Sunteți pe pagina 1din 5

REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr.

4-6, 2018

CZU: 340.1

REFLECȚII DE ORDIN DOCTRINAR PRIVIND DEOSEBIRILE


ȘI ASEMĂNĂRILE DINTRE EXPERTIZELE JUDICIARE ȘI
CONSTATĂRILE TEHNICO-ȘTIINȚIFICE ȘI MEDICO-LEGALE
Vitalie RUSU
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
Ion URSU
Procuratura Municipiului Chișinău
Cunoaşterea obiectului expertizei sau a constatării tehnico-ştiinţifice are o mare importanţă atât teoretică, cât şi
practică. Necunoaşterea exactă a obiectului expertizei sau a constatării tehnico-ştiinţifice face ca unele organe de ur-
mărire penală şi instanţe de judecată să nu se orienteze corect în situaţia în care dispun efectuarea unei expertize sau a
unei constatări tehnico-ştiinţifice. Obiectul expertizei şi al constatării tehnico-ştiinţifice, fiind legat nemijlocit de cel al
probatoriului, îl constituie lămurirea unor împrejurări de fapt ale cauzei pentru care sunt necesare cunoştinţe de speci-
alitate.
Cuvinte-cheie: urmărire penală; expertiză; constatare tehnico-științifică; gen de expertiză; circumstanțe ale cauzei;
criminalistică; specialist; material probator; subiect al expertizei.

Doctrinal insight regarding similarities and differences between


judicial expertise and technical-scientific and forensic considerations
The knowledge of expertise subject or of technical scientific finding has a great importance both theoretically and prac-
tically. Not knowing the exact expertise subject or technical scientific finding make some criminal prosecution bodies and
courts not to focus properly when ordering an expertise or a technical scientific finding. The expertise subject or technical
scientific finding, being directly linked to that of the evidentiary matters, is the clarification of certain factual circumstan-
ces of the case that require specialized knowledge.
Keywords: criminal prosecution; expertise; technical scientific finding; type of expertise; circumstances of the case;
specialized knowledge; forensic science; evidentiary matters; expertise subject.

L egislația procesual-penală a Republicii Mol-


dova prevede două forme de activitate a per-
soanelor competente în procesul penal: consultativă,
de probă și a împrejurărilor de fapt, desfășurată la cere-
rea organelor de urmărire penală, în scopul identificării
făptuitorului și a obiectelor folosite pentru săvârșirea
care se realizează prin participarea acestora la efec- infracțiunii [3]. Sub aspectul conținutului, această
tuarea activităților de procedură cu titlul procesual activitate operativă este mai restrânsă decât experti-
de specialist, și de examinare științifică a unor fapte za și se dispune numai în caz de urgență. Constatarea
sau împrejurări de fapt, efectuată la cerința organe- tehnico-științifică este mijlocul prin care se folosesc
lor de urmărire penală sau a instanței de judecată, de în faza de urmărire a procesului penal, cunoștințele
către persoanele competente încadrate în proces prin unui specialist sau tehnician pentru lămurirea urgentă
ordonanța de dispunere a expertizei judiciare [1]. a unor fapte sau împrejurări care necesită cunoștințe
Constatarea tehnico-științifică și medico-lega- de specialitate. Ea are caracter facultativ [4].
lă. Antrenarea tot mai frecventă a unor specialiști în Constatarea medico-legală este mijlocul prin care
investigații judiciare a fost impusă atât de nevoia lăr- se lămuresc, în faza de urmărire penală a procesului
girii posibilităților de perfecționare a activității de în- penal, în cazuri urgente, unele chestiuni care implică
făptuire a justiției, cât și de progresul rapid al științei cunoștințe medicale. La fel ca și constatarea tehnico-
și tehnicii, cu impact direct asupra aflării adevărului. științifică, constatarea medico-legală trebuie efectu-
Categoria specialităților la care se apelează pentru ată într-un moment apropiat de momentul săvârșirii
lămurirea unor probleme cu semnificație juridică în- infracțiunii. Așa se explică de ce se dispune numai în
tr-o cauză penală este foarte largă. Cu toate acestea, faza de urmărire penală. Constatarea medico-legală
o bună parte din expertizele sau constatările tehnico- se efectuează, spre deosebire de constatarea tehnico-
științifice în procesele penale aparțin domeniului cri- științifică, numai de organul medico-legal căruia îi re-
minalisticii și medicinii legale [2]. vine această atribuție, potrivit normelor de organizare
Constatarea tehnico-științifică este definită în lite- a instituțiilor și serviciilor medico-legale [5]. Consta-
ratura de specialitate ca o activitate de interpretare și tarea este un procedeu probatoriu irepetabil. Dacă sunt
valorificare științifică imediată a urmelor, mijloacelor contestate concluziile raportului de constatare sau se

