Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
popescuanastasia16@yahoo.com
NOTIȚE ADMITERE
MEDICINĂ
după Corint
2020
Vol. V
SISTEMUL EXCRETOR,
METABOLISMUL,
SISTEMUL REPRODUCĂTOR
HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN
Cum învăț?
Cum învăț?
YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț
Salut!!!
Acesta este al V-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după manualul de Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen
Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!
2
Cum învăț?
Cuprins
Pagina
I. SISTEMUL EXCRETOR 4
A. Rinichii 4
B. Ureterele 18
C. Vezica urinară 18
D. Uretra 21
E. Compoziția chimică a urinei 21
F. Noțiuni elementare de igienă și patologie 22
II. METABOLISMUL 23
A. Metabolismul intermediar 24
1. Metabolismul intermediar al glucidelor 25
2. Metabolismul intermediar al lipidelor 36
3. Metabolismul intermediar al proteinelor 39
B. Metabolismul energetic 46
C. Rolul și valoarea energetică a nutrimentelor 51
D. Vitaminele 55
III. SISTEMUL REPRODUCĂTOR 56
A. Aparatul genital feminin 56
B. Aparatul genital masculin 76
C. Sănătatea reproducerii 87
D. Noțiuni elementare de igienă și patologie 93
IV. HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN 95
Bibliografie 97
3
Cum învăț?
I. SISTEMUL EXCRETOR
A. Rinichii
-sunt 2 organe pereche și sunt așezați în cavitatea abdominală, de o parte și de alta a
coloanei vertebrale, în regiunea lombară
5
Cum învăț?
2. Nefronii
-sunt unitatea anatomică și funcțională a rinichiului
-cei 2 rinichi conțin împreunã circa 2 milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt să
producă urină
6
Cum învăț?
Corpusculul renal
-se află în zona corticală a rinichiului
-este format din glomerul renal (ghem de capilare) și din capsula Bowman care acoperă
glomerulul renal
-la corpusculul renal vine o arterioală aferentă (aceasta provine din ramurile arterei
renale), această arteriolă aferentă pătrunde în capsula Bowman unde se ramifică și se transformă
în capilarele glomerulului renal, mai departe capilarele se vor uni și vor forma arteriola
eferentă, care iese din capsula Bowman, prin același loc prin care arteriola aferentă a intrat în
capsulă
-capsula Bowman, acoperă glomerulul renal și este formată din 2 foițe:
foița internă (viscerală) care se lipește de capilarele glomerulului renal
foița externă (parietală) care se continuă cu tubul urinifer (tubul contort proximal)
-între cele 2 foițe ale capsulei se află un spațiu
-în jurul întregului sistem tubular al rinichiului există o rețea bogatã de capilare, numitã
rețea capilară peritubulară
-această rețea provine din arteriolele eferente și primește din arteriolele eferente sângele
care a trecut deja prin glomerul (arteriola eferentă se continuă cu rețeaua capilară peritubulară)
-cea mai mare parte a rețelei de capilare peritubulare se găsește în zona corticală
(cortexul renal), de-a lungul tubilor proximali, al tubilor distali și al tubilor colectori corticali
(din zona corticală)
Debitul sangvin renal este de aproximativ 1200 ml/min (420 ml/100 g țesut/min). În
condiții bazale (normale, obișnuite), debitul sangvin renal reprezintã 20 % din debitul cardiac
de repaus (într-un minut, 20% din sânge trece prin rinichi).
8
Cum învăț?
b. Tipuri de nefroni
-clasificarea nefronilor se face după poziția glomerulului în rinichi și lungimea ansei Henle
-există nefroni corticali și nefroni juxtamedulari
-nefroni corticali - 85% - au glomerulul situat în zona corticală renală
-au ansa Henle scurtă care ajunge doar în stratul extern al zonei
medulare renale
-nefroni juxtamedulari – 15% - au glomerulul situat la joncțiunea(unirea) dintre zona
corticală și cea medularã
-au anse Henle lungi, care coboară adânc în zona medulară,
ATENȚIE!!!
De multe ori, în cărți, când se
uneori ajungând la nivelul papilelor renale
vorbește de glomerulul renal, este -sunt extrem de importanți în mecanismul contracurent,
vorba, de fapt de corpusculul renal.
prin care rinichiul produce urina concentrată
Știm că un corpuscul renal este
format din capsula Bowman și
glomerul renal. De multe ori în cărți
însă, corpusculul renal este denumit
simplu, glomerul renal.
3. Funcțiile rinichilor
10
Cum învăț?
11
Cum învăț?
Transportul pasiv
-se face conform unor legi fizice, ale difuziunii (conform gradientului chimic, electric sau
electrochimic, adică de la mult la puțin, de la mare la mic) și osmozei, precum și a diferențelor
de presiuni hidrostatice
-acest transport nu necesită energie și nu este limitat de o capacitate maximă de transport a
nefronului (se transportă cât este nevoie, până la egalarea concentrațiilor)
-prin acest mecanism se reabsoarbe :
apa - în gradient osmotic
ureea - în gradient chimic
o parte din Na+ (sodiu) și Cl- (clor) - în gradient electric și electrochimic
Reabsorbția apei
-toate segmentele tubilor uriniferi ai nefronului pot reabsorbi apă, dar în proporții diferite
-în tubul contort proximal se reabsoarbe 80 % din apa filtrată(cel mai mult), este o
reabsorbție obligatorie (nu ține cont de starea de hidratare a organismului), apa fiind atrasă
osmotic din tub în interstițiu și apoi în sânge, ca urmare a reabsorbției sărurilor, glucozei și a
altor compuși utili,
13
Cum învăț?
-în tubul contort distal, dar, mai ales, în tubul colector, se reabsoarbe 15 % din apa
filtrată, fiind o reabsorbție facultativă sub influența ADH (hormon antidiuretic), care
reabsoarbe apa în funcție de nevoile organismului, în funcție de starea de hidratare, reabsorbția
facultativă permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului
Transportul activ
-este selectiv(doar pentru unele substanțe) și se datorează travaliului metabolic al
nefrocitului (se datorează efortului nefrocitului, deoarece el consumă energie)
-se face prin intermediul pompelor metabolice și cu consum de energie și oxigen
(consum de ATP) și împotriva gradientelor de concentrație sau electrice
-forța pompelor metabolice este limitată de capacitatea lor maximă de a transporta o
substanță pe unitatea de timp (Tmax), deci într-o anumită perioadă de timp, există un transport
maxim pentru o anumită substanță
14
Cum învăț?
-celula consumă energie numai pentru reabsorbția substanțelor utile, lăsând cataboliții în
urină (substanțe rezultate în urma catabolismului și care trebuie eliminate deoarece nu sunt
folositoare)
-prin transport activ se reabsorb :
glucoza
aminoacizii
unele vitamine
polipeptidele
majoritatea sărurilor minerale: Na+(sodiu), K+(potasiu), Cl-(clor),
HCO3(bicarbonat) fosfați, sulfați, urați etc.
