„O țară e făcută și din păsări

Ar mai fi de adăugat, la finalul acestei întâmpinări a noastre, și sentimentul de solidaritate

empatică, discretă, omenească și atât de rară în cultura noastră, cu țara, într-un patriotism
lipsit de vorbe mari, smerit și dedicat, pe care-l ilustrează, cu fulguranța omenească a clipei,
un poem din anii 70, inspirat de un mesianism care se ascunde în modestia simțirii:
„O țară e făcută și din păsări / Din V-urile mari căzând spre sud / Rănite, alungate de frig / Și
de trădare / Venind înapoi / Umilite de dor / Lunecând pe toboganul cerului /
Recunoscătoare / Streașinei că nu s-a mutat / De pe vechiul pridvor / O țară e făcută și din
păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața de apoi” (Poeme, Humanitas, 2005, pp.121-122)

 Sentimentul "locuirii n/ntru patrie" genereaza poeme ale "panegiricului euforic", unde "Tara
este cntata n chip de tarm al nemaintlnitului farmec, al deplinei perfectiuni. Apare, astfel,
ipostaza cea mai contemplativa a poeziei patriei. Sentimentul patriotic este difuzat n masa
muzicala a reveriei n fata unui pamnt a carui frumusete perfecta simbolizeaza nsusi sufletul
romnesc" (ibid., p. 50-51). Asemenea reprezentari se vad intensificate in obiectivarile
motivului "elogiului patriei din strainatate", unde (presupusa) distanta a eului liric de
paradisul elogiat sporeste att intensitatea sentimentului, ct si hiperbolizarea cadrului evocat