20
Nr. 4-6, 2018 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

apreciază că este necesară opinia unui expert, organul În opinia autorilor E. Stancu și T. Manea, con-
judiciar dispune efectuarea unei expertize. statările sunt clasificate în constatări medico-legale
Fiind un act procedural ce reclamă urgență, con- și constatări tehnico-științifice. Constatarea tehnico-
statarea se efectuează după o procedură mai simplă științifică se efectuează asupra materialelor și datelor
față de expertiză. Astfel, organul de urmărire pena- puse la dispoziție sau indicate de organul de urmărire
lă care dispune efectuarea constatării stabilește, prin penală, în timp ce constatarea medico-legală se efec-
ordonanță, obiectul constatării, întrebările la care tre- tuează asupra persoanelor sau cadavrelor.
buie să răspundă specialistul și termenul în care ur- Constatările tehnico-științifice pot fi: dactiloscopi-
mează a fi efectuată lucrarea. În spiritul legii, lămurirea ce, traseologice, balistice, a actelor, grafice (grafosco-
urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei trebuie pice), fotografico-judiciare, fonobalistice, biocrimi-
să se facă într-un moment apropiat de cel al săvârșirii nalistice, chimice, tehnice, merceologice, zootehnice
infracțiunii, deoarece numai așa constatarea poate și veterinare, agrotehnice și agroalimentare etc. [10].
surprinde aspecte cu relevanță deosebită în rezolvarea Constatarea medico-legală poate fi: a) constatare
cauzei penale [6]. Astfel, se apelează la specialiști, în medico-legală propriu-zisă, având ca scop stabilirea
vederea efectuării unei constatări tehnico-științifice, cauzelor morții, mecanismul de producere a leziuni-
când nevoia constatării de specialitate se conjugă cu lor pe corpul victimei sau făptuitorului, consecințele
imperativul clarificării urgente a unor fapte, împreju- activității infracționale asupra integrității corporale
rări ale cauzei sau cu pericolul dispariției mijloacelor sau sănătății persoanei vătămate; b) constatarea medi-
de probă ori de schimbare a unor situații de fapt care co-legală psihiatrică, având ca scop determinarea tul-
formează obiectul interpretării. În asemenea cazuri, burărilor psihice ale învinuitului sau inculpatului de
constatarea tehnico-științifică este preferată experti- natură a-i diminua sau înlătura discernământul pentru
zei, deoarece este mai operativă și mai eficace [7]. fapta comisă.
Din practica de urmărire penală au rezultat două Constatarea medico-legală poate fi efectuată și cu
domenii ale activității specialiștilor care efectuează scopul de a descoperi pe corpul învinuitului, a părții
constatările tehnico-științifice: vătămate existența urmelor unor infracțiuni. Dacă
1) un prim domeniu cuprinde participarea ca au- constatarea medico-legală a fost efectuată în cadrul
xiliari la efectuarea unor activități de urmărire pe- altei acțiuni procesuale, cum ar fi examinarea cada-