15
Cum învăț?
Secreția de H+ (hidrogen)
-mecanismul este de transport activ
-sediul principal este tubul contort proximal
-secretând ionii de hidrogen, rinichiul participă la reglarea echilibrului acido-bazic
-secreția de protoni (de hidrogen) poate avea loc și în restul nefronului, astfel, la nivelul
tubului contort distal există mecanisme de transport prin schimb ionic, care reabsorb Na+(sodiu)
și secretă K+ (potasiu) sau H+ (hidrogen) în funcție de pH-ul mediului intern, acest mecanism
este activat de aldosteron
-secreția de H+ îi dă urinei un pH acid
Secreția de K+ (potasiu)
-mecanismul este de transport activ (schimb ionic) și pasiv
-sediul principal este tubul contort distal
-prin secreție de potasiu, rinichiul asigură menținerea normală a potasemiei (cantitatea
de potasiu din sânge)
16
Cum învăț?
17
Fig.7 Reabsorbția și secreția tubulară
Cum învăț?
În urma proceselor de reabsorbție și secreție care au loc de-a lungul tubilor uriniferi, se
formează urina finală, care urmează să fie eliminată. Prin tubii colectori, urina finală ajunge la
papilele renale. De la papile, trece în calicele mici, apoi în calicele mari și în final în
bazinet/pelvisul renal. De la pelvis, trece în uretere, apoi în vezica urinară și în final în uretră,
de unde este apoi eliminată.
B. Ureterele
-sunt mici tuburi cu musculatură netedă care încep de la pelvisul fiecărui rinichi și
coboară până la vezica urinară
-pe măsură ce urina se colectează în pelvisul renal/bazinet, presiunea din pelvis crește și
inițiază o contracție peristaltică, aceasta răspândindu-se de-a lungul ureterului până la vezica
urinară
-stimularea parasimpatică poate crește, iar stimularea simpatică poate scădea frecvența
undelor peristaltice, afectând și intensitatea contracției
-în porțiunea inferioară, ureterul pătrunde oblic în vezica urinară și trece câțiva
centimetri sub epiteliul vezical (peretele intern al vezicii, cel care vine în contact cu urina),
astfel că presiunea intravezicală (din vezică) comprimă ureterul în timpul urinării, prevenind
refluxul urinei înapoi în ureter în timpul micțiunii (urinării), când presiunea din vezica urinară
crește foarte mult
C. Vezica uriară
-este o cavitate cu pereți alcătuiți din musculatură netedă
-este formată din 2 părți:
18
Cum învăț?
corpul vezicii urinare - este cea mai mare parte a vezicii, în care se acumulează
urina
colul vezicii urinare (trigonul) - este o prelungire sub formă de pâlnie a corpului,
continuându-se în jos cu uretra
-mușchiul vezicii urinare se numește detrusor vezical și este un mușchi neted
-mușchiul colului vezical este un mușchi neted și des, este denumit sfincter vezical
intern care NU poate fi controlat voluntar de noi
-tonusul natural al mușchiului colului vezical oprește, în mod normal, pătrunderea urinei
la nivelul colului vezical și al uretrei, împiedicând astfel golirea vezicii, înainte ca presiunea să
atingă pragul critic (mușchiul colului vezical este contractat și astfel urina nu pătrunde în col și
uretră înainte ca presiunea din vezică să fie suficient de mare )
-vezica urinară prezintă și un sfincter vezical extern care este alcătuit din mușchi striat,
și poate fi controlat voluntar de noi
-sfincterul extern este controlat de către sistemul nervos și poate preveni micțiunea, chiar și
atunci când controlul involuntar tinde sã o inițieze (dacă nu este locul și momentul potrivit
pentru a urina, sfincterul vezical extern poate preveni urinarea, deoarece noi putem să controlăm
acest sfincter ; este exact același lucru ca la sfincterul anal extern care poate preveni defecația)
1.Micțiunea (Urinarea)
-este procesul de golire a vezicii urinare atunci când este plină
-vezica urinară se umple progresiv, până ce tensiunea intraparietală (presiunea din vezică)
atinge o anumitã valoare prag, moment în care se declanșează un reflex nervos, numit reflex
„de micțiune“, care fie determină micțiunea, fie, dacă nu este posibil, produce dorința
conștientã de a urina
-când în vezică s-au adunat 30–50 ml de urină, presiunea crește la 5–10 cm apă
-acumularea în vezica urinară a 200–300 ml de urină determină o creștere de numai câțiva
centimetri apă a presiunii intravezicale; acest nivel aproape constant al presiunii este rezultatul
tonusului intrinsec al peretelui vezical
-dacă volumul de urină depășește 300–400ml, presiunea crește foarte mult și rapid
-reflexul de micțiune odată inițiat, se autoamplifică
-contracția inițială a vezicii crește descărcarea de impulsuri de la receptorii vezicali, ceea
ce va duce la accentuarea contracției reflexe, acest ciclu repetându-se pânã când mușchiul
vezicii urinare ajunge la o contracție puternică
-dacă reflexul de micțiune declanșat nu reușește să goleascã complet vezica urinarã,
elementele nervoase ale acestui reflex rămân inhibate timp de câteva minute sau uneori o oră
sau chiar mai mult, înainte ca un alt reflex să fie inițiat și să declanșeze micțiunea ; dacă nu se
declanșează un alt reflex, micțiunea nu se va produce atât timp cât umplerea vezicii urinare nu
este suficientă pentru a declanșa un reflex mai puternic
-reflexul de micțiune este un reflex controlat în întregime de măduva spinării, dar
poate fi stimulat sau inhibat de centrii nervoși superiori din trunchiul cerebral și din
cortexul cerebral
20
Cum învăț?
D. Uretra
-este un tub muscular, care pornește de la colul vezicii urinare și se deschide la exteriorul
corpului prin orificiul uretral extern, pe unde urina este eliminată
21
Cum învăț?
1.Cistita
În mod normal, tractul urinar este steril și rezistent la colonizarea bacteriană. Prezența
bacteriilor la nivelul vezicii urinare determină fenomene inflamatorii la nivelul peretelui
vezical, cu răsunet clinic(simptome) diferit la femeie față de bărbat. O bună hidratare poate
micșora riscul unei asemenea suferințe.
2.Nefrita și glomerulonefrita
Clasic, sindromul nefritic poate include hematurie (sânge în urină), hipertensiune,
insuficiență renală(rinicii nu mai funcționează bine) și edeme (umflături). Nu este obligatorie
prezența tuturor acestor manifestări la același pacient. Sindromul poate fi acut sau
pasager/trecător (ex. glomerulonefrita infecțioasă), fulminant (violent/exploziv), cu instalarea
rapidă a insuficienței renale, sau insidios(care apare în timp/ trece neobservat o perioadă).
Manifestările clinice pot varia foarte mult pe parcursul evoluției bolii.
