UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU”

Catedra de propedeutică stomatologică ”Pavel Godoroja”

Referat
“Proteza parţială mobilizabilă flexibilă.
Caracteristica.”

Elaborat:Vechiu Alina, S1808

Controlat:Cheptanaru Olga
Asistent universitar.

CHIȘINĂU, 2020
Cuprins:

1. Caracteristica componentelor protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

2.Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare a protezelor parţiale mobilizabile

flexibile.

3. Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu proteze parţiale mobilizabile flexibile.

4. Materialele amprentare. Clasificări. Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.

5. Lingurile amprentare. Varietăţi. Particularităţile amprentării anatomice pentru confecţionarea

protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

6. Tehnica confecţionării modelului. Materialele necesare. Cerinţe către modelul realizat pentru
confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

7. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

8. Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.

9. Reguli de montare a dinţilor artificiali din acrilat în protezele parţiale mobilizabile flexibile la
maxilă şi mandibulă.

10.Tehnologii de injectare a acrilatelor moderne.

11.Principiul de injectare chemoplastică cu polimerizare la cald în mediu uscat.

12.Procedeul de injectare chemoplastică cu polimerizare la rece.

13. Dezambalarea protezei parţiale mobilizabile flexibile.

14. Particularităţi de prelucrare și lustruire a protezei parţiale mobilizabile flexibile.

 1.Caracteristica componentelor protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

Printre mărcile comerciale care oferă proteze flexibile se numără :

 ValPlast, Luciton FRS, Sunflex, TCS, Duraflex și Flexstar pentru materialul cu nylon;
 Flexite si Ultraflex pentru materialele cu vinil.

Protezele flexibile au ca componente:

 șeile cu dinţi artificiali

 conector principal
 croșete
 elementele de ancorare sunt croșetele acrilice, situate în zonele retentive ale apofizei alveolare;
croșetele sunt elastice și au aceeași culoare ca gingia.

Dacă vorbim despre Bio Dentaplast, acest material are culoare albă și este destinat confecţionării
croșetelor elastice și a carcasului protezelor scheletate.

2. Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare a protezelor parţiale

mobilizabile flexibile.

Croșetul dentar este o prelungire a bazei care se amplasează în zona subecuatorială retentivă a
dintelui, este elastic și se confecţionează din material incolor sau de culoarea dintelui. Este
asemănător cu croșetul turnat pentru proteze scheletate: are braţ retentiv și opozant. Forma
braţelor, grosimea și forma pot varia în dependenţă de situaţia clinică.

Pentru stabilizarea protezelor flexibile se folosesc croșetele acrilice.

Croșetul muco-alveolar este o prelungire a bazei care se amplasează pe versantul vestibular într-o
zonă retentivă, nu face contact cu dintele, este elastic și de culoarea mucoasei.

Croșetul dento-gingival este o prelungire a bazei care se amplasează parţial pe dinte, parţial pe
gingie, este elastic și se confecţionează din material incolor sau de culoarea dintelui.
 3. Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu proteze parţiale mobilizabile flexibile.

 pacienţi alergici la monomer acrilic;

 situaţii clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu oferă condiţiile necesare
amplasării corecte a croşetelor turnate;
 considerente estetice de mascare a recesiunii gingivale;
 pacienţi care au leziuni sau nu se pot adapta la protezele dure.;
 evitarea stresului pe unităţile odonto-parodontale restante;
 pacienţii care prezintă protuberanţe osoase sau tuberozităţi plonjante care în condiţiile unei stări
generale bune ar trebui reduse chirurgical pentru a permite inserţia unei proteze parţiale
mobilizabile;
 rezolvă mai multe probleme dificile de tratament care implică dinţi parodontotici, sensibilitate
dentară, cancer oral sau alte situaţii în care dinţii sunt compromişi sau confortul este problematic;
 de elecţie în tratamentul pacienţilor cu torus foarte mare sau despicături palatine.

4. Materialele amprentare. Clasificări. Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.

În literatura de specialitate materialele de amprentare sunt clasificate în mod diferit, grupânduse

în dependenţă de anumiţi inndici: proprietăţile fizico-chimice, durata timpului de priză în cavitatea
bucală etc.

Una din cele mai reuşite este clasificarea după M. Gerner şi M. Napadov, conform căreia se
deosebesc trei clase de materiale:

a. elastice;
b.termoplastice;
c. dure.

La rândul său aceste clase sunt divizate în două grupe:

 materiale reversibile
 ireversibile.