nală, cum sunt: ridicarea de obiecte și înscrisuri, cer- vrului, exhumarea, examinarea corporală, aceasta se
cetarea la fața locului, percheziții etc. specialiștii sau include în procesul verbal al acțiunii procesuale re-
tehnicienii acordă asistență de specialitate calificată spective [11].
în sensul descoperirii, relevării, conservării, fixării și Expertiza judiciară. De frecvente ori, organele
ridicării urmelor și mijloacelor materiale de probă, în judiciare sunt puse în fața unor probleme pe care nu
vederea examinării. Astfel, în temeiul cunoștințelor le pot rezolva singure, pentru aceasta fiind necesare
de specialitate, pe care le dețin, atrag atenția orga- cunoștințele unor specialiști din domeniile științei,
nelor de urmărire penală asupra împrejurărilor utile tehnicii, artei etc. Nici organului de urmărire pena-
elucidării cauzei; descoperă, fixează și ridică urmele lă și nici judecătorilor nu li se poate cere să posede
și mijloacele materiale de probă și realizează diverse cunoștințe de specialitate în toate domeniile științei și
activități tehnice în situațiile în care sunt necesare ale tehnicii, pentru a lămuri personal chestiunile care
cunoștințe și calificări speciale; exprimă opinia cu solicită asemenea cunoștințe. De altfel, se apreciază că
privire la originea și mecanismul formării urmelor la este preferabil ca lămurirea unor asemenea chestiuni
fața locului [8]. să fie făcută de o persoană care nu are calitatea judici-
2) al doilea domeniu al activității specialistului îl ară oficială, deoarece concluziile acestor persoane pot
constituie aplicarea cunoștințelor speciale la investi- fi probe în proces, în timp ce cunoștințele personale
garea științifică sau tehnică a urmelor și mijloacelor ale polițistului, ale procurorului sau ale judecătorului
materiale de probă, adeseori în condiții de laborator, pot fi doar argumentate în susținerea unei soluții, și nu
constatările urmând a fi expuse în raportul de consta- probe judiciare [12].
tare tehnico-științifică. În acest sens, legea le permite pentru descoperi-
Prin folosirea acestor procedee probatorii, sunt rea adevărului, în unele situații chiar le obligă, să re-
puse în slujba aflării adevărului mijloacele și meto- curgă la concursul specialiștilor. Astfel că, ori de câte
dele pe care științele tehnice și științele naturii le ofe- ori pentru lămurirea unor împrejurări necesare eluci-
ră pentru descifrarea urmelor activității delictuoase dării cauzei, organele judiciare au nevoie de părerea
asupra obiectelor înconjurătoare. Cu cât aceste date unor persoane care au cunoștințe de specialitate, vor
ale științei, ca și metodele proprii ale tehnicii crimi- numi unul sau mai mulți experți, stabilind în același
nalistice, sunt mai bine folosite, cu atât ele sunt mai timp problemele nelămurite asupra cărora aceștia
eficace și contribuie mai deplin la realizarea scopului trebuie să se pronunțe. Aceste activități, desfășurate
procesului penal [9]. de specialiști, sunt denumite în actele normative prin