3.Insuficiența renală
De regulă este stadiul evolutiv final pentru numeroase boli renale sau cu atingere renală;
insuficiența renală pote fi acută sau cronică. În insuficiența renală acută, rinichii încetează să
mai funcționeze, complet sau aproape complet; există însă posibilitatea recuperării aproape
complete a funcției renale. În insuficiența renală cronică, pierderea funcționalității renale se
instalează progresiv și este ireversibilă. Tratamentul insuficienței renale se poate realiza prin
dializă (rinichi artificial). Principiul în baza căruia funcționează dializa este următorul: sângele
este pompat într-un circuit exterior oganismului. În timpul pasajului prin acest circuit el este
„curățat” de produșii de metabolism care trebuie eliminați din organism, ajungând înapoi în
corpul pacientului, „curat”.
22
Cum învăț?
II. METABOLISMUL
-reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză (producere) ori de
degradare(distrugere), cu consum sau cu producere de energie, care au loc in organismele vii
-aceste reacții au drept rezultat menținerea vieții și adaptarea organismelor la condițiile
mediului înconjurător, cu care se realizează un schimb permanent de substanțe și energie
-în funcție de sensul biologic al acestor reacții biochimice, procesele metabolice pot fi de
tip catabolic sau anabolic, potențându-se sau inhibându-se reciproc
-procesele de tip catabolic (catebolismul):
au ca rezultat producerea de energie
sunt reprezentate de reacții chimice, în cadrul cărora are loc descompunerea
substanțelor macromoleculare care provin din alimente (substanțe exogene – care
provin din afara organismului) sau din structurile celulare ale orgnismului
(substanțe endogene – care provin din organism), până la constituenți
simpli(molecule mici ex. descompunerea proteinelor în aminoacizi)
o parte (55%) din energia rezultată prin procesele catabolice de la nivel celular(din
celulă) se pierde sub formă de căldură
restul de energie se depozitează în compuși, care, datorită cantității mari de energie
pe care o pot înmagazina, poartă denumirea de compuși macroergici, ca de
exemplu, acidul adenozintrifosforic (ATP)
-procesele de tip anabolic (anabolismul):
au ca rezultat producerea de substanțe cu consum de energie
constau din totalitatea reacțiilor biochimice care, prin utilizarea moleculelor
absorbite la nivelul tubului digestiv sau rezultate din procesele catabolice şi cu
consum energetic, refac macromoleculele uzate (sintetizează substanțe) din
structurile celulare, asigurând creşterea, dezvoltarea organismului și realizarea
funcțiilor sale
23
Cum învăț?
-în diferite perioade ale vieții, intensitatea cu care se desfășoară unul ori celălalt dintre
procesele metabolice variază:
anabolismul - predomină la vârstele tinere, atunci când are loc diviziunea
accelerată a celulelor și diferențierea lor și în cursul perioadelor de convalescență
catabolismul – predomină în cursul eforturilor mari, ori la bătrânețe
-pentru facilitarea studiului proceselor metabolice, acestea vor fi prezentate atât analitic
(metabolismul intermediar), cât și prin prisma aspectelor energetice care le caracterizează
(metabolismul energetic)
24
Cum învăț?
ȚINE MINTE!!!!
Reacțiile care se termină cu –geneză, sunt reacții de anabolism, unde se produce o substanță.
Orice reacție în care se produce o substanță, este un proces de anabolism.
Reacțiile care se termină cu –liză, sunt reacții de catabolism, unde se descompune o substanță.
Orice reacție în care se descompune o substanță, este un proces de catabolism.
25
Cum învăț?
a. Glicogenogeneza
-este procesul de formare a glicogenului din glucoză
-glicogenul este un polimer al glucozei cu moleculă foarte mare (glicogenul este o
moleculă foarte mare, formată din multe molecule mai mici de glucoză)
-glicogenogeneza are loc la nivelul diferitelor celule din organism, dar mai în ales ficat și
mușchi
26
Cum învăț?
b. Glicogenoliza
-este procesul de descompunere a glicogenului în glucoză
-glicogenul este o formă de depozit a glucozei, care poate fi mobilizată cu ușurință, la
nevoie, printr-o serie de reacții de depolimerizare, acest proces poartă denumirea de
glicogenoliză (glicogenul se poate descompune foarte ușor în glucoză atunci când organismul
are nevoie de glucoză)
-este activat de către adrenalină și glucagon
c. Glicoliza
-este procesul de descompunere a glucozei în 2 molecule de acid piruvic
-pentru a se obține energie din glucoză, aceasta poate fi descompusă în 2 moduri:
în prezența oxigenului – oxidarea completă a glucozei („glicoliza aerobă”)
în absența oxigenului – glicoliza anaerobă
ATENȚIE!!!
Glicoliza este strict procesul de formare a acidului piruvic, proces anaerob cu formarea a 2
molecule de ATP.
În unele cărți prin glicoliză aerobă se înțelege întreg procesul de descompunere a glucozei
(oxidarea completă) cu formarea celor 38 de molecule de ATP. Nu este foarte corect
deoarece glicoliza este pană la formarea acidului piruvic.
În alte cărți prin glicoliză aerobă se înțelege strict etapa din oxidarea completă care necesită
oxigen: formarea acetil coenzima A, ciclul Krebs și fosforilarea oxidativă. În urma acestei
etape rezultând 36 molecule de ATP. De asemenea nici această denumire nu este foarte
corectă deoarece glicoliza este strict formarea acidului piruvic.
Cel mai corect termen este de oxidare completă a glucozei.
Este bine totuși să aveți în vedere aceste denumiri în cazul în care vă întâlniți cu ele.
30
Cum învăț?
Glicoliza anaerobă
-reprezintă descompunerea glucozei cu eliberarea de energie în absența oxigenului
-când oxigenul este fie indisponibil, fie insuficient, o cantitate mică de energie poate fi
eliberată de către celule prin glicoliză, pentru că reacțiile de obținere a acidului piruvic nu
necesitã oxigen
-acest proces, are un randament extrem de mic de 3 % (se formează foarte puțină energie),
dar este salvator pentru viață celulei pentru cele câteva minute în care oxigenul este indisponibil
-etape :
glicoliza – o moleculă de glucoză este transformată în 2 molecule de acid piruvic;
procesul de transformare a glucozei în 2 molecule de acid piruvic, are loc în 10
trepte de reacții chimice succesive , fiecare treaptă este catalizată de o enzimă
proteică specifică (deci glucoza trece prin 10 reacții chimice pentru a se transforma
în acid piruvic), glicoliza are loc în citoplasma celulei și în absența oxigenului
(deci anaerob), în urma acestor reacții se formează 2 molecule de ATP
transformarea acidului piruvic în acid lactic – deoarece nu există oxigen, cantități
mari de acid piruvic sunt transformate în acid lactic, acidul lactic difuzează (iese) în
afara celulelor, permițând obținerea în continuare de acid piruvic prin glicoliză, când
oxigenul devine din nou disponibil, acidul lactic se transformã din nou în acid
piruvic, care, eventual, va fi oxidat, pentru a asigura o cantitate suplimentară de
energie
-în glicoliza anaerobă se obțin numai 2 molecule de ATP rezultate din transformarea
glucozei în acid piruvic, transformarea acidului piruvic în acid lactic NU produce ATP
-glicoliza anaerobă reprezintă procesul de descompunere a glucozei cu formarea de
acid lactic și 2 molecule de ATP
31
Cum învăț?
