Bucovina Literară, Nr. 4-5-6/2020

Bucovina Literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942
serie nouã, anul XXXI, Nr. 4-5-6 (350-351-352)/2020

REDACTOR-ŞEF: Revista apare cu sprijinul financiar
Alexandru Ovidiu VINTILĂ al Consiliului Judeţean Suceava,
prin Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
REDACTORI:
Mihaela GRĂDINARIU
Ioan MATEICIUC
Isabel VINTILĂ
COLEGIUL REDACŢIONAL:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC
COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat

Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ) cu reproduceri după lucrări
Liviu ANTONESEI (Iaşi) ale artistei plastice Iulia Şchiopu.
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)
Redacţia şi administraţia: Conceptul grafic al revistei:

Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava Ioan Mateiciuc.
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.
Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.
Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
AUTOGRAF Lucian VASILESCU
serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

2 BUCOVINA LITERARĂ
Sebastian Reichmann,
REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
Acceleratorul de încarnări şi alte Biografobii,
Bucureşti, Cartea Românească, 2017
S ebastian Reichmann cultivă o sinteză a ex-

perienței suprarealiste trecute prin filtrul
propriu, de unde rezultă o scriitură personală, infinite-
este el însuși de negăsit” (Un oraș fără obiecte de ne-
găsit), iată maniera prin care Sebastian Reichmann
menține poezia. E aici o legătură cu lucrurile teribilă.
zimală a celor ascunse, dar, în același timp, descoperi- Apoi, în spirit suprarealist, desenează un alt drum spre
te omului, adică partea cealaltă pe care surprinzând-o Atelierul de reparații imposibile: „Venind dinspre Ca-
ne-o povestește și nouă, cititorilor săi. Limbajul poe- vafii Vechi/ să deznozi drumul spre parkingul-groapă/
ziei lui Sebastian Reichmann este scindat, având acel din spatele străzii Baia de fier/ […] Să readuci la lu-
ceva „făcând să dispară frontierele/ iluminând sosirile mină locul acela amețitor/ cafeneaua din vis și numele
și plecările neașteptate/ mutările din ce în ce mai frec- ei de insectă/ umilă/ să o repui în țâțâni în pasajul/
vente/ și mai complexe pe tabla de șah/ a muritorilor de dedesubtul clădirii cu ferestre oarbe” (Atelierul de
fără ceas și busolă” (Mai bine aș fi descoperit Apollonia reparații imposibile).
în Iliria). Și Sebastian Reichmann resimte pierderea
Titlul volumul de față, Acceleratorul de încar- unor anumite vecinătăți cu umanul: „Suntem orfani/
nări și alte biografobii, înseamnă în sine ceea ce voia să Ne credem și ne simțim orfani/ Dar nu știm dacă de
sublinieze Ingerborg Bachmann: „Încă mă învecinez tată de mamă/ sau doar de frați și surori/ Printre sutele
cu un cuvânt și cu o altă țară, mă învecinez, oricât de de morți/ cu care ne desfată/ jocurile video de pe ecra-
puțin, cu toate, tot mai mult”. Să nu uităm, în acest nele noastre/ continuăm să jucăm/ isterici obsesionali
context, că scriitorul Sebastian Reichmann scrie în paranoici” (Suntem orfani curând vom învăța).
două limbi: română și franceză. E o coagulare a con- De fapt, întreaga carte e despre uman, despre
trariilor în poezia pe care o scrie și față de care simte facerea și desfacerea unei înțelegeri a înțelegerii. Și, una
că: „Nimic nu mă îndepărtează/ (și nu mă apropie) peste alta, ceea ce ne rămâne e „muzica interioară”,
mai mult/ de mine însumi” (Joc de table la marginea „omniprezentă și inaudibilă”, a corpusului de texte
trotuarului). dintre cele două coperte de carte. Decelăm aici farme-
„Sub sunete stridente și/ melancolia de rigoare” cul scriiturii lui Sebastian Reichmann, felul său de a
(O ședere puțin prelungită) se articulează inconfunda- răsuci frazele și ideile, o anume vrăjire a lumii, urzeala
bilul univers poetic al lui Sebastian Reichmann, de o unui vis prin intermediul căruia ni se oferă posibili-
stranietate care te stârnește să parcurgi întreg inter- tatea de a depăși mundanul, cotidianul pervertit în
valul scriiturii sale. E aglutinat în miezul poeziei lui care supraviețuim. Sebastian Reichmann face figură
Reichmann un spectru „fără obiecte de găsit”, însă de de veritabil Vânător de vânători. Sau nu. E o ambigu-
urmat. itate în versurile sale pe care o orchestrează impecabil:
E o ezitare în poemele sale pe care autorul și-o „tu vânezi vânătorii/ sau eu m-am schimbat/ vreau să
asumă fără doar și poate: „am ezitat între fenixul de fiu grădinar/ nu mai vreau să vânez/ vreau să îngrijesc
ghips al ideologiei/ și rândunica numită reîncarnare/ grădina noastră miniaturală/ și totuși nu e adevărat/
între sexul ca ultim recurs/ și dragostea fără înlocu- tu ești florăreasă și eu/ nu te vânez/ nici nu vânez/
itoare” (Satul cu buline roșii). De fapt, cred că volu- vreun alt vânător știind să vâneze/ și nu aș vrea să fiu
mul ar trebui să poarte pe coperta întâi o bulină roșie, grădinar/ iarăși și iarăși/ izgonit din grădină” (A vîna
semn de risc seismic interior serios. E limpede că după vânătorii).
lectura volumului vei avea nevoie de o pauză de tăce- Invocând celebra cafenea pragheză Slavia,
re. Sebastian Reichmann se raportează la un teritoriu
Și câte nu s-au întâmplat „dintr-un simplu ac- prielnic reinventării acestei lumi contorsionate de
cident lingvistic”?! minciună, de o istorie nefastă care a făcut un număr
„un oraș fără obiecte de negăsit/ fără să cauți/ incredibil de victime: „La pândă din nou în cafeneaua
Slavia/ în centrul Cuștii centrifuge de data aceasta/ Jocul cu măști impus de societate îi crează poe-
în spatele geamului transformat în pandant absolut tului o stare de inconfort, iar toată această istorie per-
al absenței/ deghizat în fluviu în coline și în Castel/ sonală a încercării de a clarifica lucrurile îl obosește.
încerc să-mi fabric o reputație de vânător/ să scriu Ca în scriitura lui Beckett de care amintește e vorba în
prezentul/ Tu grădinăreasă și eu vânător/ Doar tu versurile lui Reichmann de o așteptare și o luptă inu-
ai intrat așa în visul meu - / mi-ai spus” (Scena unei tilă, epuizantă: „Așezați unul în fața celuilalt/ la masa
urcări la Castel). Pe de altă parte, titlul poemului ne lui Samuel Beckett/ de la Closerie de s Lilas/ (cu un
amintește de arpentorul din Castelul lui Kafka, condi- singur – t – la sfârșit)/ care fusese și a lui Pierre Louys/
ția existențială a lui Sebastian Reichmannn, în realita- (cu un – i – în loc de – y –)/ pentru a ne corecta re-
te, fiind asemănătoare cu a acestuia. Și unul și celălalt ciproc amintirile […] / am făcu pomană pe drumul
se rup de trecut și încearcă iluzia libertății. Schim- crucii/ Polonezului odinioară evreu și misterios/ exte-
bând macazul, părăsind România comunistă, Sebas- nuat de căutarea sa/ care fusese identică cu a noastră”
tian Reichmann nu a dat chiar peste ce se aștepta, ci a (Scenă cu martori ai acuzării).
ajuns într-o lume marcată de reticență față de străini, Ultimul poem al cărții, Noite em Lisboa, e scris
în tot cazul, cred, a devenit părtaș al unei realități nu cam în aceeași notă a cărții, pe un ton confesiv-me-
așa cum și-a închipuit-o inițial. Angoasa statutului lancolic, trecut prin existențialism: „Lisabona este o
de metec a simțit-o pe propria piele. Odată întrucât noapte târzie cu prelungiri/ și o tăcere neașteptată/ în-
venea dintr-o altă limbă. Apoi pentru că era pur și tr-un mediu elastic/ care separă prin zgomot/ Noap-
simplu diferit de ceilalți, de nativi. Cu siguranță, o tea e vie/ și alunecă printre umbre virtuale/ Trackl și
precaritate de acest tip se observă în poezia lui Sebas- Meyrink încearcă sinuciderea/ necesar ratată/ Entre
tian Reichman. Aflat în mijlocul vieții, poetul devine chien ei loup/ rebelul are nevoie de burghez/ și vice
un Întrebător. Unul care se interoghează pe sine însuși versa/ versiunea cea mai banală a realității/ e accepta-
precum, altădată, Kierkegaard: „Viața mea a atins li- tă:/ noaptea nu e decât un mediu elastic/ iar umbrele
mita extremă; încerc dezgustul pentru existență, căci virtuale se multiplică/ la prelungiri/ în reminiscențele
este fadă, fără sare și fără sens. [...] Aşa cum cineva îşi unor discuții între prieteni/ aici în mijlocul naturii
înfige degetul în pământ ca să recunoască ţara în care urbane/ într-un loc incert/ unde sinuciderea e necesar
este, la fel încerc existența: miroase a nimic. Unde mă ratată” (Noite em Lisboa).
aflu? Ce înseamnă asta: «lumea»? Ce semnifică acest Una peste alta, în acest volum care, fie vorba
cuvânt? Cine mi-a jucat festa să mă arunce într-însa între noi, merita o receptare mai bună, Sebastian Rei-
şi să mă lase acum acolo? Cine sunt? Cum am intrat chmann face figură de interpret avizat al lumii în care
în lume; de ce nu am fost consultat, de ce nu mi s-au trăim, poetica sa înscriindu-se într-un plan existențial
făcut cunoscute datoriile şi obiceiurile, în loc să mă conotativ.
încorporeze în şiruri, de parcă aş fi fost cumpărat de Uns cu toate alifiile poeziei, Sebastian Reich-
un negustor de suflete? În ce calitate sunt interesat în mann este un autor versatil, în sensul bun al cuvân-
această întreprindere care este numită realitate? De ce tului, de substanță, care încă de la primele sale fapte
trebuie să-i fiu părtaş? [...]”. scriitoricești, conform afirmațiilor lui Gellu Naum,
În fine, un alt cuvânt care apare în carte și care ne propunea: „experienţa unică a unui poet care şi-a
L U X
ține strict de existență, dar și de salvarea din criza ge- început opera poetică pe lama de brici a unei poziţii
nerată de angoasa timpului pe care-l trăim, este bucu- dintre cele mai înaintate ale poeziei româneşti, folo-
ria. Într-un poem intitulat Un munte de obiceiuri ni se sind un limbaj totdeauna luxuriant, flexibil, extraor-
spune direct: „Când visezi prima iubire/ bucuria revi- dinar de agresiv şi de generos în acelaşi timp; experi-
ne intactă”. Se simte aici o melancolie care traversează, enţa unică a unui poet care şi-a continuat pe vârful de
de la un capăt la altul, întregul volum. Nu întâmplă- lance al poeziei franceze şi apoi pe câmpiile minunate
F
tor spre finalul tomului lui Sebastian Reichmann sunt ale poeziei americane de ultimă oră – experienţa unică
E
plasate o serie de elegii: Elegie pentru African – cel mai a unui poet unic în continuă schimbare şi totdeauna
bătrân om din lume, Elegie pentru dispariția periferii- acelaşi, pe care-mi place să-l numesc «Contele Sebas-
R
lor, Elegia îmbrățișării orașelor. tian»”.

Casa de pe colină
AP EI RO N
Matei VIŞNIEC
(fragmente dintr-un roman în lucru)
1. nist lucrau pentru crearea unei vaci noi, care să dea

Casa familiei care trebuia ridicată prima în acea mai mult lapte decît vacile fostului regim burghe-
noapte se afla pe o colină, iar accesul, de la drumul zo-moşieresc. Şi poate că urma să fie creat şi un porc
principal, se făcea pe o uliţă îngustă brăzdată de roţi nou, care să se îngraşe mai repede, sau nişte găini noi
de căruţă, nu tocmai uşor de parcurs cu camioanele. care să dea 365 de ouă pe an, cîte una pe zi…
- Eu zic să rămînem aici cu maşinile că altfel «Mă las dus de gînduri prosteşti şi nu e bine» îşi
riscăm să ne împotmolim, spuse şoferul. spuse plutonierul. Oare cum ar fi reacţionat Partidul
Plutonierul Ştefanache ar fi preferat să avanseze dacă ar fi avut acces la gîndurile sale? Noroc că Parti-
cu maşinile pînă la poarta casei, pentru a conferi o dul nu putea cotrobăi încă prin creierele oamenilor,
mai mare autoritate misiunii sale. Dar în acelaşi timp deşi te puteai aştepta la orice cu oamenii de ştiinţă
se temea să nu pară ridicol, dacă maşinile n-ar fi reuşit cei noi. Gîndurile trebuiau strunite, Ştefanache simţea
să ajungă chiar pînă în vîrful colinei. instinctiv acest lucru. Gîndurile se puteau foarte uşor
- E drum gloduros, adăugă şoferul. E drum de transforma în mici torente care te înşfăcau şi te du-
căruţă… ceau apoi în tot felul de direcţii, te puteau izbi de tot
- Bine, mergem pe jos, decretă plutonierul co- felul de îndoieli… Nu, nu era bine să laşi gîndurile să
borînd primul, pentru a organiza expediţia. facă tot ce voiau ele, gîndurile puteau provoca şi un
În două minute coloana de bărbaţi în uniformă fel de inundaţii în creier, dacă ajungeau prea departe,
se puse în mişcare luminîndu-şi drumul cu lanternele. dacă nu erau canalizate.
Cîţiva cîini începură să latre în diverse curţi, într-un Casa de pe colină se profila în faţa lor cu un
fel de dezordine. Treptat însă lătrăturile se reuniră în- fel de sinceritate, ca şi cum ar fi spus „nu am absolut
tr-un concert comun. Nicăieri însă nimeni nu aprinse nimic de ascuns”. Deşi cele două ferestre decupate în
nici o lumină. pereţii albi ai faţadei păreau doi ochi în stare de veghe.
Nu era pentru prima dată cînd Ştefanache avea În stînga casei se afla o şandrama şi alături, în unghi
o problemă cu cîinii. Dacă ţăranii aplecau toţi capul şi drept, grajdul şi o şură cu una din porţi deschisă. Toa-
nu comentau prea mult ceea ce le cerea Partidul, cîinii tă gospodăria era îngrădită cu un gard cu zăplaz în spa-
lor, în schimb, nu aveau nici un respect faţă de forţe- tele căruia, din loc în loc, se zăreau siluete de pruni şi
le de ordine. Va trebui ca partidul să rezolve această de cireşi înfloriţi.
problemă cu cîinii, gîndi plutonierul. Dacă partidul - Măi, Sandule, tu eşti sigur că aici trebuia să
voia să-şi impună într-adevăr autoritatea, trebuia să venim?
ia măsuri legate şi de cîini. Trebuia dată o circulară, de Plutonierul Ştefanache îi adresă întrebarea sin-
genul: fiecare cetăţean are datoria de a-şi supraveghea gurului om din echipa sa care nu purta uniformă, deşi
cîinii 24 de ore din 24 astfel încît activiştii şi forţele de cizmele sale perfect lustruite şi o haină de piele lungă
ordine să nu fie primiţi cu lătrături furibunde. pînă aproape de glezne aveau ceva dintr-o uniformă.
Lui Ştefanache i se părea foarte logică o astfel - Aici e, aici. Îi ştiu eu pe ăştia.
de circulară. La toate orele de pregătire politică i se Lui Ştefanache nu i se părea de loc suspectă acea
spusese că Partidul avea în plan construcţia omului casă, era una ca toate celelalte din sat. În general, chia-
nou. Dar oare nu era cazul ca acel plan să ţină cont burii aveau mai multe acareturi, se simţea la ei ceva mai
şi de cîini? Omul nou avea, poate, nevoie de cîini noi multă bunăstare. Dar casa de pe colină nu părea să atra-
dresaţi în aşa fel încît să se gudure pe lîngă reprezen- gă atenţia cu nimic, decît, eventual, cu simplitatea ei.
tanţii conducerii de partid şi de stat, fie ea de nivel Omul cu haina de piele scoase un caiet cu co-
central sau local. perţile învelite în hîrtie albastră şi îl examină la lumi-
Oricum, oamenii de ştiinţă ai regimului comuna lanternei:

- Le zice Prelipcean. Şapte copii. El, Gavril. Ea, Minodora. Cel puţin unul dintre ei, mai tînăr, blond,
Domnica. cu ochii verzi, părea chiar puţin speriat. Poate nu mai
Singurul lucru care i se păru suspect lui Ştefa- participase niciodată la o astfel de acţiune. Sau poate
nache la casa de pe colină era absenţa cîinelui. Oare era şi el fiu de ţăran şi avea pe undeva o casă părinteas-
de ce cîinii din toate celelalte ogrăzi pe lîngă care tre- că precum cea a familiei Prelipcean, casă înconjurată
cuseră lătrau prosteşte, iar la acest om cîinele tăcea? de o prispă, cu pămînt pe jos, cu doar două odăi sepa-
Să nu fi avut cîine? Sau să fi fost vorba de un cîine rate de o tindă, cu o cămară în spate, cu un pod mare
nou, educat deja ca să nu latre cînd se apropie oamenii în care se afla afumătoarea…
partidului? Cum vremea se încălzise în acel început de
Ştefanache deschise poarta şi intră primul în mai, tatăl, Gavril, şi fiul său cel mare, Gheorghe, dor-
curte. O fîntînă cu roată, o căruţă cu oiştea lăsată, o meau în şură, pe nişte pături întinse pe o claie de fîn.
stivă de lemne, o cofă uitată lîngă uşă… Explorarea În odaia de zi, pe jumătate ocupată de soba cu plită,
curţii, la lumina lanternei, îi confirmă lui Ştefanache dormeau, pe un pat lat, mama Domnica, şi două din-
senzaţia avută ceva mai devreme, şi anume că gospo- tre fete, Minodora şi Dochiţa. Mihai, ultimul născut,
dăria aceea nu putea fi a unui exploatator. Dar cine în vîrstă de doi ani, dormea încă în leagănul său, iar
ştie cît pămînt avea familia aceea din satul Horod- Simion, ceva mai măricel, dormea pe cuptor. Lipsea
nic… Hectarele lor nu erau în nici un caz vizibile, şi din casă doar Ileana, plecată de dimineaţă la bunica ei
poate aşa se explica totul. Or fi avut prea mult pămînt ca să o ajute la ceva treabă. Şi mai lipsea Dina, fata cea
şi Partidului nu-i plăceau ţăranii cu prea mult pămînt. mare, dar ea era deja măritată şi la casa ei.
De altfel planul Partidului era să-i îndemne pe ţărani Unul dintre miliţieni începu să-i numere pe
să se unească în colective, ca în Rusia… copii dar ceva nu-i ieşea la socoteală. Îi număra dar
Cum nici un cîine nu-şi făcuse apariţia, cum parcă se poticnea după cifra trei sau patru. Se uita
nimeni din casă sau din curte nu veni în întîmpinarea din nou pe lista sa şi reîncepea număratul. Unu, doi,
echipei sale, plutonierul Ştefanache se îndreptă spre trei… Cum cele două fete măricele precum şi băia-
uşa casei şi bătu de două ori cu pumnul în ea. tul coborît repede de pe cuptor făcură un fel de cerc
- Deschideţi, oameni buni! Se aude? în jurul frăţiorului mai mic din leagăn, miliţianului i
se păru că tot acel grup voia să opună rezistenţă. Co-
2. piii nu scoteau însă nici o vorbă, stăteau nemişcaţi,
Minodora avea 14 ani cînd viaţa sa luă o cotitu- adunaţi instinctiv în jurul leagănului ca şi cum ar fi
ră neaşteptată, ejectînd-o dintr-o cochilie paradisiacă vrut să-l protejeze, şi privind cu ochi speriaţi la grupul
într-o lume nouă în care fu obligată să înveţe să tacă, de bărbaţi în uniformă. Noi patru şi ei tot patru îşi
să îndure şi să se prefacă. Acel moment cînd fu trezită spuse miliţianul fără să-şi dea seama de ce, iar apoi,
din somn împreună cu întreaga sa familie, la miezul tot instinctiv, îşi scoase cascheta ca să pară mai puţin
nopţii, şi deportată cîteva zile mai tîrziu în Dobrogea, agresiv.
îl povesti şi-l repovesti apoi, în sute de ocazii, copiilor Din şură ieşiră repede Gavril şi Gheorghe,
ei şi apoi nepoţilor. Iar după ce se pensionă, la vîrsta acesta din urmă speriat că au venit să-l ia în armată.
N
de 60 de ani, începu să noteze tot ce-şi amintea în- Minodora lăcrima, chiar şi la vîrsta de 85 de
tr-un caiet. ani, cînd îşi amintea de demnitatea cu care Gavril răs-
R O
Momentul intrării miliţienilor în casă fu atît punsese întrebărilor puse de miliţieni. Era obligatoriu
de traumatizant pentru Minodora încît timp de mulţi să plece chiar atunci, cu toţii, la Rădăuţi, în crucea
ani avu coşmaruri. Visa oameni în uniformă apropi- nopţii? Bine, dacă aşa era ordinul, aşa vor face. Taci,
indu-se de patul ei şi aşteptînd apoi în tăcere, cu ţigări femeie, nu vorbi ce nu trebuie, îmbracă-le mai bine
I
aprinse în gură, ca să se trezească, sau aplecîndu-se pe fetele astea! Da, tovarăşe plutonier, şapte copii am,
E
bănuitori peste faţa ei ca să verifice dacă nu cumva era dar una din fete este măritată, nu trăieşte cu noi, e
trează dar simula în continuare somnul. la casa ei, are bărbat care a făcut războiul. Şi mai am
P
Nu toţi cei patru bărbaţi în uniformă, mirosind una care doarme la bunică-sa. Vreţi să trag o fugă să
puternic a tutun, care le-au trecut pragul luminîn- o aduc?
A
du-şi drumul cu lanternele, erau oameni răi, povestea - Nu, e bine aşa.
Plutonierul Ştefanache voia să-i vadă cît mai domolească în avîntul cu care înţelegea tînărul Ale-
repede pe acel ţăran impozant prin statura sa şi pe xandru Moroşan să-şi exercite autoritatea. Securiştii
N
femeia sa mărunţică îmbarcaţi în camion împreună formau o specie aparte, şi mereu îşi dădeau aere de
cu cîrdul lor de copii. Ce conta un copil în plus sau în superioritate. Cînd trebuiau formate echipe de inter-
I R O
minus? Nimeni nu urma să-l tragă la răspundere că nu venţie compuse din primari, miliţieni, militari şi se-
a adus toată familia Prelipcean din comuna Horodnic. curişti, întotdeauna securistul din grup se considera
Atîta a găsit, atîta a adus. Şi oricum, zeci de familii superior. «Nu este în interesul meu să-l educ» îşi mai
urmau să fie colectate în noaptea aceea din satele din spuse plutonierul privind cerul.
raionul Rădăuţi. Partidul voia să dea un exemplu, să De pe colina unde se afla casa familiei Prelip-
E
arate că nu le va permite ţăranilor înstăriţi să ridice cean parcă se vedeau şi mai multe stele decît de pe
capul. Din tot ce i se explicase la şedinţele de instruc- drum. Ştefanache scrută cerul şi fu traversat de un
P
taj politic, Ştefanache reţinea în special frazele simple oftat. Oare cînd vor merge în sfîrşit lucrurile bine pe
şi clare. Partidul nu mai admitea nicăieri, pe întinsul Pămînt? Poate că după ce comuniştii vor cuceri tot
A
ţării, exploatarea omului de către om. Ori, chiabu- pămîntul şi toţi duşmanii de clasă vor fi puşi cu bo-
rii ridicau capul. Şi trebuiau reeducaţi prin muncă. tul pe labe. Şi chiar atunci, va trebui aplicată ştiinţa
Numai că din cînd în cînd plutonierul Ştefanache se marxistă ca nu cumva să înceapă vreo luptă internă
vedea obligat să trimită la reeducare prin muncă nişte între comuniştii victorioşi. Auzise el destul de multe
oameni deja uzaţi de muncă. Aici se lovea ceva cap în poveşti despre cum, după revoluţia bolşevică din Ru-
cap, aici i se părea plutonierului că nu se potriveau sia, Stalin a trimis un agent secret tocmai în Mexic ca
lucrurile. În mod normal partidul n-ar fi trebuit să să-l omoare cu toporul pe Troţki, fost comandant al
comită erori, şi nici greşeli, întrucît toată politica sa se Armatei Roşii… De ce s-o fi certat Stalin cu Troţki?
baza pe ştiinţa marxistă. Ori, unde este ştiinţă nu în- Că doar amîndoi se luptaseră pentru viitorul luminos
cape eroare. De exemplu, cele trei familii pe care urma al omenirii…
să le îmbarce şi să le ducă la Rădăuţi în acea noapte: Unul dintre miliţienii care se precipitase prin-
fără îndoială că ele fuseseră alese în mod ştiinţific. În tre primii în casă, poate mai mult din curiozitate, ieşi
mod normal, lui Ştefanache n-ar fi trebuit să-i fie milă în fugă şi se duse să vomite în spatele fîntînii.
de familia Prelipcean aşteptînd împietrită în faţa lui, Ce-o fi avînd şi ăsta? se întrebă Ştefanache. I
tremurînd, cu ochii holbaţi, cu gurile căscate, cu ochii s-o fi făcut rău din cauza mirosurilor din odaia plină
înlăcrimaţi. Dar cum să le spui: mă, voi aţi fost puşi cu copii? E drept că mirosea cam tare acolo a scutece,
în mod ştiinţific pe lista chiaburilor, nu încercaţi să ne a lapte fiert, a cojoc şi a mămăligă. Toate acele miro-
treziţi vreun sentiment de compasiune că nu merge, suri contopite, plus căldura de la sobă, parcă îi izbiseră
ştiinţa marxistă spune că faţă de duşmanul de clasă nu pe toţi ca o măciucă.
trebuie să dai dovadă de slăbiciune. Tînărul miliţian se şterse la gură, examină
Domnica începu să plîngă înăbuşit şi nu ştiu roata de la fîntînă, o eliberă din chinga unui cîrlig,
ce să facă mai întîi: să-şi încalţe opincile şi să-şi pună o răsuci cu mişcări pricepute de vreo treizeci de ori
un cojoc pe ea, să strîngă cîteva lucruri într-o boccea, întîi într-un sens, apoi tot de atîtea ori în celălalt, şi
să pregătească un coş cu de-ale gurii, să alerge pînă la după cîteva minute scoase la lumina lunii o găleată
vecinul Iustin şi să-l roage să aibă grijă a doua zi de cu apă proaspătă. Se stropi cu apă, respiră adînc, apoi
animalele lor… se apropie de plutonier şi-l privi ca un cîine bătut, cu
- Luaţi numai ce puteţi pune pe voi şi duce cu nişte ochi albaştri de copil naiv.
mîinile voastre, ordonă plutonierul. - Hai, ia o ţigară, îi spuse plutonierul Ştefa-
- Şi repede, că nu avem timp să stăm la discuţii, nache. Cum te cheamă?
strigă omul cu haină din piele. - Voicu, mulţumesc frumos, răspunse miliţia-
Ştefanache fu cît pe ce să-l întrebe «dar unde nul trăgînd cu nesaţ din ţigara primită. Vreţi puţină
vezi tu că stau ăştia la discuţii?» dar preferă să iasă şi apă?
să-şi aprindă o nouă ţigară. - Nu, nu vreau nimic.
Lui Ştefanache nu-i prea plăcea de acel tînăr - E bună… Nici n-am mai văzut fîntînă aşa de
securist cam prea zelos. Dar nici nu îndrăznea să-l mai adîncă.
momentul în care ţăranul nu va mai avea cal, nu va

mai exista nici veriga vie între el şi pămînt.
3. Interzicerea calului ar putea fi realizată prin
Raport privind nocivitatea ideologică a cailor. interzicerea prealabilă a cultivării orzului. Am vizitat
În atenţia conducerii de partid. Strict secret. toate hergheliile naţionalizate în 1948. Este suficient
Tovarăşi, să intraţi în grajdurile unde sunt ţinuţi caii la ora la
În ţara noastră sunt peste un milion de cai. Va care li se aduce orzul. Cînd auzi treizeci de cai mes-
trebui să punem la punct un plan serios pentru a ne tecînd orz, şi care nu se mai satură, parcă auzi roata
separa de acest animal. Cooperativizarea agriculturii zimţată a istoriei învîrtindu-se înapoi sau mergînd în
este incompatibilă cu menţinerea calului. Calul va gol. Toate tarlalele noastre cultivate cu orz sunt mun-
trebui să cedeze locul tractorului. Acesta este sensul că pierdută şi bani aruncaţi în vînt. Pe aceste tarlale
progresului. trebuie cultivat grîu, porumb, sfeclă. Altfel spus hra-
Ţărănimea va trebui, treptat, să înveţe să con- nă pentru om şi pentru vaci, şi nu hrană pentru cai.
ducă tractorul şi să privească spre viitor. Calul este De altfel, în momentul în care vom începe să renun-
simbolul trecutului. Calul îl trage pe ţăran, din punct ţăm la cai, ei vor putea fi o excelentă hrană pentru
de vedere psihologic, înapoi. porci.
Ţărănimea va trebui să înţeleagă care este sen- Psihologic vorbind, calul este un animal reac-
sul istoriei şi că acest drum va fi fără întoarcere. Iată ţionar. El aminteşte nu doar de înapoierea tehnolo-
de ce calul a devenit, în prezent, un simbol nociv. gică, ci şi de clasele exploatatoare care se plimbau cu
El reprezintă lumea arhaică de altădată. Dar calul trăsurile şi erau pasionate de cursele de cai. Iată de ce
mai reprezintă ceva, şi anume legătura ţăranului cu imaginea calului trebuie scoasă treptat din memoria
pămîntul. Calul este, într-un fel, o verigă vie între ţă- colectivă. Sigur, vor rămîne multe statui cu eroii po-
ran şi pămînt. Sigur, unii ţărani au lucrat pămîntul şi porului român urcaţi pe cai. Încetul cu încetul, însă,
cu boi. Dar nu boii sunt pericolul. Calul încarnează vom putea proceda la o schimbare şi în acest dome-
mult mai mult decît boii ataşamentul ţăranului faţă niu. De ce trebuie să acceptăm iluzia că Ştefan cel
de pămînt. Dat fiind însă că în curînd vom proceda Mare ar fi mai măreţ cînd îl vedem cocoţat pe cal? Un
la cooperativizarea totală a agriculturii, dat fiind că domnitor poate fi măreţ şi cînd stă în picioare în faţa
îi vom lua ţăranului pămîntul, va trebui să-i luăm şi oştenilor sau a poporului.
calul. Această măsură se impune ca una logică. Dacă Crearea omului nou, la ţară, nu va fi simplă.
îi luăm ţăranului pămîntul şi îi lăsăm calul, înseamnă Ştim cu toţii acest lucru. Ţăranul nu are conştiinţa
că am făcut treaba doar pe jumătate. Ba chiar înseam- avansată a muncitorului. Transformarea ţăranului în
nă că am comis o eroare strategică gravă. Atîta vreme om nou va fi mai dificilă. Va cere acţiuni energice,
cît ţăranul va avea un cal în grajd, acest cal îi va amin- combinarea unor procedee pedagogice cu procedee
ti de faptul că a avut pămînt. Deci, pentru a reuşi constrîngătoare. Ţăranul nu va renunţa atît de uşor
marele salt al introducerii progresului în agricultură, la proprietatea privată, în ciuda caracterului ştiinţific
pămîntul ţăranului trebuie luat în acelaşi timp cu ca- al cooperativizării agriculturii. Iar calul este, pentru
N
lul şi calul trebuie luat în acelaşi timp cu pămîntul. ţăran, simbolul însuşi al proprietăţii, după cum se
S-ar putea ca uneori ţăranul să spună «luaţi-mi vede şi din zicale, precum şi din cîntecele popula-
R O
pămîntul dar lăsaţi-mi calul». În nici un caz Partidul re. Ce mi-e drag pe lumea asta, calul, puşca şi nevasta.
nu trebuie să accepte aşa ceva. Dacă suntem senti- Este suficient să analizăm ordinea enumerării în acest
mentali, nu vom reuşi să construim nici omul nou cîntec şi avem foarte clară imaginea ataşamentului
şi nici o societate fără exploatarea omului de către resimţit de ţăran faţă de cal. Pe vremuri mai exista şi
I
om. Consider chiar că ar fi mai important să-i luăm această zicală: Calul, puşca şi nevasta nu se împrumu-
E
ţăranului întîi calul şi apoi pămîntul. Dacă e să fim tă. După cum vedeţi, calul este mereu pe locul întîi
logici, aşa trebuie procedat, în această ordine. Întîi să în ierarhia de valori a ţăranului. Acum, că posesia ar-
P
fie interzis calul, iar apoi cu pămîntul ne va fi mult melor de foc este interzisă, puşca iese din joc. Mai
mai uşor. Consider că Partidul trebuie să pregătească trebuie scos şi calul. Nevasta i-o lăsăm.
A
o lege pentru deposedarea totală a ţăranului de cal. În Trăiască noua societate comunistă!
În ultimii 30 de ani, în plan liric
JURNAL COMENTAT
Liviu Ioan STOICIU
L as la o parte poezia noului coronavirus. Am

mai pus pe tapet schimbările de la Revoluție
încoace din literatura română, sunt 30 de ani de spe-
(Solstițiu). Sau Ion Vădan (Editura Dacia) și Valeriu
Bârgău (Editura Călăuza), plecați la cele veșnice. Din
cei ce-mi vin acum în minte. Poeți optzeciști au fost /
ranță că „totul va fi bine” – cum a fost? Personal, am sunt universitari vestiți (au omologat și cititori ratați,
repetat, pe mine nu m-a influențat Revoluția la masa nu numai poeți nouăzeciști și douămiiști).
de scris în nici un fel, Revoluția n-a trasat o graniță. După Revoluție au apărut promoția anilor 1990
Am publicat mulți ani după Revoluție poeme și roma- și generația anilor 2000, poeți rămași în cumva în um-
ne scrise înainte de Revoluție, cititorul cărților mele bra optzeciștilor. „Nouăzeciștii” au crescut la foc mic,
apărute după Revoluție era convins că le-am scris după liderul lor a rămas Cristian Popescu (demult dispărut;
Revoluție. S-a tot clamat (de critici distrați, care nu se poeți dispăruți importanți ai lor au fost și sibianul Jus-
pot pune în pielea unui creator de literatură) că scriito- tin Panța și brașoveanul Andrei Bodiu). Au avut reviste
rul român n-a fost prins în sertare de Revoluție cu cărți ale lor, care au murit; ele n-au fost inventate de poeți,
nepublicate, eu am fost prins cu sertare pline (aveam Nouăzeciștii (supliment al revistei Luceafărul) și Art-
39 de ani la Revoluție, evoluam sau involuam natural Panorama sau Ziarul de duminică (nouăzeciștii aveau
scriind; lasă că eu scriu pentru sertar de când mă știu). un lider critic, Dan Boerescu, pierdut în timp printre
În ultimii 30 de ani, în plan liric (să mă refer picioarele modelelor Playboy). La fel, o revistă săptămâ-
numai la el)... Optzeciștii și-au văzut de drum (prinși nală, inventată de un optzecist, poet-critic (Ion Bog-
la o vârstă mijlocie la Revoluție), și-au consolidat pozi- dan Lefter) a ajuns o revistă condusă de o nouăzecistă,
țiile, unii au devenit „canonici” (peste toate generațiile, critic literar (Carmen Mușat), Observator cultural, azi
Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec au devenit vedete pusă la dispoziția celor ce înjură conducerea Uniunii
internaționale; e adevărat, nu pe seama poeziei lor, Scriitorilor, pe Nicolae Manolescu în special. Nu știu
ci cu proză și dramaturgie). Au murit optzeciști care de numele niciunui poet editor nouăzecist care să se fi
au rămas ca repere tinere: de la Mariana Marin la Ion impus pe piață. Tot un nepoet a inventat Editura Poli-
Stratan, Traian T. Coșovei, Alexandru Mușina, Aurel rom (eseist Silviu Lupescu), lăsată pe mâna nouăzeciști-
Dumitrașcu. Optzeciștii conduc și azi reviste literare lor-douămiiști (sic!). Nouăzeciștii s-au risipit în diferite
care contează, „dau direcție”, le-au inventat (Apostrof, genuri literare. Azi sunt receptați „la vârf” Horia Gâr-
Euphorion, Poesis, Discobolul, Hyperion, Mișcarea litera- bea, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu, M. Gălățanu.
ră, Ex Ponto, Acolada, Scriptor, Expres cultural, Conta, Și premiați de mine, neprieteni azi, tip Nicolae Coande
Poezia, Feed Back, Ardealul literar, Antiteze; dar și re- și Vasile Baghiu.
viste de top care au dispărut între timp: Contrapunct, Cu poeții douămiiști s-a rupt firul. Noua lor
Cronica, Dacia literară, Calende, Cuvântul, Interval, sensibilitate a „fracturat” poezia română. Marile pro-
Timpul, Panteon) sau le-au preluat din mers pe cele misiuni douămiiste (debutate editorial de optzeciști, să
apărute până în decembrie 1989 (Familia, Convorbiri nu uităm), arogante, s-au relativizat încetul cu încetul,
literare, Orizont, Ramuri, Argeș, Vatra). Optzeciștii sunt vârfurile s-au aplatizat și versurile au pierdut din pre-
și editori de top, de la Călin Vlasie (editurile Calen- stanță, opera lor e în stand-by; o fi în spiritul timpului
de, Vlasie, Paralela 45, Rocart; e director la Cartea să fie așa, să fie receptate de pe o zi pe alta, „cărți de
Românească; între altele a scos Opera Poetică la opt- consum”; în definitiv, nu are decât să se aleagă praful de
zeciști) la Gellu Dorian (cu Editura Axa, cu o colecție poezia noastră. Au tot anunțat manifeste literare care
de poezie de impact, „La Steaua”), Lucian Vasiliu (Ju- s-au dovedit a fi fără viitor, cu acoperire estetică mini-
nimea), Marta Petreu (Editura Apostrof ), Mircea Pe- malistă; așa cum au venit, așa au trecut (douămiiști se
tean (Limes), Ioan Moldovan (Editura Familia), Radu cultivă numai ei între ei, ignoră istoria poeziei de la noi;
Ulmeanu (Pleiade), Aurel Ștefanachi (Tipo-Moldova), mai rău, au intrat în război cu poeții care au o operă re-
Valeriu Stancu (Editura Cronica), Dumitru Păcuraru cunoscută, frustrați că nu li se recunoaște lor „adevăra-

ta valoare”, nerăbdători). Trec anii și poeții douămiiști Cristea-Enache; poeți ce își văd de scris cu onestitate;
„postumaniști” (vai!), în loc să fie în avangardă, sunt inclusiv basarabeni). Douămiiștii n-au reviste (au avut
rămași în urma poeților șaizeciști (strălucitori și la 80 una, Fracturi, a dispărut; au azi Poesis Internațional, cu
de ani, scot și azi cărți originale de anvergură; lista Pre- apariții rare, o revistă devenită în ultimii ani „ideolo-
miului Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru gizată”, exclusivistă, necredibilă moral). Au edituri de
Opera Omnia stă mărturie), șaptezeciști, optzeciști, no- nișă, dedicate numai lor (nu-i pun la socoteală pe cei
uăzeciști. Între douămiiști sunt și poeți nealiniați (în re- de la editurile Tracus Arte și Charmides, redactori-șefi
dacții sau colaboratori permanenți la Bucovina literară, funcționari). Au spirit de turmă, mai ales. Un caz aparte
la Mozaicul, la Tomisul cultural, la Neuma, Ramuri, Va- e „douămiistul” Vasile George Dâncu cu Editura Școa-
tra, Steaua, Familia, Caiete Silvane, Arca, Zona Literară; la Ardeleană, care nu-i promovează.
care nu se luptă cu... poeții din Uniunea Scriitorilor
și nici cu criticii din interiorul ei, de prim rang, tineri 20 aprilie 2020. BV
precum Gabriela Gheorghișor, Răzvan Voncu, Daniel
T A T
N
E
C O M
A L
N
R
U
J