21
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 4-6, 2018

noțiunea (termenul) de expertize. Datorită faptului să-l servească în procesul penal, acela de a aduce o
că se desfășoară în cadrul unui proces, ele sunt re- contribuție de înalt nivel științific, care nu este acce-
glementate de legiuitor sub denumirea de expertize sibilă celorlalți subiecți procesuali, la lămurirea unor
judiciare [13]. aspecte ale cauzei [16].
Recurgerea la expert este în prezent un proce- Importanța expertizei constă în valorificarea
deu curent și aceasta, din diverse rațiuni. Mai întâi, cunoștințelor și metodelor științifice pentru aflarea
complexitatea crescândă a cauzelor penale, în spe- adevărului cu privire la existența infracțiunii, identi-
cial în sectoarele economice și financiare, obligă ficarea persoanei care a săvârșit-o și la alte împreju-
jurisdicțiile penale să apeleze, mai frecvent decât al- rări ce se impun a fi elucidate pentru justa elucidare
tădată, la experți. Frecvența recurgerii la experți ține a cauzei. Elementele de probă îndoielnice sau simple
de evoluția justiției penale însăși. Intervenția cvasisis- indicii pot, prin efectuarea expertizei, să fie reținute
tematică a experților este incotestabil legată de pro- ca probe temeinice ori înlăturate ca fiind fără valoare
gresele științifice și tehnice [14]. Descoperirile recen- [17].
te, realizate în disciplinele cele mai variate, au extins Înscrierea expertizelor în Codul de procedură pe-
domeniul de aplicare al expertizei și au crescut, prin nală demonstrează în mod evident importanța ce li se
ricoșeu, numărul de cauze penale în care acest proce- acordă prin admiterea utilizării acestora în cadrul pro-
deu se dovedește util. batoriului judiciar. Întrucât expertizele folosesc date
Conform prevederilor art. 2 din Legea RM cu științifice pentru dovedirea împrejurărilor de fapt și
privire la expertiza judiciară și statutul expertului care sunt efectuate de specialiști cu pregătire superi-
judiciar nr. 68 din 14.04.2016, „Expertiza judiciară oară, mai ales cu o competență deosebită, ele constitu-
reprezintă activitate de cercetare ştiinţifico-practică, ie o garanție importantă a obiectivității probatoriului.
efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contra- Mai mult decât atât, ele exercită o influență favorabilă
venţional (proces judiciar) în scopul aflării adevărului asupra activității organelor judiciare prin contribuția
prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea pe care o aduc la rezolvarea rapidă și obiectivă a ca-
de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice uzelor.
pentru formularea unor concluzii argumentate cu pri- Deși expertizele se aseamănă cu constatările
vire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, tehnico-științifice și medico-legale prin faptul că
fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman, ce pot ambele sunt mijloace de probă, sunt efectuate de
servi drept probe într-un proces judiciar” [15]. specialiști, obiectul lor fiind fixat de organul judiciar,
În literatura de specialitate, expertiza judicia- iar concluziile sunt cuprinse într-un raport, totuși între
ră este definită ca o activitate de cercetare științifică ele există deosebiri.
desfășurată la cererea organelor judiciare, de persoane Diferite surse bibliografice atribuie, la cele mai
având cunoștințe de specialitate, iar expertul judiciar esențiale deosebiri și asemănări existente între exper-
– ca persoană ce posedă cunoștințe de specialitate în- tiză și constatarea tehnico-științifică, următoarele:
tr-un domeniu al artei, științei sau tehnicii, desemna- 1) ambele procedee probatorii constituie, sub ra-
tă de organul judiciar, conform legii, pentru a lămuri portul obiectului, o activitate de interpretare și cer-
anumite stări sau împrejurări de fapt necesare aflării cetare științifică a urmelor și mijloacelor materiale de
adevărului. Expertiza mai este definită și ca o activi- probă, în scopul identificării persoanelor și obiectelor
tate de cercetare științifică a urmelor și mijloacelor de interes pentru cauză, a descoperirii valorii proba-
materiale de probă, în scopul identificării persoanelor, torii pe care o au mijloacele materiale de probă. Sub
obiectelor, substanțelor sau fenomenelor, al determi- aspectul rațiunii care justifică activitatea de cerceta-
nării anumitor însușiri sau schimbării intervenite în re, în cazul dispunerii expertizei este suficient să se
conținutul, forma și aspectul lor. constate necesitatea lămuririi unor fapte și împrejurări
Expertiza este un mijloc de probă înrudit cu con- ale cauzei de către un specialist; în cazul dispunerii
statarea tehnico-științifică și constatarea medico-lega- unei constatări tehnico-științifice, pe lângă această
lă, dar procesual deosebit de acestea. Expertiza – cu condiție, este necesar să se constate și imperativul
raportul aferent – face o notă aparte între mijloacele urgenței, decurgând din pericolul de dispariție a unor
de probă din procesul penal, dată de însușirea de a mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de
conține câte ceva din specificul activității judecăto- fapt, respectiv din necesitatea lămuririi urgente a unor
rului, a martorului și chiar a organului de urmărire fapte sau împrejurări ale cauzei. Nevoia unei grabnice
penală, fără a se putea spune că asemănarea ar pu- și juste orientări a investigațiilor, în vederea identi-
tea merge mai departe de o simplă constatare, la nivel ficării neîntârziate a făptuitorului, permite organului
pur teoretic, a anumitor coincidențe. Poziția indepen- de urmărire penală, în temeiul caracterului dinamic
dentă a expertului provine, desigur, prin caracterul și operativ al urmăririi, să recurgă la specialiști care
specializat al activității sale, din metodele de care se efectuează o cercetare urgentă a împrejurărilor de fapt
folosește și, în general, din scopul pe care este chemat care necesită cunoștințe de specialitate;