O altă modalitate de eliberare de energie din glucoză față de cele discutate, este printr-o
cale alternativă și anume pe calea pentozo-fosfaților
d. Glucogeneza
-reprezintă procesul de formare a glucozei din alți produși glucidici (din alte glucide)
32
Cum învăț?
e. Gluconeogeneza
-rerzintă formarea de glucoză din produși non-glucidici (ex. aminoacizi, acizi grași etc)
-are loc atunci când glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoză ori a
utilizării ei excesive, astfel are loc transformarea acizilor grași (proveniți din
scindarea/descompunerea lipidelor) sau a aminoacizilor (proveniți din
catabolizarea/descompunerea proteinelor) în glucoză
f. Lipogeneza
-reprezintă procesul de transformare a glucozei în exces în trigliceride (lipide)
-în situația în care cantitatea de glucoză este crescută peste posibilitățile celulei de a o
utiliza, are loc transformarea glucozei în trigliceride(lipide) și depunerea acestora sub formă de
lipide de rezervă în țesutul adipos (grăsime)
-glucoza ajunsă în organism este utilizată prima dată pentru obținerea de energie (în
glicoliză) și în alte procese metabolice; apoi glucoza care mai rămâne este depozitată sub formă
de glicogen(prin glicogenogeneză) iar dacă după ce s-a atins maximul posibilităților de
transformare a glucozei în glicogen, încă mai există glucoză, ea va fi depozitată sub formă de
trigliceride(lipide) prin procesul de lipogeneză
-acest lucru explică de ce scăderea consumului energetic (sedentarismul), ori aportul
excesiv de glucide atrag creșterea cantității de țesut adipos (îngrășarea)
-deoarce efortul fizic consumă energie, iar energia este produsă prin glicoliză, în efortul
fizic se va consuma mai multă glucoză și atunci ea nu ajunge să mai fie depozitată sub formă de
trigliceride (lipide în țesutul adipos)
33
Cum învăț?
34
Cum învăț?
Rolul energetic
-produc energie - este un rol primordial, cel mai important
-în urma degradării complete a unui gram de glucoză, în cursul procesului de glicoliză și
oxidare, se obțin 4,1 kcal
35
Cum învăț?
-avantajul utilizării glucidelor ca sursă energetică constă în faptul că ele sunt rapid
degradate, fără obținerea unor produși reziduali, până la CO2 și H2O
-glicogenul, depozitat în special în ficat și mușchi, constituie o rezervă energetică
(aproximativ 3000 kcal) mobilizabilă prioritar în condiții de solicitare de relativ scurtă durată
(efort fizic moderat, expunerea organismului la frig), deci după utilizarea glucozei în glicoliză
pentru energie, se trece la obținerea glucozei din glicogen pentru energie, deoarece este un
proces relativ simplu ; după ce rezervele de glicogen au fost epuizate, se trece la obținerea de
energie din trigliceride (lipide)
Rolul plastic
-anumite structuri glucidice intră în alcătuirea unor țesuturi ori a membranelor celulare
Rolul funcțional
-realizează unele funcții
-pentozele (riboza și dezoxiriboza) intră în alcătuirea acizilor nucleici(ex. AND) sau a
unor enzime
Pentoze – glucide (monozaharide)
cu 5 atomi de carbon
36
Cum învăț?
-chilomicronii formați în enterocite, ajunși apoi prin vasele chilifere în limfă și trecuți
odată cu aceasta în sânge, sunt scindați/descompuși sub influența unei enzime
(lipoproteinlipaza) în proteine, acizi grași, glicerol, fosfolipide, colesterol, toate aceste
molecule sunt utilizabile la nivel tisular(în țesuturi)
-cea mai mare parte a acizilor grași pătrund în toate celulele (cu excepția celulelor
nervoase - neuroni)
-o mică cantitate de acizi grași rămân în plasmă sub formă de acizi grași liberi
-o parte din acizii grași liberi vor pătrunde și ei în celule, aflându-se într-un permanent
echilibru dinamic cu acizii grași din celule
-în celule, acizii grași pot trece printr-o secvență de reacții chimice de beta-oxidare cu
eliberare de energie, ori pot fi utilizați pentru resinteza diferiților compuși lipidici
37
Cum învăț?
Rol plastic
-lipidele intră în constituția tuturor sistemelor de citomembrane, adică lipidele intră în
alcătuirea membranelor celulare (ex. fosfolipide, lecitina)
-cantități importante de lipide se găsesc depozitate în jurul organelor :
grăsimea din loja perirenală (din jurul rinichilor)
grăsimea din orbită (din jurul globilor oculari)
alte locuri
-acestă grăsime asigură protecția mecanică a acestor organe (ex. amortizează un
traumatism )
-subcutanat (sub piele) se află de asemenea un strat de grăsime cu rol termoizolator
(menține căldura corpului)
Rol funcțional
-îndeplinesc unele funcții
-unele dintre lipidie reprezintă precursori ai unor hormoni; astfel, colesterolul reprezintă
precursorul hormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi, cât și al hormonilor sexuali (din
colesterol se sintetizează acești hormoni)
-unele fosfolipide intervin în prima fază a procesului de coagulare
39
Cum învăț?
Dezaminarea
-reprezintă pierderea, de către aminoacid, a grupării amino (-NH2) formându-se astfel un
cetoacid şi amoniac (NH3), deci dezaminarea este reacția prin care aminoacidul se
transformăîn cetoacid și amonaic
-amoniacul (NH3) provine din gruparea amino (-NH2) pe care o pierde aminoacidul, deci
gruparea amino după ce se deprinde de aminoacid, se transformă în amoniac ; ceea ce mai
rămânde din aminoacid după ce s-a desprins gruparea amino, este cetoacidul
-amoniacul este o substanță toxică, cea mai mare parte a amoniacului este transformat
rapid în uree, care nu este toxică și care, într-o anumită măsură va fi eliminată prin urină ; o altă
parte din amoniac se elimină tot prin urină sub formă de clorură de amoniu
40
Cum învăț?
-cetoacizii rezultați din dezaminare, pot urma una dintre următoarele căi:
degradare până la acetil-coenzima A şi intrarea în ciclul Krebs de unde vor fi apoi
descompuși până la obținerea de energie, apă și dioxid de carbon
transformare în glucoză prin gluconeogeneză în ficat
participarea la lipogeneză
transformare în alți aminoacizi prin transaminare
41
Cum învăț?