Exerciţii...
HY P O STAS I S
Constantin ABĂLUŢĂ
EU ȘI SALCIA
Zilele trec fără să observ
tăcerea rămâne în fața ferestrei
mereu inexactă
poate că salcia
ce-mi umbrește balconul
știe mai mult
despre toate acestea
și uneori
pe vreme de furtună
încearcă să mi-o spună

*
Cineva vine la mine

ușa se deschide și se închide
tăcerea se împarte la doi
salcia din balcon

fâșâie și ea cât poate
nu-i putem cere mai mult
în copilărie aveam un penar

în care țineam închis
vântul
nu-i dădeam drumul

decât atunci când venea
la mine vreun prieten

* *
Am atâtea lucruri de spus Poate nu avem timp

melodii în orele serii din cauza mării
drumurile sunt mai singure care aleargă prea repede
pe străzile orașului
oamenii din jurul meu
și cei dinlăuntru-mi e o distanță opacă
tristă contabilitate stau în balcon și trăncănesc de zor
cu vecina de sus
salcie tu
obișnuită cu norii nu poate fi adevărat
care nu se țin de cuvânt salcia își parașutează umbrele
chiar acum peste computerul
* și umerii mei
O vreme fluieram *
lângă un zid
era seară sau dimineață O vreme fără umbră
începe de lângă picioarele mele
umbrele copacilor
măsurau pașii mei mici se pare că aduc nenoroc
și neliniștiți străduței periferice pe care
m-am mutat de curând
nu mă urmări salcie
confidențele s-au terminat fără să mă gândesc
oglindă spartă că platfussului meu congenital
nu-i place decât bulevardul
* care duce la mare
S
Tăcerea e iar în fața ferestrei *

I
și-mi închipui că pe mine mă caută

S
dar nu sunt sigur Toate umbrele

sunt atât de opace
S T A
și salcia undeva că-mi pierd echilibrul

în manuscrisele ei de câte ori trec pe sub copaci
pomenește scurt despre tăcere
se poate și mai bine
mai rămâne să aflu spune salcia
de la vreun trecător care aproape că nu aruncă umbră
O
că totul a fost pus la cale

îi mulțumesc
P
de marea care se oglindește zdrobind sub tălpi

dimineața ochelarii de soare
Y
în fereastra mea și așa crăpați de la cutremur

H

*
ce-ar fi
I S
M-ar putea lovi și pe mine să mă predau cu totul
tăcerea asta tăcerii
ar găsi ținta ideală
S
i-aș spune salciei că
nu m-aș putea opune la o adică
O S T A
nu pot fi apostol și fără cuvinte
fiindcă prea stau mult la fereastră ca tata
EXERCIȚII DE COPIAT AERUL

Zilele nu mai trec
o tăcere întreagă mă
P
stăpânește
Y
și-i mare tevatură
printre arborii
H
mării
poate că în vârful salciei

mierla
a făcut un ou
Nu am destul glas
pentru tăcere
se pare că mierla
din vârful salciei
a zburat
și zilele au pornit iar

să curgă unele după
altele
E nimerit
să nu spui nimic
doar apariția mării ajunge
bravo, salcie
ai de toate ca să mori
și să te-nmormânteze vântul

* mă compătimește
cu oul ei de mierlă
Potrivit vechii zicale
tăcerea nu face doi bani și poate că nu e
timp de pierdut
eu să spun drept să-mi pierd în mare
nu sunt aici sandalele tinere ca tălpile de copil
nu-mi puteți folosi numele *

nici pentru răsăritul
nici pentru apusul Salcia s-a pierdut
soarelui printre lucrurile
mării
*
am dat un anunț la ziar
Aduc aminte și mi-a răspuns vântul
că am funcționat trompetist de elită
ca sol
al tăcerii *
și că salcia m-a dat Ca să ai liniște

de multe ori afară din balcon uite o salcie rătăcită
cu fâșâitul ei și-un sunet noptatic
de trompetă
*
vei fi mai tânăr
Să fi stat în raza decât tălpile de copil
aceea misterioasă
în care s-a înălțat la cer *
salcia...
Aici și acolo
S
se tot întreabă vecinii e liniște

străinii vom fi multă vreme împreună
I
habotnicii
S
cizmarii nu spun că vântul

birjarii nu spun că marea
S T A
tocilarii dar o ușă deschisă va rămâne
ajunge! singură
la miezul nopții luna în mijlocul câmpiei
pricepe instantaneu
*
O
*
Biet străin
P
Sunt încleiat în această viață unde ți-ai pierdut

mieroasă tălpile de copil
Y
degeaba nici o hârtoapă

H
salcia nu merită

atâta străduință *
I S
nu blestema nici Acum că m-am angajat
chioara lumină în acest dialog
a lunii cu aerul
S
* număr fără încetare
O S T A
norii care apar
Secunda asta curcubeele care clipesc
chiar secunda asta la orizont
creată de mine acum
și-mi pare
liniștea asta circulară că trăiesc toate rătăcirile
pusă pe masă sfios mării
lângă două tălpi de copil
P
*
Y
Vom merge multă vreme împreună
H
vom colinda mările umbrite de sălcii
întemeia-vom tăcerea
cu 9000 de focare
Poate că da
poate că nu
străin în vârful luminii
Cineva ca mine
se scaldă în tăcere
și fuge pe o plajă
necunoscută
își zice că-i o pedeapsă

circulară
Nu huli
spune mierla
și face un ou
de struț

NOTAȚII ALANDALA și capătul străzii te mustra

cu ploaia lui necontenită
pe scări
când mă-ntâlnesc cu puștii *
gălăgioși ai vecinilor
simt în mine viața voi dispărea dintr-odată
ca un suc amar veți afla din ziare
eu care n-am nici un copil din ceașca de cafea
ci doar un nume cu sterilă din strada care va deveni mai dreaptă
întâietate alfabetică aveți grijă:
o grădină oarecare
* o mică ploaie
toate vor fi de partea mea
scriu vorbe
pe hârtie *
nimeni nu dă
doi bani pe ele ca pentru a îndepărta
măcar ridurile lacului zilele ploioase
sunt admirate de vilegiaturiști pe marginea hârtiei stau eu
o după-amiază
în care nu fac nimic
stau ca o muscă pe perete
sunt fericit totuși
că nici o muscă
de pe nici un perete al lumii
nu-și poate închipui că este eu
S
*
I
S
un nasture mic
găsit în lift
S T A
în timp ce urc pe terasă

îmi înseninează întreaga zi
cel mai sigur loc:

O
grafica: Constantin Abăluţă
terasa de deasupra blocului

rufe și antene vibrând
P
nori care nu spun nimic

Y
H

MIRCEA MARTIN – 80
P RO FI L
Adrian Dinu RACHIERU
UN MEDIATOR
Î n viesparul scriitoricesc mereu în gâlceavă,

bântuit de orgolii și răvășit de rivalități ne-
domolite, Mircea Martin, devenit, și el, de curând,
forţele înnoitoare ale literaturii. Chiar, suprinzător, o
critică anticipativă, în pofida prudenţei temperamen-
tale, anunţând, odată cu strângerea lor în volum, un
„optzecist”, face o figură aparte. Modest dar exigent, debut remarcabil, un program critic şi „o personalitate
taciturn, discret, protocolar etc., e, poate, un „extre- energic trasată”(cf. G. Dimisianu). Dacă o monografie
mist de centru” (ca să preluăm o formulă faimoasă), dedicată revistei Amfiteatru, îndreptăţită, dat fiind ro-
încercând să potolească zarva. Despre Mircea Martin lul ei de primă revistă studenţească importantă, cum
s-a spus chiar că ar fi „neumoral”, fără explozii de entu- cerea Gh. Jurma, întârzie regretabil, volumul Generaţie
ziasm capricios, incapabil de ferocitate polemică; adică, şi creaţie (premiul Uniunii Scriitorilor) confirma, sesi-
un ins cumpănit, scrupulos, un model de sobrietate, za C. Stănescu, o „adecvare intelectuală faţă de scriitor
un „fanatic al moderației” invitând la dialog, mediind şi literatură”, mizând, fără fluctuaţii, pe critica esteti-
extremele în clocot. Iubind „dicțiunea ideilor și retorica că. Aşadar, un debut remarcabil (cf. Eugen Simion) şi
lor”. Și, nu în ultimul rând, un pedagog de clasă, nu un remarcabil critic (cf. N. Manolescu) sunt sentinţe
doar în ipostază profesorală, făcând „elogiul nuanței” rostite la startul unei cariere, nedezminţite peste ani,
în numele nevoii de exactitate și de justețe, probând întruchipând un program care, avertiza însuşi Mircea
calmul reflexivității, „religia rigorii”, gravitând în ju- Martin, „nu se reduce la principii spectaculoase şi bo-
rul unor teme-obsesii. Plus o „fidelitate fundamenta- varice”.
lă” față de conștiința operei, prin încercări (repetate) În vechea redacţie a Amfiteatrului (seria Ion Bă-
de identificare, cu riscul unor întârzieri laborioase și a ieşu), cronicile lui Mircea Martin erau cele mai aştepta-
șantierelor deschise; un teoretician, încrezător în forța te, mărturisea G. Dimisianu, primul lor cititor. Fiindcă
și limpiditatea conceptelor, practicând critica de idei, soseau „în ultimul moment” şi criticul, migălind, com-
clarvăzătoare, diagnostică, într-un mediu fără apetență pletând, refăcând, găsea mereu ceva de retuşat, chiar
teoretizantă. Nu un „vânător al actualității”, luând – în şpalturi. Ceea ce confirmă şi N. Manolescu, notând
precaut – distanță față de triumfalismul metodologic că textele lui Martin, impunând prin „rotunditate”,
sau radicalismul ideologic, evitând robia conjunctura- erau articole migălos „lucrate”, concentrate, de „ţinută”
lului, credincios dialogului interior. În totul, o lecție şi ecou, chiar dacă nu se voiau prime analize. Ceea ce
a unui intelectual critic, de acuratețe conceptuală, fără dorea Mircea Martin, sondând energiile şaizecismului
morgă didacticistă, migrând spre cultural, fără a crede literar, privea, declarat, fidelitatea fundamentală faţă de
că judecățile sale, îndatorate efortului de nuanțare, se operă, cu doza de „deformare” (inevitabilă), în părelnic
așează sub lespedea definitivului. Grija sa de căpătâi, conflict cu teza „lecturilor infidele”, anunţată orgolios
obsesivă, rămâne, însă, cerința adecvării la obiect, tre- de tânărul Manolescu. Totuşi, critica e una singură, „in-
cut, fatal, prin filtrul subiectivității. diferent de formele ei”, ne reaminteşte autorul Identi-
ficărilor (1977). În consecinţă, va părăsi reduta foile-
* tonismului, lăudând, desigur, dispeceratul manolescian
Într-un scurt Avertisment, cules în Generaţie şi (cronicar infatigabil, cu obsesia întâietăţii şi exhibarea
creaţie (1969), Mircea Martin sublinia: „critica e una, personalităţii) sau artisticitatea lui Gh. Grigurcu; ca şi,
indiferent de pretexte, şi identitatea ei o dă efortul secvenţial, opera confraţilor (Edgar Papu, Adrian Mari-
interpretativ”. Peste ani, în Singura critică (1986), ti- no, L. Raicu, Liviu Petrescu, Al. Călinescu şi atâția al-
tlu cumva restrictiv la o ochire superficială, criticul ţii), risipind observaţii de fineţe disociativă, încercând,
aducea precizări: „nu există o singură critică adecvată disciplinat, a împăca eseistic o critică teoretizantă, „în-
la obiect”. Ca mărturie de epocă, ivite în atmosfera cercuind” obiectul pentru a-l îndepărta, cu opera flo-
emulativă a acelor ani, articolele din Amfiteatru (1966- tantă (interpretativ), „încredinţată receptorului”.
1969) vădeau opţiuni ferme, în numele solidarizării cu A fost Mircea Martin un dezertor? La Catedra

de Teorie literară şi literatură comparată a Universităţii ţiunea ideilor (1981), văzută ca „manifest” (doar de Ca-
bucureştene, el şi-a activat principiile „criticii cărtu- ius Dobrescu), deşi n-a trezit polemici, era, de fapt, o
răreşti” (cf. Marian Popa). O retragere din critica „la replică la „rostirea” noiciană, văzând limba ca podoabă.
zi” era, însă, previzibilă. Scrupulos, temeinic, râvnind Mircea Martin, însuşindu-şi lecţia vianescă, empati-
exactitatea, o elaborare calmă, sub semnul definitivu- zând cu opera, şi-a dorit a accede la demnitate stilistică.
lui, cuprinzând „totalitatea”, el şi-a găsit armura de teo- Evident, n-avea temperament de foiletonist şi a deve-
retician, de autoritate metacritică, palpând profundita- nit, într-un context care nu dovedea sensibilitate teo-
tea şi găsind coerenţa semnificativă a operei. Intervine în retică, cel mai important teoretician al criticii literare.
discuţie şi educa- Cronistica rămâne
ţia reşiţeană, ex- doar „o aventură
plică bănăţeanul de tinereţe”, zicea
Mircea Martin. Al. Cistelecan.
Acolo, în fosta Dar şi atunci, te-
„cetate de foc”, rorizat de respon-
competenţa abso- sabilitatea criticii
lută era condiţia; profesioniste, acu-
o meserie „bine zând o încetineală
stăpânită” trebuia „proverbială”, era
să dovedească şi preocupat de felul
criticul, trecut, în în care sunt trăite
vremea studenţiei, ideile. Îngrijorat
printr-o exmatri- de „palpitul” lor,
culare (1958) în livrându-le cu so-
urma unor reve- brietate, asumate,
rificări de dosare, armate, exprimate
reprimit după şase adecvat, gestio-
luni şi bucurân- nând „spectacolul
du-se, pe derivaţie coerenţei finale”.
folcloristică, de Până la urmă, nici
mentoratul lui Mihai Pop, cel care, se pare, i-a trezit nu e vorba de o ruptură stricto sensu; confruntat, inevi-
interesul pentru istoria culturală. Evident, decisiv a tabil, cu vanitatea literaţilor, cu asperităţile mediului,
fost contactul cu şcoala de la Geneva. Dacă pentru el se repliază, vădind consecvenţă din unghiul meto-
Jean Starobinski intensitatea unei întâlniri, cu simpa- dei. Reformulând şi nuanţând, tenacele Mircea Martin
tie penetrantă, este legată, respectuos, de o „ireductibi- dezvoltă recurent, de la Critică şi profunzime (1974) la
lă” distanţă (reflexivă), critica rămâne o artă a trezirii. Singura critică, cam aceleaşi teme (migratoare). Prodi-
Or, „trezirea” lui Mircea Martin a fost provocată de gioasă, reflecţia critică riscă să eclipseze reuşitele sale,
o bursă ProHelvetia, mijlocită instituţional de Marcel în epoca posdecembristă, pe plan managerial (reviste,
Raymond, contactul fiind prilejuit de o traducere so- edituri, conferinţe publice). Încât, surprinzător, într-o
licitată de Vladimir Streinu, pe atunci director la Uni- lume tulbure, agitată, polarizată, Mircea Martin face fi-
L
vers, convins că tânărul critic ştia „să ţină un condei în gură de ctitor cultural (cf. Livius Ciocîrlie). Într-adevăr,
mână”. Şi, mai mult, urmând linia Vianu, ţintind ri- păstorind cenaclul Universitas (1983-1988), punând
I
goarea impersonală, mixată cu o participare identifica- pe picioare Atelierele Tudor Vianu (un cerc de studii
F
toare („infinit repetată”, după sfatul lui Starobinski), tâ- interdisciplinare), coordonând Dicţionarul general de
nărul critic va pacifica rigoarea geometrică, impunând terminologie literară şi culturală, veghind ediţia Fundo-
R O
și împăcând distanţa (acea „à distance de loge”) cu spi- ianu-Fondane, „confiscat” apoi de felurite programe
ritul de fineţe, nerefuzând intimizarea, vibraţia afectivă. editoriale (la Univers, Paralela 45, Art), îngrijind caie-
Mircea Martin a înţeles că doar o critică „supusă” la tele Euresis şi restaurând ideea de conferinţă publică (la
obiect, asumându-l, locuind o altă conştiinţă, satisface, Cuvântul, până la ieşirea „din peisaj”, în 2006), Mircea
P
prin „răspicare”, o adecvare continuă, tensionată. Dic- Martin s-a cheltuit într-un teribil efort instituţional. A

fost, negreşit, un constructor. Plus doctele prefeţe (veri- Barbu, explică Mircea Martin, transformă miza; ideea
tabile studii), gardând multe traduceri. Dacă seria de protocronismului românesc, lansată de Edgar Papu,
autor Fundoianu, o fixaţie cu învolburări, urma unor devine o trăsătură „pionieristică”, definitorie (exacer-
preocupări mai vechi, un volum (din 1984) aducându-l bând precedentele româneşti), căpătând o miză me-
în scenă pe „necunoscutul” autor, preocupările mana- taculturală; mai mult, ideea devine ideologie, constată
geriale dezvăluiau calităţi ascunse, oricum nebănuite. prob Mircea Martin, consfinţind, prin valul discredi-
După îndelungi ezitări, a preluat, sub presiunile lui tărilor, lichidând nuanţele, „eşecul unui dialog”, cum
A. Pleşu, editura Univers, începându-şi astfel aventura scria, într-o solidă monografie, Lionel Decebal Roşca
editorială; continuată la Piteşti, alături de Călin Vlasie (v. La umbra timpului în floare, Casa Cărţii de Ştiinţă,
(după ce editura Univers a fost vândută, iresponsabil, Cluj-Napoca, 2012), eşec care a prelungit – sub eti-
prin FPS) şi, din 2006, la Art. chete stigmatizante, falsificând premisele – un război
Să amintim şi rolul profesoral, modelând cu exi- nebulos.
genţă generaţii de studenţi sau întâlniri de cenaclu, la Om de dialog, protocolar, bun ascultător,
Schitu Măgureanu, acolo unde s-au croit „cărţi şi des- Mircea Martin (n. 12 aprilie 1940) nu se împacă, ni-
tine” (cf. Ioan Es.Pop). Deşi mefient, străin de jocurile cidecum, cu o documentare frugală. Şi încearcă, exa-
de putere, generos, însă, chiar dacă rezervat, Profeso- minând profilul unei epoci convulsive, o reconstrucţie
rul a exercitat o influenţă catalitică; iar nouăzecismul istorică, atent la conjuncturi, replieri, strategii, alianţe
a înmugurit sub veghea sa, în pofida „condiţiilor ne- etc. Serialul din revista 22, cercetând ideologia cultura-
prielnice”, fixând în memoria publică un lung şir de lă postbelică, punea în discuţie Cultura română între co-
autori respectabili, configurând Lista lui Martin (cf. munism şi naţionalism, dezvoltând aplicat-neutral teme
Petruţ Pârvulescu). Volumul Universitas. A fost odată extrem-sensibile: patriotismul, rezistenţa prin cultură,
un cenaclu probează aceste ştiute (dar nerecunoscute) dosarul protocronismului. Sau chestiunea estetismului
adevăruri. socialist (România literară, nr. 23/2004), observând că,
Cantonat în critica „pură”, detaşat, s-ar fi zis, de în pofida imixtiunilor şi a presiunilor paznicilor ideo-
convulsiile epocii, Mircea Martin ne face, paradoxal, logici, validarea se consfinţea în interiorul breslei. Dacă
părtaşi şi la competente şi echilibrate incursiuni în sfera „rezistenţa prin cultură” (tot în 22, nr. 33/2001) se do-
socio-politică. Va nota, astfel că „redescoperirea” iden- vedea „o formulă de disculpare colectivă”, definind am-
tităţii naţionale (borna va fi fost Declaraţia PMR, din biguu nonconformismul ideologic, în privinţa proto-
1964) cunoaşte, în etapa „liberală”, o decolorare ideo- cronismului Mircea Martin angajează o discuţie onestă,
logică, încurajând, pe de o parte, fie şi timid, propen- notând că acel concept buclucaş, lansat de Edgar Papu,
siunea europenizantă şi, pe de altă parte, fortificând desemna, iniţial, o atitudine culturală în cadru compa-
curentul naţional-autohtonist, potenţat prin emergen- ratist.
ţa grupului protocronist. Pe bună dreptate, vorbeşte S-a spus, totuşi, că un volum de impact precum
despre „un anumit tip de ideologie naţională”, cu mari G. Călinescu şi „complexele” literaturii române (1981)
şi imprevizibile fluctuaţii, instrumentalizat politic, ca s-ar fi vrut „o polemică subiacentă” la adresa proto-
triumfalism ceauşist, derapând, uneori, în naţionalism cronismului. Critic-artist, cu ideaţie febricitantă, iu-
extremist. Aducând, prin zel propagandistic, odată cu bind spectacolul, dezvoltând o viziune organicistă pe
celebrele Teze din iulie 1971, „alt val de ger ideologic”, suportul vechimii, disociind între cultural şi estetic,
după micul dezgheţ, favorizând, totuşi, restaurarea es- Călinescu este, de fapt, pretextul acelei cărţi, un perso- L
tetică. Pare ciudat că Mircea Martin, savurând olimpi- naj-simbol. Dacă în cazul Vianu, menţionat obsesiv ca
an „frumuseţea criticii teoretice”, coboară în învolbu- model, deşi – parează Mircea Martin – apropierea nici
I
ratul peisaj socio-politic, cercetând (acribios, neapărat) n-a existat, atacând tema fantastului Călinescu, criti-
F
contextele literaturii române postbelice. Dar excursul cul are îndreptăţirea să invoce un cumul de complexe
său, faţă de erupţiile atâtor analişti superficiali, jude- „constitutive”, de specificare, definind o patologie cultu-
R O
când partizan-pasional fenomenul cultural autohton în rală (întârziere, înclinaţia imitativă, izolare, statut peri-
regim totalitar, curge calm, cu observaţii punctuale, de feric, lipsa de audienţă). Cu amendamentul preţios al
reţinut. Astfel, tabăra „naţionalistă” s-a coagulat prin complexelor de integrare, abia contactul cu spiritul eu-
convergenţă ideologică, dar şi prin aversiuni comune ropean fiind revelator. Vestind, astfel, oarecum, moda
P
faţă de grupul rival; „joncţiunea” cu echipa lui Eugen deconstructivistă, scuturarea de iluzii, fără a subscrie

radicalismului negativist îmbrăţişat de E. Negrici. disociativă, concesivă, corectivă. Nuanţarea e, desigur,

Apropiindu-se de G. Călinescu, un proiect „de relativizantă, dar nu exprimă, ezitant, neputinţa deci-
F I L adolescenţă”, mărturisea, trăind sub fascinaţia operei ziei; nu e un act secundar, venind după, subliniază cri-
şi fără a agreea histrionismul omului, Mircea Martin ticul, ci propune şi angajează, din nevoia de exactitate,
încerca a culege răspunsuri la problemele prezentului. dezbateri şi revizuiri. Inclusiv, în metaliterar. Oricum,
Sentimentul handicapului istoric (real) nu i-a detur- presupusa relaţie opozitivă nu sfârşeşte în incompatibi-
nat convergenţa constructivă, ştiind prea bine „cât de litate; îndreptăţit, Mircea Martin pledează convingător,
R O
adânc şi de vital e împletită critica în evoluţia unei li- mereu elegant, pentru o „acţiunea combinată” şi rămâ-
teraturi”. În numele pluralismului critic, el a sperat, în ne, cum bine l-a definit Gheorghe Grigurcu, „un critic
anii postdecembrişti, pe fundalul deculturaţiei freatice, al principiilor”, terorizat doar de pericolul inadecvării.
într-o agregare intelectuală, trezind, se ştie, rezervele Volumul din urmă, veritabilă profesiune de cre-
P
vehemente ale confraţilor. Pledând pentru coeziune in- dinţă, vine să confirme că avem în redutabilul critic
telectuală, ca solidaritate de tip deontic, nicidecum un un „expert al nuanţării”, cum observa, cu justeţe, Paul
„efort pacificator”, evacuând elanul polemic dintr-un Cernat. Radicalitatea sa (neconcesivă) e „fortificată de
imposibil Olimp literar, a fost taxat drept utopic, vehi- nuanţe” iar rezervele, mereu prezente într-un demers
culând, chipurile, un „vis coşmaresc” (cf. Ioan Budu- conjugat, desluşitor, calm-analitic, refuzând obedienţa
ca). Altcineva amintea tradiţia dezbinării, multimilena- sunt grijuliu nuanţate, cu vervă ideatică, deschizân-
ră, lucrând ca „fatalitate anticoagulantă” (cf. Dan C. du-se culturalului / existenţialului, într-o demonstraţie
Mihăilescu), aruncând în derizoriu astfel de proiecte, riguroasă, vertebrată conceptual. Aproape radical când
într-o cultură incapabilă de dialog, care s-a dezis de face elogiul nuanţei, de rafinată acurateţe conceptua-
„instituţia respectului”; impunând, de fapt, instituţi- lă şi indiscutabilă autoritate, Mircea Martin – observa
onalizarea subiectivităţii, cu trena unor ştiute efecte: Alex Goldiş – se dovedeşte un diagnostician al culturii
confuzie, indiferenţă, vulgaritate etc. Şi, bineînţeles, române, tematizând, cu inteligență și decență, „umbra”
„dezordine deontologică”. complexelor: deliberând, reformulând, nuanțând.
În acest context, înţelegem cu atât mai mult ra-
ritatea prezenţelor lui Mircea Martin. Şi retractilitatea *
lui. Nu vechiul reproş al comodităţii stă în picioare; După începuturi cronicăreşti, întâmpinând ple-
repudiind „concepţia festivistă”, criticul, râvnind preg- dant-admirativ, în decada a şaptea, noul val şi „foamea”
nanţa, înţelege scrisul ca eveniment. Şi rămâne credin- sa de poezie, Mircea Martin se va retrage pe „platourile
cios acestui îndemn. Nemulţumit de sine, om al ideilor, înalte ale teoriei critice”, cum s-a observat, concreti-
el desfăşoară în câmpul agitat, turbionar al actualităţii zând, astfel, un program hermeneutic. Spirit fin, sobru
o calmă meditaţie asupra criticii. Subiect reluat cu obs- şi delicat, criticul s-ar fi reprofilat / disciplinat din mers
tinaţie, mărunţit, infinit nuanţat. Tinzând spre „o zare şi din raţiuni conjuncturale, spuneau unele voci cârco-
mereu proximă”. Elaborat, elegant, exigent, de o sobri- taşe. În realitate, Mircea Martin, prin această retragere
etate aulică, va respinge capriciile subiectivităţii. Vrea (deplânsă de mulţi) săvârşea un act de voinţă, pliat pe
lecturi „de identificare”. Cultivă o etică a comprehen- un dat temperamental, adecvându-se cu sine.
siunii şi „un ecumenism transgeneraţionist” (cf. Paul Un model vianesc, veghind „demnitatea stilisti-
Cernat). În critica noastră prea umorală, „balcanizată”, că” şi gravitatea muzicală, îndelung elaborată, şlefuită
Mircea Martin rămâne, pasăre rară, „un helvet”, cin- răbduriu, pare vizibil, în filigran, în scrisul său. Indis-
stind şi exprimând coerenţa om / operă. cutabil, un studios, iubind claustrul, criticul-ascet co-
Nu e de mirare că în Radicalitate şi nuanţă (Tra- boară rar în arena „care pătează”; refugiile sale în teoria
cus Arte, 2015), „spărgând” o prelungită tăcere edito- criticii, dezvăluie, mai degrabă, un temperament con-
rială, recuperând mai vechi articole, eseuri, evocări, templativ, politicos, bântuit de un scepticism intratabil.
interviuri etc., Mircea Martin afirma răspicat (aproape Categoric, Mircea Martin nu are fibră de combatant.
radical!) că nu crede în radicalitatea fără nuanţe. Scrisul Refuzând stilul „tehnic”, el gustă, totuşi, voluptatea
său, dintotdeauna, a vădit grija nuanţării, o nevoie care, imaginii critice, convins că acel cum scrii propulsează
scuturându-se de ambiţia definitivului, deschidea calea un critic. Indiferent de pretextele ei, critica e una sin-
dialogului, refuzând discursul autoritar, impetuos, mo- gură, va repeta, imperturbabil, Mircea Martin; nu su-
nologic. Gustul nuanţei presupune o gândire flexibilă, perioritatea temelor sau a metodelor, nu absolutizarea

unui tip, depreciind, în numele falselor incompatibili- raturii noastre), descoperind în opera „divinului critic”,
tăţi, celelalte forme de critică, nu pierderea criteriului sub faldurile exuberanței, îndemnuri stabile şi accente
moral în numele talentului care „scuză” orice, puri- obsesive. Sau specializarea în pastel, autoflagelarea, „de-
ficând o existenţă. Pentru Mircea Martin, estetica as- cepţia cosmică” la B. Fundoianu, şi ele dezvoltate ul-
cunde o etică. O mare întâlnire (precum cea cu Marcel terior. Sunt intuiţii sărbătoreşti care au rodit editorial,
Raymond) fixează, într-un orizont expurgat de mizeri- propunând cărţi de referinţă.
ile vieţii literare, profesionalitatea şi moralitatea. Criti- Iubind condiţia spectatorului, Mircea Martin
cul are „prejudecata” competenţei; mereu nemulţumit trăieşte cu obsesia adecvării. Vrea o critică „pliabilă la
de sine, scrie rar, cu dificultate, dar temeinic. Eforturile obiect”, condusă de „simpatie penetrantă”. Locuind
de întâmpinare sau de situare se resorb în profunzimi. conştiinţa altcuiva, criticul trebuie să dovedească „pute-
Coexistenţa punctelor de vedere, a tuturor felurilor de re de supunere la obiect”, nu doar „privire de deasupra”.
critică nu înseamnă, însă, egalizarea lor. Ce valoare her- Opţiunea metodologică e condusă – deontologic – de
meneutică ar putea avea critica jurnalistică, se întreabă grija adecvării. Între hermeneutica totalităţii şi opacita-
Mircea Martin, dispreţuind spectacolul personalist (pe te, încercările de identificare, „infinit repetate”, trezesc
care spaţiul cronicii îl îngăduie), manipulând şi defor- această obsesie: adecvarea asigură coerenţa. Contem-
mând ierarhiile „de azi pe mâine”. plativismul, eufonia, caligrafia ideilor (estompând, în
Fireşte, în timp, critica lui Mircea Martin a su- arabescul frazei, fermitatea judecăţilor de valoare) nu
portat reformulări, nuanţări din unghiul metodei. Din înseamnă şi neparticipare; dimpotrivă. Identificarea pe
start, însă, exegetul a îmbrăţişat critica de identificare, care o râvneşte Mircea Martin asigură, însă, o partici-
conducând, treptat, la autoclarificări. Spirit ponderat, pare simpatetică; adică, asumare, implicare, exultanţă
detaşat, Mircea Martin s-a ţinut departe de orice fel ideatică chiar. Întâlnind conştiinţa unei opere, refacem
de excese. A cunoscut şi temperatura foiletonului (dar – observa criticul – o „coerenţă de concepţie”; suntem
Generaţie şi creaţie nu era o culegere încropită), şi-a gă- în pragul unei „fidelităţi fundamentale”. A te identi-
sit, apoi, o albie, străin de gustul reconvertirilor. Încât fica, topit în fibra textului, a exista împreună (cum ar
o serie de reeditări-test, suportând proba timpului, se spune Jean-Pierre Richard) şi a te detaşa, necesarmente,
dispensează de revizuiri, chiar dacă „transportă” texte apoi, înseamnă a naveta între intimitate şi totalitate. A
ivite într-un context istoric opresiv, de „politizare com- naviga, probabil, între două frumoase iluzii. Eseul lui
pactă”. Georges Poulet, Une critique d’identification (1968), ar
Chiar fără veleităţi sistematizatoare, Generaţie fi un reper fundamental, jalonând alianţele intelectuale
şi creaţie marca începutul unui destin literar viguros. ale lui Mircea Martin. Identificarea înseamnă oare „re-
Mircea Martin manevra criteriul generaţiei de creaţie ca scrierea obiectului”? Desluşim în eforturile lui Mircea
o „ficţiune necesară”. Se despărţea de zarva literară, de Martin o „frumuseţe subordonată”, nu un răsfăţ calofil.
lupta pentru putere şi administrarea gloriei; înţelegea E o umilinţă învingătoare în atitudinea criticului, şti-
principiul performativ în cultură, dar nu şi polemicile ind prea bine că orice cunoaştere presupune o asumare
de uzură, alianţele conjuncturale, gratulaţiunile abun- a obiectului (devenind subiect); că însăşi asumarea li-
dente, citatele strategice; sau faldurile frazelor binevo- teraturii înseamnă a elibera tocmai puterea de evocare,
itoare, barochizante, ascunzând gestul secret al mini- criticul oficiind în slujba operei.
malizării. Dar pentru Mircea Martin, „singura critică ac-
Descoperim la Mircea Martin o superbă con- ceptabilă e cea care nu se consideră pe sine singura”. L
secvenţă în concretizarea proiectelor. Volumul Iden- Convergenţa constructivă înlătură exclusivismul, orgo-
tificări (1977), reeditat în 2013, anunţa, prin câteva liul intelectualist. Mircea Martin nu este un războinic şi
I
nuclee problematice, viitoarele cărţi. Cum ar fi „mitul nici un intolerant; admitem deci, împreună cu criticul,
F
vechimii” la G. Călinescu (Mircea Martin topind stu- că există mai multe posibilităţi de lectură, că foiletonul
dii anterioare privitoare la vârsta literaturii române) sau critic nu este, neapărat, incapabil de performanţe meta-
R O
„lirismul inaderenţei” la B. Fundoianu / Fondane. Acea fizice, lumina critică (în acea metaforă a încăperii obscu-
generoasă identificare călinesciană cu o tradiţie consti- re, adăpostind un vraf de foi înnegrite) fiind „o lectură
tuită, proiectată compensativ, acea solidarizare cu des- favorabilă”. Să (mai) admitem că i-ar lipsi promptitu-
tinul unei literaturi vor asigura substanţa unei cărţi de dinea, prezenţa imediată, frisonantă, în „prim-plan”,
P
anvergură problematică (consacrată „complexelor” lite- rezistenţa foiletonistului-maratonist. Mircea Martin