I. Postolachi, Gh. Bârsă consideră că pentru utilizarea practică a materialelor amprentare în

clinică, cât şi din punctul de vedere al realizării modelelor în laboratorul tehnicianului dentar mai
raţional este de a le clasifica conform stării lor fizice la finala prizei. După acest criteriu toate
materialele amprentare sunt clasifi cate în două grupe:

 elastice
 dure

În dependenţă de posibilitatea utilizării secundare, ambele grupe sunt subdivizate în material

reversibile şi ireversibile.
 Materiale amprentare elastice.

În această grupă sunt incluse materiale cu o compoziţie chimică diferită, dar având caracteristici
care prevăd:

1. proprietatea materialului de a înregistra fidel toate detaliile câmpului protetic;

2. revenirea la forma iniţială după încetarea presiunilor ce se dezvoltă asupra materialului după priza
lui definitivă;
3. nu se fracturează la înlăturarea lor de pe câmpul protetic, cât şi de pe model.

Din materialele elastice sunt utilizate:

 hidrocoloizii reversibili şi ireversibili;

 elastomerii de sinteză (materiale asemănătoare cau ciucului natural prezentate de trei grupe de
materiale utilizate în prezent în practica stomatologică (siliconice, polisulfide, polieterice).

Hidrocoloizi.

Hidrocoloizii reversibili au la bază agar-agarul şi sunt fabricaţi de industrie în două variante:

pentru amprentarea câmpului protetic şi pentru duplicarea modelelor.

Hidrocoloizii ireversibili sunt derivaţii acidului alginic (algina- tului de sodiu sau de potasiu),
sulfatului de calciu, fosfatului trisodic şi sunt cunoscuţi sub numele de alginate. Se elaborează de
industrie sub formă de pulbere puternic hidrofilă, care la amestec cu apa reprezintă stări coloidale
vâscoase.

Elastomeri de sinteză. Aceste materiale amprentare elaborate relativ recent, datorită realizărilor
în domeniul chimiei macromoleculare, se caracterizează prin proprietăţi asemănătoare cauciucului
natural după întărire. Elastomerii de sinteză redau cu o precizie maximă relieful câmpului protetic
şi prezintă următoarele avantaje: amprentele au stabilitate volumetrică, sunt rezistente fa ţă de
agenţii fizici şi chimici şi după priză nu-şi modifică caracteristicile în timp.

Materialele siliconice.

Aceste materiale sunt obţinute pe baza polimerilor siliconici. În dependenţă de consistenţa lor de
până la întărire sunt divizate în patru variante:

1.pastă vâscoasă fluid

2.pastă vâscoasă normal
3.pastă chitoasă densă;
4.pastă chitoasă în formă de aluat.

Pastele chitoase sunt folosite pentru realizarea primului strat al amprentei, iar cele vâscoase —
pentru o corectare în caz de necesitate şi pentru aplicarea celui de al doilea strat în amprentele
duble.

În dependenţă de reacţiile chimice care se declanşează în procesul de priză, materialele siliconice

sunt împărţite în două grupe:
1.policondensate
2.polimerizante.

Materiale amprentare dure.

Materialele amprentare dure reversibile sunt reprezentate de substanţe termoplastice, care

după în tărirea amprentei devin dure, iar după realizarea modelului, pot fi din nou utilizate şi sunt
cunoscute sub denumirile de: Stens-02, Acrodent-02, Stomaplast-2, Ortocor, Dentafol,
Termomasa-02, Kerr, Reprodent, Xantygen etc. Aceste materiale conţin următoarele sub stanţe
chimice:

 răşini naturale şi sintetice

 acizii graşi stearic şi palmitic;
 talc;
 coloranţi şi aromatizanţi.

Aceste materiale se produc în formă de batoane cilindrice şi plăci, care în băi de apă, la
temperatura de 55—60°C se plastifică, iar în condiţiile cavităţii bucale se întăresc.

Materialele termoplastice, în majoritatea lor, nu permit înregistrarea fidelă a elementelor

câmpului protetic, iar la îndepărtarea amprentei se deformează şi deci nu pot fi utilizate pentru
amprentarea definitivă. Cu toate aceste neajunsuri, materialele termoplastice sunt utilizate pe larg
în practica proteticii dentare la realizarea amprentei primare în cadrul amprentărilor duble,
amprentărilor preliminare în scopul confecţionării lingurilor individuale ş. a.

