pentru că timpul estompează Молкот, молк не ќе биде
amintirile, ci pentru că trecerea lui aduce збор а прошка ќе се бара
oameni şi experienţe noi. Iubirea însă, când брат сестра да си виде
există, aprinsă, nu se stinge, nu se од душа збор ќе се слушне,
înceţoşează... Iubirea se înscăunează pe tronul брат, сестра ќе си гушне.
44
Timpului.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Nicolae Vasile Socrates was very concerned with

politicians' education. He deemed that the goal
of the political class should be to grant the
The systemism people’s happiness, and that this could only be
achieved by politicians educated in the issues
From the Peripatetic School to Globalization of philosophy, by finding and promoting both
the virtues and the virtuous people. When the
(1) Dialogues, otherwise than Plato’s politicians did not evolve in the right direction,
Prologue the people had to be educated to protest in
order to change them for the better, and that’s
how the first democracy in history emerged.
The dialogue, as a philosophical method,
attributed to Plato (427 BC-347 BC), consists As a matter of course, politicians did not
in his discussions, or those of other like the idea of raising the masses’ awareness,
contemporary philosophers, which would hamper their activities, and, as a
with their magister Socrates (c. result, they arrested Socrates,
470 BC 399 BC), but it is based accusing him of instigating the
on what Aristotle (384 BC-322 population to disobedience.
BC), the successor of both of Thus occurred what has been
them, would later call and remembered as the trial of
theorize as being binary logic. Socrates, which for the first
The way of reaching the truth time in history has prompted
through dialogue also has a the difference between justice
name, maieutics, in a sense, the and legality. Following this
opposite of dialectics, which trial, he was sentenced to
designates the path towards death. Socrates, as a great
the truth through contributor to building up the
contradictions, which has its first democracy recorded by
roots in the same age, and has the history, regarded legality as
been developed later, in the of upmost importance for the
modern age, by the German philosopher stability of the society, but he
G.W.F. Hegel (1770-1831). was fully convinced that in his case a great
injustice was done. Being faced with the choice
The primordial forms of studied binaries
between the instability of the society by
were good and evil. The ways and means that
deviation from legality, and the preservation
lead to good have been called virtues, while
of his firm conviction, at the cost of his life, the
those that lead to evil, vices.
greatest philosopher of his time chose the
An axiom that has decisively influenced the second variant.
Socratic criminal law theory, partially valid
Thus, we see the fully persuaded crowd
even in our days, tells that any mentally
oriented towards the search for the good. It is
healthy person acts in the direction of good;
only in this race after the good,
the fact that there is plenty of evil on Earth,
45
unintentionally, some people have impaired

arises from the variousness of good and evil
the way for the good of others, committing
definitions. Here is a first problem arising
also misdoings, people who have turned to
from the binary logic: defining the opposite
God, for their forgiveness, a situation in which
entities.
the Church took full advantage.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
This happened more than two thousand Everyone with his righteousness?
years ago... In the meantime, there have been – More than that, because after him has
many new developments in logic, ethics, etc. emerged one scientist, born in Azerbaijan,
What would Plato's dialogues do now?... Let's schooled in Iran, now an American, who
say, generically, between an ordinary citizen invented the fuzzy logic, which says there is an
and a wise man: infinity of truth values.
The citizen: – Oh, God!... Should I understand that a poor
– Wise man, may I ask you something? people that once run after one "good", now
The wise man: shall run after an infinity of "good" variants?
– Yes Ask me!... – That's exactly what it is! And... as the
He asks the question, receives the answer, world's population is, however, a finite
number, it means that every man can have an
after which, vexed, the citizen reacts:
infinity of "own good" variants.
– Well, well... but to another citizen, before
– Is this not a kind of anarchy of good?
me, when he questioned you about the same
thing, you answered something else! – Yes... but we cannot change the realities,
that's God's job, while we have to find
– Precisely, you're
solutions, and adapt to
right!...
them.
– Well... and the one
– The technology,
before him?
which newly is always
– Also he was right!
ahead of the
– In this case, philosophy, he found
what's the matter? I the solution!... Now,
mean, he's right, and we can shoot with the
I'm right too... If cannon in any
another one comes to direction, other than
you, with the same issue, will you say where the target lays, and the shell orientates
something else?... on its own and finds it. Poor target!...
– He'll be right too! – What do you mean?...
– But... wise man, with due excuses, does it – That the contemporary man must find
not exist just one rightness?" this kind of solutions for his targets, the
– You see, that was in Aristotle's time!... human ones, in infinite number, as I have
Binary logic lasted about two thousand years, already said...
but in the meantime, a Polish (Jan – How?…
Łukasiewicz) found the trivalent logic, which
– By looking for inspiration in life, in the
means with three truths...
technical solutions!...
– And if a fourth citizen appears and asks
– Time ago, it was the other way round!
you the same question, why is he wrong to be
– Precisely, you're right!...
a little late and not to arrive among the first
46
three? – Is this also one of that infinity of "good"