preferă mediatul, analiza răbdurie, temeinică, fineţea „şcoli”, redusă la acelaşi numitor (cum demonstra în-
disocierilor, coborând în adâncimile operei. Departe de suşi Mircea Martin) era un predecesor al identificării şi
F I L jetul reflectoarelor inundând scena actualităţii, scrisul al investigării barocului francez, al profunzimilor sensi-
său conţine, totuşi, accentele unei pledoarii. Comen- tive explorând straturile primare ale conştiinţei. Puţin
tariile lui Mircea Martin se citesc cu profit intelectual, înclinat să-şi teoretizeze demersurile, Marcel Raymond
vădind o lectură atentă, paginarea şi vertebrarea ideilor; a proteguit o şcoală a personalităţilor. Nimic ostenta-
adică dicţiunea ideilor, deşi nu spectacolul verbal îl inte- tiv, o viaţă retrasă, nicidecum disocieri violente, rupturi
R O
resează. Autorii se regăsesc în astfel de intervenţii (cazul „programatice”; doar efortul de integrare, cuprinderea
lui Adrian Marino, recunoscând „exactitatea” profilului totalităţii, străine, însă, de militantismul unui G. Po-
tras într-o serie de articole, reunite în Singura critică). ulet. E drept, influenţa catalitică a profesorului gene-
Sau, mai încoace, lansând o concluzie care punea sub vez nu putea trece neobservată şi J. H. Miller a vor-
P
semnul întrebării toate demonstraţiile critice consacra- bit primul despre The Geneve School. Să fie şi Mircea
te lui C. Ţoiu, respingând „modelul aşa-zicând fana- Martin „un fost discipol”? Spiritele afine se întâlnesc,
tic”, inadecvat în cazul Vătăşescu. Lesne de observat, apropierea şi adecvarea lor ni se pare a fi – înainte de
obsesia adecvării nu dispare, Mircea Martin îndreptând orice – temperamentală. Mircea Martin nu se poate
atenţia cititorului spre semnificaţia laică a titlului, a „despărţi” de M. Raymond, deşi „ucenicia” s-a ispră-
reasumării umanităţii. Identificarea, „învecinarea cu vit de mult. Dar în numele adecvării (criticul adecvân-
textul” (cum ar spune Jean-Pierre Richard) nu exclude du-se cu sine), Mircea Martin absoarbe tot ceea ce i se
distanţarea lui Starobinski; criticul reşiţean coboară în potriveşte. Din politematismul deschis spre experienţa
text şi ia, apoi, distanţă, adoptând – şi el – libera miş- senzorială (cum definea Eugen Simion demersul lui
care a privirii între „infinitatea” Operei şi „totalitatea” Jean Pierre Richard), Mircea Martin, interesat de „con-
ei contextuală. ştiinţa difuzată”, de acel Je care gândeşte, coboară spre
Repudiind ortodoxia metodologică, deme- profunzimi, descifrând unitatea experienţei creatoare,
rsul raymondian se instala într-un centru. Marcel acea unitate totalitară, îmbrăţişând relaţiile signifiante
Raymond, un maestru fără producţia de serie a unei (interne), dar şi scriitura, apropiindu-se de operă, deo-

potrivă, cu rigoare şi cu simpatie, operând clivarea, dar sul înglobant, făcând dificilă disocierea între poezie şi
şi reasamblarea. Adică, „o repunere în continuitate”, non-poezie. „Manifestele” noii promoţii, în care un N.
critica – o literatură de gradul al II-lea – fiind „une sur- Băciuţ vedea „coada de cometă a optzeciştilor”, probau
prise de conscience”, un fel de dute-vino între obiect şi o conştiinţă artistică „mai acută”: radicalizare, un nou
cercetător. Dacă analiza structuralistă făcea să dispară pact cu realul, antimodernism, schimbarea paradigme-
din text „activitatea gânditoare”, dacă Barthes alunga lor, deci. Mircea Martin rămâne, în orice împrejurare,
subiectivitatea, Mircea Martin nu-şi refuză vibraţia. ponderat. Noua literatură, scria criticul, nu este încă
Pentru el, orice operă este „o subiectivitate care se oferă realizată ca fapt artistic. Despre cenaclul Universitas (pe
ca obiect”, imposibil de a fi epuizată de o lectură. Dacă care îl conducea din aprilie 1983) criticul a făcut destăi-
la pensée lectrice reface aventura unui spirit („metoda” nuiri în repetate ocazii (v. Vatra: O şcoală de poezie, nr.
identificării presupunând întâlnirea a două conştiinţe 9/1988). Lecţia lui Raymond e vizibilă: „pedagogia” lui
independente: conscience de soi şi conscience d’autrui), Mircea Martin încurajează experimentul, dar e discretă.
verosimilitatea se bazează pe fecunditatea pluralismu- O şcoală de poezie e posibilă (poeţii se pot forma, nu-
lui. „Invazia” unui spirit în alt spirit conţine şi riscul anţează criticul), dar incubatorul universitar pregăteşte
alienării de sine. Din nou: să fie valabilă doar o singură terenul pentru afirmarea tuturor tendinţelor viabile.
cale de acces? Acea „identificare în diferenţă”, profesată El, ca mentor, se vrea un stimulator al descoperirii de
de G. Poulet, era grijulie, numind pericolul pierderii sine, nicidecum un susţinător al unei anumite direcţii
identităţii, planând ca o ameninţare perpetuă, urmând literare, în numele păgubosului exclusivism. Protejând,
ca o umbră, măcinând trufia şi siguranţa drumului. astfel, un spaţiu fertil dezbaterilor, stimulând poleni-
Iată că senzualismul lui Jean-Pierre Richard coabitează zarea culturală. Sau, mai încoace, conducând Asociația
cu idealismul lui G. Poulet, argonaut pornit în căutarea de literatură generală și comparată (ALGC), preocupat
centrului nervos al textului. Poulet, critic tematist de de Cultural Studies (un conglomerat disciplinar), clari-
nuanţă spiritualistă (cum „l-a văzut” Eugen Simion), ficând prob o situație nebuloasă: ca proiect epistemolo-
identifică punctul de plecare în tensiunile unei viziuni, gic, cu vizibilă miză politică, evidențiind dimensiunea
desfăşurând vitalitatea gândirii. Subiectivitatea creatoa- militantă în dauna relevanței esteticului, cum se întâm-
re e „ascunsă” în faldurile operei; ajungem la acel cogi- plă. Ori revizitând, în contextul globalizării galopan-
to (centrul vital), reuşind identificarea („o coincidenţă te, sub unghiul implicațiilor actuale, cosmopolitismul,
între două conştiinţe”) printr-un voiaj filosofic. Să fie concept „fără consistență sociologică”. Țintind spre
identificarea mereu posibilă? Acuplarea, spuneam, re- rigoarea impersonală, fascinantă a lui T. Vianu, un ma-
uşeşte spiritelor afine, având punctul de plecare într-o estru recunoscut, vădind în actul scriptic devotament și
identificare iniţială, fulgerul intuiţiei deschizând calea responsabilitate, critica lui Mircea Martin crește, cum-
de acces, „prinzând” gândirea globală. Dificultăţile pănită, din disocieri de finețe; i-am putea recunoaște
drumului, riscul neidentificării (şi el prezent) nu pot un anume eroism cultural într-un climat bântuit de re-
descuraja conştiinţa critică, pregătind marea întâlnire, lativisme, de teoretizări lejere, fără griji conceptuale și
himerica posesie a „celuilalt”. „cumetrialități” profitabile.
S-a spus deseori că Mircea Martin nu riscă; el Indiscutabil, Mircea Martin e conştient de pro-
nu impune, ci consolidează. Asta, evident, n-ar fi deloc pria-i valoare. Dar modestia, bunul simţ etc., cenzu-
puţin (dacă ar fi doar atât). „Dezerţiunea” din armata rează exploziile emfatice. Am zice chiar, pe urmele lui
foiletoniştilor era tot o soluţie temperamentală. Spirit Cornel Ungureanu, că Mircea Martin contrazice spiri- L
dialogic, plin de politeţe şi sobrietate, Mircea Martin îşi tul locului, condiţia de bănăţean atins de „gasconism”.
păstrează dreptul de a formula obiecţii; nu crede în zeii Desigur, îşi „propune enorm”, fără infatuare, însă, le-
I
nepătaţi, nu acceptă iubirile ne-critice şi „încremenirea pădându-se de povara orgoliilor inflamate, dilatate,
F
extatică”, nu duce „campanii”. Şi totuşi... exhibate, otrăvind existenţa. Obsesia adecvării, grija
Atunci când o nouă promoţie tropăia nerăbdă- identificării pledează pentru o con-vieţuire frumoasă,
R O
toare la porţile literaturii, Mircea Martin s-a dovedit, vorbind despre bucuria şi nobleţea „subordonării”. Pu-
incredibil, chiar vestitorul ei (v. Spre o nouă paradig- ţini critici, iubind temperanța, fără a-și întemeia pre-
mă literară, în Echinox, nr. 2-3/1988). Vorbea, previ- stigiul pe violența negației, trăiesc la această altitudine.
zibil, despre acea „prezenţă compactă”, cu rezervele Pentru Mircea Martin, într-adevăr, „estetica scrisului
P
de rigoare: cazul unor poeţi „făcuţi”, prizând demer- poartă în sine o etică”.

CRONIC A L I T ERARĂ Ioan HOLBAN ALEXANDRU VLAD – 70 de ani

de la naştere. Drumul spre Polul Sud
N u întâmplător prima proză din volumul de

debut al lui Alexandru Vlad, Aripa grifo-
nului (1980), fixează ceea ce aş numi momentul de criză
ochi curios, iscoditor, în stare să organizeze un mate-
rial altfel incongruent; jurnalul naratorului cuprinde,
în esenţă, istoria unui grup de adolescenţi din Cluj. În
al povestitorului; în Vara libelulei este vorba despre un replică, remarcile criticului constituie un adevărat exa-
oarecare Horea pe care îl părăseşte excepţionalul său men, materiile de concurs fiind stilul, poetica prozei şi
dar de a povesti în clipa în care se confruntă direct cu argumentarea opţiunii de formulă narativă: nu rareori
o experienţă-limită, de felul acelora pe care, povestin- naratorul îl nemulţumeşte pe critic; sinceritatea şi iro-
du-le înainte, nu le putea trăi: naratorul devenit erou nia, persoana întâi şi persoana a treia, funcţia narativă
nu mai reuşeşte să „mimeze“, nici măcar să resimtă şi funcţia critică – acestea sunt reperele esenţiale pe care
tensiunea faptului trăit, această inadecvare (nu numai le au în vedere naratorul şi criticul din Aripa grifonului.
de „tonalitate“) provocând metamorfoza autorului de Primul relatează povestea unui grup de tineri
povestiri în protagonist al acestora. Alexandru Vlad legaţi prin firele care unesc în chip obişnuit membrii
studiază aici, ca şi în Racursiu şi Nordul, modalităţile unei promoţii; jurnalul oferă figuri, evenimente, desti-
de integrare într-un ansamblu epic a celor două feluri ne şi acea „stare de grup“ care reprezintă unicul fapt au-
de experienţă pe care şi le apropie prozatorul: livrescă şi tentic pentru persoana întâi a prozatorului. Criticului,
directă. Nemaiacordând „credit nelimitat“ cărţilor, na- care trăieşte din plin „tragedia lucidităţii“, îi aparţine
ratorul nu-şi poate reprima un anume fel de a percepe comentariul, textul povestirii; jurnalul şi comentariul,
existenţa, datorat, iată, hulitelor cărţi; scriind o poveste persoana întâi şi a treia, naratorul şi criticul se regăsesc
de dragoste în Nordul, urmărind două personaje (Virgil în înfăţişarea grifonului: sinceritatea şi ironia se pot re-
şi Liana) care îşi provoacă reciproc sensibilitatea până la cunoaşte uşor în „cruzimea“ şoimului şi „regalitatea“
a o răni, notând conştiincios mărcile romantice ale unei leului, care alcătuiesc trupul grifonului, adică figura
iubiri ce se închipuie prin „depersonalizări în atmosfe- eroului lui Alexandru Vlad. Lectura unui asemenea
ră“, plimbări solitare şi refugii într-un cadru natural cu text, al cărui epic este scris de narator şi al cărui co-
lac, noapte, foşnete, tentaţii amestecate, sonorităţi de mentariu este produs de critic, nu poate fi decât inves-
trestii biciuite de o abia ghicită boare, naratorul anali- tigaţie; cititorul este invitat să citească analiza ca pe un
zează lucid o pasiune mistuitoare şi nu se lasă prins în captivant roman poliţist în care ucigaşul şi victima sunt
jocul afectelor decât pentru a jalona o evoluţie a stărilor aparent inofensivii naratori şi critici. O istorie de grup
interioare ale protagonistului angajat pe „drumul pier- este şi Scurta vizită acasă; într-un decor de o banalitate
zaniei“. Aceste prime trei proze conturează o anume apăsătoare se reîntâlnesc câţiva absolvenţi din promo-
funcţie a naratorului, proprie mai cu seamă scrisului ce- ţia 1962 ai Şcolii generale Runcu, pentru a resuscita
lor ce alcătuiesc nucleul textualist al generaţiei ’80; el, pasiuni vechi şi pentru a se re-cunoaşte prin examenul
naratorul, nu doar povesteşte, dar este şi primul critic al lucid al fiecărei fapte trecute: întâlnirea nu are nimic
propriului text. Funcţia critică nu este un simplu „du- spectaculos în desfăşurarea ei exterioară, miza povesti-
blet“ al celei narative; cele două ipostaze se relaţionea- rii fiind centrul şi circumferinţa, grupul şi personajul,
ză, se intercondiţionează în naraţiunile lui Alexandru problematica şi biografia. Alexandru Vlad pune aici în
Vlad care scrie proză pentru a o analiza, creând, adi- relaţie cu mai mare pregnanţă arhitectura oraşului cu
că, trăgând cu ochiul la tratatele de teorie a povestirii: aceea a fiinţei; oraşul este un produs al grupului în ace-
protagonistul textelor sale este narator şi critic: instanţa eaşi măsură în care grupul s-a constituit pe structura
interioară (eul povestitorului) este supusă mereu jude- spaţiului urban: raportul individului cu oraşul („Ce-
căţii unei instanţe „publice“ (a criticului). Eul (narato- tatea vie“ din proza Hortensiei Papadat-Bengescu),
rul) scrie un jurnal care respectă convenţia sincerităţii, mereu problematizat de „poezia epică urbană“ încă de
adunând observaţii de bun-simţ şi pertinente clasificări la manifestarea ei în literatura noastră (la 1920), preo-
tipologice, extrase din experienţa directă de către un cupă şi pe prozatorul care a părăsit vastele domenii ale

se deosebeşte în chip flagrant de cel pe care l-a

„acreditat“ majoritatea prozatorilor din gene-
raţia sa; el este un „creator“ care încearcă să
transforme literatura orală în literatură scrisă,
să „uite“ faptele reale pentru a le putea recrea
prin apelul la imaginaţie: naratorului lui Ale-
xandru Vlad nu-i convin maniera transpunerii
directe a cotidianului, nici lentilele complicate
ale aparatului de filmat ori de fotografiat, de
care se folosesc „textualiştii“, ci caută subiecte,
acumulează durate, lasă evenimentele să se es-
tompeze pentru a reţine o atmosferă şi câteva
sugestii. Modul conceperii prozei, apoi „che-
ile“ şi abordarea unor stări şi sentimente cu
instrumentele eseistului (personajul însuşi este
un pasionat cititor, ca mereu invocatul Boldi-
sar care citeşte tratate de teoria artei şi literatu-
rii) îmi lasă impresia că prozatorul Alexandru
Vlad ascunde un bun critic literar şi eseist; cea
mai frumoasă proză din carte, Drumul spre Po-
Ă
lul Sud, este un excelent eseu. Cum eseuri vom
regăsi în drumul spre adevăratul Pol Sud într-o
R
carte de peste aproape zece ani, Atena, Atena
(1994).
A
La sfârşitul romanului Frigul verii
(1985), Alexandru Vlad pune o notă unde îşi
R
explică textul şi deconspiră sursele de informa-
ţie, atâtea câte vor fi fost, privitoare la o pe-
E
rioadă de care tânăra generaţie de scriitori nu
T
se putea apropia, atunci, decât folosindu-se de
diverşi intermediari: „Cartea de faţă este în în-
L I
tregime o operă de ficţiune, s-ar putea spune
satului şi „obsedantului deceniu“, unde s-a scris gloria
chiar un exerciţiu de ficţiune. Autorul, din fericire, nu a
generaţiei ’60: cu o carte precum Aripa grifonului, pro-
cunoscut experienţa războiului şi nu descrie evenimen-
za generaţiei ’80 reînnoadă firul cu tradiţia literaturii
tele retroversiv, a încercat mai degrabă să sugereze criza
noastre interbelice, „tema oraşului“ fiind încă o dovadă
în care diacronismul faptelor aruncase oamenii. L-au
A
a acestei continuităţi.
interesat în special degradarea umană şi mutaţiile care
Aranjate în ordine cronologică, prozele din cel
au loc într-o astfel de experienţă, să-i spunem – exis-
de-al doilea volum al lui Alexandru Vlad, Drumul spre
tenţială. Perspectiva asupra evenimentelor poartă astfel C
Polul Sud (1985), scrise între 1975 şi 1983, continuă
marca scopului său şi este tributară, firesc, surselor de
experimentul epic din Aripa grifonului şi susţinut, între
I
informaţie şi bibliografiei. Dacă acestea din urmă ar fi
timp, prin intervenţii critice, să le spun teoretice, de
fost altele decât s-au întâmplat să fie, amănuntele ar fi
R O N
către prozator; de altfel, toate cele unsprezece naraţi-

fost altele dar esenţa aceeaşi, întrucât ea nu se datorează
uni ale cărţii îşi circumscriu o componentă teoretică,
informaţiei“.
în sensul larg al definirii prozei şi al precizării tipului de
Amănuntele constituie epica romanului. Un
scriitor pe care îl reprezintă autorul: iar atunci când epi-
ofiţer român, Avram B., se întoarce în satul natal, be-
cul pare a fi „pur“, în fapt, el porneşte de la un acelaşi
neficiind de un concediu prin primăvara sau începutul
efort de instalare a ordinii în real şi de la convingerea
verii lui 1944; ajuns în liniştea doar aparentă a aşezării
C
„concomitenţei“ faptelor acestuia. Tipul de scriitor pe

devenite de graniţă după pierderea Ardealului de Nord,
care îl ilustrează naratorul textelor lui Alexandru Vlad
tânărul ofiţer întâlneşte un medic maior neamţ, Sedler, „privilegiul analitic“ pe care i-l oferă acuitatea privirii,
care îl vindecă, făcându-i o a doua operaţie şi cu care boala, claustrarea şi apropierea maiorului Sedler, lucid
R Ă poartă lungi discuţii referitoare la evenimentele la zi sau şi sceptic, care îi furnizează informaţiile necesare pentru
la cele premergătoare celui de-al doilea război mondial. reconstituirea cauzelor războiului. Cu ajutorul medicu-
Se mai întâmplă, în sfârşit, câteva fapte – uciderea unui lui, profesorul de istorie cunoaşte Germania lui Hitler,
soldat nazist, clemenţa unui Herr Kapitan, datorată se implică în mecanismul istoric depăşind limita inte-
R A
schimbării cursului războiului şi actului de la 23 Au- lectualului: pentru Avram, momentul-cheie este cel în
gust, încercarea de a arunca un pod în aer, opoziţia lui care războiul încetează să fie numai o tragică experienţă
Avram şi moartea sa aproape glorioasă (o glorie cam în personală. Îl ajută, însă, nu doar scepticul Sedler, ci şi
felul aceleia pe care o dobândise tânărul Beethoven din „amănuntele“: execuţia „de bâlci“ a bătrânului Zaharie,
E
nuvela Mări sub pustiuri a lui Dumitru Radu Popescu) participarea la întrunirea celor din rezistenţa româneas-
T
–, care susţin nucleul problematic al romanului, exerci- că, câteva cuvinte cu miez ale unui fost coleg de şcoală,
ţiul de ficţiune al lui Alexandru Vlad finalizându-se în Simu („Interesul tău nu poate fi altul decât al comuni-
I
analiza crizei unui intelectual aflat nu atât în conflict tăţii în care trăieşti“) şi conştientizarea graniţei dure-
cu semenii, cât cu propria sa perspectivă asupra exis- roase impuse de Diktat-ul care a făcut ca la marginea
L
tenţei şi a epocii pe care o traversează. Sigur că epica, satului său din inima Transilvaniei să apară pichetele de
adică „amănuntele“ au cerut o documentare serioasă în grăniceri români şi horthyşti. Între cele două lumi – a
presa vremii şi o consultare, fie şi întâmplătoare, a unor frontului cu pericolele sale umilitoare şi a satului, în-
A
cărţi de sinteză asupra războiului, a altora care privesc cremenit într-o tensionată aşteptare – şi între două mo-
subiecte mai restrânse (ca, de pildă, Administraţia ro- duri de a privi lumea – cel sceptic, ilustrat de Sedler şi
C
mânească în judeţul Cluj) sau a unor articole precum cel sentimental, propriu fiinţei sale –, Avram descoperă
Rezistenţa populară antifascistă pe Valea Drăganului; experienţa sa existenţială cuprinsă fără putinţă de în-
I
Alexandru Vlad a topit toate aceste informaţii, con- toarcere în fluxul destinului colectivităţii din care face
struind o „intrigă“ fără de care ideea textului nu ar fi parte; ajuns aici, actul său de opoziţie, ca şi moartea
N
rezistat asaltului său analitic; cu aerul că povesteşte fap- aproape glorioasă şi aproape stupidă, par lucrurile cele
tele „pentru curiozitate“, autorul reconstituie veridic o mai fireşti: cum firesc este şi deznodământul dialogului
R O
atmosferă, profilul unei colectivităţi şi cadrul general al dintre Sedler şi Avram, a cărui concluzie este formulată
contextului politic. în aceşti termeni de profesorul de istorie: „Între modul
Dar Avram B., înainte de a fi ofiţer, este profesor cum vezi dumneata lucrurile, cum reacţionezi la ele, şi
de istorie, un personaj gândind „literar“ şi trăind din venirea lui Hitler la putere există o anume legătură (…)
C
amintiri care, trecute printr-un rafinat filtru cultural, Cred că aţi fost un teren fertil şi vulnerabil pentru un
pierd din prospeţime, se desprind de fragmentul de via- lider ca Hitler, natural înzestrat pentru a depista opa-
ţă care le-a produs, îmbrăcând o haină livrescă: tot ceea citatea ce există totdeauna în condiţia inteligenţei. Şi
ce a trăit sau trăieşte Avram B. pare să fie citit ori creat instrucţiei“: între structura individului şi configuraţia
printr-un efort imaginativ. Amintirile ca şi senzaţiile momentului politic există o relaţie de geneză reciprocă
imediate „transpar“ în text, sunt ecranate de zgomo- – acesta este adevărul, esenţial pentru profesiunea sa, pe
tul îndepărtat al loviturilor de tun, pe care Avram le care îl descoperă Avram B.
poartă cu sine ca pe un semn distinctiv, tot aşa cum nu Subiectele acestui roman sunt degradarea uma-
poate ieşi pe uliţa satului decât în uniforma militară: nă şi mutaţiile din psihologia oamenilor, care au loc în
chiar dacă satul este departe de linia frontului, Avram momentele de criză a societăţii, iar decorul epic este cel
ştie că, undeva, istoria se derulează cu repeziciune, în deal doilea război mondial. Conceput ca o confruntare
ritmul înaintării maşinilor de război şi chiar dacă ofi- intelectuală, care o repetă, în fapt, pe aceea a armelor,
ţerul se află în concediu medical, printre ai săi, el nu textul se dezvoltă pe o componentă eseistică, proprie,
poate îmbrăca hainele civile pentru că oamenii ştiu că cum s-a văzut, tuturor cărţilor lui Alexandru Vlad, de
profesorul de istorie nu le aparţine. Între Avram şi satul la debutul cu Aripa grifonului până la Atena, Atena. Fri-
său este distanţa care, într-o altă ordine, separă cultura gul verii este un eseu scris impecabil despre câteva fapte
de natură; cu certitudinea acestei îndepărtări (prezenţa şi despre alterarea, prin ele, a condiţiei umane. Dintre
Toiei, sora sa handicapată, îi certifică mereu acest lu- prozatorii generaţiei ’80, Alexandru Vlad este cel mai
cru), Avram parcurge criza sa morală, folosindu-se de aproape de Alexandru Ivasiuc.

Cuvânt de însoţire pentru o carte Doru SCĂRLĂTESCU

tulburătoare: Corpuri, exiluri, terapii
R ezumându-ne la literatură, Renașterii, în

special celei franceze, îi datorăm golirea de
conținut concret a conceptului de corp feminin și în-
sigur, de ficțiunea artistică. Orizontul e generos, fiecare
domeniu putând fi preluat și dezvoltat independent
în demersuri ulterioare, de autoare sau de către alții.
locuirea lui cu o imagine, în termeni de astăzi, o holo- Domnia-sa însăși vine cu sugestii în această direcție, cu
gramă. O proiecție ficțională. Studiile literare din ul- privire la tema, în general tabuizată, a corpului femi-
timul timp vehiculează tot mai insistent, sub presiunea nin traumatizat de avort, din perioada comunismului
relației aproape exclusive cu sexalitatea, ideea de „corp ceaușist: „Deşi capitolul propriu-zis literar nu consti-
erotic”. Pe urmele profesorilor Roger Kempf (există un tuie subiectul cărţii de faţă, voi aminti că un potenţial
„corp romanesc” care nu este „împrumutat sau tran- cercetător al acestui motiv ficţional nu ar trebui să oco-
scris, ci scris”) sau Domna C. Stanton (cele două com- lească numele unor scriitoare extrem de curajoase din
ponenete inseparabile ale „corpului erotic literar” sunt această perspectivă”. Precum Gabriela Adameșteanu
sintetizate prin neologismul/ barbarismul „corpus sex- ori Lili Crăciun, cu texte trădând vizibile inserţii au-
tuel”), tânărul scriitor și eseist canadian, David Dorais, tobiografice, prilejuind cutremurătoare călătorii „prin
într-o carte relativ recentă dedicată corpului feminin infernul corporealităţilor specific feminine”. Ultima
Ă
de factură exclusiv erotică în poezia Pleiadei (la origine, nominalizată, originară din județul Bacău, fostă ab-
teză dedoctorat), include între trăsăturile definitorii ale solventă a Universității ieșene (Filosofie și Drept), și-a
R
acestuia valoarea sa pur literară: „În obiectul de studiu însoțit cartea sa de debut, din 2015, Călătoria, roman
pe măsură ce îl concepem, există, de fapt, preeminența de un mare și meritat succces, nu doar în țară, dar și
A
textului asupra corporalului. Acesta este un punct de în Spania ori peste ocean, în America, de o dedicație
vedere adoptat de mulți critici interesați de legăturile edificatoare: „Peste 10.000 de femei au decedat şi alte
R
corpului cu literatura. Scopul nu este de a căuta în carte câteva sute de mii au fost mutilate fizic sau psihic în
un corp preexistent, ci de a dezvălui fizionomia unui urma avorturilor ilegale în perioada 1966 – 1989. Lor
E
corp care există doar în cuvinte” (Le corps érotique dans le dedic această carte!”.
la poésie française du XVIe siècle, Presses de l’Université Cartea doamnei Emanuela Ilie se referă cu pre-
T
de Montréal, 2008). cădere la scriitura directă și explicită a afirmării de sine.
L I
Ei bine, substratul polemic al demersului doam- Ea ne invită pe un teren („accidentat”, recunoaște dom-
nei Emanuela Ilie este tocmai refuzul acestei deturnări nia-sa) cu totul insolit pentru mulți dintre noi, comod
de semn prin literaturizarea excesivă a corpului femi- străini de textele de tip confesiv aduse în discuție, ca să
nin, dizolvat în metaforă, și umplerea lui la loc cu carne nu mai vorbim de discursul teoretic de gen, deosebit
vie care suferă, geme și sângerează. Din acest punct de de bogat, în plan național și universal, pus în eviden-
A
vedere, să o spunem de la bun început, cartea dom- ță prin numeroasele trimiteri din notele de subsol și
niei-sale, părăsind, împreună cu autoarele analizate, bibliografia finală ale volumului. Aflăm cu acest prilej
unele, scriitoare de raftul întâi (Gabriela Melinescu, că, în cadrul studiilor de gen care „analizează, proble- C
Constanța Buzea, Nina Cassian, Vera Călin...), dome- matizează, teoretizează şi, uneori, supralicitează corpul
I
niul familiar al ficțiunii artistice, în favoarea textului feminin, înţeles, în general, drept topos al diferenţelor
declarativ direct, prin mijlocirea memorialisticii și a radicale, dar şi instrument de manipulare”, își fac loc
R O N
diaristicii, e un Manifest. Al unui discret feminism mi- noi discipline academice (una din ele ar fi sociologia cor-
litant, matur, profund, fără ostentații, parti-pris-uri și pului), „în care reflecţia asupra corpului, şi în special a
patetisme inutile, dar cu atât mai convingător. El iese, celui feminin, îşi caută – şi uneori îşi şi găseşte – cadrul
cel puțin în intenție, de sub incidența criticii literare conceptual propice”. Nu scapă bisturiului analitic al
„clasice” și ține, în egală măsură, de istorie, sociologie, doamnei Emanuela Ilie, pericolul confuziilor, excese-
medicină, psihologie/psihanaliză, antropologie, etno- lor, inadvertențelor, contradicțiilor minând discursul
C
logie, culturologie, politologie, nu în ultimul rând, de- despre corp din imediata noastră contemporaneitate,

în special din societățile occidentale hiperconsumiste: particulară, a statutului femeii în cel mai câinos dintre
„astăzi, discursul despre corp este supralicitat, chiar ab- regimurile comuniste din Europa de Est, cel ceaușist,
R Ă solut inflaţionist, ca reflex al unor realităţi socio-politi- cu imaginea corpului controlat/ supravegheat, redus
ce și economice evident orientate înspre câştigarea de prin decret de stat la o singură funcție, obligatoriu
beneficii de pe urma oricărei forme de reprezentare...”. patriotică, a reproducerii (asocierea cu nazismul s-ar
În termenii unei specialiste a problemei, preluați de au- cere neapărat făcută): „Obligat să îşi asume o funcţie
R A
toare, paradoxul revenirii la „decorporalizarea” corpu- unică, abrutizat/ privat de posibilitatea eliberării de o
lui feminin, o formă fără fond, tocmai în era exhibării realitate biologică nedorită/ de exercitarea dreptului la
lui revendicative: „corpul biologic trebuie deghizat tot alegere, el tinde să devină o sursă de suferinţă şi chiar
mai mult în unul acceptabil social, ajungând la parado- o cauză a ceea ce unii sociologi au numit alienarea de
E
xul de a comunica mai mult prin intermediul mesajelor propriul corp”. Un paroxism al neputinței și al abando-
T
culturale supra–puse corpului (vestimentaţie, bijuterii, nului: un regim brutal aberant a dat naștere celui mai
machiaje etc.) decât prin abilităţile noastre « naturale », aberant dintre sentimentele umane: ura față de sine.
I
senzoriale sau psihice (empatie, telepatie etc.). Ceea ce Un text al Adrianei Băban, cu declarația cutremură-
contează este doar forma, ceea ce prezentăm celorlalţi, toare a unei femei simple, muncitoare, de 39 de ani,
L
fenomen generat şi stimulat de funcţionarea societăţii căsătorită, devine emblematic în acest sens: „îmi urăsc
de consum” (Petruța Teampău, Corpul în prezent, pre- ovarele, uterul, tot corpul meu care adăposteşte în fie-
zentul în corp, în volumul Introducere în sociologia cor- care lună un pericol potenţial”. Orice comentariu este
A
pului. Teme, perspective şi experienţe întrupate, coordo- aici de prisos. De altfel, și în capitolul intitulat Corpul
nat de Laura Grünberg, Iaşi, Editura Polirom, 2010). feminin, fericirile şi şocurile (pre)maternităţii, autoarea
C
Cu alte cuvinte, întoarcerea la „donna angelicata” dra-

pată în bikini american.
I
Sunt, toate acestea, capcane inerente temei,

pe care doamna Emanuela Ilie le evită cu luciditate, în
N
primul rând prin fixarea precisă și limpede a obiecti-

velor investigației, fără divagații parazitare. Dincolo de
R O
miza conceptuală, ponderat rezervată, condiționată de

statutul elevat profesional al autoarei, cartea se impu-
ne, cu o anume cruzime am zice, prin conținutul ei de
umanitate, localizată în circumstanțe concrete de loc
C
și de timp, specifice acestui colț de lume cam vitregit

de dumnezeu (est-european) în care ne e dat să tră-
im. Scrisă nu doar din perspetiva unei cititoare fidele,
asidue, avizate, de texte confesive oferite de scriitoare
contemporane, autentice sau improvizate („câteva din-
tre semnatarele Istoriilor trăite sunt medici, profesoare,
învăţătoare, secretare sau pur şi simplu «cercetătoare a
curiozităţilor vieţii», provocate prin urmare doar con-
junctural să se manifeste creator”), dar și din aceea a
unui martor și participant la evenimentele relatate de
ele, cartea capătă desigur, printr-o asumare de destin,
și statutul unui jurnal personal sub acoperire. O ten-
siune mai mult sau mai puțin perceptibilă îi înfiorează
paginile. Ea e sesizabilă de la primele abordări de către
universitara ieșeană ale temei, insolite și percutante, în-
cepând cu 2017, în volume colective editate la Iași, ori
în articole-serial din „Expres cultural” și „Convorbiri
literare”.
Prima treime a cărții aduce o problematică strict

lasă textele (fragmente poetice, de proză artistică sau de din raţiuni biologice ori învins prematur de contexte
jurnal) ingenios selectate să vorbească liber, de la sine, biografice nefericite sau tragice, nu se bucură de prea
R Ă
ele dictându-i parcă structura și parcursul demersului multă atenţie”. La o lectură mai atentă însă, detectăm
demonstrativ. Astfel, ca să dăm un exemplu, secvențele în carte semnele particulare ale unor trăiri și soluții de
capitolului dedicat maternității, Nașterea, I-V (Corpul viață pe care numai semenele noastre, femeile, ni le pot
celuilalt ca miracol întrupat; „Feminitatea îngenunchea- oferi. Una din ele, ieșirea din bolgiile dantești ale sufe-
R A
tă” şi abrutizarea corpului; Dincolo de „răcnetele neome- rinței, la lumină, prin iubire. O „tragedie optimistă”,
neşti”, christomorfoza; „Corpul despărţit” printr-un pa- ca să recurg la o sintagmă care a făcut carieră în vremea
ravan poetic; Procesul verbal al traumei corporale) sunt studenției mele, s-ar putea descifra în titlul oximoro-
susținute exclusiv de texte semnate de Cornelia Păs- nic Cancerul, dragostea mea. „Superba carte a Mioarei
E
călie, Ziua zilelor mele, Laura Grünberg, 46 de bucăţi Grigore, scrie Emanuela Ilie în finalul analizei ce i-o
T
de gresie gri cu inserţii albe, Constanța Buzea, Creștetul consacră, jalonează un destin cu totul excepţional şi
ghețarului. Jurnal (1969-1971, Ştefania Mihalache, Pa- pecetluieşte un crez de o puritate (aproape) diaman-
I
ravan, Elena Vlădăreanu, Non Stress Test. Reproducem tină. Acela care vede în dragoste singurul antidot cu
un fragment „poetic” edificator din aceasta din urmă: adevărat eficace împotriva putreziciunii trupului şi a
L
„bagajul/ soţul/ taximetristul/ spitalul/ pixul/ scaunul/ mortificării spiritului”.
rândul/ personalul medical/ furtunul/ anusul/ săpunul/ Nu este chiar ușor de scris o carte precum
aparatul de ras/ salonul/ anestezistul/ obstreticianul/ aceasta de față, a cărei elaborare te scoate din rutina
A
ginecologul/ mamoşul/ NST-ul/ perfuzorul/ patul/ profesiei critice, remodelându-ți imperios existența,
cearșaful/ tamponul/ pansamentul/ tifonul/ perineul/ cum recunoaște cu franchețe autoarea, la impactul cu
C
degetul/ lichidul/ sângele/ oxytonul/ calciul/ monito- volumul, mixaj de limbaje artistice (cuvânt și imagi-
rul/ asistentul/ infirmierul/ cotul/ colacul/ forcepsul/ ne), unde talentata regizoare și scriitoare Chris Simi-
I
vacuumul/ anestezicul/ acul/ firul/ halatul/ buzunarul/ on-Mercurian își tematizează lupta cu cancerul: „Un
bacșișul”. asemenea text sfâşietor de viu şi de autentic, după a
N
De analize ample, în schimb, au parte capito- cărui lectură nu te mai poţi, într-adevăr, reîntoarce
lul rezervat bolii (cu o nominalizare, chiar din titlul în propria-ţi viaţă decât cel mult pentru a o valoriza,
R O
acestuia „Cancerul, dragostea mea”. Variaţii pe tema este ascuns între copertele excepţionalului album Care
corpului mutilat) și cel, nu mai puțin atroce, bătrîne- dintre noi. Which one of us (Editura TREI, Bucureşti,
ții, așezate, dincolo de orice discriminare de gen, sub 2018), de Chris Simion-Mercurian, în tandem cum
semnul precarei condiții umane în general (un frag- nu se putea mai potrivit cu fotografa Cătălina Flămîn-
C
ment desprins dintr-o scrisoare a lui Kafka din 1920 zeanu”. Acorduri de tragedie wagneriană răsună, mai
este grăitor în acest sens). Ultimul capitol care dă de discret sau mai plenar, în multe din textele aduse în
altfel și titlul întregului volum, Corpuri învinse, exi- atenția noastră de Emanuela Ilie. Nu este tocmai co-
luri, terapii, are un evident caracter revendicativ și e mod de citit cartea domniei-sale, pe care am parcurs-o,
de ajuns, spre convingere, să reproducem, din sumar, mărturisesc, cu o senzație difuză de apăsare, de neli-
titlurile subcapitolelor (autoarea e o mare expertă în niște și, parcă, de culpabilitate. Ca să apelez și eu la
titluri semnificative, cu apel la sintagme desprinse din ajutorul unui vechi „tovarăș de drum” în experiența
textele comentate): Corpul bătrân, marele „învins”?; lecturii, am retrăit, iată, la fel de intens, sentimentul cu
„În această ţară numită bătrâneţe…” Memoria corpului care Dan C. Mihăilescu a însoțit cu câțiva ani în urmă,
învins; Dubla „aclimatizare” și îmbătrânirea culturală; la apariție, cartea deja citată, a tragicei profesoare de
„Această groaznică îngropare de vii a bătrânilor”...; „Așa religie din Tărtășeștii dâmbovițeni, Mioara Grigore,
ne ștergem și noi, totul se estompează, se uită, dispare!”. Cancerul, dragostea mea: „Este o carte absolut specială,
Autoarea își atribuie de altfel dreptul de a protesta în singulară în toată viaţa mea”; „În aceşti 14 ani am pre-
numele nostru, al tuturor: „Orice survolare a peisaje- zentat aproape 3500-4000 de cărţi, niciodată nu am
lor – cum altfel decât accidentate ?! – ale reprezentării avut o asemenea carte. (…) O astfel de carte care te
corpului în actualitatea noastră mediatică, virtuală, îngenunche m-a făcut praf, pur şi simplu m-a umilit
dar şi socială ne relevă o realitate absolut întristătoa- în cel mai înalt grad”. Dincolo de aceasta, ce s-ar mai
re: aceea că, spre deosebire de alte forme ale existenţei putea spune? (Din prefața la volumul Emanuelei Ilie,
noastre carnale, corpul bătrân, fie el îmbătrânit firesc Corpuri, exiluri, terapii, Cartea Românească, 2020)