Decarboxilarea
-reprezintă pierderea de către aminoacid a grupării carboxil (-COOH) formându-se astfel
amine biogene (serotonina, histamina şi tiamina)
Transaminarea
-reprezintă sinteza unor aminoacizi din alţi aminoacizi sub acţiunea unor enzime
specifice numite transferaze
-gruparea amino (NH2) desprinsă de pe un aminoacid, se leagă de un cetoacid și împreună
formează un alt aminoacid
Sinteza proteică
-mai mulți aminoacizi se leagă între ei pentru a forma proteine
42
Cum învăț?
43
Cum învăț?
Rol funcțional
-îndeplinesc funcții
-majoritatea substanțelor active (cu rol în organism) din organism sunt proteine – ex.
enzimele, unii hormoni etc.
-proteinele joacă și rol de transportor al diferitelor substanțe prin sânge, lichide
interstițiale, ori prin membranele celulare (unele substanțe se leagă de proteinele din sânge
pentru a fi transportate, tot funcție de transport au și proteinele cu rol de pompe din membrana
celulară)
Rol energetic
-produc energie
-degradarea proteinelor în vederea acoperirii consumului energetic(pentru obținerea de
energie) se face în cazuri extreme, când depozitele de glicogen și lipide sunt epuizate
-prin arderea a 1g de proteine se obțin 4,1 kcal
Toate aceste transformări ale glucidelor, lipidelor și proteinelor se află în echilibru, ele se
pot transforma unele în altele : glucidele se pot transforma în lipide, aminoacizii se pot
transforma în glucide etc. Excepție fac aminoacizii.
44
Cum învăț?
Fig.10 Echilibrul de la
nivelul metabolismului
ANABOLISM CATABOLISM
Insulina realizează anabolism pentru toate cele 3 Glucagonul, glucocorticoizii și adrenalina
categorii (glucide, lipide și proteine). acționează pe toate cele 3 categorii de substanțe
Insulina realizează: (glucide, lipide și proteine), realizând:
glicogenogeneza (transformarea glucozei în hiperglicemie prin glicogenoliză(glucagon,
glicogen) adrenalina) sau gluconeogeneză(glucagon,
lipogeneza (transformarea acizilor grași în glucocoricoizii)
lipide) lipoliză (transformarea
sinteza proteică(transformarea trigliceridelor,lipidelor în acizi grași și
aminoacizilor în proteine) glicerol)
STH are efect anabolizant doar pe proteine proteoliză (transformarea proteinelor în
stimulând sinteza proteică (transformarea aminoacizi)
aminoacizilor în proteine). STH are efect catabolic doar pe glucide și lipide
Tiroxina are efect anabolizant pe proteine dar realizând glicogenoliză și lipoliză.
numai la pubertate și atunci când sunt în cantitate Tiroxina are efect catabolic pe glucide și lipide
mică la adult, realizând sinteza proteică(pentru realizând glicogenoliză și lipoliză. Pe proteine
45
creșterea organismului). realizează proteoliză când tiroxina este în cantitate
mare.
Cum învăț?
B. Metabolismul energetic
-metabolismul energetic reprezintă schimburile energetice dintre organism și mediu și
totalitatea transformărilor care au loc în metabolismul intermediar ținând cont de cantitatea
totală de energie care ia naștere în cursul metabolismului intermediar și cantitatea de energie
utilizată de organism (pe scurt reprezintă ceea ce se întâmplă cu energia în organism)
-o parte din energia produsă prin procesele de catabolism este înmagazinată sub
formă de ATP(se sintetizează/produce ATP) și o altă parte se pierde sub formă de căldură
-energia utilizată de celule pentru anabolism și alte procese, provine din
hidroliza/descompunerea ATP
-energia este utilizată de organism pentru :
menținerea proceselor vitale
realizarea unor reacții cu caracter adaptativ ale principalelor sisteme funcționale ale
organismului (procese de adaptare ale organismului la mediul înconjurător)
-glucidele, lipidele și proteinele pot fi utilizate de către celule pentru obținerea ATP, iar
acesta poate fi folosit ca sursă energetică pentru alte funcții celulare
-ATP = acid adenozintrifosforic, este un compus macroergic care înmagazinează
energie; ATP conține în structura lui 3 grupări fosfat (PO4), între aceste 3 grupări există 2
legături fosfat macroergice, aceste legături sunt cele care înmagazinează energia
-prin hidroliza ATP se înțelege descompunerea ATP, adică una din grupările fosfat se va
dezlega de ATP și astfel se eliberează energie din legătura care se desface, pierzând o grupare
fosfat, ATP se va transforma în ADP (acid adenozindifosforic)
46
Cum învăț?
47
Cum învăț?
transferatã rapid ATP-ului și, de la acesta la diferitele sisteme funcționale celulare (care
realizează funcțiile celulei)
-interrelațiile biochimice ale fosfocreatinei și acizilor adenozinmono-, di- și trifosforic
(AMP, ADP, ATP) sunt realizate cu ajutorul unor enzime : creatinkinază, adenilatkinază
-fosfocreatina îi poate da fosfatul său unui ADP, rezultând astfel ATP și creatină(ceaa ce a
rămas din fosfocreatină)
-2 ADP se pot lega, astfel o grupare posfat de la un ADP, se va lega de celălalt ADP și va
rezulta ATP și AMP(din ADP-ul care a pierdut o grupare fosfat)
Schema de la pagina 112 din manual, arată moleculele din care se poate obține
energie(ATP), astfel o mare parte din moleculele organismului pot fi descompuse pana la CO2
și H2O pentru a se obține energie (ATP).
48
Cum învăț?
ADP AMP
ADP
AMP
49
Cum învăț?
1. Metabolismul bazal
-reprezintă energia de care are nevoie organismul pentru a supraviețuii (deci doar
strict cât să trăiască, nu să și facă ceva activități)
-rata metabolismului reprezintă rata utilizãrii energiei în organism, se măsoară în calorii
sau kilocalorii
-creșterea activității celulare determină și creșterea ratei metabolice
-hormonii tiroidieni, stimularea simpatică, efortul fizic, cresc rata metabolismului și
activitatea celulară
-tipul de activitate înfluențează și el rata metabolismului, de exemplu, în cazul unor
profesiuni predominant statice, consumul de energie nu depășește 3000 kcal zilnic, în timp ce
în profesiunile dinamice consumul poate ajunge la 5–6000 kcal zilnic
-rata metabolismului bazal reprezintă cheltuielile energetice fixe ale unui organism
pentru întreținerea funcțiilor vitale(pentru a supraviețui)
-rata metabolismului bazal se măsoară în condiții speciale și se determină prin
calorimetrie indirectă.