– That's exactly what your fellow citizen, variants?
the Romanian Grigore Moisil, thought of, when – Yeah, I'm glad you started to get some
he introduced the polyvalent logic!... fuzzy logic. Success! […] […]
– You mean, there are a lot of rights?...
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
coperta3 p47 2 authors

Spre iubire ea te mână.
Vasile Lihăt
Muzele te înconjoară,
Pe tărâmul cu povești Fete mândre, educate,
Care-n minte se strecoară
Pe tărâmul cu povești, Și te ... împing la păcate.
Vrei adesea să ajungi,
Când copil tu crezi că ești, Eu adesea vin pe aici,
Când vrei grijile să-alungi. Cheia porții o am în mână
Și primesc copii, bunici,
Stai cu zâne printre flori, Lumea de povești e plină ..
Să asculți povestea lor, Nicu Doftoreanu
Ori cu fluturii să zbori,
Pe deasupra norilor. Le tango sans notes
Să culegi un braț de stele, (Version française

De pe cer făcând buchete, par Cristian Tîrlea)
S-aduni visele din ele
Și-apoi să le dai la fete.
Alors JE CROYAIS.
Aujourd'hui je ne crois plus...
Să-ți iei calu-naripat,
Que si j'essayais...
La brâu sabia fermecată,
Je n'essaye plus.
Și cu platoșă-mbrăcat,
Que j'oublie... J'OUBLIAIS!
Pentru un sărut de fată
Zmei, balauri, căpcăuni,

Alors je savais.
În povești de-i întâlnești
Aujourd'hui je ne sais plus...
Și se luptă cu cei buni,
Que si j'essayais...
Tu pe toți ai să-i zdrobești.
Je n'essaye plus.
Que je croie... JE CROYAIS.
Cu piticii te-ntâlnești,
Spiridușii-ți ies în cale, Alors JE POUVAIS.
Iar copacii spun povești, Aujourd'hui je ne peux plus...
Cu tot felul de animale. Que je fasse semblant...
Que j'essaye, encore...
Urci pe-un curcubeu de vrei Que je te croie, encore...
Ca să treci peste hotare ...
Și în lumea poeziei, Aujourd'hui je ne peux plus...
O să aluneci pe-o culoare. Rien!
47
Rien!
Poezia îți iasă-n cale, Rien!
Peste rime e stăpână
Și cu versurile sale,

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
The magazine appears in Romania

editorial office
Founding President Lenuș Lungu yaer I, no. 3, 2020, September
Director: Lenuș Lungu, Ioan Muntean ISSN 2458-0198
Deputy Director: Paul Rotaru
Technical Editor Ioan Muntean ISSN-L 2458-0198
Covers Ioan Muntean Founded in Constanţa,
Editor-in-Chief: Ion Cuzuioc June 2020
Deputy Editor: Stefano Capasso
Editorial Secretary: Anna Maria Sprzęczka Revista de scrieri şi opinii literare
Taifas Literar poate fi citită online pe
site-urile Cronopedia
Editors: Vasile Vulpaşu, Anna Maria Sprzęczka, Pietro Napoli,
(lenusa.ning.com)
Myriam Ghezaïl Ben Brahim, Zoran Radosavljevic, Suzana Sojtari or: Taifas Literay Magazine
Iwan Dartha, Auwal Ahmed Ibrahim, Destiny M O Chijioke, Nikola
Orbach Özgenç
Email:
Responsibility for the content of texts published in the journal worldliterarymagazine@gmail.com
Taifas Literary Magazine belongs directly to the authors who sign