Gina PUICĂ Virgil Tănase, în dialog cu Simona Modreanu:

eretic, antimodern şi întors spre cultura română
L a editura Junimea a apărut spre finalul anu-

lui 2019 o carte semnată de Virgil Tănase și
Simona Modreanu, intitulată ușor melancolic Așa a fost
început la părăsirea Rășinarilor): „am senzația că Parisul
unde locuiesc de patruzeci de ani și mai bine e un fel de
periferie a casei mele de la Galați, o margine a orașului
să fie...1, frază cu care se și încheie acest volum pe care-l meu de atunci” (p. 10).
recenzez aici. Tot de la (ne)adaptare, confesiunea lui Virgil Tă-
La propunerea Simonei Modreanu, dialogul nase ajunge la un alt imperativ, cel al progresului, pe
pleacă de la momentul „înțărării” scriitorului de mai care scriitorul îl denunță în mai multe locuri din carte
târziu, anterior „desțărării” ce avea să survină în anii într-un stil de toată frumusețea, revelându-se explicit,
1970; începe, adică, de la „pornirea în lume” a lui Virgil și astfel, ca scriitor „antimodern”, în sensul foarte nobil
Tănase (p. 5). Invitația îi oferă scriitorului ocazia să se dat de Antoine Compagnon acestui termen. Declarând
dedea unor reverii legate de copilăria din Galațiul na- că „nimic nu este mai opus civilizației decât ideea de
tal, în special cea de dinaintea descoperirii instituției progres și de modernitate” (p. 141), scriitorul se arată
școlare, etapă inițială pe care scriitorul o consideră „o mâhnit în fața victoriei „abjectei noastre modernități
lume cu mult mai vastă și mai bogată decât cea pe care (politica abjectă a haitei tehnocrate europene)” (p. 141).
Ă
am străbătut-o mai apoi trecând frontierele, munții și Pesimismul fără tăgadă al acestei viziuni este rezumat
oceanele” (p. 7), o lume locuită de „cireșul de suflet” astfel spre finalul volumului: „Încotro merge lumea
R
și alți pomi din grădina părintească, cu podul și beciul noastră (Franța, România, Europa, Occidentul)? Spre o
pline de mistere, unele rămase pe veci nelămurite. Deși dictatură care doar își schimbă părul.” (p. 154). Și Virgil
A
își amintește cu afecțiune de unii profesori, educația Tănase revine la ideea sa, subliniată, că anul 1989 a fost
primită în școală a rămas pentru Virgil Tănase ceea ce un an de „restaurație”.
R
„vine să ne convingă că lumea este făcută întru profi- Așa stând lucrurile, firește, arta zgomotos moder-
tul ticăloșilor, al învârtiților, al șmecherilor, al ‚băieților nă, plină de „năstrușnicii”, „care-și mută gândirea de la
E
simpatici’, al celor care se dau după cum bate vântul” (p. substanță la cerneală” (p. 90), și susținută de lozinci
9). Și apare astfel prima notă de revoltă din carte (sunt pretins „anti-sistem” (de fapt, create pentru a atrage mai
T
multe!) – revolta împotriva imperativului adaptării: „mi aprig clientul), nu-l impresionează pe scriitor, care se
I
se pare că nu există o mai cumplită abdicare de la con- arată la fel de critic și atunci când vine vorba de știință,
diția de om decât „adaptarea” – calitatea de căpetenie a devenită azi, după Virgil Tănase, „o formă de cancer”,
L
speciilor animale” (p. 9), scrie Virgil Tănase. Neadapta- „independentă de restul organismului social” (p. 90).
rea este înțeleasă în mod original de scriitorul nostru ca De aceea, scriitorul ne îndeamnă să căutăm lu-
supremă dovadă a umanității, a libertății de creație și, mina din noi „fără să îngăduim lumii să o strice, fără să
A
mai general, de mișcare. orbecăim prin istorie, fără să luăm orice ciob de sticlă
Tema adaptării/neadaptării fiind una specifică de sifon drept steaua care sus răsare (taină mare, nu-i
C
zonelor și etapelor de trecere, discuția celor doi ajunge așa?)” (p. 15), să fim atenți la creația autentică, nu la
rapid și fatal la exil – cuvânt pe nedrept demonizat de „giumbușlucurile verbale” (p. 45), nesusținute meta-
I
Virgil Tănase („un ‘termen’ de care (...) m-am ferit ca fizic. Și tonul răspunsurilor lui Virgil Tănase redevine
de ucigă-l toaca”, p. 11), pentru simplul motiv că al- blând melancolic, discuția ajungând și la... melancolie,
N
ții l-au demonetizat, cuvânt și realitate pe care de altfel dor și durere care, inevitabile, trebuie asumate, întrucât-
scriitorul nu le poate evita, cuvânt și realitate care l-au va chiar cultivate, crede autorul nostru.
R O
însoțit din fragedă pruncie. Pentru că exilul a început Volumul are și meritul de a-i permite lui Virgil
pentru Virgil Tănase din momentul plecării din centrul Tănase să revină cu unele lămuriri asupra chestiunii
lumii sale, adică de la Galați (așa cum pentru Cioran a onirismului (p. 16-20, 35-37, 51 et passim), curent unic
și de profunzime, „singurul adevărat curent literar din
C
1
Așa a fost să fie..., Simona Modreanu în dialog cu Virgil a doua jumătate a secolului trecut” (p. 35), în care s-a
Tănase, Iași, Junimea, col. „Dialog XXI”, 2019.
limitează să afirme că scriitorul onirist nu dorește să im-

prime o viziune, un sens „crâmpeielor de real” (p. 19),
mulțumindu-se să spele, să șlefuiască imaginile literare
izvorâte mai mult sau mai puțin spontan în procesul de
creație, din care va fi constituită narațiunea. Virgil Tă-
nase asemuiește această muncă de transpunere a acelor
crâmpeie „în cuvintele potrivite ale limbii care le-a dat
belșugul unei înțelepciuni venite de mai departe de noi”
(p. 20) cu cea a unui giuvaergiu care îmbină pietrele
prețioase și care are grijă ca ansamblul final să reziste
și să se arate în toată splendoarea. Cu referire strictă la
propria practică scriitoricească, Virgil Tănase vorbește
de „metaforă narativă”, ce constă în alăturarea a două
„istorii” sau „figuri” narative care astfel spun mai mult
(și, oricum, altceva) decât fiecare în parte (p. 38).
Cititorului îi este lăsată, așadar, întreaga libertate
de a interpreta după cum simte el textul; la acest ni-
vel, însuși scriitorul este un cititor oarecare al propriului
text, cheile sale neputând și netrebuind să deschidă căi
de interpretare privilegiate. Ambiția scriitorului (în ra-
Ă
port cu cititorul său) este aceea de „a stârni lumina din
duhul” (p. 42) acestuia, recte creativitatea sa.
R
Refuzând să scrie o literatură „inteligibilă” (inte-
ligibilitatea, amintește scriitorul, este o trăsătură proprie
A
textelor didactice, științifice, documentelor diverse de
arhivă), Virgil Tănase vizează mult mai departe și mai
R
integrat și continuă să creeze Virgil Tănase, curent ce a sus, văzând în demersul onirist nici mai mult nici mai
ambiționat să atace pozitivismul de la temelie, într-un puțin decât „literatura unei lumi care se naște, care va
E
context în care „raționalismul care a pus într-o ecua- oferi oamenilor, dacă aceștia vor reuși să supraviețuias-
ție univocă, reducționistă, de-o simplitate pur logică și
T
că dezastrului modernității, un alt echilibru social și o
practic absurdă, istoria și relațiile sociale, a atins apogeul mentalitate care se va recunoaște în acest tip de literatu-
L I
instaurând o dictatură intelectuală dublată, în Europa ră care, prea dintr-un timp care nu există încă, rămâne
de est, de o dictatură politică” (p. 17). Radicalitatea de- ciudată pentru oamenii timpului de ieri.” (p. 20).
mersului onirist ar veni din aceea că nu se mulțumește Spune chiar Virgil Tănase: „o carte trebuie citită
cu critici punctuale ale contextului în care se inserează, tocmai pentru ce nu se înțelege” (p. 42), întrucât scrii-
ci că pornește de la premisa că „neștiutul”, acel ceva care torul (de literatură) nu „comunică” (p. 133). Și mărturi-
A
scapă rațiunii, se află la baza condiției și existenței uma- sește că romanul pe care-l are acum în lucru, Mersul tre-
ne. Visul, „narațiune” pornind de la datele realului „îm- nurilor, are ca motto: „Dacă ați înțeles ceva din această
binate aiurea” (p. 19), este o dovadă a existenței acelui carte înseamnă că m-am străduit de pomană.” (p. 63). C
neștiut și, ca atare, model prin excelență pentru litera- Nu e de mirare că această aspirație către neinteligibil
I
tura onirică. Sarcina cititorilor acestui tip de opere este întâlnește granițele tăcerii, Virgil Tănase temându-se că
una delicată, ei trebuind nu să caute sensuri, nici măcar Mersul trenurilor la care scrie de ceva vreme, direct în
R O N
să interpreteze vise, ci să „trăiască” această literatură. Ce limba română, riscă să rămână neterminat, chiar neîn-
facem însă cu acel cititor aparte care este criticul (exe- chegat, pentru că scriitorul nu dorește de această dată
getul, istoricul literar) care trebuie (și) să „producă” un să aplice niciuna din tehnicile narative deja utilizate.
discurs critic (deci rațional, științific) despre aceeași li- Având în spate experiența mai multor decenii de scris,
teratură onirică? Virgil Tănase nu-și propune să ofere dar acum liber de orice termen exterior de livrare a tex-
vreun rețetar în acest sens (considerând că scriitorul nu tului, își oferă răgazul de a căuta „esența romanului”,
C
trebuie să se transforme în criticul propriilor texte). Se despre care spune: „e altceva, ceva ce nu poate fi gândit,

un ceva care a înfierbântat deja fiertura celorlalte cărți și-a lui.” (p. 61).
ale mele, dar care, acum, când vreau să-l dau pe față Volumul Așa a fost să fie... se resimte și de ceea
R Ă dispare.” (p. 40). ce ar putea fi numit – dacă termenul nu ar fi atât de
Despre adoptarea precoce a limbii franceze ca uzat – patriotism. Ce altceva să înțelegem din fraze pre-
limbă pentru propriile scrieri, Virgil Tănase afirmă că cum acestea: „Obârșia mea țărănească mă îndeamnă să
principalul motiv a fost acela că nu întrevedea în anii cred că lucrurile, pe lumea asta, sunt cumpănite și că
R A
șaptezeci prăbușirea blocului estic și credea că își va „trăi dacă pronia îmi oferise anume daruri, acestea trebuiau
traiul și (...) mânca mălaiul în Franța” (p. 53). Dar toc- plătite. Felul meu de a o face era de a mă simți dator să
mai devenind scriitor de limba franceză a conștientizat dau o parte din străduința mea celor din mijlocul cărora
mai bine frumusețea și potențialul creator al limbii ro- veneam și care mă înzestraseră cu o limbă, o noimă și
E
mâne. De altminteri, Virgil Tănase exprimă foarte direct un fel de a simți care erau numai ale lor.” (p. 52). Sau:
T
în această carte iubirea lui admirativă pentru limba ro- „după părerea mea, o carte se scrie pentru o colectivitate
mână - limbă care ar păstra în ea „nedesăvârșirea lumii” (un popor, o națiune, nu știu cum să spun…, pentru cei
I
(p. 44) și care, astfel, i-ar lăsa fiecăruia posibilitatea de- strânși laolaltă printr-o aceeași limbă) și că rostul ei e să
săvârșirii acesteia, crede scriitorul. „Mult mai înțeleaptă funcționeze înlăuntrul acestei colectivități” (p. 67). Vir-
L
decât noi, limba română face ca, povestit, faptul real cel gil Tănase insistă de aceea pe relativitatea și caracterul
mai neînsemnat să devină cosmic, frântura unei con- întâmplător al oricărei receptări universale, care ține de
stelații.” (p. 134). De unde revolta sa împotriva tuturor factori exteriori, străini de multe ori de valoarea intrin-
A
celor care denaturează limba română – cu „a aplica” (în secă a operei, și denunță obsesia sincronizării cu Occi-
loc de „a candida”), „a implementa” și cu alte „mitocă- dentul a scriitorilor și artiștilor români, care tocmai de
C
nii lingvistice și culturale” (p. 69) –, despre care Virgil aceea rămân cu un pas în urmă. Cel care scrie (creează)
Tănase crede că „ar trebui judecați pentru trădare și puși nici nu trebuie să se gândească la receptarea sa, ci să-și
I
să copieze de câte o sută de ori Nicoară Potcoavă și tot vadă nestingherit de misiunea pe care și-a luat-o.
de o sută de ori o sută de versuri din Arghezi care să-i La vastul capitol al criticilor din această carte, se
N
lăiască de mâzga unei vorbiri croite din noroi atlantic numără și cea a capitalismului globalizat, a americanis-
amestecat cu balegă de filfizon.” (p. 69). mului, a Europei unite („o structură a băcanilor întru
R O
În același sens și nu doar în această carte, Virgil propășirea băcanilor (care vând ‚cărbune și oțel’)”, p.
Tănase descrie româna ca fiind o „limbă de păstori și de 67), venind ca ecou la critica timpului prezent formula-
călugări”, „limbă de uleiuri grele, o pastă cărnoasă care tă tot aici, așa cum am văzut. Într-adevăr, Virgil Tănase
se întinde pe pânză producând nuanțele unei lumi taini- face o lectură deosebit de neliniștită a semnelor timpu-
C
ce” (p. 54). La polul opus, limba franceză e resimțită, ca lui: „România înhămată la caleașca europeană, nu mă
și de către Cioran și alți scriitori români ce au adoptat-o sfiesc s-o spun, este cu mult mai vomitivă decât cea din
ca limbă de creație, ca fiind „limbă construită adminis- timpul dictaturii comuniste pentru denunțarea și dărâ-
trativ”, „limbă ca un brici, un instrument de precizie, marea căreia mi-am cam riscat viața.” (p. 159).
geniul ei este de a șlefui cuvintele eliminând impurități- Pe acest fundal profund pesimist, Virgil Tănase
le care nasc ambiguitatea” (p. 54). afirmă lucid că datoria intelectualilor de pretutindeni ar
Se degajează din acest volum și o microteorie trebui să fie aceea de a apăra dreptul de „a spune liber
asupra traducerii după Virgil Tănase (pe care partenera ce gândești, de a contesta gândirea unică, dictatura celor
sa de dialog o consideră „eretică, dar pasionantă”, p. 63). care socotesc că nu există decât un singur adevăr, pe care
Pornind de la ideea intraductibilității limbii române, re- ei îl dețin, politrucii unei false democrații. Fiarele unui
simțită direct de Virgil Tănase mai ales când a tradus din sistem politic care n-are altă lege decât a lupului care
scriitori români, dar și când se autotraduce, Virgil Tă- sfâșie mieii în numele legilor obiective ale pieței.” (p.
nase nu devine adeptul literalismului (fidelitatea față de 152). Cu referire directă la intelectualii români, scrii-
text, văzută de regulă ca modul cel mai accesibil și sigur torul critică falsele misiuni ale acestora: denunțarea co-
de a prezerva unicitatea și potențialul operei originale), rupției („un fel de bătătură la degetul mic de la picior”),
ci traduce după un „mecanism teatral: intru în pielea și mai larg vorbind „anticomunismul primar, grobian”
autorului despre care presupun că știe și simte limba la al acestora, extins la nivelul întregii opinii publice ro-
fel de bine ca mine, și rescriu duhul lui cu cuvintele unei mânești (p. 70). Ce-l exasperează însă cel mai mult pe
limbi care-i era străină și care, datorită mie, devine acum scriitor este lașitatea acestor intelectuali români „subțiri”,

manifestată prin propensiunea lor în a demonstra că Țepeneag și susținută logistic, în calitatea sa de director al
„excelența noastră este de a maimuțări alte culturi în FCR Paris, moral și intelectual de Virgil Tănase, pentru
lipsa uneia care să fie a noastră și să ne dea dreptul să a face cunoscută prin limba franceză literatura țărilor
existăm ca popor” (p. 130-131). Europei de Est, în special cea românească, în context
Simona Modreanu îi oferă de altfel ocazia lui mai larg artistic și gândită ca un „instrument politic pe
Virgil Tănase să-și expună pe larg părerile despre figu- scena internațională”, p. 137), sau la evenimente pre-
ra intelectualului de astăzi în cetate, ceea ce-i permite cum cel rezumat de Simona Modreanu sub sintagma
scriitorului să se dezlănțuie pe un ton de ocară savuros: „episodul Haiducu” (p. 162 et seq.).
împotriva lui Bernard-Henri Lévy, „personaj odios”, Cartea conține și un fel de lecție de viață, pe care
„fante de mahala cu coafura lui unsă și cămașa desche- scriitorul ne-o dispensează cochet-rușinat: o lecție despre
iată ștrengărește, gata mereu să-și plimbe eul fără operă cum această viață trebuie trăită „în adevărul ei, fără să
(...)” și a altor figuri mediatice din Franța, dar și împo- ne dăm aere, fără s-o sterilizăm cu iluziile noastre (...)”,
triva lui Mihai Șora, „odios” prin evoluția convingerilor ghidându-ne doar după „legea conștiinței” (p. 104), adi-
sale „după cum bate vântul” (p. 145), și a diverșilor „in- că prin „extragerea din haită” (p. 109) și prin afirmarea
telectuali români fără autoritate”, a căror conștiință s-a umanității noastre în lupta inegală cu legile „care țin în
trezit când „s-a dat voie de la poliție” (p. 147). Remarc cumpănă imensitatea lumii zămislite” (p. 104).
cu această ocazie că Virgil Tănase urmărește cu destulă Provocat de Simona Modreanu, Virgil Tănase ne
atenție actualitatea, deși declara cândva, undeva, că, în oferă aici și niște pagini frumoase despre condițiile ex-
urma a ceva ce azi s-ar numi în limbajul „atlantic” „fa- terioare și pornirile interioare necesare atunci când scrie
ke-news”, a încetat să mai citească presa. (p. 109-114 et passim), din care reiese o ușoară și asu-
Ă
Desigur, tonul virulent până la sublim este uti- mată insatisfacție creatoare: „consider azi că opera mea
lizat de Virgil Tănase și când acesta scrie în cunoștință rămâne nescrisă (ceea ce e mai profitabil, poate, pentru
R
de cauză despre emigrația română de la Paris de după reputația mea). N-am făcut decât să scriu, e adevărat,
1947, pe care o califică drept masă de „veleitari me- dar mai rar literatură, și să fac teatru, o scriitură cu ființe
A
diocri” (p. 71), cu trimitere directă la acel exil literar vii în care textul celui care le însuflețește se pierde, aco-
duhnind de intransigență ideologică („capitalizanți ai perit de cel al autorului folosit ca iască.” (p. 60).
R
exilului”, „realiști socialiști de tendință imperialistă-libe- Răspunsurile lui Virgil Tănase vin de multe ori
rală”, p. 85). Tonul exasperat este adoptat de scriitor și în cascadă și uneori în răspăr, cu repetiții programatice.
E
când vine vorba de tineretul atoateștiutor și de „cultul Frazele curg în flux continuu, redeschizându-se când
T
juneții” (p. 31), pretutindeni revendicat astăzi. te-ai aștepta să se închidă (un exemplu printre altele,
Este menționată în volum și munca de autor de fragmentul despre ce este romanul, p. 31-34) – cum
L I
biografii a lui Virgil Tănase, biografii ale unor persona- scrie și Simona Modreanu, sunt fraze „cu amplificare
lități admirate și unite, în viziunea scriitorului nostru, simfonică” (p. 34) –, scrise cu jubilație, utilizând cuvinte
de dorința acelora „de autenticitate, refuzul de a minți” învechite, rare, uitate, inventate.
(p. 118): Camus, Saint-Exupéry, Dostoievski, sfântul În fine, deși nici în acest volum Virgil Tănase nu a
Francisc. Este convins Virgil Tănase că „singurul lucru tranșat între cele două identități de scriitor (românească
A
care contează în artă este omul”, „mai bine spus destinul sau franceză) – și nu are de ce să o facă, fiind un scriitor
său, miracolul prin care o seamă de întâmplări banale, deplin bilingv –, mi se pare că, în bună măsură, acest
stupide, vulgare, etc. ajung să constituie un destin” (p. volum se constituie într-un soi de elogiu și declarație C
120). De aici, dar mai ales din lectura acelor biografii de iubire adresate limbii române, înaintașilor, civilizației
I
remarcabile, vezi cum, căutându-i pe acei protagoniști, noastre. Și face Virgil Tănase acest lucru înfățișându-ni-se
dai și peste Virgil Tănase. aici mai mult ca scriitor român decât francez. Dovadă și
R O N
Dialogul cu Simona Modreanu ajunge la multe informațiile distilate despre acest (aproape) debut matur
și diverse alte aspecte ale vieții scriitorului, printre care: în limba maternă, pe care Virgil Tănase îl pregătește în
teatrul (domeniu esențial, despre care nu am scris aici), prezent, prin întoarcerea la limba română nu sub for-
activitatea de director al Institutului Cultural Român de ma autotraducerii, ci a scrierii directe în această limbă a
la Paris din anii nouăzeci și din primul deceniu al acestui misteriosului Mersul trenurilor: „sunt curios să aflu (poa-
secol (atunci Fundația Culturală Română), revista Seine te) ce fel de scriitor aș fi fost dacă rămâneam în limba
C
et Danube (creată la inițiativa și cu efortul lui Dumitru română.” (p. 83). Și noi...

P O ES I S Nicolae TZONE LXXIX [în camera de aur la pelişor…]
în camera de aur la pelişor ferestrele sunt larg deschise a plouat năpraznic

până-n urmă cu o jumătate de ceas dinspre oraș nu răzbate niciun zgomot
turlele mănăstirii sinaia strălucesc între brazi la câteva zeci de metri
regina maria este foarte tânără ne întinde mâna firesc mie și fiului meu
nenăscut ca unor prieteni de demult deși ne vedem pentru prima dată
dragul meu îmi zice sunt nerăbdătoare să te ascult citeşte-mi poemul
cel mai frumos pe care îl vei scrie în secolul următor
în camera de aur poemul capodoperă trece din secolul viitor în secolul
trecut la fel de uşor cum pășește un copil pe un podeţ de lemn pe partea
cealaltă a râului vijelios de munte citesc tumultos năvalnic abia respirând
poemul capodoperă al secolului viitor reginei maria ne îmbrățișează atât
de strâns și pe mine și pe fiul meu nenăscut are lacrimi în ochi
citește-mi-l din nou îmi spune veniți lângă mine aici pe divan
citește-l din nou
tzone desprinde vârful piramidei să intre luna în mormântul lui

tzone zboară la paris pe-o nuia de zarzăr înmuiată în dunăre
și intră-n sena până apa îi cuprinde gâtul și bărbia
tzone azi doisprezece august două mii șaisprezece îngenunchează
pe gresia rece de dedesubtul senei lângă luca și celan
şi le dă viaţa înapoi
tzone tot azi doisprezece august două mii șaisprezece
citeşte dumnezeieşte capodopere sub cupola bisericii sacré-cœur
pentru celan și luca reîntorși între cei vii
din fântâni nu beau apa ci pământul de pe oceane nu apa o fur ci sarea

nu peştii îi admir ci scheletul lor de cristal ţinând în cumpănă
carnea de pe el şi solzii
corăbiile care plutesc la orizont nu sunt importante pentru comorile
de pe ele ci pentru piraţii ce au fost cândva vii pe punțile lor
o călătorie în inima capodoperei este mai preţioasă decât o călătorie în tibet
capodopera e singurul loc din univers în care învierea din morţi

se poate întâmpla fără a fi de față iisus
dorm şi-n seara aceasta în braţe cu un poem fără seamăn

nu sunt sigur dacă eu dorm şi visez că poemul fără seamăn
doarme dus în braţele mele sau dacă poemul fără seamăn
doarme şi visează că eu dorm dus în braţele lui
adevărul adevărat e un adevăr dublu adică şi eu dorm
şi visez că poemul fără seamăn doarme un somn greu
foarte greu în braţele mele dar şi poemul fără seamăn
doarme la rândul său un somn lung şi profund
şi visează că eu dorm în brațele lui
şi nu numai că dormim unul în brațele celuilalt
dar noi doi eu și poemul meu fără egal
şi semănăm foarte tare la chip
pletele mele sunt aidoma pletelor lui inimile noastre seamănă
ca o picătură de apă una cu alta
nu este nicio deosebire absolut niciuna între sângele nostru
în timp ce dormim noi şi poemul şi eu şi-n timp ce ne visăm amândoi
unul în brațele celuilalt din urechea mea stângă
şi din urechea dreaptă a poemului fără seamăn
ies doi pescăruși cu pliscurile cascadă de peşti coloraţi
peşti curcubeu pești floarea soarelui pești mure negre
de pădure și pești zmeură roșie pești petale de mac
peşti lalea şi peşti trandafiri
pescărușii aceștia sunt nespus de darnici în câteva minute
suntem îngropați și eu și poemul meu fără seamăn
într-un strat gros de peşti coloraţi
poemul se trezeşte din vis şi începe să înghită cu poftă
peşti coloraţi unul după altul
nu uita somnorosule îmi spun mie însumi capodoperele se scriu
pe solzi de peşti coloraţi așa este încă de pe vremea lui iisus
predicile lui la treizeci și trei de ani sunt scrise pe solzi de peşti coloraţi
hai îmi repet pune-ţi omule sub pleoape solzi de peşti coloraţi
hai priveşte adânc toţi aceşti peşti coloraţi în ochii lor coloraţi
ca şi ei la sfârşitul privirii este ceva ce nu seamănă
cu nimic văzut pe pământ ori în cer ori în apă
este ochiul de șoim de vânătoare al capodoperei S
și sunt și aripile de șoim legendare ale capodoperei
I
*
S
rămân cufundat în frumuseţe absolută până peste

E
creştetul capului meu

capodopera e mănunchiul de nuferi ce se deschid
O
clipă de clipă pe apa lacului de la ipotești

capodopera e această sanda de aur roşu care a căzut
de pe călcâiul lui ahile pe câmpiile troiei cu mult înainte
P
de a muri
mă încălţ cu ea pășesc pe lac la ipotești printre nuferii înfloriți

șchiopătez dar nu mă scufund
I S capodopera e mama mea la treizeci și trei de ani
țipă iată atât de tare țipă și mă naște pe o velinţă roşie
ce plutește pe apele dunării în fiecare zi la orele unsprezece
S
și treizeci și trei de minute

capodopera este acest cărăbuş de pământ roşu care trece
E
recunoscător de pe mormântul lui nabucodonosor

pe mormântul lui alexandru macedon
O
şi tot aşa înainte şi înapoi

ajunge iat-o ajunge chiar acum pe marginea mormântului
P
meu din viitor

capodopera mă înmormântează şi mă înviază
și din nou mă înmormântează în timp ce o scriu
capodopera este singurul sicriu din toate lumile ce au fost
sunt sau vor veni în care nu putrezesc nici cuvintele
nici buzele nici carnea de pe oase
și nici oasele trupului
pe solzi de peşti coloraţi scriu cu braţele cufundate până la umeri

în propriul sânge și capul mi-l cufund cu totul
în propriul sânge
picăturile ce-mi curg din păr peste pagini sunt singurul meu chip
ce va ajunge în viitor
chem furnicile şi în genunchi în faţa lor să mă audă mai bine şi să ştie

că pot fi şi umil le citesc capodoperele scrise pe solzi de peşti coloraţi
şi nici o furnică de la fiică la străbunică aproape că nici nu mai respiră
este semnul că le place mult ce aud că încearcă să înţeleagă tot ce aud
şi că înţeleg și memorează tot ce aud
chem pescărușii alb-cenușii de dunăre pescăruși cu guşile pline
de alţi şi de alţi peşti coloraţi peşti minunaţi gata pregătiţi
pentru a mă lăsa să scriu capodopere pe solzii lor
frați pescăruși de ce sunteţi aşa de mieroși de ce vă arătaţi atât de făţiş
iubirea față de mine ați aflat oare că viața în mine
și cerurile din mine și chiar și moartea din mine
se apropie de crepuscul
să nu îndrăznească nimeni să spună că sunt ucigaș de pești
că scriind capodopere pe solzii lor în jurul meu este un cimitir
de pești nevinovați de pești martiri
nu nu nici vorbă de așa ceva imediat după ce termin de scris
o capodoperă chiar înainte de a li se usca cerneala pe solzi
le dau drumul în dunăre uneori și în marea neagră
12-15 august 2016 21h24

Christina
P O ES I S
Liviu OFILEANU
the green
la început era totul ca la început,
totul era de un verde fain ca o poveste,
un verde-verde ca baticu’ mamei.
se zicea că va veni lumina – lumina venise,
se știa c-a venit, și eram bucuroși
și-atât de triști fără să știm cum e lumina. și uite-așa visând, pe negândite,
fiindcă era pe atunci un întuneric orb, ne-am dat seama că lumina-i suferința;
atât de întuneric era pe atunci și tot nu am plecat de aici –
că nici lumina nu se vedea venind. verdele ăsta negru e rădăcina tălpilor noastre.
la început ni se păruse totul verde, cât de trist putea fi primul om

un verde știut acolo, verde crud înțelegând odată pentru totdeauna
intuit de cineva din capul nostru că-i verde. că un copac trăiește mai mult.
apa și munții erau verzi,

dealurile erau un loc cu verdeață, the dream
o încetinită explozie de verde pretutindeni,
mă trezisem de frig
verde pur, un verde înspăimântător de pur și-am vrut să trag un pic de la tine pătura pe coaste,
care face femeia să plângă însă eram deja singur în groapă.
și bărbatul să se mire aiurea că-i viu. primu’ gând e să bați o cărare
prin izul de mușețel al ierbii necosite.
și cum stăteau Ei pe-ntuneric,
deodată a căzut o stea între Ei, și a fost o seară, o noapte și-o dimineață,
adică între Noi, între mine și tine, încă o seară, o noapte și-o dimineață
și-acum e noaptea din care nu mă pot trezi.
în mijlocul nostru, al orbilor; abia țin ochii lipiți
a căzut o stea întunecată de foarte sus, când mâna șerpuiește după căldura ta, christina.
o stea s-a prăbușit între Noi,
speram că ești singură-n pătuț,
în verdele ierbii care s-a înnegrit pe loc, nimic fără tine era dictonul convenției.
verdele acestei miriști fără seamăn odinioară micile spaime
s-a înnegrit la gura peșterii. se calibrau în două minute, eram pe felie,
alcoolul învelea mireasma femeii străine.
am priceput târziu ce înseamnă târziu,
ce înseamnă la urmă; e un miracol să fii dorit undeva
am văzut că verdele se înnegrește cu sânge, și încă unul dacă te duci acolo.
acu’ îs greu de fraierit,
cum sângele se face negru, negru-negru, mă tachinezi cu ardoare,
cum face dragoste cu pământul. umezești batiste în hipnoza pendulei;
nu mai sunt creier sau ce însemnase creier,

îs la costum negru cu picioarele țepene. the mark
m-au ajuns boscoanele:
beau numai apă, înghit semințe de muștar nu mi-e rece, igrasia ne conservă pe toți;
și nu m-azvârl sub nicio fustă. sap după o gură de aer,
am barba căruntă și pielea albă aduc genunchii la piept, figură yoga
ca ia frecată la râu de o văduvă. izbutită fără a-mi frânge coloana.
visez că dorm și-amicii se uită ca la urs; trag aer și expectorez piese de șah,
parcă bârfesc o starletă, cărți de poker, ghiduri de conversație.
hoțul naiv cu șmenu’ ratat: marchez alt teritoriu
să ginești imaginea unei femei îngenuncheate dacă vechile semne s-au șters,
cu fața acoperită de lapți, rup cu dinții pânza de păianjen
un dos de muiere și negru’ ăsta trece ca supărarea
ca pe o sculptură de michelangelo; pe distanța dintre ochi și mână.
atingi totul și nu iei nimic.
arată-mi unde-i caterincă aici,
mă dezbrac de piele, vanitatea coastelor de canoe
inventariez scheletu’ și-l fixez în cuie. prea ostenite să țină de urât nimănui
un firicel de iarbă urcă din cutia asta mică și craniul deasupra.
și zilele gem într-un săculeț am drinkuit non-stop să rămân lucid,
cu rămășițele zgârciului pe os. nu zic nimănui, niciodată, nicicând
o vorbă netrăită
când și a da înseamnă a cere.
am fost mereu lângă tine,

chiar dacă erai feblețea ori japița altuia,
fiindcă nimeni nu geme asemenea ție
împinsă cu capul în sobă.
nu ne mai suportăm vânturile,
nu confecționăm simulacrul de politețe;
dacă pui sămânța, va ieși,
învârți flașneta și sare la interval
cu tatuajul numelui pe antebraț,
beșica desumflată a inimii.
busuiocu’ nu alungă duhurile,

doar o privire bună dezarmează răul;
ce de amintiri ca să mă facă să cred că-s mort,
S
scrie beckett.
dorm cu ochii deschiși,
I
mă visez neînceput la douăzeci de ani.

S
până să albesc mi-era frică – m-am temut

să nu te deșiri,
E
să nu m-arunc pe damigeană.
dar trebuie să mai fie pe undeva încă o viață;
O
mișc un fir de pământ cu pleoapa

și mă răsucesc pe scândură în sucul noii vieți.
P

Vine o vreme Vasile ZETU
Ca o psaltire scăpată-n fîntînă

Inima mea se deschide
Înaintea Ta, Doamne:
Și nu-i umilință
După cum nici vanitate
Nu este.
(Viermele-n măr se răsfață,
Mă rog, El ce desprinde înghite,
Împrejur e o vraiște, Eu stivuiesc împrejur, tacticos
O învălmășeală de triluri, Și începe să-mi placă).
De zumzete și țîrîiri
Laolaltă Deasupra
Înmănunchiate-n lumină Impetuos se deschide
Și nici nu mai știu Un fel de fereastră, o pîlnie
Care parte a sinelui meu e-n genunchi Vag constrictoare
Și care se zbenguie Prin care
Pe coclaurii epici – Privesc către steaua mea
Represivă.
O rugăciune concisă
Încearcă să fie Ostatic în sine
Întreg trupul meu despuiat de cuvinte Presimt că-ntr-o zi
Voi uita să mai ies în lumină
Dar simt că Tu poți auzi și suspinul Din groapa care atît de erotic
Unui greier captiv Mă strînge în brațe.
Sub canopa de piatră.
Sap o groapă Dacă m-aș lua la trîntă c-o stea

În interiorul unei gropi Cît de adînc în pămînt m-ar băga? S
Mult mai ample. Pămîntul
Pe care-l dizloc (și-l arunc peste umăr) Cu munții dacă m-aș duce în cer
I
Umple cîte puțin Așa-i că în cioburi m-aș sparge stingher?

S
Groapa (mai amplă)

Motiv pentru care Vîntul de l-aș provoca la duel
E
Sunt nevoit să croiesc În cîte bucăți m-ar ciopîrți el?

În groapa mai mică
O
O groapă încă mai suplă, în care Norii prin sită de i-aș strecura
Mă mișc tot mai greu. Oare-n lumină m-ar îngropa?
P

Gîndul de l-aș priponi de cocori Un ghemotoc de suspine frămîntă

Unde-ar așterne covor de candori? Intransingența mea vastă.
I S De jur împrejur
Cu rîul de m-aș întrece-n turnir Munții îmi reazemă umbra.
Cine se prinde că n-am să expir? Faptul că pot să-i privesc
S
Mă răsfață în ceruri,
Cît de adînc ar trebui să cobor Îmi sapă în nori
E
În inima ta să stîrnesc un izvor? Un tumul de lumină.