-valoarea metabolismului bazal poate fi exprimată :
în funcție de greutate (1 kcal/kg/oră)
în funcție de suprafața corporală (40 kcal/m2/oră) – cel mai corect
-acestea sunt valori medii, care variază în funcție de vârstă, de sex, de tipul activității, fiind
mai crescute la tineri, la sexul masculin și la persoanele ce desfășoară o activitate fizică
susținută
-valorile metabolismului bazal mai pot fi exprimate și procentual, în raport cu valorile
standard ale metabolismului bazal, în funcție de vârstã, sex, talie, care se găsesc în tabele
speciale, situație în care se acceptă o abatere de +/– 10% față de valoarea medie
50
Cum învăț?
1. Rația alimentară
-reprezintă necesarul de alimente în 24 de ore
-o alimentație corespunzătoare nu înseamnă asigurarea senzației de plenitudine gastrică
prin aportul excesiv și neselectiv de alimente, ci aportul unor alimente în concordanță cu
nevoile organismului, diferențiate în funcție de vârstă, de tipul activității depuse, de anotimp
și de condițiile climaterice etc.
-o alimentație echilibrată trebuie să asigure organismului :
substanțele energetice – asigură suportul energetic pentru existență
substanțele plastice – asigură elementele necesare creării unor structuri noi ori
refacerii celor uzate
biocatalizatorii de proveniență exogenă (din afara organismului) –sunt substanțe
minerale, vitamine etc. care nu pot fi sintetizați în organism dar care sunt extrem de
importanți deoarece participă la diferite reacții în organism
-conținutul energetic al alimentelor reprezintă energia eliberată de fiecare gram din fiecare
principiu alimentar(nutriment) care este oxidat (descompus cu ajutorul oxigenului) până la CO2
și H2O
51
Cum învăț?
Reglare nutritivă
-constă în menținerea cantităților normale de depozite nutritive în organism
-când depozitele de substanțe nutritive(glucide, lipide, proteine) ale organismului scad sub
normal, centrul foamei din hipotalamus devine extrem de activ și apare senzația de foame
-rolul cel mai important îl au, printr-un mecanism necunoscut, produșii de metabolism
lipidic (de aceea într-o cură de slăbire senzația de foame este extrem de accentuată, deoarece
scad depozitele de lipide din organism)
53
Cum învăț?
b. Obezitatea
-apare printr-un aport excesiv de energie în comparație cu consumul (mănâncă prea
mult pentru câtă activitate fizică face); aceasta se întâmplă numai în faza de instalare a
obezității
-odată obezitatea instalată, pentru menținerea ei aportul și consumul de energie sunt
egale
-obezitatea este însoțită de o serie de tulburări majore, care fac din această problemă o
boală metabolică cu consecințe dintre cele mai grave
54
Cum învăț?
D. Vitaminele
55
Cum învăț?
Sistemul reproducător
feminin văzut de sus
56
Fig.12 Poziția sistemului
reproducător feminin
Cum învăț?
57
Cum învăț?
Structura ovarului
-ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu, sub care se găsește un înveliș
conjunctiv— albugineea ovarului
-în interior, se află parenchimul glandular (corpul ovarului), cu douã zone: medulară și
corticală
-zona medulară conține vase sangvine și limfatice, cât și fibre nervoase vegetative
-zona corticală conține foliculii ovarieni și care se află în diferite faze de evoluție
-există :
foliculi primordiali
foliculi primari
foliculi secundari (cavitari) evolutivi
foliculi maturi (terțiari, de Graaf)
-fiecare folicul trece succesiv prin fazele descrise mai sus : foliculii primordiali se
transformă în primari, secundari și apoi maturi
58
Cum învăț?
59
Cum învăț?
b. Calea genitală
Trompele uterine
-sunt conducte musculo-membranoase (tub musculos) întinse de la ovare până la uter
-sunt pereche (deci 2 trompe uterine)
-o trompă are o lungime de 7-12cm
-comunică cu uterul prin
orificii numite ostii uterine
-extremitatea laterală a
trompelor conține un orificiu
care se deschide în cavitatea
abdominală
-vascularizația arterială
(arterele) este asigurată de
ramuri tubare (arterele
tubare) ce provin din artera
ovariană și uterină Fig.16 Calea genitală
-venele sunt omonime arterelor (au același nume ca arterele și
însoțesc arterele)
Uterul (fig.16)
-este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară și rect (vezica urinară este în față,
rectul în spate) –fig.12
-este un organ musculos(are o musculatură groasă), cavitar și impar(există unul singur)
-uterul se află între trompele uterine și vagin
-are formă de pară, cu extremitatea mare situată superior (în sus) și extremitatea mică
situată inferior (în jos)
60
Cum învăț?
Fig.17 Straturile
peretelui uterin
61
Cum învăț?
Vaginul (fig.16)
-este un conduct musculo-conjunctiv
-are lungimea de 7–9cm
-este median (se află pe mijloc) și impar(e unul singur)
-prin extremitatea superioară se inseră (se prinde) pe colul uterin
-prin extremitatea inferioară (orificiul vaginal), se deschide la exterior în vestibulul
vaginal; vestibulul vaginal este un spațiu delimitat de cele 2 labii mici
-în structura vaginului există un strat muscular format din fibre netede, iar la interior se
află o mucoasă formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat
-vascularizația este asigurată de ramuri (artere) vaginale care vin din artera uterină
-venele se deschid în vena iliacă internă
62
Cum învăț?
-spațiul mărginit de labiile mici (spațiul dintre labiile mici) se numește vestibul vaginal, în
care :
anterior - se deschide uretra
posterior – se deschide vaginul
-vulva prezintă și organele erectile:
clitorisul – situat median(pe mijloc) și are o lungime de 5–6 cm
bulbii vestibulari – situați la baza labiilor mari
-vascularizația vulvei este asigurată de ramuri ale arterei rușinoase interne
-venele vulvei se deschid în vena iliacă internă
Fig.18 Vulva
63
Cum învăț?
d. Mamela (Sânul)
-este formată din glanda mamarã și diferite părți moi care o înconjoară (țesuturile din
jur ex.pielea, țesutul adipos)
-glanda mamară este o glandă pereche (există deci 2 glande mamare)
-este o anexă a aparatului genital feminin
-este situată pe peretele toracic anterior, în intervalul dintre coastele III–VII
-la femeia adultă, glandele mamare au o structură complexă, structură care are o
importanță biologică și patologică/boală (datorită structurii glandei mamare, ea funcționează
într-un anumit fel iar bolile care apar la nivelul ei se manifestă într-un anumit fel)
-asigură secreția de lapte, alimentul esențial al nou-născutului
-sunt sediul a numeroase procese patologice (boli), dintre care cancerele sunt cele mai
importante
Fig.19 Mamela
64
Cum învăț?
65
Cum învăț?
Perioada preovulatorie
-este perioada de dianinte de ovulație
-începe cu prima zi de menstruație (ziua 1) și se încheie în ziua a 14- a ciclului
menstrual
66
Cum învăț?
foliculul secundar se maturează în folicul de Graaf diviziunii acesteia prin mitoză, vor avea
și ele 46 de cromozomi fiecare. Dacă
(terțiar, matur) celula inițială avea 23 de cromozomi,
-ficare folicul, indiferent de stadiu, conține un ovocit, celulele rezultate din ea prin mitoză vor
ovocitul crește și se dezvoltă împreună cu foliculul avea 23 de cromozomi fiecare.