22
Nr. 4-6, 2018 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

2) în ambele cazuri, cercetarea este efectuată de expertizelor, obiectul acestora este mai mult amplu,
persoane cu pregătire de specialitate în anumite do- investigarea fiind mai amănunțită sub aspectul proble-
menii ale științei și tehnicii. De regulă, expertizele mei de specialitate supusă soluționării, putând chiar fi
sunt realizate de persoane cu pregătire, având calitatea interpretate și constatările anterioare efectuate;
de expert. Cu titlu de excepție, în lipsa experților într- c) expertizele sunt efectuate de către experți – per-
un anumit domeniu, organul judiciar poate desemna soane care au cunoștințe de specialitate într-un do-
pentru efectuarea expertizei specialiști cu autoritate meniu al științei, tehnicii, artei și care este abilitată
științifică în materie (profesori universitari, cercetă- oficial în calitate de expert de a lămuri chestiuni care
tori etc.). în procesul judiciar necesită asemenea cunoștințe. Ei
În situația dispunerii constatării tehnico-științifice, activează în cadrul laboratoarelor criminalistice sau a
organul de urmărire penală însărcinează cu efectuarea instituțiilor medico-legale sau ca persoană particulară
examinării, de regulă, specialiști care funcționează în atestată. Constatările tehnico-științifice, la rândul lor,
cadrul sau pe lângă instituția sa, numai prin excepție, se efectuează de specialiști, care sunt persoane ce po-
desemnează specialiști care funcționează în cadrul al- sedă cunoștințe și experiențe dintr-un anumit dome-
tor organe; niu, dar care, spre deosebire de experți, funcționează,
3) sub aspectul momentului și procedurii dispune- de regulă, pe lângă sau în cadrul instituției de care
rii, ambele procedee probatorii pot fi utilizate de or- aparține organul de urmărire penală, sau în cadrul
ganele judiciare atât în faza de urmărire penală, cât și unor instituții de specialitate [19].
în faza de judecată. Aceleași deosebiri și asemănări dintre expertizele
Constatarea tehnico-științifică fiind destinată să judiciare și constatările tehnico-științifice și medico-
răspundă nevoilor operative ale organului judiciar legale sunt trecute în revistă și de către I. Neagu și
poate fi dispusă chiar și în faza actelor premergătoare, M. Damaschin.
în timp ce expertiza poate fi dispusă numai după înce- Autorul A. Sava evidențiază următoarele deosebiri
perea urmăririi penale, în condițiile existenței cadru- între constatările tehnico-științifice, medico-legale și
lui procesual penal. expertizele judiciare: spre deosebire de constatări,
Din punctul de vedere al procedurii dispunerii, con- expertiza are o reglementare mai complexă; de ase-
statarea tehnico-științifică nu presupune cunoașterea menea, la efectuarea expertizei, părțile pot să-și de-
și citarea părților, însă efectuarea expertizei impune semneze personal câte un expert, pe lângă cel numit
chemarea părților, aducerea la cunoștință a obiectului de către organul judiciar, astfel că expertiza devine
acesteia, a întrebărilor formulate pentru expert [18]. contradictorie, – ceea ce nu este în cazul constatărilor
În viziunea autorilor R. Constantin, P. Drăghici și tehnico-științifice sau medico-legale.
M. Ioniță, asemănările între expertize și constatările Concluzii. Constatarea tehnico-științifică și con-
tehnico-științifice se rezumă la următoarele: a) atât ex- statarea medico-legală, deși se enumeră printre mij-
pertizele cât și constatările tehnico-științifice își aduc loacele de probă, ele nu sunt propriu-zis categorii de
o contribuție însemnată la realizarea scopului proce- mijloace de probă. Aceste constatări sunt procedee
sului penal: aflarea adevărului și tragerea la răspun- probatorii, adică moduri de a apera asupra anumitor
dere penală a făptuitorului; b) atât expertizele cât și mijloace de probă a căror folosire nu ar fi posibilă fără
constatările tehnico-științifice sunt mijloace de probă; cunoașterea exactă a valorii lor probatorii. Cu ajutorul
c) atât expertizele cât și constatările tehnico-științifice acestora, se stabilește concludența urmelor conținute
au obiectul fixat de organul judiciar; d) atât la experti- sau purtate de obiecte ori aflate pe corpul victimei
ze cât și la constatările tehnico-științifice, operațiile și sau al învinuitului, precum și forța probantă a obiec-
concluziile se consemnează într-un raport. telor (instrumente, substanțe, materiale etc.) care au
La deosebirile dintre expertize și constatările fost folosite sau destinate să servească la săvârșirea
tehnico-științifice, acești autori atribuie următoarele: infracțiunii, ori a obiectelor care sunt produse ale
a) în timp ce expertizele constituie mijloc de pro- infracțiunii. Întocmai, ca și la mijloacele de probă,
bă, atât în procesul penal, cât și civil, putând fi dispuse probele puse în lumină prin procedeele expuse supra
de organul de urmărire penală, cât și de instanța de ju- sunt entități extraprocesuale, însă aceste procedee do-
decată, constatările tehnico-științifice și medico-lega- bândesc, ca și probele respective, caracter de categorii
le sunt mijloace de probă specifice procesului penal, juridico-penale.
fiind determinate de caracterul de urgență al consta- Recurgerea la expert este în prezent un proce-
tării, deci nu pot fi dispuse decât în faza de urmărire deu curent și aceasta, din diverse rațiuni. Mai întâi,
penală; complexitatea crescândă a cauzelor penale, în spe-
b) în timp ce constatările au ca obiect cercetarea cial în sectoarele economice și finanfciare, obligă
mai puțin aprofundată a unor situații de fapt prin in- jurisdicțiile penale să apeleze, mai frecvent decât al-
termediul cărora se dovedesc anumite împrejurări, tădată, la experți. Frecvența recurgerii la experți ține
conținutul acestora fiind redus la o constatare, în cazul de evoluția justiției penale însăși. Intervenția cvasi-