Cortegii de corbi poartă prapurii
O
Acestei duminici
Care se tot repetă
P
Vine o vreme În fiecare din zilele

Cînd nimic nu mai umple Unei săptămîni represive
Căușul retoricii, Subminînd armistițiul malign
Tu încă mai stai cocoțat Dintre spasmele cărnii
Pe tăișul Și sufletul franc.
Unei himere, O liniște necenzurată înghite vocalele
Recluziunii. Prin preajmă
Te cațări spăsit pe un vrej Trece discret steaua mea posesivă
Care nu mai atinge nici fumul Spre un alt naufragiu,
Ieșind dintr-un horn. La braț cu un alt pelegrin
Peremptoriu.
Fără nici un folos buchisești
Hieroglifele unei constrîngeri,
O ploaie zbicită de biciul amiezii
Pe fereastra opacă
A conturat chipul morții. Piatra din casa noastră
E poezia:
Tu treci Din vreme în vreme
Printre jaloane de umbră La curățenia imperativă
Ca utopia migrînd Pînă cad frînt
De la o disperare la alta Desprind cu barosul
Și nici nu mai știi Bucăți pe care să le pot arunca
Unde poți adăsta (Și chiar le arunc)
Să privești În balta din curte
Viața ca pe un raft de duminici (Umplută de ploaia
Eșuate-n biserici. Descreierată)
Și fac rîndunele – eretice salturi pe unda subțire,
Le numără iarba –
Dar piatra crește la loc
O funie fără nod Parcă mai decisivă, din ea se desprind
Este poemul acesta, de care atîrnă Așchii și mai subțiri:
Trupul meu scorojit. (Vezi nisipul acesta
Din care încarc
Pe fereastră Jumătatea clepsidrei).
Alaiuri de raze îmi intră
(și astăzi) în camera tristă,

Despre ochi Dan BISTRICEAN
***
Din nou despre ochi sau
despre lipsa lor
despre vidul orbitei din care crește o
certitudine
înainte să putrezească e bine să ne păstrăm ochii
în buzunare sau
în pumni sau
să privim cu ei îndelung
țărâna. ***
Ochii fosilizați
ținuți ca să nu vadă
și ochii vinovați și
vii
*** deschiși cu tină.
Desprindeam solzii de pe pleoape
unul câte unul
lumina pătrundea timid
uneori se stingea (inexplicabil, spuneam noi) ***
ne loveam în beznă Ochiul franctirorului (captiv în luneta puștii)
de obiecte ciudate imens
ne durea ciclopic
întotdeauna o nevăzută mână primitiv
ne ridica rece ca un porțelan
apoi se crăpa o ușă prin care intra lipit de inima fratelui care
dimineața ca un pumnal rece într-o singură secundă
orbeam iar va sângera
fără ca ochii să se mai vatăme. o detunătură și
pentru o clipă ochiul ucigaș întâlnește
irisul celui ucis în care stă gravată
mirarea dinaintea S
morții.
***
I
Îmi închipuiam că apa (un lichid negru ca păcura)

S
îmi ajunsese în dreptul nărilor

în giulgiul fluid ***
E
mâinile și picioarele erau neputincioase Acesta e darul

nu-mi rămânea decât să respir cu lumea întreagă se-nghesuie în
O
ochii ochiul tău netrebnic

totul era să nu adorm
P
să nu mă sufoc. acum alege.

I S
S
E
O
P Arthur SUCIU Poeme
bonsai ***
de când mi-a murit în marginea fiecărui copac
câinele e o gaură
m-am atașat de un bonsai prin care se vede
îl uitasem pe balcon realitatea
era aproape uscat și în marginea vidului
cu trunchiul lui de copil bătrân a vidului care te face să nu mai simți
l-am adus în casă și l-am udat nimic
i-am cumpărat un ghiveci mai mare e o linie ciudată
acum îi cresc frunze în toate părțile care zbârnâie
de bucurie de disperare o coardă de chitară
frunzele sunt de un verde închis ieșirea pe muchia poetică
în fiecare zi mă apropii de el și-l privesc în marginea vidului
atent acolo se află simțirea poezia
sper să trăiască poezia care este realitatea
astăzi am citit pe un site că bonsaii trăiesc 800 de ani fii poet
acolo vrei să ajungi
în timpul vieții
cuvintele sunt întâmplătoare
toate poeziile pe care le-ai scris aruncat
puteau fi alte poezii
la rândul lor din întuneric
aceste poezii puteau fi altele nu se poate ieși
și așa mai departe
toate poeziile pe care le-ai scris să te scufunzi
puteau fi scrise mai demult doar se poate
mult mai demult tot mai adânc
dintotdeauna mai nefiresc
sau poate că le vei scrie de acum înainte în Marea Promiscuitate
cine știe
n-ar trebui să-ți pierzi speranța tot mai adânc
și mai straniu
poet nenorocit până la moarte
unde e poezia ta? până dincolo de moarte
nici nu mai știi

dacă ești mort sau viu
dacă ești mort sau viu
nu știi
dacă ești Aici

sau în cu totul altă parte
dacă ești departe
tot mai departe
poem final
sunt pur ca Jim Morrison
nimic din ce mi se-ntâmplă nu m-atinge
puteți să credeți ce vreți
this is the end
and it is my only friend
the end
căutarea unui final

cărțile pe care le-am scris
au toate același final
dacă mai e ceva de zis
e despre acest final infernal
stau întins în pat și ezit

să mă descompun ar fi o variantă
dar există ceva mai tâmpit
aș vrea să găsesc un nou urcuș
o nouă pantă
S
stau întins pe podea și aștept
aurora unui zeu a revigorării nervoase
I
dincolo de final mă îndrept

S
către zonele periculoase

E
există șansa unei lupte în sfârșit?

neașteptat ar fi să devin un erou
O
de cărțile mele m-am plictisit

vreau ca Baudelaire ceva nou
P

POEM PA NDEMI C Constantin SEVERIN Scara virtuţilor
nemânierea
neținerea de minte a răului
renunțarea la viciul clevetirii
a păstra un Chip în oceanul devorator de oameni

cu măști
e singura șansă de a te salva de la prăbușirea interioară
a avea un Chip în ciuda tuturor măștilor
care ți se impun
tăcerea
e unicul mod de a urca pe scara virtuților
evitarea minciunii
evitarea lenei sufletești
lepădarea de viața deșartă și retragerea
înfrânarea lăcomiei
despătimirea
castitatea
înstrăinarea
lipsa iubirii de arginți
ascultarea
absența nesimțirii
pocăința
cântarea în obște
pomenirea morții
privegherea trupească
plânsul de bucurie făcător
lipsa fricii
a intra în propriul Chip în satul global asediat de măști

e calea regală de a sta de vorbă cu Dumnezeu
evitarea slavei deșarte

lipsa mândriei
evitarea hulei
blândețea și simplitatea
preaînalta smerită cugetare
dreapta socoteală
sfințita liniștire a trupului și a sufletului
fericita rugăciune
desăvârșirea
dragostea
Suceava, 4 mai 2020

A scrie
M ERI DI AN
Gheorghe GRIGURCU
Portret I Fiecare gest

Puține mișcări buze strînse Fiecare gest de-aici de mai încolo vîrît în sac
nici o spaimă pînă la capătul lumii în sacul botezat experiență
tocuri subțiri izbind pavajul toc-toc
și demnitatea prospețimii dar mai rămîn domoalele mișcări tîrzii
în coloritul scoțian al rochiei care pe dinafară-i dau tîrcoale
talia flexibilă vegetală încă
profilul mort desăvîrșit cum un cristal. aidoma țigărilor zvîrlite care fumegă
pe-asfalt în serile de vară.
Portret II
Privire
Părea o intrusă un document sfidător
un apocrif uman Ce cauți aici privind acest copac
în care prînzește norul
cu părul în dezordine în mici puhoaie ostenite
și mîinile oarecum sfioase de parc-ar atinge mestecă frunze și fructe
inteligența vocabularul umbra pîntecului său prăbușită-n șanț
și gambele de-o uimită gravitate într-o augustă liniște fiziologică

ce-ți împietrește privirea.
peste coapsele masive ochii
fierbinți uriași
Gîndurile
un mic zvîcnet al poșetei din piele de purice.
Direcția gîndurilor care nu duc nicăieri
care se rotesc se evită se-mpleticesc
Rustică și nici măcar atît
limpezi și joase ușoare și-nduioșător de groase
Deasupra spicelor coapte tremură aerul
cum rîndurile unei scrisori nescrise. cum sunete de contrabas.

A scrie 2. Cît de încet argintiu se mișcă

melcul precum un astru.
Despre toate a scrie a zice
a rescrie precum a dezice
a zice din nou a scrie
a transcrie (de ce nu?) a prezice De timp
a scrie a zice a prescrie
(chiar) a proscrie a dactilografia ce-ai zis Pe peretele bătrînesc protocolar
spre a nu mai scrie nimic. un pendul
o cravată-a Timpului
Cer unde-i sunt celelalte veșminte
Cerul acesta impecabil unde chipul de praf iritat sub monoclu

netezit cu fierul de călcat.
unde măcar mișcările sale
copiate după-ale noastre
la xerox?
Fotografia
Nu mișcă nimeni nimic în această fotografie
atît de minuțios executată
nici un gest (toate înscrise sub piele)
nici un zîmbet nici o clipire măcar
doar o singură tresărire uitată

din neglijență chiar la mijloc
un dumicat încă viu
în esofagul înțepenit de jenă.
Nori
Stau fragezi norii tremurători
omizi pe grumazul cerului
N
așteaptă ne-așteaptă
A
deocamdată-i ronțăie
I
pe morții din cărți.

D
I
Celestă
R
1. Ieșind din cochilia-i sidefie

(coarnele unul cîte unul) pe cer
E
precum un melc astrul

M
și pipăie ne pipăie cu dramatică inocență.

Tristan Tzara – trei poeme DADA
AVANGARDE
Isabel VINTILĂ
C ele trei poeme pe care m-am gândit să le

traduc fac parte din volumul De nos oi-
seaux (din Poésies complètes, Ed. Flammarion, 2011)
social. Ideea că prin Dadaism și literatură ființa poate
atinge libertatea absolută, starea primitivă şi sălba-
tică apare în toată opera poetică a lui Tristan Tzara
și au fost scrise de Tristan Tzara între 1913 și 1922. („bolnavilor vindecați-vă / vindecați-vă bolnavilor //
Volumul a fost publicat inițial la Editura Stock în chioșc de farmacie pe mare și albul argilei / vedem
1923, însă, din păcate, a fost pus în vânzare de abia vedem oamenii preciși laici și economi”). Acest poem
în 1929 la Editura Kra. anunță amplele scrieri dadaiste de mai târziu ale lui
Scrierile de față sunt reprezentative pentru Tzara, marcat fiind de un anumit onirism, de auto-
ceea ce Tristan Tzara numea poem-DADA și propun matisme, de asocieri spectaculoase şi de prezența unei
o perspectivă originală asupra lumii și asupra indivi- ironii la adresa societății, ironie specifică literaturii de
dului în sine. Poemele sale derivă, așa cum el
însuși susținea, din stări de spirit, adevărata
poezie putând fi regăsită în cele mai atipi-
ce locuri și nu în „castelele filosofiilor ome-
neşti” („Conferința despre Dada”, 1922).
În primul poem, Epiderma nopții
creștere, Tzara exersează formula alchimică
a poeziei, încercând să se apropie astfel de
domeniul sacru al acesteia prin termeni care
dau forță imaginilor poetice dadaiste inso-
lite: „fosfor”, „mercurian”, „cutremurelor”,
„organ”. De fapt, este vorba despre un poem
alchimic prin care se încearcă o reconfigu-
rare a lumii, o transformare a sa, mai ales
la nivel intim, profund („am ieșit în ramuri
de mănuși ofilite fosfor / făină a vulturului
mercurian mă scutură mușchii”). Această
înșiruire de imagini puternice, vizuale prin
excelență, descrie foarte bine spațiul dadaist
desprins din arealul visului și al presimțirii.
În același timp, se remarcă ideea de desprin-
dere de realitate printr-un fenomen violent
similar cutremurului, fenomen care presu-
pune și o dezintegrare corporală („să ajun-
gem acolo membru după membru și organ
după organ”).
Lichidare estetică, al doilea poem tra-
dus din volumul De nos oiseaux, propune
chiar ideea emisă în titlu, aceea că Dadais-
mul reconfigurează estetic literatura și arta,
schimbându-le nu doar formal, ci extinzân-
du-se până la a reconfigura la nivel uman și
avangardă („o ordonanță interzice suzeta și entuzias- satelitul secretar crește pentru prezbiopici felinar
mul / degerătură aperitiv accident în favoarea luminii discurs al viorii pe scara sertarelor
boraxului”). Tzara vorbește în aceste versuri despre o
transformare socială ca vindecare, despre literatură ca
bolnavilor vindecați-vă
mijloc de cunoaştere cu funcţie eliberatoare, o „poe-
zie-cunoaştere”, aşa cum o numea Henri Béhard. vindecați-vă bolnavilor
Domnul Aa face semne stenografice Domnului
Tzara și nu doar atât, ci transmite mesajul regăsit și chioșc de farmacie pe mare și albul argilei
în manifestele mișcării: denunțarea oricărui sistem, vedem vedem oamenii preciși laici și economi
elogiul contradicției permanente, neîncrederea în
comunitate, libertatea absolută a artei și a literatu- tombola preferințelor
rii, elogierea spontaneității, bucuriei și independen-
între ce și ce este sigur
ței fiecărui individ. Poezia-libertate, Poemul DADA
va reuși să transmită toate aceste deziderate, dar și
alte direcții avangardiste revoluționare. Cu siguranță, întârzierea binele frigul prețul
acest poem este un mesaj foarte actual transmis fiecă- patriotismul roșul explicația umiditatea
rei clase politice care a încercat vreodată să guverneze decid măsura minerală a arsurii
lumea și să o supună. Mesajul poate fi acela că arta picioarelor degetelor
este liberă și eliberează în egală măsură indiferent de
căilor respiratorii
ierarhiile sociale și politice, de timp, de spațiu sau
de avere. Tristan Tzara spune că „îngerul boxer înoa-
tă în cerneală” pentru că, de fapt, lupta se duce pe canalele vizuale ale creierului
hârtie, sub penița poetului care descompune și di- gradul de plictiseală atacând prin alianță
zolvă lumea reală, imperfectă, propunând o alta, fără
restricții, unde guvernează imaginația și libertatea, o ordonanță interzice suzeta și entuziasmul
lumea-DADA. degerătură aperitiv accident în favoarea luminii
boraxului
și canulă pentru mina zenitului
Epiderma nopții creștere ceruiesc tristețile noastre de unde extragem mierea
E
promenadă a apei noastre

am ieșit în ramuri de mănuși ofilite fosfor Domnul Aa face semne stenografice
D
făină a vulturului mercurian mă scutură mușchii

Domnului Tzara
sunt serviciul cutremurelor dacă ne sprijinim pe celulă
R
ce fotografie frumoasă se va aplatiza pe grilaj

ca o prăjitură martir în fragrant delict domnilor deputați
G A
eram cu voi iar ochii noștri veneau cu noi lumina și confortul se cultivă la nord cu barba
ca de zăpadă
să ajungem acolo membru după membru și organ cecul de 8 ori și buna dispoziție
după organ vreți să câștigați îngerul boxer înoată în cerneală
A V A N
cu mănușile myosotis
Lichidare estetică șerpii poartă acum mănuși
pasiunea javaneză într-un Rolls-Royce
crimă prin corespondență porțelan galben al oului joacă șah cu un personal de prim ordin
frontul sunet al unui pas greu savuros și cameleon ca un dada de prim ordin

Fragmentarium Ciprian Porumbescu
COORDONATE BUCOVINENE
Mircea A. DIACONU
T extul acesta nu este despre Ciprian Po-

rumbescu. Ar vrea să fie despre Bucovina,
așa cum apare ea din experiențele de viață ale lui Ci-
„Arboroasei”), dar, surprinzător, pentru unii, deloc
nefiresc, însă, și al societății germane, internaționalis-
te, „Lesehalle”. Tânărul acesta se numea Kyprian Go-
prian Porumbescu, sau așa cum o putem reconstitui lembiovski, sau Ciprian Porumbescu. Semna într-o
azi din perspectiva lui Ciprian Porumbescu. Pentru vreme doar cu inițialele, KGP.
aceasta, ne stau la îndemână, cât și cum ne stau, jur- Nu vom ști probabil niciodată sigur dacă stră-
nalul și corespondența sa. Înainte de a le explora, e moșii îi erau sau nu polonezi. Numit oficial Golem-
nevoie de o altă explorare, în odiseea manuscriselor biovski, tatăl, născut la Sucevița (în 1923), se amuza
lui Ciprian Porumbescu, deși cuvântul odisee nu e cel pe tema aceasta (numele polonez ba îl salvase, ba îl
mai potrivit: manuscrisele nu au ajuns încă în Ithaca, băgase la închisoare), dar când fiul îi e în temniță,
și, de asemenea, de o mică incursiune narativă, un fel luptă ca în actele oficiale să-i apară numele românesc.
de captatio benevolentiae. Paginile care urmează sunt Solicitarea îi fu acceptată. Un răzvrătit el însuși în vre-
aceasta incursiune. Față de tonul rece din cea de-a mea studiilor față de conducerea seminarului teolo-
doua secvență, căci trebuie să judeci fapte, aici e nevo- gic, se va căsători cu o poloneză, Klodnicki; nu vom
ie de o abordare în care abordarea totalizantă profită ști, de asemenea, probabil niciodată dacă cu unchii
de o disponibilitate care angajează afectiv. Așadar: și mătușile sale, din Cernăuți sau de lângă Suceava,
Ciprian vorbea în germană sau în poloneză; sigur sau
Suntem în vara anului 1878, la Ilișești, undeva aproape sigur nu vorbea în română. Își scrie jurnalul
la marginea Imperiului Austriac. În căsuța unui pas- în germană, cu caractere gotice (așa va fi multă vreme
tor evanghelic, un tânăr de 25 de ani (avea de mai și corespondența cu părinții săi – face observații pe
bine de 10 ani, fără s-o știe, o vioară Amati, pe care textul scrisorii primite de la sora sa, Mărioara, când
era inscripționat anul 1626), cântă cu pastorul, pe aceasta începe să-i scrie românește), vorbește polone-
care îl numește tot timpul „bătrânul” pastor Beetho- za, dacă e cazul, vorbește probabil și ucraineană, iar în
ven și Haydn. Câți ani să fi avut, totuși, „bătrânul” jurnal apar când și când nu doar expresii ucrainene,
pastor din moment ce era tatăl unor copile sprințare? ci și ebraice.
În tot cazul, tânărul absolvise teologia greco-orientală Întâmplarea făcuse să fi studiat muzica, dacă
(adică ortodoxă) la Cernăuți (dar nu-și dorea cariera se poate zice așa, cu Carol Miculi, care-și căra pia-
de preot; preot era tatăl său) și era acum student la nul (într-o căruță încărcată cu fân) la Șipote, în cre-
filozofie (de fapt, studia istoria) în anul al II-lea. Di- ierul munților, pentru a se bucura de ospitalitatea lui
ploma de teologie se echivalase cu anul I al celei de-a Iraclie și de aceea a locurilor. Șipotele Sucevei? Locul
doua facultăți. Fusese președinte al „Arboroasei”, ba unde Iraclie fusese aruncat paroh în 1850, unde tre-
chiar martir al ei (acuzat de „crimă” împotriva statu- cuse prin momente la limita disperării, unde copiii i
lui, stătuse 11 săptămâni în temnița din Cernăuți), se îmbolnăviseră (poate și soția), unii muriseră aici,
insistase ca cei cinci acuzați să se fotografieze a doua dar unde, în cele din urmă, își ridicase o casă de basm.
zi după anunțarea de către președintele tribunalului a Acceptase apoi să se mute, în 1857, la Boian – la ru-
deciziei curții cu jurați, ba chiar insistase ca și martorii gămintea lui Alecu Hurmuzachi și propunerea (ipo-
să se fotografieze; știa că fac sau, mai exact, voia să facă crită?!) a mitropolitului Hacman, pentru a-i întoarce
istorie, și-și asumase el plata clișeelor (suma angajată la ortodoxie pe românii care fuseseră convinși să trea-
era pe punctul să-l trimită iar în fața justiției); între că la uniți. Sau care o făcuseră din cauza abuzurilor
timp, ca student la filozofie, devenise vicepreședinte câtorva preoți, ortodocși, dar ucraineni, ca și mitro-
la Societății academicei „Junimea” (continuatoarea politul. Povestea e, oricum, mai veche. Cum spune
Constantin Morariu, se pare că, după 1816, „nici un tocmai boala o face mai ardentă.
naționalist (adică localnic român, n.n.) nu se primea Acum, e beat de dragoste (deși nu numai),
de învățător, dacă nu jura mai întâi că se leapădă de nonconformist și rebel, spărgând eticheta și savurân-
credința părintească”. Revenit la Șipote după doi ani, du-și – cel puțin când consemnează faptele – cu o se-
Iraclie ajunge finalmente, când Ciprian are 12 ani, la cretă satisfacție insolența, în tot cazul, ironic, poznaș,
Stupca, în vecinătatea Ilișeștilor, locul de care copilul hâtru, în badinaj continuu, suportând cu greu singu-
în pragul adolescenței se va îndrăgosti. rătatea și de aceea înconjurat mereu de convivi. Pri-
Se va îndrăgosti nu doar de locul acesta, ci și de eteni care-l însoțesc în casa pastorului, cu care joacă
Bertha, fiica pastorului. Trăiește cu obsesia ei dureroa- popice sau șah, cu care hălăduiește prin munți sau bea
să – dar trăiește. Jurnalul pe care îl scrie (eventual la rachiu, bere, cafea... Măcinat de câteva obsesii, din-
patru mâini: la Cernăuți scrie în el și prietenul cu care tre care unele aproape că nici nu se văd. Ce-i drept,
ocupa aceeași cameră) în fugă, cu dezinteres pentru e venit acasă, la Stupca, de la Cernăuți, în vacanță:
gramatică, ortografie etc. (pe post de jurnal va fi gân- Cernăuții studentului a cărui existență e o continuă
dit ulterior scrisorile, unele ample, pe care le trimite rătăcire în căutare: de prieteni, de localuri în care să
mai ales surorii sale, dar și tatălui), martorul acesta în mănânce sau să bea ceva, mereu flămând, de multe
care notează totul nu vorbește aproape deloc despre alte lucruri nesemnificative; și o mereu reluabilă ago-
lucrul care contează cu adevărat pentru el: muzica sa. nizare: un morb lucrează în el și, furat de freamătul
Nu e un jurnal de creație. Nu e nici măcar unul al vieții, o bună bucată de vreme îl ignoră. În plus, cât
formării. Nu e nici un jurnal politic. Dacă ne-am lua timp e la Stupca, corpul îi pare sănătos, prea sănă-
B U C O V I N E N E
după el, ne-ar fi greu să vedem în Ciprian Porumbes- tos. Cel care suferă e numai sufletul. Poate și spiritul.
cu pe „martirul” Arboroasei, pe cel care simte atât de Din Stupca, de-acum bătrâior (instrumentele acestea
bine spiritul poporului din care se inspiră (nu apar se studiază la vârste mai fragede), va fi trimis, să stu-
deloc țărani în jurnalul său de la Stupca). Ciprian nu dieze vioara, la Viena, s-o uite pe frumoasa pastorului
e un închipuit îndrăgostit de sine, un narcisist; cu de care era îndrăgostit (nu-i chiar un exil, cum s-a
atât mai puțin un snob. Creația lui nu avea nevoie spus; de Viena e fascinat: umblă sub braț cu draga
de vreun martor, ori de vreo mărturie: exista pur și despre care știe că nu-l va părăsi). Va reveni la Stupca
simplu. Singurul lucru cu adevărat important pentru nu după multă vreme – doar câțiva ani –, pentru a-și
el despre care scrie totuși în jurnal este Bertha. Putem trăi ultimele luni de viață. Căci, decât să revină în Bu-
reconstitui câte ceva din povestea aceasta de dragoste, covina, de care e, de multe ori, dezamăgit (lucrurile ar
care avea de la început ceva fatal în ea. Din dosarul trebui, totuși, spuse apăsat), preferă să meargă unde-
acestei iubiri, de reținut, finalmente, inclusiv o scri- va aproape de creierul munților, la Brașov, unde va fi
soare a Adaminei Gorgon („Iubite Ciprian, Doamne apreciat, iubit, adorat, unde admiratorii plătesc pleca-
Dumnezeule, de ce mai vine și asta peste noi, ca să tre- rea lui la Geneva, în Italia, la sanatorii de unde speră
C O O R D O N A T E
buim să-ți producem durere, d-tale pe care-l stimăm să se întoarcă însănătoșit. N-a fost să fie. Nu l-a ajutat
și iubim – dar nu se poate altfel. (...) Nimic contra aerul primăvăratec din lunile de iarnă de pe țărmul
persoanei d-tale, ci numai abisul care – ceea ce vei Mediteranei. Singurul avantaj, dincolo de amânarea
recunoaște și d-ta – ne desparte și nu vedem nici o sfârșitului? Două estonience – Emily von Poppen și
punte peste care am putea trece”). Altfel, jurnalul e, Hedwig Gernet – îndrăgostite de el (prezențe distin-
cu adevărat, al „năzbâtiilor”, „năzdrăvăniilor” (cât de se, de o eleganță aristocratică – îi vor scrie peste ani
puțin e cunoscută fața aceasta ludică a lui) – când nu tatălui rănit, rugându-l să le accepte ca fiice) și câțiva
devine, ca mai târziu, al bolii și al sanatoriului. Ceva pacienți, ca și el, din toate colțurile Imperiului și nu
din spiritul lui Blecher transpare aici, deși ești tentat numai, ascultându-i Doina.
să te gândești mai degrabă la Muntele vrăjit sau la Pă- Cât despre Brașov, cu munții lui reci, cu ier-
durea cu mesteceni, a polonezului Wajda. Sau mai ales nile care le repetă, poate mai accentuat, pe cele din
la Pădurea cu mesteceni. Căci e vorba în jurnalul lui Cernăuți (măcar n-or fi fost ploile de la Stupca, din
Ciprian înainte de toate despre viață. O viață pe care timpul vacanței, peste care totuși trece cu ușurință),

n-au făcut decât să declanșeze explozia finală a bolii. al Vienei, atât de îndepărtat încât nici nu se vedea, se
I-a fost dat, în fond, ca părțile luminoase din viața cântă muzică înaltă nu doar la Stupca și Ilișești – în
lui să aibă rădăcinile înfipte în tenebre. Poate că cea casa unui preot ortodox sau în aceea a unui pastor
mai elocventă e călătoria făcută de la Brașov în Ba- evanghelic, puțin importă –, se va cânta peste ani și
nat, la Chizătou. Descoperă acolo o lume care putea în Pătrăuții lui Constantin Morariu; se cântă până și
să-l revigoreze moral: trăiau în Chizătău cu adevărat în închisoare. Ce ciudat, în fond. Între Constantin
oameni. Avea nostalgia unor naturi care trăiesc ple- Morariu și Iraclie Porumbescu, asemănări uluitoare.
nar ideea de neam (deși paginile lui de jurnal spun, Așa încât, Ciprian pare nu doar fiul lui Iraclie
până la urmă atât de puțin în acest sens; spun totul, Porumbescu, ci și fiul colegului său de temniță. Iar
însă, compozițiile sale și câteva gesturi – care pun în motivul nu e dat doar de efectul de perspectivă: mu-
balanță dăruirea de care era în stare și dezamăgirile rind la 30 de ani, Ciprian Porumbescu va fi mereu tâ-
ulterioare), așadar, descoperă la Chizătău lumea care năr, în vreme ce Constantin Morariu, stins în 1926, la
putea să-l întremeze; drumul e, însă, epuizant și, oda- 73 de ani, își vede existența ca pe o misiune împlinită,
tă întors, căderea e ireversibilă. ca pe o adeverire e crezurilor în care s-a angajat. E la
O privire de sus, relevantă și pentru el, dar și mijloc, de fapt, o diferență mai relevantă: de opțiuni,
pentru lumea în care trăia, arată un spirit liber. Atât de structură; parcă de timp istoric. De fapt, unul era
de liber încât nu devine nici măcar robul propriilor artist – celălalt, militant; e diferența dintre un ironist
convingeri; nu e un fanatic. Le scrie tatălui, fratelui, și-un metafizician, de la Rorty citire. Nu-i vorbă, fi-
surorii, în germană, își scrie jurnalul în germană, vor- nalmente, și artistul milita, dar în alt fel: cu ajutorul
B U C O V I N E N E
bea poloneza (poate în amintirea strămoșilor pe linie viorii. Dar cu vioara e o altă poveste – pe care nu știu
paternă, ori poate de dragul mamei sale – sau poa- cine ar putea-o spune. În tot cazul, în vreme ce Cipri-
te pur și simplu pentru că trăia în Bucovina), rupea an moare visând doar la unirea Bucovinei (și cine știe
cel puțin ucraineana (din care nu ezită să folosească dacă, în 1878, 1879 și-n anii ce vor mai urma, cu ade-
ici-acolo sintagme), pe lângă franceza și latina (o va vărat putea să viseze la așa ceva), Constantin Morariu
vorbi în munții Bucovinei cu un bătrân țipțer; de data o va vedea împlinită. Nu va trăi, însă, asemenea fiilor
aceasta chiar bătrân din moment ce era bunicul celei săi, Leca, mai ales, să vadă și atrocitățile din anii `40,
cu care voia să se căsătorească fratele său) etc. În pa- ori frângerea Bucovinei. Istoria, evident, se joacă cu
ranteză fie zis, privise cu dispreț spre familia fetei de oamenii aceștia. Ai intra în capcanele ei dacă ai încer-
care era îndrăgostit Ștefan, dar despre dispreț se poate ca să vezi lucrurile în termeni antagonici: învingători
vorbi mult aici. Îi disprețuiește și pe evrei; la rândul sau învinși. Pentru a înțelege ceva, ar trebui să te de-
lor, românii sunt disprețuiți de unii, de alții. Dispre- situezi și să apelezi la logica fuzzy. Cât despre Ciprian
țul intră în logica lucrurilor, așa cum intră, finalmen- Porumbescu, el pare unul dintre acei învinși care în-
te, și conviețuirea. Nu e un spațiu ideal Bucovina, dar ving. Și înving tocmai prin ceea ce le-a adus sfârșitul.
C O O R D O N A T E
nici unul al conflictelor deschide. Sau viceversa. Doar că povestea nu e tocmai așa. Nu muzica l-a scos
Martir al „Arboroasei”, Ciprian e impresionat din hainele preoțești, pe care le-a obținut, ca să zic așa,
de Viena și aici, de figura împăratului (merge chiar terminând studiile teologice și care puteau să-i asigure
la o ședință a Parlamentului – în care, de-a lungul un confort oarecare, mai ales dacă ar fi fost, ca pre-
vremii, votaseră și țărani români), așa cum, în sens ot, asemenea multor altora. Nici Constantin Morariu
invers, dezaprobă muzica religioasă ortodoxă, ori in- n-avea să fie ca mulți alții. Iar boala, oricât de mult
tră în conflict cu canoanele ritului ortodox. E, evi- am vrea s-o puneam în seama temniței cernăuțene, îi
dent, din altă generație decât tatăl său; pare însă, din precedă. Să fi fost boala aceasta semnul familiei? Dar
cu totul altă generație decât aceea din care face parte tatăl, Iraclie, e o figură solidă, trup sănătos, un lup-
Constantin Morariu, cu care (unul la flaut, celălalt la tător. Să fi apărut acest „semn” în urma copilăriei de
vioară) cânta în temnița din Cernăuți și căruia i se la Șipotele Sucevei? Un loc de vis, în munți, Munții
datorează în mare măsură perpetuarea numelui său. Bucovinei, din care nu puteai pleca decât bolnav?! Așa
Glumind, am spune: în Bucovina, satelit îndepărtat s-a construit sigiliul lui Ciprian Porumbescu.

CONJUGĂRI CINEMATOGRAFICE Ioan MATEICIUC 12 Angry Men

sau despre adevăr ca prejudecată
„12 Angry Men” (1957, r. Sidney Lumet)

reprezintă pentru privitor un exercițiu
de examinare a efectelor distrugătoare ale prejudecăților.
Tarkovski), al scoaterii la suprafață a pulsiunilor incon-
știente. Mai mult, la Jung, marea, oceanul, prin urmare
o cantitate mare de apă (iar în film se va invoca foarte
Acțiunea filmului se petrece într-o claustrofobică sală des motivul furtunii pe care o putem asocia, desigur ca
pentru deliberări în care planează o atmosferă de coerci- extensie, cu potopul veterotestamentar) ne poate trimite
ție unde descoperim, rând pe rând, psihologia persona- la ideea de inconștient colectiv – acest parcurs aproape
jelor, posibilă și prin folosirea regulată a gros-planurilor, structuralist de la guilty la non-guilty (determinat de un
care devine un important instrument în punctarea stă- vot prim irațional, nedezbătut, grăbit, unde adevărul
rilor de febrilitate ale indivizilor, alături de replicile bine contează prea puțin în fața unor hedoniști preocupați de
construite, unde funcțiile expresive și tensiunile acumu- plăcerile sociale).
late cunosc o pantă ascendentă în cronologia filmului. Pe de altă parte, pelicula este una alb-negru, prin
Cele douăsprezece personaje sunt arhetipuri ale urmare, putem lua în calcul și faptul că în limbajul psi-
unor virtuți și simboluri ale viciilor mundane angrenate hologic, disocierea eului (cu prima sa etapă de nigredo,
într-un proces complex menit să descopere adevărul și să iar mai apoi disolutio) ne poate sugera că avem de a face
evidențieze totodată etica continuțului acestora1. Pelicula cu proces de individuație al personajelor pe tot parcursul
devine esențială pentru felul în care reușește să analizeze peliculei.
consecințele nuizibile ale preconcepțiilor care vor sta la Nu întâmplător, există totuși și un spațiu destinat
baza reconstrucției virtuții circumspecției. ezităriilor, dar și refugiului în momentele de incertitudi-
Într-un New York martor al celei mai călduroase ne – grupul sanitar – un spațiu al nevoilor primare. Prin
zile de vară, un tânăr de optsprezece ani, membru al unei urmare, ni se arată cum un proces etic, moral, poate fi vi-
comunități minoritare, este judecat pentru o presupusă ciat de preocupările sociale, ordinare, sau mai precis, cum
crimă asupra tatălui, iar disputa dintre cei doisprezece judecata poate fi superficială din pricina nevoilor natura-
jurați începe în momentul în care nu există unanimitate le (mersul la baie, pierderea unui meci de basball, sem-
pentru a-l pune pe inculpat într-un scaun electric. Spa- narea unui contract de achiziții, prezentarea unui produs
țiul dezbaterilor este gândit pe modelul panopticonului de bussines, etc.), care nevoi pot favoriza apariția unor
dezvoltat de Bentham, un spațiu în care relațiile de putere patternuri de comunicare în universul deciziilor juridice.
interumane se exercită în toate direcțiile posibile (dar im- Toma d’Aquino împarte tăria de caracter în două
portantă e relația de putere a personajului cu el însuși, și componente majore: atacul (protejarea bunurilor în si-
vom vedea cum majoritatea se raportează la principii care tuație de risc personal) și rezistența (agățarea de valori pe
țin doar de consensul social). Mai mult decât atât, acest fondul suferinței). Ambele componente sunt prezente în
spațiu al deciziilor de viață și de moarte, complementar film. În primul rând, curajul de a spune cu voce tare opi-
cu unul al dreptății absolute, devine un spațiu al viciilor, nii dezagreabile – expuse, cu precădere, de J8 – care este
al obsesiilor și chiar unul al conflictului. Simbolurile sunt intimidat de membrii mai agresivi ai juriului, care vor un
foarte puternice: dialogurile se succed într-o cameră cu verdict rapid și o deliberare cât mai scurtă. În al doilea
o singură ieșire, păzită nu doar de organele de justiție, ci rând, condițiile vitrege din interiorul camerei destinată
mai mult decât atât, de o ușă încuiată, iar la polul opus de deliberării îi face pe jurați să simtă cu adevărat provoca-
un set de ferestre asupra cărora stă să cadă ploaia. rea de a continua deliberarea și de a ajunge la un verdict
Apa în psihanaliză este un simbol al descom- corect, la adevăr.
punerii, al destrămării (așa cum apare și în filmele lui McCardle (numele juratului numărul 9) este
unul din cele două nume care ni se descoperă la finalul
1
Este relevant să ne gândim la modul în care etica virtuții filmului. În rest, identitățile sunt asociate doar unor ci-
clasice, expusă de Toma din Aquino în Summa Theologiae – fre, ceea ce ar putea sugera că judecata celor doisprezece
și, în mod special, „virtuțile cardinale” ale prudenței, tăriei poate urma un algoritm tehnic, fără a lua în calcul, supli-
de caracter, cumpătării și dreptății – este evidențiată în film
mentar, alte aspecte ale naturii umane (minciuna marto- un autoportret existențial a lui J9.
rilor aflați sub jurământ, aprecierea eronată, zbuciumul J9 va combate și asupra furiei nejustificată a lui J3
interior al unora, dorința de a epata, etc.). J9 este decanul față de propriul copil, potențială cauză pentru eșecul în
de vârstă al celor 12 și ne vom raporta la el pentru că va relaționarea socială a tatălui, și va scoate în evidență care
deveni exponențial în câteva momente ce aveau să răs- este pericolul resentimentelor și cum pot acestea induce
toarne o întreagă judecată colectivă și mai mult decât atât o furie față de toți cei care se aseamănă fiului.
el este cel care, alături de J8, va rezolva exercițiul efectelor Intervenția finală pare să clarifice și lucrurile cu
dăunătoare al ideilor fixe. privire la ultimele urme de îndoială asupra cazului – ace-
Mai întâi se remarcă prin faptul că, deși toată lu- lea că femeia de 45 de ani care se chinuia să arate de 35,
mea se împotrivea dezbateriilor pe seama cazului, a fost fardată și rujată, vopsită, îmbrăcată tinerește, purtătoare
primul care a invocat motivul așteptării, al moderației, de ochelari, și totuși, în timpul procesului fără ei, era în
cu toate că poate vârsta și atributele acesteia puteau fi in- imposibilitatea de a recunoaște pe cineva fără anexa pen-
amic pentru el. Mai apoi, a doua replică decizivă pe care tru văz, așa cum declarase la tribună. Marea calitate a lui
o dă lui J10 e accea că doar un ignorant ar putea crede J9 e fără discuție acest curaj de a fi primul dintre cei afili-
că un om se poate naște mincinos. (Crezi că te-ai născut ați presiunii de grup care răstoarnă judecata inițială, jus-
deținătorul adevărului absolut?) Prin urmare, relativizarea tificându-și acțiunile de fiecare dată, și cel care prin două
C I N E M A T O G R A F I C E
unui adevăr într-un cadru în care însuși adevărul este ho- dintre intervențiile sale reușește să modifice raporturile
tărâtor, dă startul dezbaterii unor teme căror nici filosofia de forță și să îi determine pe ceilalți să-și pună întrebări.
de-a lungul vremii nu le-a găsit răspuns. Bunăoară, știm că de cele mai multe ori compor-
Momentul în care McCardle hotărâște să recu- tamentul uman este guverant de principiul conformității
noască că el și-a schimbat votul motivând că a fost mișcat sau cel al consensului social, principii care fără discuție îi
de faptul că J8 i-a înfruntat de unul singur pe toți ceilalți, influențează și pe ceilalți. De cele mai multe ori ne dorim
nesusținând niciodată că tânărul acuzat este nevinovat, ci să avem un lucru pentru că și alții îl au, căutăm unele
doar faptul că nu e convins că este vinovat. Prin urmare, experiențe despre care am auzit că sunt plăcute, prin ur-
el este primul care alături de J8 îi mai oferă acuzatului, mare principiul imitație se aplică de cele mai multe ori.
pînă la capăt, prezumția de nevinovăție, în lipsa oricărei Suntem de acord cu ceilalți din frica de a fi respinși, din
probe reale, analizând toate aspectele legate de acțiunile dorința de a nu fi considerați inadaptați social. Modul
care stau la baza acuzării (declarații, gesturi, supoziții, toa- în care noi ne comportăm este condiționat de ceea ce
te fiind erori construite în vitutea lui ignorancio elenchi). observăm și ceea ce credem că fac ceilalți din jurul nostru
Următoarea scenă în care McCardle se remarcă, e și astfel se declanșează un întreg proces de adaptare la o
cea în care se discută despre ce ar fi putut câștiga bătrânul presiune pe care un grup anume o institue.
martor prin faptul că a mințit, răspunzând scurt: Atenție, În tradiția clasică, prudența a fost tot timpul pre-
poate! Cred că îl cunosc mai bine decât oricine de aici! E un cursoarea celorlalte virtuți. Ea ne poate ajuta să avem o
bătrân retras, insignifiant și înspăimântat, care toata viața privire corectă, să manervăm rațiunea și conștiința în ra-
nu a valorat nimic. După 75 de ani nimeni nu-ți mai cere port cu realitatea imediată, cu natura reală a lucrurilor,
sfatul. Domnilor, e un lucru trist să fii un neica-nimeni. reușind astfel să fim virtuoși. Însăși prejudecățile rasiale
Un astfel de individ vrea să fie ascultat, să se facă remarcat, și-ar putea avea esența în eșecul de a putea observa lu-
măcar o dată în viață, e foarte important pentru el. Prin
urmare, ce face J9 nu este decât un proces al conștiin-
crurile așa cum sunt cu adevărat de fapt – dreptul de a
fi egal în demnitate este încălcat chiar de J10, membru C O N J U G Ă R I
ței proprii, oglindirea în bătrânul lipsit de atenție, însă, și el al unei comunități minoritare care se dovedește a fi
ținând cont că jurații în Statele Unite sunt aleși prin tra- un ignorant în momentul în care judecă un inculpat ca
gere la sorți și anunțați prin plic că urmează să facă parte fiind vinovat a priori, în funcție de apartenența la o astfel
dintr-un corp de jurați, putem avansa ipoteza conform de minoritate mai degrabă decât ținând seama de faptele
căreia, toate gesturile lui J9 se pot traduce prin faptul că din speță.
el, un bătrân trecut de 75 de ani, căruia nu i se mai cere În concluzie, „12 Angry Men” clarifică problema
părerea, poate fi în sfârșit auzit, părerea lui poate conta constituirii conștiinței, vorbește obiectiv despre educarea
într-atât de mult, poate însemna viața sau moartea unui emoțiilor virtuoase, despre simțul proporției între satis-
suspect, prin urmare acel îl cunosc mai bine decât oricine facție și credință și despre un efort în direcția ordinii na-
de aici, urmat de o descriere minuțioasă, poate creiona turale a lucrurilor.