-în foliculul de Graaf, ovocitul este situat periferic și este Meioza reprezintă tot o diviziune
înconjurat de zona pellucida și apoi coroana radiata (fig.15) celulară care poate avea loc numai în
-ovocitul reprezintă unul din stadiile de formare ale procesul de formare al gameților (ovule
și spermatozoizi). În meioză, o celulă se
ovulului divide în 4 celule dar care nu mai sunt
-în perioada preovulatorie au loc diviziuni ecuaționale și identice cu ea. În meioză întotdeauna se
reducționale (au loc mitoza și meioza) la nivelul ovocitului înjumătățește numărul de cromozomi,
deci dacă o celulă are 46 de cromozomi,
celulele rezultate în urma diviziunii
-ovocitul străbate mai multe etape, de la ovogonie, acesteia prin meioză, vor avea 23 de
diploidă, la ovulul matur, haploid ; tot acest proces cromozomi fiecare.
68
Cum învăț?
69
Fig.20 Ovogeneza
Cum învăț?
Ovulația
-reprezintă expulzia ovocitului secundar din ovar (din foliculul de Graaf mai exact) în
ziua a 14-a a ciclului menstrual
-pe măsură ce ovulul se maturează, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian
-cavitatea se umple cu lichid folicular
-în ziua a 14-a, foliculul de Graaf se rupe, și ovulul (ovocitul secundar mai corect spus)
este expulzat în cavitatea abdominală (ovulația), de unde este preluat de trompa uterină
-după ovulație, foliculul ovarian de Graaf se transformă în corp galben
-ovulația și formarea corpului galben sunt stimulate de hormonul luteinizant (LH)
Perioada postovulatorie
-începe din a 15-a zi și durează până când apare menstruația (în general dureazaă din
a 15-a zi până în a 28-a; ziua în care apare menstruația este prima zi a unui nou ciclu menstrual
și este prima zi a perioadei preovulatorii)
-în această etapă sub influența progesteronului, mucoasa uterului (endometrul) se îngroașă
și mai mult
-dacă a avut loc fecundația ovulului de către spermatozoid cu formarea celulei ou
(zigotul), acesta va veni și se va fixa în mucoasa îngroșată a uterului și se va transforma în
embrion iar apoi făt, având loc astfel o sarcină (femeia este însărcinată)
-dacă nu are loc fecundația, mucoasa îngroșată a uterului și vasele de sânge din ea se vor
dezintegra; mucoasa dezintegrată va fi eliminată prin menstruație (sângerare)
-deoarece ovulul nu a fost fecundat, corpul galben al ovarului se va transforma în
corp alb
70
Cum învăț?
71
Cum învăț?
În perioada preovulatorie
-celulele tecii interne secretă hormonii sexuali feminini — estrogeni și progesteron;
secreția acestor hormoni este stimulată de FSH și LH
-în perioada preovulatorie se secretă cantități mai mari de estrogenii și cantități mai mici de
progesteron
-estrogenii stimulează:
dezvoltarea organelor genitale feminine
dezvoltarea mucoasei uterine
dezvoltarea glandelor mamare
apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie (dispunerea
caracteristică a țesutului adipos subcutanat, efectul asupra scheletului —
favorizează activitatea osteoblastică și unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi,
creșterea încetând mai repede ca la bãrbat)
comportamentul sexual feminin
În perioada postovulatorie
-corpul galben este cel care secretă hormoni
-corpul galben secretă atât hormoni estrogeni, cât și progesteron (un hormon care
favorizează păstrarea sarcinii); secreția corpului galben este stimulatã de LH și prolactină
-în perioada postovulatorie se secretă cantități mai mari de progesteron și cantități mai mici
de estrogeni
72
Cum învăț?
-progesteronul :
favorizează păstrarea sarcinii, ajută la menținerea ei
determină modificãri histologice (îngroșarea mucoasei) și secretorii la nivelul
mucoasei uterine, pe care o pregătește în vederea fixării oului/celulei
ou/zigotului (nidare)
-dacă fecundația nu a avut loc, ovulul se elimină în ziua a 19-a, a 20-a a ciclului
menstrual; secreția corpului galben scade brusc în ziua a 26-a a ciclului menstrual; la nivelul
mucoasei uterine se produc modificări vasculare, urmate de necroză (dezintegrarea mucoasei)
și hemoragie (sângerare), care determină pierderea de sânge menstrual
-corpul galben nefecundat (dacă ovulul nu a fost fecundat) involuează după 10 zile de la
ovulație (aproximativ în ziua a 24-a a ciclului menstrual) și se transformă în corp alb
-dacă ovulul a fost fecundat, activitatea corpului galben se prelungește cu încă 3 luni (în
primele 3 luni de sarcină corpul galben va secreta progesteron)
-în timpul sarcinii, corticosuprarenala și placenta secretă, de asemenea, estrogeni și
progesteron
73
Cum învăț?
secreției de FSH și LH a adenohipofizei; fără FSH și LH, ovarul nu va mai secreta estrogeni și
progesteron; acest mecanism se numește feed-back negativ
-secreția de estrogeni și progesteron este dependentă de secreția de FSH și LH
c. Menopauza
-la vârsta de 40–50 de ani, ciclurile sexuale ale femeii devin neregulate și la multe dintre
ele ovulația nu se mai produce
-după câteva luni sau câțiva ani ciclurile se întrerup complet
-aceastã încetare a ciclurilor se numește menopauză, cauza ei o reprezintă „epuizarea“
ovarelor
d. Fertilitatea feminină
-reprezintă perioada fertilă a fiecărui ciclu sexual
-ovulul rămâne viabil (în viață) și capabil de a fi fecundat numai 24 de ore după ce a fost
expulzat din ovar
-câțiva spermatozoizi pot rămâne viabili în tractul genital feminin pânã la 72 de ore de la
ejaculare, deși cei mai mulți dintre ei nu rezistă mai mult de 24 de ore
-prin urmare, pentru ca fecundația să aibă loc, contactul sexual trebuie sã se producă în
intervalul de o zi înainte de ovulație până la o zi după aceasta
75
Cum învăț?
Fig.24 Testiculul
ATENȚIE !!
La bărbat, uretra este un segment comun sistemului excretor și reproducător. Deci la
bărbat sistemul excretor și reproducător se termină și se deschid la exterior prin uretră.
La femeie, sistemul excretor și reproducător NU au segmente comune, fiecare este
separat de celălalt.