Materiale dure ireversibile. Această grupă cuprinde ghipsul şi pastele de oxid de zinc şi eugenol.
Ghipsul ca material amprentar are un preţ de cost redus şi calităţi de a reda cu o precizie
satisfăcătoare relieful câmpului protetic. El este fabricat din calcar, care se macină şi se tratează
termic. La ardere ghipsul pierde o parte din conţinutul de apă, iar prin amestecare cu apa îşi
recuperează partea de apă pierdută solidificându-se prin cristalizare. Datorită tehnicilor
contemporane de confecţionare a protezelor dentare, cât şi elaborării pe o scară largă a diverselor
materiale amprentare, ghipsul ca material amprentar actualmente este utilizat tot mai rar.

Pastele de oxid de zinc şi eugenol mai includ în componenţa lor colofoniu, diferite balsamuri,
substanţe aromatizante şi colorante. Ele sunt folosite în special pentru amprentare la pacienţii cu
edentaţii totale. Aceste materiale sunt elaborate sub formă de două paste de diferite culori şi
ambalate în tuburi. După ce se amestecă în proporţii egale, se întăresc timp de 3—5 minute.
Materialele respective sunt cunoscute sub denumirile de: Dentol-C (Rusia), Alston (Bri- tania),
Optow-paste, Plastodent (S.U.A.), Bucoform (Germania), Repin (Cehoslovacia), Momax (Suedia)
etc.
 Amprenta se definește ca copie negative și fidelă a câmpului protetic, cu ajutorul căreia se obțin
modelul pe care se va confecționa proteza.

După scopul urmărit:

 Documentară
 Auxilire
 De bază

După tehnica realizării amprentei:

 Amprente realizate într-un timp
 Amprente realizate în doi timpi
 Amprente de corectare
 Amprente în pcluzie
 Amprente parțiale
 Amprente totale

5. Lingurile amprentare. Varietăţi. Particularităţile amprentării anatomice pentru

confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

Linguri amprentare- dispozitive speciale, care reprezintă un suport rigid, rezistent, nedeformabil
pe care se depune materialul de amprentare și se presează pe câmpul protetic.
Standard, universale(prefabricate)

Linguri individuale

Perforate

Neperforate

Metalice

Plastice
 În funcție de mărime

În funcție de formă

Amprentă optică

6. Tehnica confecţionării modelului. Materialele necesare. Cerinţe către modelul realizat

pentru confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

Modelul se confecţionează din gips de clasa III, duritatea fiind necesară pentru a nu se fractura
în timpul injectării.

 Se confecţionează pasta de gips, se introduce în amprentă în cantităţi mici până la umplere;

 în acest timp amprenta este amplasată pe măsuţa vibratorie;
 se verifică curgerea gipsului astfel încât să pătrundă în toate imprimările amprentei.

Un conformator de soclu se umple cu gips peste care se întoarce și se înfundă amprenta. De

menţionat că gipsul trebuie să acopere marginile amprentei! (pentru a reda configurarea fundului
de sac unde este edentaţie). După priza gipsului, conformatorul și amprenta sunt înlăturaţi, iar
soclul modelului este fasonat.

Cerinţe:

 să fie integru, să nu aibă surplusuri, pori, fisuri, lipsuri, fracturi, mai ales în zona unde va fi modelată
macheta protezei;
 să redea cu exactitate relieful câmpului protetic;
 să nu prezinte schimbări de volum;
 să aibă suprafaţă netedă;

Materiale:

 colbă
 spatulă
 conformator de soclu
 măsuţă vibratorie
 vacuum malaxor
 apă
 gips

7. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile flexibile.

 Clinic: examinarea pacientului și obţinerea amprentei anatomice a câmpului protetic;

 Laborator: confecţionarea modelului și a lingurii individuale;
 Clinic: amprentarea funcţională;
 Laborator: confecţionarea modelului definitiv și a șablonului de ocluzie;
 Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare;
 Laborator: fixarea modelelor în simulator, realizarea machetei bazei protezei, montarea dinţilor
artificiali, modelarea machetei protezei mobilizabile;
 Clinic: proba machetei în cavitatea bucală;
 Laborator: modelarea definitivă a machetei protezei, ambalarea în chiuvetă, realizarea tiparului,
introducerea acrilatului în tipar prin injectare, dezambalarea și prelucrarea protezei.
 Clinic: aplicarea și adaptarea protezei pe câmpul protetic.
8. Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.

Dinţii artificiali sunt aplicaţi în spaţiile edentate, formând segmente artificiale de arcade den tare
cu scopul restabilirii integrităţii şi funcţiilor dereglate ale sistemului stomatognat. Din aceste
motive dinţii artificiali sunt consideraţi ca elemente funcţionale principale ale protezei.