EP IC A MAGNA Radu ȚUCULESCU Să-mi calc umbra!
M -am hotărît să devin detectiv!

E o meserie dată naibii, părerea mea.
Dacă vrei să o faci la nivel înalt, profesionist, trebuie
chelner, vînzător... Locuri unde ai contact cu o mulți-
me de persoane din toate straturile sociale.
- Bine, Marti, cum crezi tu...
să trăiești cu ochii larg deschiși, în mijlocul oamenilor Nu mă contrazice niciodată. Asta te poate
din toate afurisitele de medii, să pătrunzi în vîrteju- scoate din sărite, te poate enerva afurisit de tare, îți
rile vieții, să iscodești, să-ți ascuți simțurile și mintea vine să o scuturi zdravăn căci din contraziceri se pot
pentru a trage concluzii surprinzătoare din cele mai naște scîntei geniale. Dar mami mă lasă să vîslesc în
banale, anoste evenimente. Să cunoști cît mai multe ce direcții doresc. Nu-mi dă nici un azimut, e încreză-
mutre de oameni, toate rahaturile din biografiile lor, toare în steluța mea. Și de aceea o iubesc, am crescut
să te vîri în suflete ca un psiholog versat. Incă ceva! Un sub cupola zîmbetului ei.
detectiv adevărat are în sînge și-o sămînță de actor. Se Un detectiv este, totodată, și un justițiar care
mulează pe situații, intră în diverse roluri, spre deruta face singur dreptate, fără interminabilele procese. Pur
suspecțiilor, pentru a le provoca mărturisiri. O viață și simplu îi vîră un glonte în scăfîrlia ori inima crimi-
nebună, fir-aș, asta-i viața de detectiv, activă, tensi- nalului. Așa le trebuie nenorociților ălora, fir-ar! Mă
onată, fără strop de plictiseală. Adrenalină! Iar dacă rog, chestia asta se întîmplă mai mult prin filme, dar
îl dibuiește pe nenorocitul de criminal, indiferent de un detectiv e un justițiar care își îndreaptă arătătorul,
sex, satisfacția e maximă, mai ceva decît o erecție pre- precum țeava unui pistol, spre făptaș. Poc! Plus un
lungită dătătoare de orgasme fabuloase. Ce compara- dosar beton, cu dovezi lipsite de echivoc.
ție mi-a trecut prin minte, tare de tot, bună de scris Cuvintele sînt precum gloanțele, zicea profa
pe o pancardă! de literatură și gramatică germană, nimeresc inima și
Cînd i-am vorbit prima oară mamei despre in- capul. Aiurea, am replicat eu din prima bancă, e o
tențiile mele, mi-a zîmbit și a dat, aprobator, din cap. mică mare diferență. Ei, nu spune, se burzului pro-
Asta e mama, un munte de înțelegere cînd e vorba fa, o femeie atrăgătoare pentru vîrsta ei, și care ar fi
despre Marti, unicul ei copil și singurul bărbat din chestia aia... mică mare? Cînd rostise ultimele două
casă. E capabilă să-mi citească gîndurile. Îmi convine, cuvinte, gura i se rotunji, împînzită de striații fine,
nu trebuie să mă lansez în tirade, în vorbărie multă, obrajii i se umflară precum două bucuțe de prunc,
într-o logoree ca o diaree. Ia te uită, am făcut o rimă, iar ochii i se umplură de-o năucă, perplexă uimire.
poate bîntuie prin mine și o adiere de poet. Au fost Nu m-am putut abține și am izbucnit în rîs, hohote-
cazuri de criminali care le trimiteau victimelor poezi- le mele molipsindu-i pe toți colegii. Apoi am ridicat
oare cu tîlc, înainte de a le ucide. mîna dreaptă într-un gest ferm, gata cu hăhăiala, vă
- Dragă mami, am absolvit cu brio liceul și încă rog să mă scuzați, doamna profesoară, am avut o ieși-
pe cel în limba germană. Genială idee ai avut că m-ai re necontrolată, dar iată ce doream să zic, fără ironii.
înscris acolo, îți mulțumesc încă o dată! Te-am făcut Gloanțele bine țintite aduc moartea, nimic altceva, pe
doar de cîteva ori de rîs, asta și din cauza unor profe- cînd cuvintele aduc viața, da, viața cu toate rahaturile
sori mai imbecili, să-mi calc umbra! Acum am o țintă ei, dar viață, de aia se zice, după cîte știu, că la început
clară, fixă, în viață... a fost cuvîntul, nu? Profa înțepenise ca pironită de un
- Bine, Marti. fulger, dar reuși să-și miște, în cele din urmă, căpșorul
- Un an, poate chiar doi, înainte de facultate, într-un gest de aprobare. Nu mă crezuse capabil de-o
am hotărît să lucrez în diverse locuri. Munci necalifi- cugetare.
cate. Trei luni ici, trei luni colo. Pe trepte văd cum coboară o fîșie albă și groasă
- Bine, Marti, zicea mami, iar chipul îi era scăl- de fum, ca un șarpe gigantic. Ce naiba, a izbucnit un
dat într-o lumină intimidant de blîndă. incendiu la suprafață? Cam greu de imaginat, mă aflu
- De exemplu spălător de mașini, ajutor de taman în piața centrală , alături de marea catedrală.

În jur sînt intersecții, pînă la clădiri e distanță, s-or fi se holbează la mine fără jenă, de parcă aș fi un obiect
aprins coșurile de gunoi, vreun piroman dus cu pluta. expus într-o vitrină.
Pricep, dintr-odată, că nu e fum ci...ceață! Mă lovește - Dacă întreabă careva de mine, nu exist, zice
uluiala. Ceață, în mijlocul orașului? Alunecă pe trep- pe un ton poruncitor, voit iritant. Sună aiurea replica
tele toaletei publice, ca un monstru umed, transpa- ei și mă face să pufnesc în rîs.
rent, într-o tăcere misterioasă. Se insinuează pînă și - Rîzi ca prostul, mai zice și dispare în sectorul
în pătratul cabinei mele! Ciulesc urechile. Păi, dacă rezervat femeilor, tîrînd resturile de ceață după ea.
brusc s-a lăsat ceața, afară va începe haosul. Ciocniri Aici, la primul meu loc de muncă, am parte de
în lanț, mașini strivite, înjurături, țipete, fluierele stri- tot soiul de replici venite de la cele mai diverse catego-
dente ale agenților de circulație, plînsete, urletele co- rii de oameni, unele afurisit de tembele, provocatoare,
piilor speriați, vitrine sparte, trecători transformați în chiar jignitoare, dar un viitor detectiv trebuie să știe să
hoți, femei gravide care nasc pe trotuare...Ei, asta-i se stăpînească. Să nu-l ia valul...
cam aiurea, o ia razna imaginația. În urmă cu o săptămînă am redescoperit toaleta
Ciulesc urechile. Nimic. Deasupra se derulea- publică din centrul orașului nostru aflată la demisol,
ză zgomotele firești ale unei zile lucrătoare de vară. E aproape de catedrală, sub o parcare. Acolo, de fapt, se
puțin trecut de ora doisprezece. Atunci, în mod firesc, află de cînd lumea, dar acum s-a privatizat, s-a extins,
înseamnă că afară nu e ceață. Aici s-a răsucit într-un arată a-ntîia, ca o farmacie. Mai borăște cîte unul, mai
fuior și pipăie toate ungherele cu adevărată imperti- uită să tragă apa ori se urcă pe colac cu picioarele,
nență, ba chiar nesimțire aș zice. mai scapă jeturi pe jos ori scuipă, mă rog, în funcție
Silueta se desprinde din trupul șerpos al ceții de...personalitatea fiecăruia. Ori a fiecăreia. Dar două
tot mai disipată. Într-o mișcare lentă, dar hotărîtă, își femei, ca niște furnicuțe, curăță zilnic așezămîntul, îi
lipește nasul de geamul cabinei, îi turtește vîrful și-l întreține aspectul elegant, mirosul parfumat, străluci-
transformă într-un nas de clovn. rea gresiei și a faianței colorate. Iar asta impune, pînă
- Ai cumva și hîrtie igienică pentru cururi fine? la urmă, un comportament mult mai civilizat. „Anga-
- Bineînțeles că am, răspund prompt și zîmbesc jăm tînăr pentru treburi pe aici!” Așa scria pe o bucată
galeș, chiar parfumată. Prețul e același. de hîrtie lipită de geamul cabinei. Ceva mai potrivit
Am rostit ultimele cuvinte cu oarecare mîndrie. nici că se putea, mi-am zis fără ezitări.
Fusese ideea mea să avem și o hîrtie fină, parfumată Patronul se holba la mine ca la un extraterestru.
A
și colorată, în special pentru femei, la același preț. Ne - Ai aproape douăzeci de ani, ai terminat un
facem reclamă, crește faima așezămîntului. Se înmul- liceu de marcă, arăți bine, aer sportiv, ai o privire in-
A G N
țește clientela, am zis, iar patronul fu încîntat. M-a teligentă, la ce-ți trebuie locul ăsta? Mi se pare...chiar
bătut pe umăr, bravo, băiete, eu tot nu pricep ce ca- ciudat. Ar trebui să te înscrii la o facultate, să te apuci
uți tu aici. Un compliment sub formă de întrebare de o afacere. Ce-or zice bătrînii, vor exploda de feri-
pe care mi-l mai făcuse și la care eu nu i-am răspuns. cire?
Doar i-am zîmbit ambiguu și l-am lăsat, cum se zice, Un individ logoreic, varsă cuvintele ca dintr-o
cu ochii-n ceață... căldare. E simpatic, e sociabil, îi plac chefurile, băutu-
Nasul se dezlipește de sticlă. E subțirel, cu nări rile fine, își face repede prieteni și are simțul umorului
fine, străvezii, corect din punct de vedere anatomic.
- E ceață afară? întreb, în timp ce-i întind sulul
dar și al afacerilor. Toaletele publice și cimitirele nu
vor falimenta niciodată. M
de hîrtie. - Da, am zis pe un ton al naibii de calm.
- Doar...în jurul catedralei, zice cu voce umedă. - Da... ce?
A
A apărut din senin, ca un brîu, ca un șal unduitor - Sînt stăpîn pe intențiile mele...precum un io-
și...s-a luat după mine, să mă apere... ghin pe trupul și simțurile sale.
C
Rîde scurt de cîteva ori, dinții de sus îi sînt - Îmi plac glumeții!
puțin ieșiți în afară, buza superioară nu-i acoperă în - Doresc postul, dacă-l pot numi așa, iar la fa-
I
întregime. Are o mutră de veveriță ușor drogată, iar cultate voi merge anul viitor. Mama nu a explodat ni-
P
în jurul gîtului subțire poartă un șir de scoici mari, ciodată de fericire, dar va fi de acord. Pe tata nu l-am
sidefii, de forma unor lacrimi cu reflexii albastre și cunoscut, el a explodat de fericire cînd m-am născut
E
verzui. În timp ce își rupe bucăți din sulul parfumat, și a plecat în lumea largă...

- Te droghezi? Ești dealer ? Aici, în subteran, tul ăsta, îl întinzi ca pe-o gumă de mestecat!
printre pîrțuri și goliri de vezică, ar fi locul ideal... - Asta am și vrut, să te enervez, chicotește ea.
A - Am mutra unuia care se droghează? Ori de Ăsta-i scopul vieții mele, să scot oamenii din sărite!
traficant? Ce vă spune intuiția? Rîde în cascade scurte, mici perle rostogolite
N
- Că...ești simpatic. Haios. Oricum, la prima pe gresie. Se întoarce, dă să plece dar se răzgîndește.
neregulă pe care o voi observa... - Pe mine mă cheama Maraia.
M A G
- ...voi zbura pe trepte-n sus... - Martin. Prietenii îmi spun Marti.

- Exact. - Ce coincidență!
- Stau doar trei luni. - Coincidență?
- Îmi placi! izbucni patronul. Sinceritatea e o - Ne încep numele la amîndoi cu litera M. Am
pasăre rară! Deci, vei da bilete, vei asigura aprovizio- găsit cărticica asta în cabină. A uitat-o careva, poate
narea cu tot ce le trebuie femeilor care fac curățenia. vine după ea. Salut!
Verifici , zilnic, cum arată cabinele, mă ții la curent cu Urcă rapid. Saltă cîte două trepte, ca o veveriță
cele de pe aici. E de lucru, că-i mare toaleta! pe crengi. E subțirică, pare genul sportiv. Intuiția de
A
- Măcar nu mă plictisesc, am zis și i-am zîmbit viitor detectiv îmi șoptește că mai răsucește, din cînd
atît de candit încît, sînt convins, dacă aș fi fost un în cînd, cîte o foiță cu iarbă.
C
copilaș pe loc m-ar fi înfiat! Programul meu de lucru este de la zece la șapte
Ceața a dispărut. S-a adunat în cabina veve- seara. Cu o oră de pauză pentru prînz. Nu merită să
I
riței. În clipa următoare, mutrișoara acompaniată de deschidem mai repede, zice patronul, pînă la zece nu-
șiragul scoicilor, răsare, din nou, în fața geamului. mai bine se umple vezica...Mai rămîn și după șapte,
P
Flutură o cărticică în mînă. cînd încep femeile să facă curățenie. Le dau o mînă
- Ai luat ceața cu tine și ai lăsat-o în cabină. de ajutor, le asigur toate cele, ca un adevărat coleg,
E
- Ce dracul insinuezi?! se răstește, brusc, la un prieten de serviciu. Îmi place să le aud sporovăind.
mine și îi descopăr ochii cu irizări gălbui, ochi de le- Povestesc despre familiile lor, comentează, bîrfesc.
oaică. Îmi pictează o lume cu personaje colorate. Le și pro-
- Eu? Păi, nimic, doar... voc, desigur, ca într-un subtil interogatoriu. Știu că
- M-ai urmărit ca un pervers. Numai un perle place, au o sinceritate brută dar și un nativ simț al
vers se angajează la o budă publică. Ai văzut cum se prefăcătoriei. Umorul nu le lipsește, mai ales cînd e
înalță din cabină oarece ceață și ți-ai zis că poate fu- vorba despre locul nostru de muncă. „Unii și-o scutură
mez... iarbă? ca turbați, de parca ar vrea să scape de ea, își împrăștie
- Ai fumat? ultimii picuri nu doar pe gresie, dar și pe faianță. Se
- Nu-i treaba ta! Poate vrei și tu? Te poți hol- iau la întrecere care reușește să ajungă la tavan!” „Tu, al
ba și la brațele mele pînă ți se umflă ochii. Uite, nici meu acasă nu ar ridica capacul cînd se pișă nici mort!
o urmă de înțepătură așa că termină cu aluziile tale Tot timpul îl stropește! Îmi vine să-l scufund cu capul în
idioate. scoică...haha!” „Al meu la fel, nu-ți face griji.” „Aici, ăia
Poartă o bulză înflorată, fără mîneci, i se văd mai bătoci, umflați cu alcool, de abia se mai țin pe pi-
brațele subțiri cu pielea albă și sidefie, în ton cu su- cioare, dau mai mult pe de lături, își udă zdravăn încăl-
prafața scoicilor. țările și pantalonii, lasă bălți în urma lor, da...fără pești.
- În ordine. N-are balta pește aici...haha.” „Alții se urcă cu picioarele
- Ordinea mă-sii. Te holbezi la pupilele mele, pe colac, naiba știe de ce, pot și aluneca în propriul lor
ai? rahat!.” „Cîte o bucățică din hîrtia cu care se șterg la cur
- Ai ochi de-o culoare...deosebită, zău. Mari, de le rămîne lipită de rezervorul cu apă. Ptiu!” Rîd cu ele,
chihlimbar, de tigroaică... formăm un trio și interpretăm teme cu variațiuni. „Le
- Cu pupilele mărite, zici?! este frică de microbi, de aia se urcă pe colac. Să nu se
- Ochi de...veveriță, dacă-ți place mai mult. procopsească cu vreo ciupercă, cu vreo eczemă.”
- De veveriță drogată, insinuezi ?! La sectorul femei, asemenea incidente sînt rare,
O privesc lovit de perplexitate. Fara asta citește unele lipsesc cu desăvîrșire. Mai descoperim cuvinte
gîndurile? Ca să-mi revin, atac. scrise cu ruj pe oglindă: să mi-o tragi, lăbarule! Un
- Acum chiar mă enervezi! La naiba cu subiec- mesaj lipsit de sens, din moment ce respectivii lăbari

vertească la vreo sectă ori să mă înscrie

în vreun partid, tot un drac, gîndesc.
Cînd ajunge în dreptul găurii mari,
tăiată corect în sticla cabinei și care-i
vine exact în dreptul gurii, rostogoleș-
te întrebarea.
- Băiete, cînd te piși, nu simți
mici usturimi ori ușoare mîncărimi în
interiorul vezicii?
Casc ochii amuzat și derutat.
Nu arată băut. Are un ac de crava-
tă aurit placat cu cristal Swarovski! E
total aiurea să umbli așa îmbrăcat în
toiul verii, ba să și cobori într-o toaletă
publică și să pui întrebări ciudate.
- Nu am, răspund cu prudență.
- După ce termini, tot mai
rămîn niște stropi, îi scapi în chiloți,
așa-i?
- Se mai îmtîmplă...
- Uneori ai senzație de discon-
fort la vezică. Se întîmplă să te scoli
noaptea. Fugi la baie și...nu curge mai
nimic. Așa-i?
- Dacă mă gîndesc bine...
- Așa e!! Simptome evidente!
Chiar dacă ești tînăr, trebuie să previi.
Altfel, ai toate șansele să faci cancer la
A
prostată! Boală bărbătească, serioasă!
Dar poți eradica răul din timp. Sim-
A G N
au rezervat alt sector. Poate e un semn de refulare. plu! Înghiți, zilnic, vreme de două luni
Cum cobori, în dreapta, e sectorul pentru fe- pe an, o singură tabletă de Prostatină!!
mei iar în stînga pentru bărbați. Cabina mea se află Scoate din buzunar o cutiuță dretunghiulară,
la mijloc. Văd cîteva trepte și holul bine luminate de verde ca și cravata, și o lipește de geam. Mă luminez.
neoane lunguiețe. Patronul a lipit un afiș pe care e Vînzător ambulant, reminiscență din Evul Mediu.
tipărită o seringă uriașă iar peste ea un X gros, roșu. Acum se numesc antreprenori.
Asta înseamnă interzis, mă băiatule? Adică? E interzis - Scuzați, momentan eu nu...
M
să se facă aici injecții? Te pomenești că aveți și un cabinet - Vreau să vorbesc cu șeful, cu patronul. Aici e
medical cu o asistentă sexi pe care nu am voie să o înțep? cel mai potrivit loc să plasăm cîteva mici și drăgălașe
Se nasc întrebări tembele, eu doar zîmbesc, dau din foițe cu noul nostru produs, sută la sută natural!
cap ca o jucărie mecanică. Nu are rost să răspund. Și așa au apărut fluturașii deasupra fiecărui pi-
A
Consider afișul ineficient, cine vrea s-o facă, o face, cu șoar. Se descriau, cu roșu sîngeriu, simptomele teribi-
ori fără afișe de avertizare. lei boli: usturimi, jeturi subțiri, ultimii stropi în chi-
C
În prima mea zi de slujbă, adică în urmă cu o loți, dese urinări nocturne, erecții slabe. Apoi urma,
săptămînă, coboară un tip îmbrăcat într-un costum cu litere de-o culoare verde, viguroasă: dacă folosiți
I
negru, cămașă albă și cravată verde pal, de primăvară, pastile și supozitoare Prostatină dispar simptomele defi-
chiar dacă afară bîntuie vara și-i cald cît încape. Se
P
nitiv! În timp ce se ușurau, bărbații citeau, involuntar,

apropie de cabina mea cu o expresie suspect de seri- textul. La sfîrșit, aproape fiecare se simțea vizat. În-
E
oasă, și mă privește țintă în ochi. Ăsta vrea să mă con- ghiți o pastilă, îți bagi un supozitor în cur și scapi de

pericol, ba îți mai crește și virilitatea. Toți mă întrebau departe Puiu Pașca.
de unde pot procura cutia fermecată iar eu aveam răs- - În toate locurile publice, particulare ori ba,
A punsul pregătit. În numai cîteva zile, vînzările crescu- fumatul este interzis prin lege! Veți avea probleme!
ră considerabil, chiar patronul mi-a spus. Primește un - Poate tu cu mă-ta!
N
procent din afacere. Altă voce, groasă și hîrîită. Un tip uriaș, ras în
- Gata cafeaua? cap, cu o cruce care-i atîrnă de lobul urechii drepte și
M A G
- Imediat! nesfîrșite perechi de mușchi, îmbrăcat într-un tricou

E Puiu Pașca, omul colțurilor. De cîte ori co- subțire, o pereche de jeans și sandale. Pe gît are tatuat
boară la mine, începem cu același schimb de replici, un dragon.
ca într-o piesă de teatru. Dat naibii, Pașca. „Singurul - Eu sînt organ oficial de la primărie, inspector.
mod de a fi fericit este să lași totul la voia întîmplării!” Trebuie să iau măsuri cînd văd nereguli, continuă să
E una dintre cugetările sale preferate. În jur de trei- se răstească individul. După mutră și îmbrăcăminte,
zecișicinci de ani și nu a muncit niciodată. Pentru el categoric e organ oficial.
munca este o adevărată jignire. Locuiește cu părin- - Iar eu cînd mă cac fumez! Iau măsuri, dacă
A
ții. „Niciodată nu mi-a trecut prin cap să plec de acasă, cineva nu mă lasă! Îi stîlcesc mutra!, continuă uriașul.
ce-s prost? Să dorm prin boscheți ori în gară? Pînă mai - Mă ameninți? Am martori...
C
trăiesc ai mei, totul e în ordine.” Are o relație cu pă- - Doar te avertizez. Cu martori. Îți fac și-o
rinții de toată uimirea, nici în basme nu întîlnești așa poză. Ca să știu cui trebuie să-i stîlcesc mutra, dacă se
I
ceva. E singurul lor copil și-l acceptă așa cum este. E va interzice aici fumatul! Gata cu vorbăria, mă duc să
o minte brici. „Băiatul ăsta va putea ajunge departe, mă cac și să fumez!
P
ziceau la școală, numai puțină silință de și-ar da.” „Eu De prin cabine se aud frînturi de replici apro-
nu vreau să ajung departe, zicea Puiu Pașca, îmi place să batoare, are dreptate, asta-i problema orașului, fuma-
E
stau pe loc!” Tatăl său e contrabasist în orchestra ope- tul în buda publică ?
rei. Mama e manichiuristă și pedicuristă, are un mic Individul de la primărie se înroșește ca stro-
cabinet particular și o clientelă selectă, mai ales artiști pit, brusc, cu bulion, dar își înghite cuvintele. Fuge
de operă. „Ce voi face după ce mor ai mei? Zău, nu are la o scoică și se ușurează. Fixează, încruntat, reclama
rost să-mi bat capul acum cu chestia asta.” Puiu Pașca e pentru Prostatină. Ne trezim, din nou, cu el în fața
o figură cunoscută în oraș. Zace ore în șir în centru, la geamului. Șuieră, e congestionat, are ochi de viezure.
intersecția trotuarelor, sprijinit de-un perete. Privește - Aveți aprobare pentru a lipi aici reclame ?
forfota din jur și fumează țigară după țigară. Bea rar - Asta e treaba patronului.
alcool, cîteva pahare cu vin roșu sec, în schimb toarnă - Așa, așa...
cafele în el ca-ntr-o găleată fără fund. De curînd, me- - Fii atent, intervine Pașca și-i face semn cu de-
dicul l-a avertizat că va fi nevoit să-i amputeze degetul getul să se apropie, băiatul acela ras în cap, plin de
mare de la piciorul drept. Apoi restul, dacă nu se lasă! mușchi și cu cerceluș, e nepotul patronului. Eu numai
- Și tot așa mă vor tranșa, pe bucăți, pînă nu va îți zic...
mai rămîne din mine decît...capul. Atunci o să te rog Tipul de la primărie clatină, ambiguu, din cap.
pe tine să-mi bagi țigara între buze, doar n-o să mă Se retrage de-a-ndărătălea, ca un rac scăpat din oala cu
lași să sufăr, zîmbește Puiu printre rotocoale de fum. apă clocotită. Se cațără, repede, pe trepte și dispare în
Sorbim din cafele. Fumul de țigară a invadat vîltoarea orașului.
cușca în care ne aflăm. Fîșii se tîrăsc, leneș, prin ga- - Marti, aici ești ca într-un far de observație a
ura din sticlă și se împrăștie, cu indecență, prin toate lumii. Dacă mi-aș fi dorit să devin detectiv, aș fi înce-
cabinele. put tot în acest loc!
- Aici nu este interzis fumatul?! Nu pot face distincție clară între ironie și serio-
Întrebarea sună strident, nervos, pițigăiat. In- zitate în replica lui Puiu Pașca. Dar emană sinceritate.
dividul se răstește la mine, e clar! Ne cunoaștem încă de pe vremea liceului.
- Nu, răspunde Pașca în locul meu, cu cel mai Cînd m-am angajat, m-a felicitat. „Trupul nos-
mieros ton din lume. tru nu este ceva ce merită să-l prețuim în exces și nici să
- E inadmisibil! ne atașăm de el, mi-a spus. Corpul, în sine, nu este curat,
- Asta e o toaletă particulară, gîngurește mai produce fecale și urină și transpirație puturoasă, toxică.

Scopul lui principal este să consume mîncare, să bea și într-o tonalitate domoală.
apoi să producă deșeuri umane. Indiferent cît de frumos - Ce simpatic! Mă enervează tonul tău protec-
este corpul, substanțele sale nu sînt pure. Pielea, carnea și tor. Am venit după carte.
așa mai departe. Nimeni nu consideră că toaleta e pură. - Care carte?
Curată cu adevărat. De fapt, încheie Puiu Pașca cu o - Elogiul nebuniei...sau al prostiei. Erasmus.
expresie de drăcușor pus pe farse, corpul nostru este o toa- - Păi...ziceai că ai găsit-o în cabină.
letă!” Am rîs amîndoi, eu încîntat de comparație. - Păcăleală. Fac pariu că nici nu ai deschis-o.
Bea ultima gură de cafea și trage ultimele fu- - Cîștigi pariul. Am și uitat de ea. De ce mi-ai
muri. Dă din mînă în semn de salut și dispare, fără lăsat-o?
grabă. Are la dispoziție tot timpul din lume! Lasă ușa - Pretext ca să mă întorc.
deschisă. Iese fumul mai repede, urcă la suprafață și se E atît de directă, încît mă încearcă pe mine în-
împrăștie deasupra orașului. ceputul unui sentiment de inferioritate.
- Păi... uite, e pe măsuță... aș dori, totuși...
- Am revenit! - ... să o răsfoiești puțintel, m-am prins. Bun.
E fata de ieri, cu mutrișoară de veveriță droga- O răfoiești, ai timp destul la locul de muncă, dacă ăsta
tă. Cum zicea că o cheamă? poate fi numit așa. Ai grijă de ea. E a tatei, din biblio-
- A...Maia?...Maraia! teca lui personală. Cînd închizi pe aici?
- Chiar eu. Maraia! A azvîrlit cuvintele cu un firesc dezarmant, le-a
Se dă cîțiva pași în spate. Zîmbește larg, un țintit perfect. Înțeleg și răspund prompt.
soi de rînjet simpatic, face o plecăciune de scenă. Eu, - Ne vedem la opt.
unicul spectator. Mă prind, să-mi calc umbra! E o in- - În ordine. Te aștept ... la suprafață!
vitație. S-o văd cum arată, din cap pînă-n picioare. În- Dispare în grabă. Nici urmă de ceață, de data
lemnește în poziția de drepți. Nu se clatină. Are jeansi asta.
rupți în multe locuri, să i se aerisească pielea. Îmi ima- Fata cu mutrișoară de veveriță drogată, trup
ginez picioarele bronzate pe porțiuni, ca-ntr-o pictură subțire, osos, sîni cît rodiile și gură provocatoare, fata
abstractă. Bluză înflorată, fără mîneci. Sandale roșii. asta care zice că o cheamă Maraia, pur și simplu m-a
Nu poartă ciorapi. Degetele mari de la picioare sînt agățat. După ce-o fi tras o etno-botanică în cabină.
date cu lac, unul cu verde altul cu roșu. Se întoarce, Să-mi calc umbra! Sînt mîndru. Și totuși, ceva nu
A
lent, în profil, ca la poliție cînd se fac poze suspecților. mi se pare în regulă. Sînt un băiat cu alură sportivă,
Ies în evidență sînii, respirînd liber sub bluză. Și fesele datorită înnotului care-mi place la nebunie, am păr
A G N
corect cabrate, fremătîmd ușor, încîntate de captivi- șaten, ochi negri, o mutră simpatică, nu-mi miroase
tatea aspră a jeansilor. Nu disting dunga chiloțeilor. gura, nu transpir la subțioară, dar nu am dat niciodată
Poate lipsesc. În rest, arată cam ca nevasta lui Popeye vreo fată pe spate la prima vedere. În general, nu ies
Marinarul. Păr scurt, des, castaniu. Pe gîtul subțire, în evidență de la bun început, asta e bine pentru un
văd un semn, nu e tatuaj. Un semn maro spre negru. detectiv. Cînd eram mic, mereu încercam să-mi calc
Ca un neg plat crescut într-o formă geometrică. umbra. Adesea, era imposibil. Ridicam, încet, picio-
- Gata cu pozatul! Abia te abții să nu pufnești rul, să nu mă simtă, să nu mă vadă apoi, brusc, trîn-
în rîs!
- O, din contră, zîmbesc admirativ.
team laba piciorului de podea ori caldarîm. Afurisita
de umbră sălta în față și nimeream, dureros, alături. M
- Mai bine m-ar fi chemat Olivia, gîndești tu Nimeni pe lumea asta nu-și poate călca propria um-
acum, ca pe nevasta lui Popeye Marinarul, hei? bră, îmi ziceam. Dar cînd lumina cădea de sus, nu
A
Mi-a citit gîndurile? Mișc din cap ca un robo- pieziș, reușeam și eram al naibii de fericit. Săream pe
țel. Rîdem amîndoi. Se proptește cu coatele de per- ea, o călcam în picioare cuprins de-o bucurie tembelă.
C
vaz. Gura îi este ușor întredeschisă. Buza inferioară e Trăim la marginea propriei noastre umbre. Pe
mai groasă și mai umedă decît cea superioară care nu-i mama am auzit-o, odată, rostind aceste vorbe, dar nu
I
acoperă, în întregime, șirul dinților. O provocare, o sînt sigur și nici nu are vreo importanță.
P
poartă stelară ce duce într-altă lume, altă galaxie...

- Te holbezi la gura mea cu nerușinare. (fragment din romanul FEMEIA DE MARȚIPAN
E
- La naiba, Maraia! Ești lovită de complexe? zic, în curs de apariție la editura Polirom)

JURNAL SI NCO PAT Elena-Brândușa STEICIUC 2012 – martie
02 tarea bunicii paterne, Agripina, în 1982. Bunica deve-
S e împlinesc exact 10 ani: mă aflam într-o

cafenea pariziană, Chez Felix. Povestea mea
literară cu M.A. tocmai începea. Aer de primăvară
nise pentricostală (sau adventistă?) pe la șaptezeci de
ani, înainte de a veni să locuiasca la noi, la Suceava.
Doamna G. și-a amintit de mine, tânără profesoară în
rece la Paris, ca și acum la Suceava. anii 80, jucându-mă cu fetițele ei, Sorina și Iulia.
Dimineață am aprins o lumânare pentru sufle- Apoi reîntâlnire cu soția pastorului baptist,
tul lui : să-l odihnească în lumină, oriunde este ! Dna B., vecină cu mine până în anii 2000: noi la eta-
Apoi, la 17, o nouă ediție a tradiționalului Fe- jul VII, ei la VIII. Copiii ni se jucau împreună, ai ei –
mei de succes sucevean. Primit Diploma pentru educa- 4 (două fete și doi băieți), la mine – unul. Până în ziua
ție. Sper că pe merit! când au cumpărat pian și toata liota lor zdrăngănea la
orice oră. Eu, revenită de la o operație dificilă, aveam
05 nevoie de liniște.
Big show în auditoriul „Joseph Schmidt”! Cân- Oricum, arăta foarte îmbătrânită (dar eu cum
tecele noastre, ale grupului de profesori (cu mai mul- arătam în ochii ei?).
tă sau mai puțină armonie între noi!) interpretate în Seară friguroasă în drum spre casă. Un strat
română, franceză, engleză, rusa, spaniolă, italiană au fin de zăpadă, ca o făină ușoară, îmi acoperă din nou
avut mare succes...cel mai aplaudat : KALINKA... curtea.
O experienţă interesantă, corul ăsta al FLSC:
muzica m-a ales pe mine sau eu pe ea? 09
(Totul sub bagheta admirabilei profesoare Iulia Gripă în casă. Soțul meu superbolnav, azi cu
Buraciuc). aceeași stare, răgușeala, inapetență. Când vorbește la
telefon cu partenerii occidentali, ceva mai multă viva-
06 citate. Apoi, aceeași cădere.
MARANATHA (DOMNUL VINE! Ep. I Pa- Tiptil, gripa s-a instalat și la mine. Frisoane,
vel Corinteni, 16:22). Este numele bisericii baptiste amețeală, durere de cap. Toate acestea amplificate de
de pe strada mea, unde nu am intrat niciodată până discuția cu C.L., ca să aflu configurația conducerii în
acum. Oana Crudu, fosta mea studentă, împreună cu următorii 4 ani. Nici o surpriză.
mama ei, mi-au dat o invitație pentru filmul MAG-
DALENA, în seara asta (interesant este că noi trei 21
ne-am intersectat exact când veneam, și eu și ele, de După București (Adunare generală ARDUF,
la rugăciune. Ce mai contează că a mea în biserica 14.03 ora 14 și reuniune AUF după masă ambele în
ortodoxă și a lor în clădirea recent construită a bap- aula Facultății de Drept, sala Stoicescu) mi-am revenit
tiştilor?). greu. Poate și din cauza primăverii, venită brusc, cu o
Seară plăcută. Film hibrid între documentar și căldură excesivă, după un frig și o zăpadă ce păreau de
artistic: viața lui Iisus, povestită de Magdalena unor neînlăturat, ca dictatura lui Ceaușescu...
copii, în anul 40 dupa Hristos. Mici inspirații din Azi, la început de primăvară, după Ziua Fran-
Zefirelli și Mel Gibson (PATIMILE) dar filmul nu cofoniei de ieri, 20, vizită la Cernăuți cu SSB. Trei
se vrea o capodoperă, are doar rolul de transmitere a mașini, una din Bacău și două din Suceava, pleacă
unui mesaj. spre frontieră și apoi întâlnirea de la Biblioteca „Mi-
După film, socializare în altă sală. Reîntâlnire hail Ivasiuc”.
cu Doamna G., al cărei soț ne-a ajutat la înmormân- Vreme vântoasă. Carmen la volan, foarte agita-
tă, în spate: Rozalia Motrici, Alis Niculică.