Vezicula seminală
-este un organ pereche (sunt 2 vezicule)
-este situată deasupra prostatei și lateral de canalele deferente
-are rol secretor, secreția ei se adaugă lichidului seminal/sperma (intră în compoziția
lichidului seminal)
-are formă ovoidală, cu o lungime de 4–5cm și o lățime de 2cm
Prostata
-este un organ glandular exocrin, impar (este una singură)
-este situată în jurul uretrei, sub vezica urinară
-secreția prostatei participă la formarea spermei/lichidului seminal
-vascularizația este asigurată de artera prostatică, ramură din artera iliacă internă
-sângele venos este colectat de vena iliacã internă
79
Cum învăț?
Glandele bulbo-uretrale
-sunt 2 formațiuni glandulare ovoide, de dimensiunile unui sâmbure de cireașă
-se deschid în uretră
-secretă un lichid clar, vâscos, asemănător cu cel prostatic, care se adaugă lichidului
spermatic
80
Cum învăț?
82
Cum învăț?
Fig.27 Spermatogeneza
83
Cum învăț?
Fig.29 Mecanismul de
reglarea a
secreției testiculul
86
Cum învăț?
C. Sănătatea reproducerii
1. Planing familial
-reprezintă metodele pe care unul sau ambii membri ai unui cuplu le pot folosi pentru a
preîntâmpina temporar sau permanent o sarcină
-avortul poate fi utilizat atunci când metodele de contracepție dau greș
-decizia unui cuplu de a nu dori o sarcină poate fi influențată și de un sfat genetic sau un
consult prenatal
2. Concepție și contracepție
a. Contracepția
-reprezintă metodele prin care se previne o sarcină
-există mai multe metode contraceptive, cele mai populare fiind:
87
Cum învăț?
88
Cum învăț?
c. Concepția
-este procesul de fecundare al ovulului de către un spermatozoid
-concepția (fertilizarea) apare cu aproximativ 14 zile înaintea perioadei menstruale,
imediat după ovulație
-în perioada ovulației, mucusul cervical (mucusul din colul uterin) este mai puțin vâscos,
permițând astfel pasajul spermatozoizilor din vagin în uter
-fecundația (intrarea spermatozoidului în ovul) propriu-zisă având loc în trompa uterină
în apropierea capătului ei dinspre ovar; rezultă astfel zigotul (celula ou) care face călătoria
spre uter la locul de implantare și în același timp se divide, căpătând aspectul de embrion
89
Cum învăț?
3. Sarcina și nașterea
-noțiunea de reproducere, în general, definește procesul de perpetuare a organismelor vii,
prin producerea de indivizi noi, care au trăsăturile caracteristice speciei din care fac parte
-la om, funcția de reproducere cuprinde o serie de procese care au drept rezultat fecundarea
ovulului de către spermatozoid și formarea produsului de concepție (zigotul) ale cărui creștere și
dezvoltare sunt asigurate de către organismul matern printr-o serie de modificări biologice ce
definesc gestația sau sarcina
-fecundația este internă, având loc la nivelul trompelor uterine, unde spermatozoizii ajung
ca urmare a introducerii lor în vagin în timpul actului sexual; acesta se încadrează în complexul
de manifestări ce definește comportamentul sexual și care la om este particularizat printr-o
bogată încãrcãtură afectiv-emoțională
-pentru fecundarea ovulului, este necesar un singur spermatozoid
-odată ce spermatozoidul a pătruns în ovul, capul sãu
își mărește rapid volumul, pentru a forma pronucleul
masculin
O celulă umană are în mod normal
-mai târziu, cei 23 de cromozomi ai pronucleului 46 de cromozomi (numărul de
masculin și cei 23 de cromozomi ai pronucleului feminin cromozomi specific speciei umane).
(din ovul) se vor alinia pentru a realcătui un set complet de
Ovulul și spermatozoidul au numai
46 de cromozomi (23 de perechi) în ovulul fecundat
23 de cromozomi fiecare.
-sexul copilului este determinat de tipul de spermie Fecundația va duce la refacerea
(spermatozoid) care fecundează ovulul numărului de cromozomi specific
-atât spermia, cât și ovulul au câte 23 de cromozomi, speciei umane (46 cromozomi).
din care 22 de autozomi și un heterozom (cromozomul
sexului) care, la spermie, poate fi X sau Y, iar la ovul
numai X
-după fecundare, oul (zigotul) va avea 44 de autozomi și 2 heterozomi (unul de la ovul și
unul de la spermatozoid), care :
90
Cum învăț?
a. Nașterea
-constă în expulzia produsului de concepție (expulzia copilului) ajuns la termen, adică
după aproximativ 280 de zile de gestație/sarcină (după aproximativ 9 luni)
-se realizează datorită contracțiilor musculaturii uterine, la care se adaugă și participarea
(contracția) în diverse grade a musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei etc., printr-o serie
de evenimente corelate și coordonate umoral (prin hormoni) și nervos (prin sistemul nervos)
92
Cum învăț?
b. Lactația
-sânii încep să se dezvolte la pubertate
-estrogenii ciclurilor sexuale lunare stimulează creșterea stromei (glandei mamare) și a
sistemului de ducte (canale pe unde curge laptele), precum și depunerea de grăsime pentru a
da volum sânilor
-în timpul sarcinii, are loc o creștere suplimentară importantă, și țesutul glandular devine
numai atunci complet dezvoltat pentru producerea propriu-zisă de lapte
-deși estrogenii și progesteronul sunt esențiali pentru dezvoltarea anatomică a sânilor în
timpul sarcinii, ei au și un efect specific de a inhiba secreția de lapte
-hormonul care favorizeazã excreția laptelui este prolactina
-laptele este secretat în alveolele sânilor, dar el nu curge continuu prin mameloane, ci
trebuie ejectat în ducte pentru a face posibilă alăptarea; acest proces se datorează unei
combinații de reflexe neurogene (reflexe nervoase/reflexe ale sistemului nervos) și
hormonale care implică oxitocina
2. Vaginitele
Denumire generică dată unui grup de afecțiuni infecțioase sau inflamatorii cantonate
(aflate) la nivelul mucoasei vaginale și uneori și al vulvei, determinând cel mai frecvent o
secreție vaginală. Din punct de vedere al etiologiilor (cauzelor), acestea sunt numeroase:
93
Cum învăț?
infecțioase (bacterine, candidozice, virale), hormonale (menopauza) sau în cadrul unor maladii
cu substrat inflamator. Prevenirea acestui grup de afecțiuni este foarte importantă, în special
prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Există câteva noțiuni elementare în acest sens:
utilizarea prezervativului, constituirea de cupluri stabile și fidele, analize periodice etc.
3. Adenomul de prostată
Reprezintă hiperplazia adenomatoasă benignă a prostatei periuretrale (creșterea în
dimensiuni a prostatei în jurul uretrei) determinând, în grade variate, obstrucția eliminării urinei
din vezica urinară.
94
Cum învăț?
poate realiza si prin mijloace extracorporale (pacientul este conectat la niște aparate care țin
locul unui organ), precum aparatura inimă-plămân artificial, perfuzarea sau dializa (rinichi
artificial)
96
Cum învăț?
Bibliografie
1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint
IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Google Imagini
97