Dinţii artificiali sunt fabricaţi industrial din răşini acrilice sau porţelan şi trebuie să corespundă
principalei cerinţe — asemănarea cu dinţii naturali atât după forma exterioară, cât şi după
eficacitatea masticatoare.

Dinţii artificiali comercializaţi au diferite forme, mărimi şi culori. În anumite situaţii clinice, mai
frecvent în zonele laterale pot fi utilizaţi şi dinţii metalici confecţionaţi standard sau prin metoda
de turnare.

Dinţi acrilici Dinți dint porţelan

confecţionaţi prin polimerizare confecţionaţi prin ardere

fac legătură chimică cu materialul bazei necesită realizarea unor retenţii suplimentare
(cavităţi, crampoane), pentru că nu fac
legătură chimică cu materialul bazei

rezistenţă mecanică satisfăcătoare au rezistenţă mecanică mai mare

în timp se abraziază nu se abraziază

posedă nuanţe coloristice variate dar în timp au nuanţe coloristice variate, suprafeţe
se colorează lucioase.

sunt permeabili pentru lichidul și flora sunt impenetrabili la lichidul și flora

microbiană bucală microbiană bucală

mai ieftini densitate mai mare

calităţi fizico-chimice superioare

 9. Reguli de montare a dinţilor artificiali din acrilat în protezele parţiale mobilizabile
flexibile la maxilă şi mandibulă.

 în zonele laterale dinţii se montează pe mijlocul apofizei alveolare și perpendicular ei, realizând
contact cu dinţii antagoniști;
 în zona frontală dinţii se montează cu restaurarea configuraţiei curburii dentare în raport de ocluzie;
în dependenţă de situaţia clinică dinţii pot fi montaţi cu gingie artificială sau fără ea;
 la prezenţa a mai multor dinţi restanţi, dinţii artificiali se vor monta ţinând cont de gradul lor de
implantare, mărime, formă, linia coletului;
 principal să se suplinească spaţiul edentat: se permite montarea unui număr mai mare sau mai mic
de dinţi, sau din alt grup pentru a lichida breșa;
 dinţii din porţelan nu se șfeluiesc decât pe suprafaţa cervicală (mucozală).
 dinţii acrilici sunt perforaţi pentru a realiza retenţie mecanică (dinţii și materialul bazei nu fac
legătură chimică).

10.Tehnologii de injectare a acrilatelor moderne.

Într-un aparat special, cartușul cu bilele de acrilat este încălzit până se plastifică, apoi, prin
presiune, se injectează în chiuvetă.

11.Principiul de injectare chemoplastică cu polimerizare la cald în mediu uscat.

1. Injectarea pastei de MICROBASETM – rășină poliuretanică în tiparul de gips cu ajutorul

instalaţiei puse la dispoziţie de firma DeTrey/Dentsply, la o presiune de 5,5 bari timp de 20
minute
 2. Polimerizarea pastei prin introducerea chiuvetei în întregime în incinta cu microunde
MICROMAT- durata polimerizării este de 7 minute- după polimerizare ansamblul
chiuvetă/tipar/răşină se lasă să se răcească în aer o oră, după care răcirea este continuată
prin imersie în apă rece timp de 30 minute- când chiuveta a ajuns la temperatura mediului
ambiant, se dezambalează şi finisează proteza

Sistemul Microbase – DeTREY DENTSPLY

12.Procedeul de injectare chemoplastică cu polimerizare la rece.

Injectarea propriu-zisă a materialului în tipar se face sub o presiune de 4 bari, cu o viteză de 8-10
mm/s - chiuveta se menține în continuare, timp de 5 minute sub această presiune - după care se
polimerizează timp de 30 minute, într-o baie de apă, la 55°C și sub o presiune de 2 bari.
 Sistemul Palajet / PalaXpress - HERAEUS-KULZER

13. Dezambalarea protezei parţiale mobilizabile flexibile.

Dezambalarea se face cu ajutorul ciocanului pneumatic sau simplu fracturând tiparul, apoi
proteza este curăţită atent de surplusurile de material de ambalare. Chiar dacă proteza este
elastică, a nu se ignora posibilitatea fracturării bazei sau a dinţilor.

14. Particularităţi de prelucrare și lustruire a protezei parţiale mobilizabile flexibile.

Materialul din care sunt confecţionate aceste proteze se prelucrează dificil – nu face rumeguș
dar fibre similar plasticului la încălzire. De aceea se prelucrează cu freze și perii speciale, fără
supraîncălzire.