Am făcut câte un pic din toate: fotografiat
strada Kobyleanskaia, superbă în lumina lui martie,
vizitat Tetiana și fetița ei, Maria; reuniune cu prilejul
Zilei Poeziei la bibliotecă, două-trei ore, discursuri di-
verse, emoționante, din ambele părți ale Bucovinei.
Cernăuțiul, pentru mine: un melanj aparte
de civilizație de viță veche, cu clădiri Art Nouveau,
(aproape) vieneze, acum refăcute în cea mai mare par-
te a centrului. Imagini și atitudini occidentale: vezi
tânăra care citea o carte pe terasa unei cafenele, pe
Kobyleanskaia, în ciuda vântului teribil, care-i răsfira
suvițele de păr o dată cu paginile volumului...
Oare capitala Ukrainei se poate lăuda cu ase-
menea zestre arhitecturală sau e mult în urma orașului
de la marginea Imperiului? Strălucirea este moștenită
de la austrieci, care i-au colonizat un secol și jumătate
pe români, ruteni, ucrainieni, trimițându-le adminis-
tratori/bancheri/jandarmi, profesori formați la Vie-
na sau Lemberg. Aceștia au modelat aici peisajul, au
P A T
plantat așezări urbane de tip occidental, au schimbat
atitudini și mentalități. Cernăuțiul era supercivilizat
la începutul secolului XX, un fel de replică în mini-
atură a Vienei, la nici 100 de km. de regatul român.
Care nici el nu se lăsa mai prejos, cu Iașul universitar,
C O
cu Botoșaniul aristocratic.
Suceava era un târgușor din care gloria de capi-
tală se scursese, cred, încetul cu încetul, între secolele
XVII și XIX. Mai ales după primul război mondial,
N
sucevenii erau pe post de satelit a două mari orașe:
Cernăuțiul și Iașiul. Intelectual, economic, cultural,
politic, eram absorbiți de cele două moduri de gân-
I
dire și acțiune. Aveam ale noastre doar clădirile con-
S
struite din pietrele cărate de la Cetatea de pe deal, a
Mușatinilor și a lui Ștefan...
Cernăuțiul mă atrage într-un mod misterios: A L
atât de aproape de mine, și totuși o altă lume! Oceanul
slav, cu amestec de latinitate (doar suntem la frontie-
ră!) moravuri slave bine ancorate în everyday life.
Ultima oprire înainte de întoarcerea în țară:
N
un supermarket pentru mici provizii. Am căutat cu

înverșunare un strop de „culoare locală”, iar în dome-
R
niul culinar am adus ciuperci și fructe uscate la soare

(mure, afne, măceșe), pește conservat în inegalabilul
U
stil rusesc, icre. Și nelipsitul unt, că doar suntem în

J
Bucovina...

TR ADUC ERI Ilya KAMINSKI în traducerea lui Gabriel Daliş
Am trăit fericiți în timpul războiului – cum se zbate –

Trupul băiatului stă întins pe asfalt ca o agrafă.
* Trupul băiatului stă întins pe asfalt
ca trupul unui băiat.
Iar când au bombardat casele altor oameni, noi Ating pereții, palpez pulsul casei și
mă holbez mut și nu știu de ce sunt viu.
am protestat Ne furișăm prin oraș
dar nu destul, ne-am opus dar nu Sonya și cu mine,
printre teatre și grădini și porți din fier forjat –
destul. Eram Fii curajos, spunem, însă niciunul
nu-i curajos, în timp ce un sunet pe care nu-l auzim
în patul meu, în jurul patului meu America ridică păsările de pe apă.
se prăbușea: casă nevăzută după casă nevăzută după

casă nevăzută – Înainte de război am făcut un copil
am luat un scaun afară și am privit soarele. Am sărutat o femeie
a cărei pistrui
În a șasea lună împătimeau vecinii.
a unei domnii dezastruoase în casa banilor
Avea un neg pe umăr
pe strada banilor în orașul banilor în țara banilor, pe care îl arăta
măreața noastră țară a banilor, noi (să ne iertați) ca pe-o medalie de vitejie.
am trăit fericiți în timpul războiului. Buzele-i tremurânde

însemnau hai în pat.
Părul ei cascadă în mijlocul
Acea hartă de os și valve deschise
conversației însemna
L-am văzut pe Sergent ochind, pe băiatul surd luând Hai în pat.
fier și foc în gură, Am pășit în frizeria mea de gânduri.
cu fața pe asfalt –
acea hartă de os și valve deschise. Da, ca hoțul am dus-o în pat, pe scaunul
E aerul. Ceva în aer ne vrea prea mult. brațelor mele păroase –
Pământul e liniștit. însă buzele întredeschise
Gardienii din turn mănâncă sandvișuri cu castraveți.
În această primă zi însemnau mușcă-mi buzele întredeschise.
soldații controlează urechile barmanior, contabililor, Întinși sub răcoroase
soldaților – cearșafuri, Sonya,
toate relele pe care liniștea le face soldaților.
Ei o smulg pe soția lui Gora din pat cum ai smulge câte n-am făcut noi.
o ușă de autobuz.
Observați acest moment

Pe când soldații gâtuie scările

Pe când soldații tropăie pe scări
unghia vopsită
a soției zgîrie
și zgârie
pielea-i de pe picior și simt
duritate de os dedesubt.
Îmi dă speranță.
Ceea ce nu putem auzi

O îmbrâncesc pe Sonya în jeep-ul armatei
într-o dimineață, într-o dimineață, într-o dimineață de Mai, o dimineață limpede ca un ban nou –
o îmbrâncesc
și ea merge ca beată și se întoarce și se împiedică în tăcerea
care-i un zgomot al sufletului,

Sonya, care a spus odată: În ziua când mă arestează am să cânt la pian.
Privim patru bărbați

cum o îmbrâncesc
și ni se pare că vedem sute de piane vechi formând un pod

din Arlemovsk până-n Tedna, și ea
așteaptă la fiecare pian,

și ce rămâne din ea e
I
R
o marionetă
care vorbește cu degetele
ce rămâne dintr-o marionetă este această femeie, ce rămâne

din ea (te-au luat, Sonya) – vocea pe care n-o auzim, e vocea cea mai limpede.
E
U C
Eu, acest trup

A D
Eu, acest trup în care mâna lui Dumnezeu se împlântă,

cu pieptul scobit stau.
T R
La înmormântare
Tanti Galya și păpușăresele ei se ridică să-mi strângă mâna.

Eu înfășor copilul nostru într-o batistă verde,

un dar succint.
R I
Ai plecat, soția mea, tu care trânteai uși, iar eu,
nătângul, trăiesc.
E
Însă vocea pe care n-o aud când vorbesc cu mine e cea mai limpede:
C
când soția îmi spăla părul, când îi sărutam

D U
picioarele între degete.

Pe străzile goale ale cartierului nostru o pală de vânt
chema la viață.
T R A
Soția luată, copilul
de nici trei zile ieșit din pântec în brațele mele, în apartamentul nostru
gol, pe podea
zăpada murdară de pe cizmele ei.
Ce sunt zilele
Ca bărbații între două vârste,
zilele lui Mai
merg spre închisori.
Ca tinerii merg spre închisori,
cu paltoane
trase în grabă peste pijamale.
Galya închină un pahar

Pentru vocea ta, un har misterios,
pentru cele 26 de oase de la un picior, pentru cele patru dimensiuni ale respirației,
pentru pin, stejar, ferigă, mentă,

pentru zambilă și floarea albastră,
pentru măgarul pe care conductorul de tren îl trage de-o funie,

pentru miresma lămâilor, pentru băiatul pișându-se falnic pe copaci.
Binecuvântez tot ce-i pe pământ până se satură,

până când fiecare inimă nestrunită recunoaște: M-am nedumerit pe mine
și totuși am iubit, iar ce-am iubit

am uitat, ce-am uitat a adus drumurilor mele slavă,
spre tine mi-am apropiat drumurile pe cât am îndrăznit, Doamne.

Candela mereu aprinsă
FRAGM ENTARI U M
Simona-Grazia DIMA
P ericol. În vremea pandemiei, senzația stranie

a fragilității tale, de care înainte nu erai așa
de conștient. Te afli, brusc, pe muchie de cuțit. Citesc
atât mai ușor elimini apoi alte posibilități, obiecte ori
tentații și dobândești viteză în realizare. De fapt, doar
ți se pare că pierzi: energia ți se restituie la un nivel
într-un oracol arhaic: „candela aprinsă pâlpâie, arun- superior.
când o lumină șovăitoare. Nu te expune pericolelor.
Stai pitit în vizuina ta”, ceea ce consună cu strigătele *
echipajelor de poliție ce trec pe străzi în mașini: „Rămâ- Limpezime. Sunt momente în care trebuie să fim
neți în casă! Nerespectarea prevederilor legale vă poate complet singuri. Există lucruri pe care le facem și ni le
costa sănătatea și chiar viața!” Candela, oricum, trebuie asumăm în solitudine, în calmul conștiinței. Nu e o
să fie mereu aprinsă și nici nu are cum fi altfel, dacă ne stare de tristețe, de separație, ci o retragere activă, lumi-
gândim la una de natură imaterială! noasă, o strategică regrupare a forțelor. Suferim atunci
în tăcere, fertil, fără a scădea prin durere. Ne-am dimi-
* nua, dimpotrivă, prin împărtășire și devoalare, asoci-
Un vechi text. Am timp acum să caut un text ate așteptărilor de la alții ce nu se situează pe aceleași
rătăcit, mai vechi, ce mi-e foarte drag. În fine, îl gă- coordonate cu noi. O dimensiune în care precizia mi-
sesc într-un dosar cu varii însemnări. Scurta descriere, limetrică, fie și aplicată unor evoluții necuantificabile,
din 1996, a misterului creației, o ars poetica succintă, contează cel mai mult.
notată la rugămintea unor editori, pentru o antologie
care a apărut ulterior într-o altă concepție, mă reprezin- *
tă: „Trăiesc poezia ca pe o oficiere a unui mister ce-mi Mister. Sagace și într-un chip uluitor de tineresc
conferă o identitate aparte: cea a unui eu răpit pe neaș- punctează Gheorghe Grigurcu, într-o cugetare a sa, ca-
teptate în zbor, fără să mai știe deodată nimic și tocmai racterul inepuizabil al spiritului uman (chiar el, care a
în clipa respectivă înțelegând totul. Un nimeni suve- gândit și a scris atat de mult – iată-l înfățișându-se în-
ran, netulburat și pur ca un nou-născut, o membrană tr-o condiție virginală, niciodată plictisit, nicicând epu-
limpede prin care strălucește imparțial forma perfectă izat!): „Ești tot mai tu însuți prin ceea ce încă n-ai per-
a universului așa cum este. El lasă în urmă biologicul, ceput, n-ai învățat, n-ai meditat, n-ai decis, prin rezerva
geograficul, culturalul și istoricul, economicul, socia- încă atât de juvenilă a neîmplinirii tale. Paradoxala ta
lul, politicul etc., deși e extrem de conștient de ele și carte de identitate lăuntrică. Acumularea cunoștințelor
le survolează cu ochi de Argus. Se simte totuși altceva, poate lăsa o drojdie amară, inclusiv pentru că suprimă
profund și fundamental altceva. A nu se confunda cu necunoscutul din tine”. (Adaug, din parte-mi, că la fel
trăitorul în <turnul de fildeș>. Ar fi o eroare. Fiindcă o face expresia integrală, prin scris, uneori adevărată
eul acesta locuiește neîntrerupt în plin real, într-o coli- secătuire de sine.) Scriind și înaintând pe calea vieții,
bă-palat din preajma unei inepuizabile cascade a bucu- părând livrat integral culturii și totuși, aflat mai degra-
riei, de a cărei apă, zilnic reînnoită, nu se poate sătura. bă într-o progresie a înțelegerii, pas cu pas dezbărat de
Și, de aceea, crede că are dreptul de a-i socoti ambrozia, cunoașterea literală, Gheorghe Grigurcu știe și practică
veșnic curgătoare și atât de simplă în fond, drept te- adevărul acesta subtil, fiindcă e poet.
zaurul prim al vieții, din care derivă restul.” Chiar așa
se petrec lucrurile și nu-mi pot explica uimirea ce mă *
cuprinde, intensă, aceeași, ori de câte ori scriu poezie. Întâmplări din PEN. Pe rețelele de socializare
aflu o știre deconcertantă: un caz de crimă-sinucidere,
* petrecut între doi tibetani. Un călugăr l-a înjunghiat
Detașare. Viața devine mai frumoasă când știi să pe un conațional de zece ori, se presupune că după o
renunți. Cu cât te deconectezi mai ușor de la ceva, cu încăierare, apoi s-a sinucis. Cei doi au fost identificați:

Lobsang Chokta, de 34 de ani, vicepreședintele Cen- ejecta, disperați, panicați, afară din cercul calmului real,
trului PEN Tibetan, și Tenzin Choedak, de 45 de ani, singura stare (mai mult: condiție!) autentică.
călugăr la mănăstirea Drepung Gomang. De câte ori Să-mi reamintesc fără preget acest precept, să
îmi spun că instituțiile sunt relative în ordinea eficien- revin mereu la el, la neștirbita convingere despre cât
ței și a credibilității! Ele nu au valoare în sine, ci pre- este de necesar. În această ordine de idei, să manifestăm
țuiesc atâta cât oamenii care le compun. Chiar dacă bunăvoință maximă față de oameni, prudență preve-
demnitarul PEN este cel ce a plătit cu viața pentru nitoare în a-i judeca: niciunul nu ar face răul dacă ar fi
cine știe ce discuție neclară, deci nu el a fost agresorul convins că este nociv, malefic (încredințare pe care ne-o
care să facă de rușine principiile PEN, s-ar fi cuvenit dă și Platon). Nu condamnarea i-ar ajuta, plasată fiind
să nu ajungă în această situație. Despre călugăr, ce să pe același nivel al orbirii, al ignoranței, ci deplasarea
mai vorbim... ușoară, lină, a mentalului lor înspre bine, astfel încât
să-l vadă ei înșiși, nesiliți. Nu prin atenționare brutală,
* așadar, ci prin onorarea propriei putințe de a se convin-
Încredere. Să deschidem ferestrele încrezători în ge singuri, de a vedea cu ochii lor.
fiecare dimineață, privind faptele ce ne așteaptă ca și
cum se vor aranja de la sine, iar până la împlinire să fim *
veseli, degajați, să știm surâde. Cățelușul oportunist. Citesc în volumul colec-
Lucrările timpului – dreptate a sa, am putea tiv intitulat The Friend of All Creation (Sri Ramanas-
spune – își află împlinirea lent și tăcut. Acesta e semnul ramam, Tiruvannanalai, South India, 2013) relatarea
puterii. Noi rezultatul să-l socotim sigur încă dinainte unui straniu fapt psihologic din domeniul canin. La
de a-l vedea, căci etalonul evaluării noastre e conținu- ashram-ul marelui înțelept Sri Ramana Maharishi, de
tul sufletului, conștientizat în sinea noastră fără putin- la poalele muntelui sacru Arunachala, s-a născut un că-
ță de tăgadă. Aceasta este măsurătoarea ce nu dă greș, țeluș rahitic, de care sfântul și discipolii săi, milostivi,
analogă învățăturii rezervate lui Toma Necredinciosul. s-au îngrijit cu multă delicatețe. Apoi, întremat, micu-
M
Odată ce cunoaștem conținutul potirului sufletesc, să și țul a dispărut. Cei de la ashram și-au dat cu presupusul
socotim fapta împlinită (chiar dacă ea va apărea la su- în privința sorții sale, gândind că s-a rătăcit și a fost,
prafața apelor timpului mult mai târziu) și să fim veseli, probabil, ucis. „În niciun caz nu ne-a părăsit, doar i-am
U
împăcați, degajați, cu mintea aerisită, să mâncăm și să arătat atâta grijă”, opina până și înțeleptul Ramana. Cu
dormim bine și să nu oprim cu niciun chip realitatea toate acestea, după un timp, el a reapărut, senin, chiar
I
vizibilă să ni se manifeste în jur. Semnul că ne-am ma- la ashram, alături de un nou stăpân, ba chiar s-a făcut că
R
turizat: orice eveniment se scurge pe ființa noastră ca pe nu-i vede pe foștii lui protectori, cu un tupeu maxim.
un alb penaj de lebădă. Nici măcar sfințenia maestrului Ramana, identificat cu
T A
Supremul, nu pătrunsese perversa minte a cățelușului

* complet lipsit de recunoștință! Poate însăși sfințenia îi
Zvonuri. În egală măsură, să nu luăm în seamă repugna. Cei din preajma înțeleptului l-au declarat ne-
zvonurile nedrepte, reamintindu-ne că timpul pune în copt din punct de vedere spiritual.
N
ordine faptele, meritele, iar lucrarea sa e cu totul altfel

decât ele – solidă, evidentă, desăvârșită. În schimb, vor- *
E
bele, simple mărunțișuri, nici nu contează, sunt semin- Sfaturi. Nu-ți vor prinde bine la necaz povețele
țe sterpe, lipsite de pământul necesar ca să se prindă. teoretice de tipul „vei izbândi”, „va fi în regulă”. Deși,
M
desigur, lucrează și ele pe suprafețe plane, în orizontul

* desfășurării temporale, în clipa durerii nu-ți va ajuta
A G
Binele deformat. De nu aș uita: răul e dorința repetarea unor gânduri abstracte, oarecum birocratice.
perversă de bine. E un bine deformat, văzut de ochi Optim este să domini situația, simțind-o comică. Din-
demenți. Să nu mă supăr deci, să mă înfrânez. Un exer- tr-o dată, te vei elibera. Da, trebuie să treci pe cealaltă
cițiu greu, fiindcă e o luptă permanentă cu tendința de latură a ființei – aceea de a nu te lua prea în serios.
R
a uita, dar absolut necesar și, totodată, în firea lucruri- Simțind latentul comic al situației, vei avea sentimentul
lor. Corect este să ne putem menține o credință aptă că ai sădit un stâlp în inima lumii, iar tu stai în vârf –
F
să ne dea curaj, să ne păstreze pe loc, în sine, fără a ne pasăre.

Povestea femeii care mînca un măr
PE CONT RAS ENS

Adrian ALUI GHEORGHE
A ieșit din gară, a privit pe deasupra mulțimii,

fără țintă, și-a privit ceasul, după care s-a
așezat pe o bancă. A treia, din dreapta, după poziția
– E interzis cumva? Nu am văzut niciun semn,
nici măcar vopsit proaspăt, cum se mai întîmplă să
descoperi pe băncile din parc.
băncilor din fața gării. Celelalte erau ocupate. Aștepta – Nu, nu este interzis, numai că primăvara ...
pe cineva? Posibil. Și-a trecut un picior peste celălalt, – Dar acum nu este primăvară, domnule poli-
și-a tras fusta scurtă, scurtă de tot, nu acoperea nimic, țist.
chiar dacă făcea efort, a renunțat, și-a lipit pulpele regu- – Da, aveți dreptate, însă multe lucruri nu mai
lamentar. Bărbații din preajmă o priveau. Și taximetriș- sunt la locul lor. E o oarecare confuzie de cînd cu în-
tii au coborît geamurile și se uitau întrebîndu-se dacă călzirea globală.
nu ar putea să îi fie de ajutor, să o ducă la vreo adresă. Polițistul s-a retras jenat de propriul curaj. Pri-
Nu părea interesată. virile bărbaților din preajmă erau, însă, reprobatoare.
Adevărul e că femeia emana o sexualitate atît Femeia a privit peste mulțimea din jur pînă departe, era
de puternică, încît toți bărbații au devenit neliniștiți. limpede că nu vedea decît propriul gînd.
Cîțiva i-au făcut poze cu telefonul, dar nu ca și cum ar Cei din rîndul doi au auzit însă aproximativ di-
fotografia-o pe ea, ci ca și cum ar fi imortalizat peisajul. alogul, a trebuit să și-l reproducă unul, altuia, fără să
Dar peisajul se concentra pe ea, ea era miezul fierbin- aibă certitudinea că lucrurile s-au desfășurat chiar așa:
te. Din primul tramvai care a oprit în gară au coborît – Bună ziua! Vă rog să îmi prezentați un act de
toți bărbații, tramvaiul a plecat mai departe ducînd cele identitate. Sunt cîteva lucruri care trebuie limpezite.
cîteva femei care erau în interior. Următorul tramvai Femeia i-a arătat podul palmei, polițistul a privit
s-a oprit de tot pe linie, au coborît toți bărbații, in- atent, privirea s-a prelins de-a lungul liniei vieții pînă a
clusiv vatmanul. Cele cîteva femei care erau în interior ajuns la margine.
au plecat pe jos, bombănind. Doi polițiști au coborît Da, părea în ordine. Femeia era de pe lumea
dintr-o mașină, să vadă de ce s-au adunat atîția oameni asta.
la un loc și au rămas și ei să o privească pe femeia care Cei din rîndul trei și următoarele au auzit și au
își studia chipul într-o oglinjoară, neatentă la ceea ce se comentat dialogul după cît au reușit să înțeleagă, au
întîmpla în jurul ei. Oare ce vedea în oglinjoară ?, s-au intrat în joc, din plin, presupunerile:
întrebat cu toții. – Bună seara! Pentru tulburarea neliniștii publi-
Un miting de protest, pe o temă destul de con- ce puteți fi condamnată la ani grei de ... ! Bine, da, toți
fuză, ceva cu apărarea drepturilor animalelor de a avea anii sunt grei. Aveți dreptate.
un habitat securizat, a eșuat în dreptul ei. Bărbații s-au Mai multe murmure s-au auzit din mulțime,
oprit, alăturîndu-se celorlalți care gravitau în raza ei de toate s-au adunat într-un șuvoi vocal care împinse nou-
acțiune. O echipă de la o televiziune, care însoțea par- rii de deasupra gării spre catedrala din centru. Clopote-
ticipanții la miting, a oprit și a început o transmisie le catedralei începu să bată singur, ritmic.
de la fața locului. Sexualitatea emanată de femeia care Eram de față, trebuie să spun și asta. Lîngă mine
tocmai își studia pleoapele și sprîncenele se transmitea era profesorul Gilbert și nu mai știu cum, care predă
acum pînă în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. desenul tehnic la mai multe școli din oraș. Profesorul
Internetul preluase transmisia, serverele erau fierbinți, voia să inițieze o petiție împotriva acțiunilor poliției în
fierbinți. spațiul public, era preocupat de propria neliniște, care
Un polițist a simțit nevoia să intervină, lucrurile trebuia respectată. Mai mulți bărbați l-au țistuit însă,
nu păreau foarte clare. De asta cei din față au putut auzi femeia tocmai și-a scos telefonul mobil și a privit con-
următorul dialog: centrată ecranul, cu degetele ei lungi a mîngîiat ecranul
– Bună dimineața. Puteți să îmi spuneți de ce ați minuscul, ca și cum ar fi desenat niște raze de soare.
oprit în acest loc? În acesta timp un senator, care trecuse prin zonă,

intrigat de aglomerația de pe stradă, fără să oprească manevră, totul părea acum o procesiune religioasă al
însă, pentru că nu agrea adunările spontane, i se păreau unui cult încă nedefinit.
ostile, a ridicat problema în Senat: Femeia mușca mai departe din măr, bucăți mici,
– Domnilor, se constată o ridicare a nivelului limba apuca picăturile dulci de pe buze și le ducea pe
sexualității în societate pînă la cote alarmante. Chiar cerul gurii. Era un spectacol de arome și miresme.
acum cînd eu vă spun asta, în preajma noastră există Un batalion de soldați, care trecea spre o aplica-
mult potențial erotic care se manifestă dezordonat, ne- ție complicată în niște poligoane din marginea orașului,
controlat. De asta eu propun... opri și se alătură mulțimii. Comandantul, un individ
Un alt senator, din opoziție, i-a strigat în față: gros și crăcănat, încălțat în cizme scurte, cu multe bla-
– Dar sexualitatea este axa pe care evoluează lu- cheuri, dădu comenzi ferme, soldații se împrăștiară în
mea noastră, nu cred că... Cum să vrei să impozitezi așa mulțime. Nu era clar dacă trebuiau să asigure ordinea,
ceva? Rușine! sau intrau și ei în peisajul puternic erotizat din piață.
Alt senator, independent ideologic dar globalist Posibil, și una și alta. Oricum, neliniștea se amplificase.
convins, a intervenit: Profesorul de desen tehnic, Gilberto (și nu mai
– Planetele se rotesc una în jurul alteia fiindcă se știu cum), a ieșit din rînd triumfător cu două casole-
iubesc. A spus asta și Copernic. te de carton, în una erau chiftele de legume cu sos de
Între timp a mai oprit un tren. Cîteva zeci de maioneză și muștar, comandate pentru mine. Le-am
bărbați dar și femei s-au adunat, împingîndu-i pe cei mestecat îndelung, păstrînd un ritm al aerului care in-
din față care opuneau o oarecare rezistență. Au mai tra și ieșea din plămînii noștri, improvizînd în colec-
apărut două care de reportaj care începură să transmită tiv, parcă un Bolero marca Ravel, varianta clasică. În
de la fața locului. Unul dintre care transmitea în direct, minte îmi rămăsese, totuși, varianta dirijată de Sergiu
altul înregistra, pentru a transmite mai tîrziu. Își făcură Celibidache, la Viena. Mișcările vioaie ale dirijorului
apariția cîteva corturi, din ele puteai să îți procuri sand- păreau să fie parte dintr-un spectacol în sine, dincolo
vișuri cu carne de pui, cu carne de vită sau chiftele din de muzică.
legume. S-au creat deja cîteva cozi, lumea saliva. Puteai Femeia alegea cu limba sîmburii de măr, din
S
să cumperi și steaguri, erau o mulțime, semnificația lor jumătatea pe care tocmai se pregătea să o foarfece cu
era incertă. Lumea le cumpăra însă din rațiuni greu de dinții. Sîmburii păreau pe limba ei buburuze negre gata
N
precizat. să își ia zborul. Și chiar își luau zborul, își alegeau partea
Profesorul de desen tehnic Gilbert (și nu mai lor de cer.
E
știu cum) s-a oferit să stea la rînd pentru cîteva sandvi- Un alai al unui circ italian, care tocmai trecea
șuri. Eventual să ia și cîte o bere? Pentru mine nu, am promovîndu-și viitoarele spectacole, a oprit la vederea
S
spus. Și nu voiam sandvișuri, ci chiftele de legume, cu acestei adunări umane impresionante. Neliniștea îi cu-
sos de maioneză și muștar. Cîte? Patru. prinse și pe arlechinii care își făceau numărul pe o plat-
A
În timpul acesta femeia își descheiase un nasture formă mobilă. Unul sări pe trotuar, evaluă situația și se
la bluză și își potrivise cupele sutienului. Nu părea foarte apropie de femeia care mesteca visătoare o nouă muș-
T R
interesată de mulțimea din jur, a scos un măr din care cătură din măr. Aceasta îl observă și în ochi i se aprinse
mușcă fără grabă. Mușcătura se profilă pe mărul roșu ca un zîmbet care i se întinse apoi pe față.
o rană care se bucura de contactul cu lumina soarelui. Deși nu avea nimic pe cap, comediantul costu-
C O N
Căldura adunată în fruct se împrăștia din nou, liberă. mat în arlechin, făcu o reverență și din aer prinse o pă-
Un aparat de radio, dintr-o mașină parcată mai lărie care apăru de niciunde. Alt comediant, costumat
la marginea străzii, anunța că în Paris a fost un aten- tot în arlechin, colorat pe obraz cam la fel, chelios, dar
tat, cîțiva morți. Păcat. Din mai multe piepturi din cu un smoc de păr lipit aiurea pe cap, se apropie de
mulțime se auziră niște oftaturi. Apoi, același aparat de primul și îi spuse: - Cinetto, fără pălărie! I-o smulse
radio anunță faptul că la graniță au fost depistați doi din mînă, făcu un gest ferm și pălăria dispăru. Numai
traficanți de limbi de privighetori, care duceau marfa că arlechinul numit Cinetto nu se astîmpără și în fața
din România undeva în Europa. Nu am înțeles care era femeii făcu o altă plecăciune și din aer culese altă pă-
E
destinația din cauza vocilor dezaprobatoare. lărie, roșie de astă dată. Celălalt nu se lăsă însă și spuse
Între timp au mai sosit cîteva trenuri în gară, iarăși cu reproș: - Cinetto, fără pălărie! Și i-o smulse din
P
mulțimea se aduna, aproape că nu mai exista spațiu de nou și pălăria dispăru. Astfel apărură și dispărură pălării

nenumărate, verzi, roșii, galbene, negre, țuguiate, plate, se mai agite atîta, cel mai bine ar fi să îl amendeze pe
mari, mici, uriașe...! Lumea aplauda după fiecare apari- Dumnezeu și gata.
ție și dispariție a pălăriilor. Femeia nu aplaudă, dar ur- Dacă vrei să te afirmi, pornești de la vîrf.
mărea spectacolul cu un licăr în ochi. Își mișcă pulpele, – Dar unde îl găsesc pe Dumnezeu?, întrebă po-
schimbînd picioarele puse unul peste altul, neliniștea lițistul.
trecu ca un frison din nou prin mulțime. Viața provoca – Oriunde, îi răspunse cel care îl provocase.
viața. Chiar și comediantul Cinetto rămase cu pălăria De asta polițistul se îndreptă spre femeia care își
în aer. așeza fusta strîmtă pe șolduri, presîndu-și partea ușor
Apoi profesorul de desen tehnic, Gilbert și nu bombată de sub burta abia pronunțată.
mai știu cum, își cumpără două stegulețe și începu să le – Știți cumva unde este Dumnezeu?, o întrebă
fluture în aer. Era destul de caraghios, cravata îi ieșise de polițistul pe femeie.
sub vestonul lucios și flutura și ea ca un steag. Albastru. – Nu, îi răspunse aceasta, Dumnezeu este fiecare
Cinetto se enervă pe celălalt arlechin, care îi tot dintre noi, din cîte știu. Părea un răspuns de bigotă.
fura pălăriile, așa că începu să i le îndese pe cap, în timp – A-ha, deci pot să amendez pe oricare de aici, că
ce acesta chirăia și încerca să se apere. Începură să își tot pe El îL amendez ?
care pumni de-adevăratelea. Unuia dintre ei îi curgea – Posibil, spuse femeia. Pare logic.
sînge din ureche, celuilalt, beteală. Și deși s-au urcat pe – În acest caz, te amendez pe tine. Să nu te
platforma mobilă, continuau să își care pumni. Lumea superi pentru asta. Sunt în exercițiul funcțiunii.
aplaudă. – A, nu, spuse femeia, nu mă supăr. Și Dumnezeu
Femeia mușcă din jumătatea de măr eliberată de este în exercițiul funcțiunii. Tot timpul. Pare a fi o solu-
sîmburi. Și asta exact cînd în Irak a fost spulberat cu o ție logică. Numai că trebuie să motivezi acest lucru. O
bombă purtată de o dronă generalul iranian Soleimani. amendă are nevoie de o motivație serioasă.
Vor fi urmări, spuse un șofer de taxi, cu aerul că văzuse Pentru un viol colectiv, de exemplu. Pentru vio-
multe din astea la viața lui. Nu a mai detaliat care vor larea acestor bărbați care nu au nicio putere de apărare.
fi urmările, tocmai era chemat prin stație la un client. Frumusețea e o capcană. Sexualitatea publică e fără ni-
S
Comandantul batalionului, individul gros și cio explicație legală, în codurile noastre nu există nicio
crăcănat, dădu brusc semnalul de adunare și soldații se prevedere care să justifice atacurile susținute ale frumu-
N
aliniară după o logică numai de ei știută. Și începură să seții femeii asupra vulnerabilității masculine. Punct. Și
cînte, îndepărtîndu-se, ca și cum ar fi reluat un cîntec începu să scrie procesul verbal.
E
dar și un marș întrerupte cîndva: „Oh, I comme from Lumea începu să se împrăștie.
Alabama,/ With my banjo on my knee,/ And I’m going Al doilea polițist: Cred că ar trebui să reții și cîți-
S
to Louisiana,/ My Susana for to see...” va martori, pentru justețe. Să semneze procesul verbal.
În timp ce femeia mesteca, cu ochii pierduți Și să treci neapărat faptul că a mîncat un măr, mușcă-
A
în sine, o altă bucățică de măr, incendiile se întindeau tură cu mușcătură, în timp ce vulcanul Popocatepetl a
violent în Australia. Neliniștea globală însoțea încălzirea erupt pentru a treia oară în decurs de o săptămînă.
T R
globală. Al treilea polițist, apărut între timp: Poți să scrii
Cînd își adună cu limba o firimitură de măr de acolo și faptul că arde, în acest timp, depozitul de lînă
pe buze și o împinse spre dinți, un avion al companiei de la marginea orașului. E bine ca lucrurile acestea, deși
aeriene Airlines se prăbuși cu tot cu cele o sută șaptezeci neplăcute, să rămînă consemnate undeva. C O N
și șase de persoane de la bord. Nu a supraviețuit nimeni. Primul polițist: A fost pus de cineva focul sau e
Un oftat se ridică din piepturile celor prezenți în pia- accidental?
ța din fața gării, exact în momentul în care femeia își Al treilea polițist: Deocamdată nu e stabilit.
îndreptă bustul opozant și căută un coș în care să le- Primul polițist: A-ha!
pede cotorul minuscul de măr. Genunchii ei foșneau Și în timp ce mă îndreptam spre casă mi-am
ca bancnotele noi aduse de la tipar și puse agresiv în amintit brusc că nu i-am plătit profesorului Gilbert
circulație. Cumpărau ceva? cele patru chiftele de legume, cu sos de maioneză și
E
Un polițist scoase chitanțierul ca să amendeze, muștar, pe care le cumpărase pentru mine.

totuși, pe cineva, însă nimeni nu avea chef să răspun-
P
dă solicitării acestuia. Cineva îi spuse că nu trebuie să Piatra Neamț, 11 ianuarie 2020

A P O ST RO F Magda URSACHE Trianon. Ne „distanţăm” de Istorie?
Î n ciuda avertismentului lui Mircea Eliade,

din „Vremea”, an 1935, denigrat pentru felix
culpa, mai exact in-culpă, ne aflăm în plină criză a ro-
no au semnat Tratatul între Puterile Aliate și Ungaria.
Omagiu pentru abilitatea diplomatică a marelui orator
Titulescu? Preferăm să fim indiferenți sau amnezici, în
mânismului: „a renunța la românism înseamnă, pentru timp ce maghiarii susțin foarte vocal că Trianonul a fost
noi, românii, a renunța la viață, a te refugia în moar- „infam”, „operă diabolică” a românilor; că sala Palatu-
te”. Semn rău: ne stânjenesc eroii. V-ați întrebat de ce? lui a fost „sala de disecție” a Ungariei. Nu părea prea
Pentru că e greu să fii ca ei, să plătești cu viața pentru „disecată” când, în martie 1939, a invadat, cu sprijinul
credința ta. Despre Drumul crucii lor nu se scrie destul. Germaniei și Italiei, Ucraina Subcarpatică sau când, în
Aurel State a făcut 18 ani de Aiud în cârje, după ce aprilie ‘41 a invadat și anexat Voivodina (triunghiul Ti-
s-a aruncat pe fereastra închisorii Uranus. Tortura pe sa-Dunăre-Sava).
înțelesul tuturor trebuia să fie -repet- lectură obligatorie Vineri, după joi 4 iunie, președintele Iohannis a
în școală și nu este. Dacă ne salvăm, ne vom salva prin declarat că n-a înțeles: „Nu rezultă cu cla-ri-ta-te care
Memorie, prin Istorie. Altfel, ajungem să citim în pre- este interesul so-ci-al vizat.” Spălați-vă pe mâini. Nu-i
să că Experimentul Pitești a fost scorneală, că Infernul clar de ce om avea noi Ziua Tratatului de la Trianon.
închisorilor comuniste a fost pavat de intențiile bune Ca să-l inflamăm pe Orban? Măi să fie! O fi încurcat
ale lui Nicolschi, Pantiușa Bodnarenco, Teohari Geor- Iohannis Orbanii? Pe Orban întâiul, cu capitala la Bu-
gescu (Burăh Tescovici?), Drăghici, care nu și-ar fi dorit dapesta, cu ălălalt Orban, al doilea, cu capitala la Bu-
altceva decât educare și re-educare, că trecutul martiric curești. Țară de certocrați, asta suntem. Se pun în cir-
e „obsesesie bolnavă” a unora. Consiliera președinților, culație o droaie de scenarii, dacă nu false, aproximative.
Sandra Marilyn Andreea Budiș Pralong, ne cere să ui- Cum că Ciolacu ar face înțelegere secretă pentru ceda-
tăm; gata, ajunge cu „Dreptate, ochii plânși cer să te rea Transilvaniei. Oricum, inițiativa lui Titus Corlățean
vadă”! și Șerban Nicolae, ca 4 iunie să fie Ziua Tratatului de
De ani de zile se duce o campanie contra istoriei la Trianon, așa numita Lege Trianon, a căzut, nu s-a
naționale și a literaturii amprentate național. Aflu din promulgat.
presă că nu poate fi deschisă Casa Memorială „N. Ior- Tratatul e doar un „episod juridic”, România
ga” din Botoșani pentru că lipsesc dezinfectanții. Dar întregită au făcut-o românii, susține acad. Ioan-Aurel
nu avem „dezinfectant” Boia, pentru care etnoidentita- Pop, totdeauna consistent în argumentație, împotriva
tea e rău considerată și desconsiderată? inconsistentului Boia, onorat de Orban cu „Ordinul de
Se caută și se găsesc „înlocuitori” de steag, de Merit al Ungariei”. Trianonul e legitimarea voinței po-
limbă, de nume chiar: romince pentru românce. Nu- porului român și a jertfei lui. Niculae Gheran se întrea-
mai minoritățile conlocuitoare sunt de neînlocuit. bă de ce „reacționăm ca niște inculpați”. Ion Andreiță
Cum le spune cineva: „în-locuitoare”. Nu putem marca mi-a trimis un grupaj edificator din presa franceză, care
pe 4 iunie Ziua Trianonului. Motiv: să nu ne bucurăm deplânge actul centenar.
de tristețea maghiarilor, deși ei pot acoperi crucile ero- Violența minciunii despre trecutul eroic e maxi-
ilor români cu saci negri, de gunoi, într-un cimitir din mă. Cazul Elisabeta Rizea? S-a spus cu nerușinare că a
România. Recunoașterea internațională ( cu acordul a fost târfa partizanilor, o prostituată. Prințul Alecu Ghi-
23 de state) a întregirii țării, a dreptului românilor din ka? Un extremist. Mă mir că nu-i declarat „bandit”,
Transilvania, îi deprimă. MAE a transmis verbal –zice cum îl apelau gardienii la Aiud. Au încercat să-l reeduce
presa- să se blocheze orice manifestare consacrată Zilei marxist-leninist. L-au pus într-o mașină, să-i arate „re-
Trianonului, dând directive în acest sens reprezentan- alizările” democrației populare. Întrebat ce anume l-a
țelor diplomatice și ale ICR. Nici timbrul omagial n-a impresionat, prințul a răspuns: „Sălciile de pe Aiudel”.
mai putut apărea, cu N. Titulescu, pe fondul Palatu- Punct. Spre dezamăgirea caraliilor: „Tot bandit ai ră-
lui Jules Hardouin Mansart, unde el și I. Cantacuzi- mas, prințule. Și câte nu ți-am arătat!”