23
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 4-6, 2018

sistematică a experților este incotestabil legată de 8. CIOPRAGA, A. Criminalistica. Tratat de tactică.


progresele științifice și tehnice. Descoperirile recen- Iași: Gama, 1996, p.391.
te, realizate în disciplinele cele mai variate, au extins 9. DONGOROZ, V., KAHANE, S., ANTONIU, G.,
domeniul de aplicare al expertizei și au crescut, prin BULAI, C., ILIESCU, N., STĂNOIU, R. Explicații teoreti-
ricoșeu, numărul de cauze penale în care acest proce- ce ale Codului de procedură penală român. Partea genera-
lă. Vol. V. Ediția a doua. București: All Beck, 2003, p.261.
deu se dovedește util. 10. CÂRJAN, L., CHIPER, M. Criminalistica. Tradiție
și modernism. București: Cartea Veche, 2009, p.363-364.
11. DOLEA, I., ș.a. Drept procesual penal. Chișinău:
Cartier Juridic, 2005, p.302.
Referințe: 12. THEODORU, Gr. Tratat de drept procesual penal.
București: Hamangiu, 2013, p.346-347.
1. DORAȘ, S. Criminalistica. Chișinău: Cartea juridi- 13. CONSTANTIN, R., DRĂGHICI, P., IONIȚĂ, M.
că, 2011, p.467. Expertizele mijloc de probă în procesul penal. București:
2. STANCU, Em., MANEA, T. Tactică criminalistică Ed. Tehnică, 2000, p.23.
(I). Curs universitar. București: Universul juridic, 2017, 14. OWEN, D. Crime et science. Les crimes à lʼepreuve
p.97. de la science. Paris: Tana Éditions, p.12.
3. DAN, N., ANGHELESCU, I. și colab. Dicționar de 15. Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza ju-
criminalistică. București: Ed. Științifică și Enciclopedică. diciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016.
1986, p.45. În: MO, nr. 157-162/316 din 10.06.2016.
4. GAVENEA, S. Mijloace de probă. Folosirea 16. SAVA, Al. Aprecierea probelor în procesul penal.
specialiștilor. În: RDP, nr. 1/2000, p.71. Iași: Junumea, 2002, p.171-172.
5. MATEUȚ, Gh. Tratat de procedură penală. Vol. II. 17. AIONIȚOAIE, C., PLETEA, C. Tratat de tactică
București: Ch. Beck, 2012, p.270. criminalistică. București: Carpați, 1992, p.240.
6. NEAGU, I., DAMASCHIN, M. Tratat de procedură 18. LAZĂR, A., ALĂMOREANU, S. Expertiza crimi-
penală. Partea generală. În lumina noului Cod de procedu- nalistică..., p.217.
ră penală. București: Universul Juridic, 2014, p.549. 19. CONSTANTIN, R., DRĂGHICI, P., IONIȚĂ, M.
7. LAZĂR, A., ALĂMOREANU, S. Expertiza crimina- Expertizele…, p.268.
listică a documentelor. Aspecte tactice și tehnice. București:
Lumina Lex, 2008, p.43. Prezentat la 05.09.2018

24