Orders for the purchase of the
them, in the name of freedom of expression.
magazine can be made on the
Reproduction - in whole or in part - of the journal and its electronic distribution are Cronopedia website and on the
authorized for the private use of the reader and for non-commercial purposes. email address above.
Authors in summary:
ADRIAN SCRIMINŢ 24, ALMA BULJUBAŠIĆ 9, ANNA SARACCHI 17, BAGAWATH BHANDARI 12,
BHAGIRATH CHOUDHARY 2, BOZENA HELENA MAZUR-NOWAK 13, DESTINY M. O. CHIJIOKE 41,
DR. AUSTIN A. JOSEPH 43, ELIZA SEGIET 18, FLORIN DEDIU SUCEVEANU 16,
FRANKLINE NAVARRA 43, GABRIELA MIMI BOROIANU 6, GIANFRANCO AURILIO 11,
GIOVANBATTISTA FETTA 13, GORDANA SARIC 8, HARINDER CHEEMA 23, ION CUZUIOC 7,
ISHAK YUSUF OYETUNJI 2, IWAN DARTHA 14, JAN ADAM BORZĘCKI 30, LABUD N. LONČAR 12,
LENUŞ LUNGU 35, MILKA MINKOVA МИЛКА МИНКОВА 44, MYRIAM GHEZAÏL BEN BRAHIM 22,
MYRIAM GHEZAÏL BEN BRAHIM 8, NICOLAE VASILE 45, NICU DOFTOREANU 47,
NICULAE STĂNESCU 39, NINAGIÒ 11, PAUL ROTARU 3, PAULA CRISTINA CONCEIÇÃO 14,
PAULA CRISTINA CONCEIÇÃO 17, PRAMOND GANGADHARAN 10, RABIJA HAMIDOVIĆ 15,
REDACTOR 36, RENATA SENDROWICZ 19, RODICA & MATEI 43, RUKI KOČAN 9,
TANU VERMANI KAPOOR 10, VASILE LIHĂT 47, VILDANA STANIŠIĆ 43, VINOD NARAYANAN 21,
VINOD NARAYANAN 21, ZORAN RADOSAVLJEVIC 41
48

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine No. 3, September, 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Taifas Literary Magazine No. 3, September, 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 authors ... p.

general theme illustration: Ships and Maritime Surreal Paintings

Ishak Yusuf Oyetunji

The scourge of racism Ready to race and blow

Drop your racism It shall sleet cat and dog

The poem is dedicated to the memory of last known victim

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

remarcat bagajul de arhaisme românești din

Tot pe fond cultural, tradițional, iată, numeroase argumente și contraargumente.

Mioriţa (în aromână)

year I, no. 3, 2020, September

Gabriela Mimi Boroianu Du könntest sein...

Erinnerst du dich? Du könntest das Wasser sein

eine Straße auf die wir beide

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

Gordana Saric Myriam Ghezaïl Ben Brahim

Svijet gdje se ljubav slavi ***

Cet ailleurs, à nous de le créer,de l'imaginer

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

Ruki Kočan Alma Buljubašić

U ime svjetlosti Ostvari mi snove

U ime života, budimo ljudi.

Tanu Vermani Kapoor Pramond Gangadharan

Compassion 2. Life without Words

Does it take penny.... (Sharing an earlier poem)

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

Gianfranco Aurilio I could spend hours

year I, no. 3, 2020, September

Giovanbattista Fetta Ora che vi ho rivelato

Io non vivo solo

year I, no. 3, 2020, September

Iwan Dartha mossy rocks

The real mind power secrets Viver as emoções

Mas o descobrir se fará...

Zvao si me, ružo moja

Guše me mrtvi zidovi, otvaram prozore, udišem miris lipe.

Ptice odnesoše tvoje stope u tuđinu, nema te više u našem gnijezdu,

Prstima brišem rosu sa tvoje prašnjave slike.

Tražim tvoj osmjeh u zidovima kuće.

Kiša je oprala tvoje stope, nema te na kapiji da se pojaviš.

Znaš li da sve je isto kao prije?

Ko će da mi plete sijede kose u pletenice?

year I, no. 3, 2020, September

Florin Dediu Suceveanu Că s-a născut e singura ei vină,

O inimă cu îngerași de pază, Zvîcnește numai resemnarea, care

Și, ca în alchimia blestemată, Nicio privire-n piept nu te izbește

Promisiune... rău cu Crescută-n pat și

E ca citirea cu întîrziere Promiți unui copil bolnav și crede,

Cînd pacientul își dizolvă chipul Speranțe, trepte, a urcat firavă,

De nouă ani trecuți și jumătate Ca în sicriu e nemișcată-n pat,

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

Anna Saracchi nuova di zecca

insegna che scorrono le ore, Do bem vivido...

Eliza Segiet look as if they are waiting

Through the shut curtains

TAIFAS LITERARY MAGAZINE

,,Sandomierz – Ucho Igielne –

[Sandomierz – Needle’s Eye – Flashback [Sunsets]

Całował mnie mój obecny małżonek,

year I, no. 3, 2020, September

Tupot dżdżownic za oknem

Opowiem Wam o kosaćcach,

Kosaćce (Irysy) [Orrises (Irises)]