Pentru libertatea Istoriei, ar trebui să nu existe mește „măreția în restriște”. „Nici o lacrimă”, i-a cerut
teme tabu. Cei de dreapta (și drepți) sunt perpetuu Mariei lui. „Retrage-te într-o mănăstire”. Au „retras-o”
demonizați, ca-n timpuri nu de onoare, ci de oroare. în Bărăgan, timp de 9 ani, a făcut acolo 4 infarcturi, au
Oportuniști jalnici încearcă să corecteze trecutul cu ar- adus-o de la Lătești, în 1950, la Spitalul Panduri, din
gumente din perioada stalinistă. Pentru dogma rolleris- București. A murit în 1964 la Colțea, fără lumânare,
tă, războiul din Est, 1941, al reunirii Basarabiei și Bu- singură. Există mărturia lui Paul Goma despre dem-
covinei de Nord, era imperialist și rasist, chiar criminal. nitatea cu care Maria Antonescu a suportat vremile de
Îmi doresc o istorie lipsită de invenții și incrimi- restriște. Dacă o vreți, o auziți.
nări, ca în problema Antonescu, de pildă, și asasinatul De ce insist pe acest subiect? Pentru că, după
cvadruplu din 1 iunie 1946, de la Jilava. Iuliu Maniu a Roosvelt, „în politică nimic nu-i întâmplător”. Data de
deplâns slăbiciunea regelui, supunându-se răzbunători- 23 august poartă ghinion românilor: 23 august, 1939,
lor comuniști. Procesul a fost înscenare josnică. „Huo, pactul Ribbentrop-Molotov și iarăși 23 august, 1944,
huo!”, striga sala de judecată când Maniu i-a strâns când s-a împlinit previziunea lui Antonescu din 6 fe-
mâna Mareșalului. Strigăm și astăzi huo? bruarie 1943: „Să nu uite nimeni că în cazul unei în-
O notă datată 18 mai 1946, din jurnalul lui frângeri vom suferi nu numai dezonoarea, dar ne vom
Mircea Vulcănescu: „ nu numai că îl admir, dar îl și pierde și viața. Rușii învingători ne-ar aduce bolșevis-
iubesc pentru simplitatea adâncă cu care și-a asumat mul în țară, ar nimici pătura conducătoare”. Și câte al-
rolul lui tragic de acoperitor al neamului într-un ceas tele: deportări în masă, slavizare, sovromuri jefuitoare...
rău”. Și poate că Vulcănescu se află și astăzi sub sentința Mai departe: dacă nu înfrângem comunismul și pe ruși
criminal de război din cauza acestei opinii. Gheorghe „nu putem să asigurăm nici viața copiilor noștri, nici
Alexianu, în ciuda unei lungi lupte pentru reabilitare, existența țării noastre.”
dusă de fiul său, istoricul Șerban Alexianu, e sub aceeași Roosevelt a fost speranța lui Iuliu Maniu, dar
sentință: criminal de război. Copilul, atunci elev, a au- Roosevelt i-a deschis lui Stalin calea spre Europa. Au
zit împușcătura care i-a doborât tatăl. fost exterminați și cei care l-au susținut pe Antonescu,
Doar Tudor Arghezi a protestat, în „Adevărul și cei care l-au trădat. Mereu trădarea e recompensată,
vremii” din 9 iunie 1946, în tableta Moarte: „Am de dar vine (mai greu, dar vine) plata și răsplata Istoriei.
cîteva zile, în grădină, un mormânt(...) Mormântul din Nu sunt istoric, îmi pot permite să mă las ten-
grădină mă obsedează. Nu mă pot învăța cu acest mor- tată de jocul cu dacă, nu mă pot opri să văd contrafac-
mânt și cu această moarte.” tual: dacă Mareșalul era lăsat să încheie armistițiul, nu
Mareșalul Petain a fost grațiat; Antonescu nu. să fie băgat în seiful lui Carol II, poate că în noaptea
Preferăm mereu condamnarea la moarte? aceea n-ar fi fost începutul sfârșitului. N-am fi fost con-
Nu poate nimeni să spună că Raoul Șorban, de- damnați la Ialta, la Conferință, prin acordul (secret?)
clarat „Drept între popoare”, ar fi fost antisemit. Totuși, SUA-Anglia-URSS. Acest acord ne-a costat 45 de ani
a depus mărturie pro Mareșal, care a plătit cu moartea de comunism. Dar cine ne-a susținut la Trianon? Fran-
F
partea de eroare. Sigur că nu trebuie să-i trecem cu ve- ța și Italia. După SUA și Anglia, Arad, Timișoara, Ora-
derea erorile. Dar să nu se uite că România era între dea reveneau ungurilor. Și Dobrogea!
S T R O
seceră și ciocan, URSS și Reich. Avea de ales între con- Au fost exterminați și cei care l-au susținut pe
diția de satelit al Germaniei și cea de gubernie sovieti- Antonescu, și cei care l-au trădat. Primul a căzut ge-
că. În interviul cu Lamberto Sorrentini, din decembrie neralul Sănătescu, cel care i-a „preparat” arestarea, îm-
1942, Mareșalul spunea: „Eu lupt cu Rusia care este un preună cu Dămăceanu și cu Emil Bodnăraș. Iar Petre
inamic mortal al țării mele”. Jaful Germaniei se poate Groza a câștigat atunci, nu în 6 martie’45, fotoliul de
suporta, nu și ieșirea la mare a rușilor”. Știa că „ursul prim- ministru (al conspirației). Uitase că Antonescu
rus dintotdeauna” și-a ascuns colții după o zdreanță l-a pus în libertate, când fusese arestat. Prin banca lui
roșie”, așadar, „supremul bine pentru România este ză- de la Deva au trecut bani moscoviți pentru spioni și ile-
O
găzuirea rușilor”. galiști. O spune N. Gheran, care știe ce spune. Grigore

Armata a refuzat să-l ucidă. La 1 iunie 1946, a Niculescu Buzești a afirmat că dacă generalul Sănătescu
P
fost împușcat de gardieni „voluntari”, nu de militari. ar fi înțeles la ce va duce schimbarea de alianță, n-ar fi
Era în civil, cu panglică tricoloră la rever: „Trageți încă organizat lovitura de stat. Când Mihai a intrat în grevă
A
o dată, băieți, trageți.” E ceea ce Mircea Vulcănescu nu- pentru că Groza, instalat în 6 martie ‘45, n-a vrut să de-

misioneze la cerere regală, abdicarea impusă de pumnul

lui Vîșinski era ca și înfăptuită. Cu 18 zile înainte de a
F abdica, copilul-rege a decorat-o pe Pauker cu înaltul
ordin Coroana României în rang de Mare Cruce.
S T R O
În istoria construită pe „cotitura” de la 23 au-
gust, războiul antisovietic a fost declarat de Roller
„tâlhăresc”. În fapt, a fost „războiul dreptății”, „pentru
Cruce și Lege, pentru Patrie și Onoare, pentru Pămân-
turi și pentru Dreptate”, cum spunea, de ziua Eroilor,
în 14 mai 1942, mortul fără mormânt..
Și pentru că se mai merge pe model Roller, sunt
O
„recuperați” oamenii (dacă le pot spune așa) Hanei Pau-

ker, exportatoarea de stalinism: Vasile Luca, ministrul
de Finanțe cu 6 clase, Leonte Răutu (se vorbește despre
P
„capabilitatea” lui Leonte, secretar de redacție la gazeta

A
„Pământ sovietic” din Bălți, între ’40-’41), Petre Borilă,

luptător în Spania (comisar sovietic), Valter Roman...
Croitoreasa din Codăiești Vaslui a murit de cancer în
1960, dar a fost reabilitată de Ceaușescu în ’68. La re-
abilitări suntem neîntrecuți. Lucien Goldmann (din
Botoșani) a numit-o „Passionaria Balcanilor”. Despre
vitejia lui Valter Roman, purtător de Medalie de Aur
„Secera și Ciocanul”, directorul Editurii Politice între
’64 și ’83, când a murit, auzim mereu de la fiu, noră,
nepoată ce model le-a fost. Chiar și de 1 Decembrie, la
televizor.. Am citit că ideea Regiunii Autonome Ma-
ghiare (1952-1968) a fost a lui, a „internaționalistului” România cu asupra de măsură. Istoricul Vasile Lechin-
Valter Roman, încă de atunci foarte... corect politic. țan, specialist în instituții și edificii istorice din Tran-
Dar ce nu se deformează impresionist pe canale- silvania, a tot tras semnale de alarmă privind reîmpro-
le televizuale? Este lăudat, în anul Centenarului, Carol prietărirea unor falși proprietari în Transilvania. S-au
II, pierzătorul de țară, declarat mare culturalizator, un retrocedat imobile și păduri unor inși care n-au fost
brâncovean al culturii. Bețivul Celentano, din Las Fier- vreodată proprietari.Ba chiar un sat întreg. S-au aplicat
binți, un serial de un umor grobian, care nu se mai sfâr- Legile Dietei mai rău ca pe vremea iobăgiei. Din clă-
șește, practică răzbit luarea în râs a Centenarului: vrea diri publice au fost scoși români care au contribuit la
să i se spună Centenaro. ridicarea lor. Ca Liceul Piariștilor, al cărui nume e legat
Are dreptate Dan Culcer, în legătură cu decla- de Inochentie Micu Klein, de Gh. Șincai, de Petru Ma-
rația preș. Băsescu despre Antonescu. Culcer nu știe ior. Liceul a fost ridicat din Fondul de Studii înființat
dacă a fost prostie, abilitate, căutare de capital electoral, de Maria Tereza, fundație publică susținută financiar
indicații americane. Sau toate împreună.Aceleași dubii de români, dar administrată de stat. După instaurarea
poți avea în legătură cu declarația lui Iohannis privind Dualismului austro-ungar (1867), fondurile au fost de-
Transilvania. Opinanți sunt și pro, și contra, dar mai turnate spre Statusul romano-catolic maghiar. Și nu-i
tare se aud agenții dezinformării. denigratorii Unirii, deloc singurul exemplu.
ai spațiului național. „Dualiștii” români cer să nu ser- Clopotele Transilvaniei bat. Dar pentru cine bat
băm Trianonul ca să nu-i lezăm pe maghiari.Nu le pla- clopotele denigratorii Centenarului, ai Trianonului?
ce sărbătorirea granițelor? E treaba lor, spun toleranții Odată cu toate astea, memoria colectivă se dis-
care receptează fără reacție provocările antiromânești. truge încet și sigur. Ne „distanțăm” de Istorie, iar risipi-
În care timp, rudele reale ori imaginare ale foștilor „op- torii de țară se distanțează de toate, în afară de interesul
tanți”, care s-au stabilit în Ungaria după 1918 (350000 personal. La mémoire contre l’histoire,titlul lui François
de persoane), își cer înapoi proprietățile, plătite deja de Bédarida, ar trebui să ne pună pe gânduri.

Fortul Casimca
O P I NI I
Petru URSACHE
„Vecine, văzduhul ne cheamă vibrînd din vechi ca o gaură neagră, sinistră, ameninţătoare) păreau, la
violoncele. un loc, groapă comună, gata oricînd să-şi primească
Vezi Calea Laptelui, sus peste noi? scheletele; ceea ce s-a şi întîmplat cu mulţi dintre cei 16
E drumul ocnaşilor: uite, i-am întîlnit printre stele, deţinuţi aduşi spre sacrificiu. Nu trebuia să afle nimeni,
din lanţuri sunînd, în convoi.
familie, justiţie, nici măcar cei care ordonaseră oribilul
Vino cu mine. Din rogojină fă-ţi verde trăsură.
masacru în subterană. A fost un scenariu diabolic, fără
Sunt paturi albe sus, şi sunt pîini. seamăn în bibliografia concentraţionară de la noi şi,
Ne-aşteaptă-n luceafăr Iisus, cu lapte cald şi prescură poate, de pretutindeni.
şi-un pahar plin cu lacrimi, în mîini”. Cum o minune a fost coborîrea lui Iisus în ce-
lulă, întru ajutorarea deţinuţilor în suferinţă, la fel şi
(Radu Gyr, Vecinul care-a murit. În vol. Poeţi Casimca s-a transformat, dintr-o „mlaştină a disperării”
după gratii. Mănăstirea Petru Vodă, 2010, p. 46) într-un fort al rezistenţei morale şi anticomuniste; nu
un cerc în cerc de infern, ci un fort în fort, pe drumul
După cum s-a spus de multe ori, Casimca a fost greu al suferinţei, al crucii, al revenirii omului ca fiinţă
un microcelular în interiorul Jilavei, „cerc în cerc”, să creaturată. Nu vorbim în termenii unui bilanţ obişnu-
imite arhitectura Infernului. „Cei aduşi nu vor avea it, la îndemîna oricui şi în progresie previzibilă. Datele
dreptul decît la ceea ce vom spune noi şi cînd vom spu- palpabile sunt mai curînd descurajante. Ne ajutăm de
ne noi”, a declarat Tartorul cel mare, generalul rus care elementele gîndirii apofatice, ca să dibuim o cale de
răspundea de închisorile comuniste din celebra troică înţeles. Nu este posibil vreun dialog între călău, fie şi
bucureşteană Nicolschi-Bondarenko-Zeller. Un loc re- „cu faţa umană” şi victima decisă să nu facă nici un pas
zervat cadavrelor vii, cimitir şi moarte. La asta se aştep- compromiţător. Călăului îi este dat să cîştige bătălia pe
tau deţinuţii politici aruncaţi acolo. O spune Marcel termen scurt şi în laturile accidentale ale existenţei; ziua
Petrişor, în deplină cunoştinţă de cauză: de mîine nu-l mai cunoaşte.
„Trăiau cu toţii într-o mare tensiune, atît din Partea paradoxală, incomodă pentru orice gîndi-
pricina stării în care erau, cît şi din lipsa oricărei alte re comună ori savantă, este că impresia de fort în fort se
perspective. N-aveau decît să moară şi simţeau bine că înfiripează şi se întăreşte pe măsură ce experienţa dură
vor muri, deoarece pentru aceasta fuseseră puşi acolo; a celor din detenţie îşi spune cuvîntul, selectîndu-i la
pentru aceasta le şi fuseseră clădite sicriele de beton, faţa locului pe cei mai vrednici şi cutezători, pînă cînd
în care trebuiau să agonizeze măcinîndu-şi amintirile. capătă întruchiparea vie de adevăr „cu capul spart”. Ei
Le-o spusese şi ofiţerul politic, şi sergenţii de pază; fi- nu-şi mai aparţin în chip nominal, biografic, rămînînd
ecare cum se pricepuse: direct sau pe ocolite, cinic sau ca lumea să înţeleagă ce este de înţeles. Cele patru ce-
mai rafinat. Le dăduseră, cu alte cuvinte, toţi probele lule ale micului fort, cu destinaţie funerară din capul
netemeiniciei oricărei speranţe, a oricărei perspective locului, s-au plasat, în baza unui examen limită, în cea
de scăpare, făcîndu-i să simtă şi biologic că din Casimcă mai autentică raţiune a Dasein-ului, a lui aici şi a lui
nu mai puteau nicidecum ieşi vii. Trebuiau să piară cu acum. Moartea poate fi amînată; nu şi evitată, afirma
orice preţ, şi nu numai să piară, ci, dacă s-ar fi putut, o unul dintre cei vizaţi. Important este cum moare indi-
dată cu ei să dispară şi orice urmă de cunoştinţă a ceea vidul, dacă este capabil să întîmpine propria-i moarte
ce a fost văzut, trăit şi învăţat de fiecare pînă atunci” „împăcat şi tare”. Problema în sine depăşea politicul,
(Marcel Petrişor, Cumplite încercări, Doamne!, Editura starea de moment încercînd să dezvăluie în chip dra-
Christiana, Bucureşti, 2011, p. 79). matic, cu sacrificii şi pierderi mari, aici şi acum, esenţa
Cele cinci celule ale Casimcăi, grupate într-un omului, aşa cum a fost ieri, în deplină libertate şi con-
ascunziş al Jilavei (patru erau ocupate în secvenţa de ştiinţă de sine, şi cum va fi mîine.
timp evocată de Marcel Petrişor; una rămăsese goală Fiecare celulă se arată vădit sensibilizată, într-o

formă sau alta, în raport cu ameninţarea imediată a ografii agitate, de existenţe răvăşite? Într-un prim plan,
morţii, cu reacţii impresionante de la un caz la altul. În reacţia la programul bolşeo-comunist de desfigurare a
Cumplite încercări, Doamne!, celula numărul 4 ocupă omului; iar în altul, de adîncime, dorinţa de autocu-
un loc prioritar, fapt explicabil, poate, pentru că autorul noaştere pînă la capăt, încrederea în bi-unitatea omului
însuşi se afla acolo împreună cu Gheorghe Calciu-Du- umană şi divină. Moartea nu are sens, trece în anoni-
mitreasa, Costache Oprişan şi Iosif V. Iosif, toţi tineri matul statisticilor staliniene dacă omul nu-şi justifică
dar deplin maturizaţi datorită încercărilor de detenţie existenţa printr-un sunt pe care să-l afirme hotărît şi cu
şi, mai ales, la fel de conştienţi de gravitatea situaţiei. răspundere de sine, astfel ca semenii din preajmă să-l
Îşi permiteau discuţii dintre cele mai diverse, în mod audă şi să-l reţină cu folos în memorie. Nu vom cu-
aşezat, academic, reuşind să transfere pe plan secund noaşte niciodată gîndurile lui Iuliu Maniu din vremea
starea de fapt: se aflau în faţa morţii imediate. Costa- detenţiei la Sighet. E tăcere, tocmai în legătură cu el
che Oprişan dădea tonul. Să reţinem însă: era cel mai care avea obiceiul să judece evenimentele clipă de clipă
bolnav dintre ei şi cel mai stăpîn pe sine. Iosif V. Iosif şi să dea sfaturi trebuitoare în momentele cele mai cri-
incita la discuţii. Avea pică pe Hegel pentru că inven- tice. Dar pentru că a ajuns să fie aruncat în groapa co-
tase dialectica, o ştiinţă fără noimă, destinată doar să mună, înseamnă că a rămas străjuit de acel sunt pe care
dea bătaie de cap. O asocia cu reeducarea piteşteană. Şi i-l ştim dintotdeauna şi pe care nu i l-a putut smulge
aceasta pretindea că, aplicată bine, uneori cu repetiţie, nimeni, nici moartea. Nu ne este indiferent, după dece-
duce la transformarea omului. Deşi se bătea într-una nii şi decenii, nouă, celor de astăzi, că un oştean distins
prin celule, nimeni n-a văzut un asemenea „om nou”, ca Aurel Aldea, fost mareşal al Palatului, s-a hotărît să
doar secături şi gorile; chipurile, să ne amintim de cine organizeze lupta de rezistenţă armată împotriva ocupa-
ştie ce „origini”. Paznicii de închisoare erau maeştri, în ţiei sovietice; că generalul Gheorghe Rozin (despre care
frunte cu directorul Maromete, cel mai bun „dialecti- nici n-am auzit pînă la apariţia lucrării lui Cicerone Io-
cian” care a existat vreodată. Îşi făceau bine meseria în niţoiu, Victimele terorii comuniste), după ce a luptat cu
sensul că băteau de zor şi numai „În cap!”, „În cap!”, dăruire pentru salvarea capitalei de primejdia hitleristă,
„În cap!”, cum comanda şeful. Rezultat negativ pes- în contextul capitulării, s-a trezit chemat în instanţă ju-
te tot. Cauza: mecanismul hegelian al contrariilor nu ridică, de către noua conducere, pentru înaltă trădare,
funcţiona în timpi normali. Aceste glumiţe filosofice ca să sfîrşească în penitenciarul de la Văcăreşti, la 16
erau cu adresă la Costache Oprişan, adept al lui Heide- ianuarie 1961; că Aurel State, un ofiţer extraordinar
gger. Vorbitorul, Iosif V. Iosif, încheia provocator: „Şi (noi pe aceştia nu-i cunoaştem), după ani şi ani de pri-
totuşi, cu Heidegger ăsta cum rămîne, Costache? Că zonierat în siberii, pentru că a refuzat, printre altele,
iar ne-am îndepărtat de subiect şi mie tot la el îmi stă actul de trădare de a se înrola în diviziile pregătite de
gîndul ...” (p. 105). Ana Pauker, românaşii noştri (ce fel de români or fi fost
Sunt jocuri libere de idei, în registre diverse, evo- aceia!) l-au pus iarăşi în lanţuri la întoarcerea acasă, în
cări romantice, anecdote, farse, polemici trucate, litera- patrie. Valeriu Gafencu primise doza necesară de strep-
turizări. Fiecare avea de adăugat ceva, din fantezie, din tomicină pentru a se vindeca de ftizie. Era în spitalul
lecturi proprii. Costache Oprişan intervenea, din cînd din Tg. Ocna pentru deţinuţii politici. A dăruit-o alt-
în cînd, de pe patul de suferinţă, să-i potolească: cuiva, care suferea de aceeaşi maladie, contractată tot în
„– Vă dilataţi inform cu povestirea-n povestire – închisoare, anume, evreului Wurmbrand, viitorul pas-
observa Oprişan. Parcă am fi în O mie şi una de nopţi ... tor care avea să facă o frumoasă şi mult apreciată carieră
I
– Dar ce, nu-s hazlii?! se mira Iosif” (Idem, p. misionară şi umanitaristă. Nu se urzeşte adevărul şi nici
280). certitudinea de a exista doar prin exerciţiul minţii şi
I
Cînd se revenea la realitatea imediată, temele al cugetării, cum teoretiza ingenios René Descartes. Se
N
mari ale discuţiilor, de pildă regimurile politice, per- impune imperios asumarea gestului, punerea la încer-
sonalităţile zilei, caracterul obstrucţionist al suprapu- care a propriului eu, curajos şi cu exemplaritate. „unde
I
terilor erau plasate în zodia efemeridelor. Prin ton şi sunt cei ce nu mai sunt?” se întreba poetul, încercatul.
detaşare, nu păreau purtate în celule, ci în orice parte a Simplu şi greu: lîngă noi. Îi vedem şi-i auzim.
P
planetei, pe faţă, sub cerul liber; ca şi cum se vorbea în Deţinuţii din celula 4 (Gheorghe Calciu, Con-
numele omului de mîine. stantin Oprişan, Iosif V. Iosif şi Marcel Petrişor) aduc
O
Ce-i unea, dincolo de convingeri politice, de bi- dovada, după cum se comportă sub presiunea morţii,

că şi generaţia anterioară, „cei ce nu mai sunt”, cel pu- Ideea de fort în accepţiunea convenită aici ar fi
ţin ipotetic vorbind, s-au încumetat să înfrunte orice rămas, evident, mărginită dacă autorul şi-ar fi oprit do-
pericol cu preţul salvării statutului de fiinţă demnă şi cumentarul la primele două secvenţe: Fortul 13. Con-
însufleţită numai şi numai de adevăr. Cu siguranţă, vorbiri din detenţie şi Fortul 13. Secretul fortului. Nici
dispariţia lui Iuliu Maniu sau a generalului Rozin, ca să adevăraţii făpaşi nu s-ar fi descoperit pînă la capăt, nici
citez doar două exemple dintr-o sumedenie, a fost do- încercările lor repetate de a transfera răspunderea de
rită de Putere, dincolo de legile omeneşti. În asemenea la călău la victimă. Este drept că în faza Casimca s-a
cazuri nici nu se mai poate discuta. Alteori, pedeapsa conturat un mic nucleu de neînvinşi, dacă este să ne
putea fi comutată sau chiar suspendată; însă „condi- exprimăm în termeni ai moralei şi ai opţiunii voluntare
ţionat”, invenţie comunistă. Oricum, era un asasinat între viaţă şi moarte; încă din acest spaţiu al lecturii
moral asupra omului. Aici, totuşi, poate fi invocată şi cititorul se simte îndemnat să vadă dincolo de aparenţe.
cota de vinovăţie a împricinatului, cu toate că a fost Intervenţia curajoasă a deţinutului Gheorghe Calciu,
constrîns de împrejurări. Rămîne de văzut dacă mai gă- în instanţă, i-a rămas în minte, cel puţin în fraze ca
seşte resurse interne să se reabiliteze. acestea rememorate de unul dintre cei victimizaţi:
Victimele din microcelularul tăinuit al Casimcăi „Ciudat fusese că şi-n preşedinte se născuse o cu-
reprezintă o generaţie nouă şi distinctă a penitenciare- riozitate amestecată ca o dorinţă de elucidare completă
lor româneşti, cu deosebire marcată de experimentul a unui caz cu care nu-i mai fusese dat să se întîlnească...
Piteşti; o anume situare în timp faţă de generaţia războ- Cu procesul lui Ţurcanu fusese altcumva. Cei intero-
iului, a grupurilor de partizani, a represaliilor cu ocazia gaţi recunoscuseră totul, întocmai ca-n declaraţiile da-
colectivizării forţate, toate la un loc aspecte ale istoriei te-n anchetă. Nu se opusese nimeni versiunii oficiale,
„recente”, mai mult sau mai puţin coincidente ori pa- aceea precum că toţi făcuseră ororile pe care le făcuseră
ralele, purtînd note caracteristice privind motivarea ac- din ordinul comandanţilor legionari de a se autodis-
ţiunilor, componenţa grupurilor, puterea de rezistenţă, truge cu scopul celei mai perfide induceri în eroare a
modalităţile de lichidare executate de Putere. autorităţilor. Iar acum, acest Gheorghe Calciu vine
Prima secvenţă a trilogiei (s-o numim în vari- să nege totul cu noile dezvăluiri ... Poticneală curată”
anta Editurii ALL), anume Fortul 13, poartă subtitlul (Idem, p. 178). La care se adaugă, în altă circumstanţă
Convorbiri din detenţie. Asta vrînd să însemne anu- îngrijorătoare pentru conducere, un pasaj dezvăluitor
me mărturisiri pe care şi le fac victimele, pentru a fi ca următorul:
judecat, pe faţă, gradul de implicare, de vinovăţie a „Însuşi ministrul Teohari Georgescu, adjunctul
unora dintre ei, îndeosebi a celor care au făcut parte său Nicolschi şi toţi subalternii lor implicaţi în acest
din faimoasele echipe de „reeducare”. Cine receptează proces deveniseră, într-un fel, instrumente de care se
literar unele observaţii aparent detaşate ale lui Iosif V. căuta să se scape cît mai repede, mai abil şi, dacă s-ar fi
Iosif rămîne la suprafaţa înţelegerii lucrurilor; Marcel putut, fără urme.
Petrişor, solicitat să-şi înfăţişeze secvenţial experienţa Ţurcanu, Juberian, Reck, Popa, Livinski şi tot
detenţiei, dramatică în fond, dă impresia că rămîne grupul celor patruzeci din primul proces dispăruseră
doar în plan narativ pentru că n-a trecut prin fazele împuşcaţi cine ştie pe unde, cînd şi cum. Mai rămăsese-
reeducării, obligat la compromisuri, la acţiuni barba- ră dintre ei doar Tavi Voinea, Nuti Pătrăşcanu, Aristotel
re, contra firii umane. În schimb, Iosif V. Iosif îl pro- Popescu, Dan Dumitrescu, Popa Tanu şi Caziuc, ca-
voacă insistent pe Gheorghe Calciu (încă nu-şi spu- re-şi aşteptau alături sfîrşitul prin agonie, prin glonţ sau I
nea Dumitreasa şi nu era preot) să treacă la destăinuiri poate ca la abator, cu pistolul în ceafă” (Idem, p. 131).
complete. Cititorul poate bănui intenţii răutăcioase, Sunt semne că Puterea începuse să se neliniş-
I
dat fiind că şi Gheorghe Calciu a făcut parte, o vreme, tească: nu izbutise în acţiunea de reeducare piteşteană,
N
din echipele lui Ţurcanu. Cînd află că însuşi Iosif V. eliminarea incomozilor prin izolarea la Casimca dusese
Iosif a fost un torţionar destul de activ (vezi Cicerone la rezultate nedorite. Venise momentul să se găsească
I
Ioniţoiu, Victimele terorii comuniste...) lucrurile capă- alt tip de „soluţie finală”. Contextul internaţional făcea
tă altă dimensiune: cei doi sunt decişi să mărturisească presiuni. România întîrzia să lichideze penitenciarele
P
şi să se recunoască. Din recunoaştere în recunoaştere, politice, în dezacord cu normele survenite în noile re-
interlocutorii reuşesc să se lepede de satana iar echipa, laţii interstatale.
O
în totalitate, să se fortifice. Direcţia a dat-o tot troica din staful Internelor: o

variantă îmbunătăţită, „cu faţă umană”, a programului cum ar fi vrut să-l identifice.
piteştean de reeducare; s-a renunţat la serviciul torţi- – Da, cine-ntreabă? – zise el, dînd cu ochii de
I I onarilor, ca şi la regimul sever de exterminare de care Crăciun ca din întîmplare.
s-a făcut abuz la Casimca. Mica rămăşiţă a deţinuţilor – Colonelul Crăciun, directorul puşcăriei.
(cam jumătate dintre supravieţuitori, unii incapabili să – Eu, în puşcărie?! Domnule ... cum te cheamă?
I N
se ridice din pat) a fost repartizată la Aiud. Se conta pe Eu nu-s în puşcărie. De vreme ce-s în Aiud şi Aiudul e
faptul că schimbarea cadrului ar aduce impresia, fie şi în Ardeal, mă simt aici ca acasă.
vagă, a unei primeniri. Acolo îi aştepta directorul închi- – Acasă?! – se miră Crăciun.
sorii, bine instruit în prealabil de superiori („cu nume – Acasă, acasă! Mă simt onorat că stau aici pen-
P
greu de pronunţat în româneşte”), colonelul Crăciun, tru poporul român. Mare onoare mi-a făcut!
cu prefăcută voie bună şi cu nesperate promisiuni: vizi- Crăciun rămase şi mai surprins.
O
onări de filme, presă curentă, cărţi la dispoziţie în sala – Cu sănătatea cum o duci?
de lectură anume amenajată, corespondenţă. Aproape – Ce-i aia, colonele? Sau ce grad îi fi avînd ... Un
că li se permitea să asculte, la club, „Europa liberă”. militar nu-l întreabă pe altul de aşa ceva.
Conducerea îşi punea speranţa că deţinuţii politici, – Sunteţi militar, domnule Ţuţea?
seduşi de noul program, vor ceda de bună voie; altfel – Sunt simplu soldat în armata naţiunii mele”
spus, îşi vor recunoaşte vina de a se fi opus noii orîn- ( p. 549).
duiri şi se vor angaja s-o sprijine cu toate puterile după Şi titlul ultimei secvenţe , La capăt de drum ( dar,
eliberare. Cuvîntul potrivit este şantaj. mai ales, subtitlul Învinşi sau învingători?) conturează
Mulţi au căzut în cursă, dar nici de data asta imaginea de fort şi de efort moral pe care grupurile de
nu s-au potrivit socotelile. Din contra, grupul de la oşteni minunaţi, din toată reţeaua penitenciarelor, l-au
Casimca a prins puteri. pentru că acolo s-a întîlnit cu depus pentru eternul adevăr şi cu efecte de memorial.
rezistenţi de aceeaşi forţă. Zăceau de multă vreme în Cititorul de bună credinţă poate recunoaşte (sau nu!),
celulele Aiudului fără să cedeze un pas. Erau celebrii la „capătul” lecturii, cine sunt învinşii, cine învingăto-
ofiţeri Nae Cojocaru, pentru care directorul Goiciu de rii. Nu poate să-i scape din vedere starea de spirit care-i
la Gherla a dat ordin „să fie zidit de viu”, şi Aurel State, însoţeşte pe cei mai vrednici dintre oşteni, evocată în-
care „încercase şi imposibilul” (fusese în două rînduri tr-un pasaj final:
condamnat la moarte: de comuniştii ruşi de peste Nis- „Netulburaţi de amintirea nici celei mai mici
tru şi de cominterniştii bucureşteni), ambii cu multe concesii sau slăbiciuni, pe aceeaşi poartă pe care intra-
decoraţii obţinute pe frontul din Răsărit; erau prinţul seră cîndva în Aiud ieşeau acum, cu capul înălţat spre
Ghica, Dumitru Stăniloae, Petre Ţuţea, Stareţul Arse- cer, şi prinţul Ghyka, în hlamida-i verde de mucegaiul
nie Papacioc, Petre Pandrea şi mulţi alţii. izolării în care fusese zvîrlit; şi Aurel State, sprijinit, dar
Copleşit de asemenea personalităţi, la drept nu îndoit, pe cele două cîrje pe care le purta, mărturie
vorbind floarea românismului la data respectivă, şi cu a marelui salt făcut de pe acoperişul Ministerului de In-
răspunderea noilor directive, directorul se străduia să-i terne; şi stareţul Papacioc, nepăsător la tot ce se petre-
abordeze cu intenţia să şi-i apropie. L-a chemat în cabi- cuse în anii de detenţie şi la ceea ce-l aştepta afară... Cu
net pe deţinutul Nae Cojocaru: veşnicul surîs pe buze, cu chipul luminat şi niciodată
„– Ascultă, Nae, … i se adresă Crăciun înainte tulburat de ceea ce se abătuse peste el, se-ndrepta spre
ca acesta să se dezmeticească bine. ieşire, însoţit doar de cineva nevăzut, care nu-şi ridicase
– Ce s-ascult, călăule?! se răţoi Cojocaru la Cră- niciodată degetul de pe el” (p. 587).
ciun. Sentinţa voastră? O ştiu! Executaţi-o odată, dacă Este un final lipsit de perspectivă, ar teoretiza un
aveţi curajul, nu ne omorîţi cu foamea! ...” (Marcel Pe- adept al forţei brute, ţinînd cont doar de cifra nume-
trişor, lucr. cit, p. 558). rică a celor care stăpînesc scena în secvenţa citată; este
Nici cu Petre Ţuţea nu i-a mers: o afirmare triumfală a micului grup, neînfrînt de nici o
„Chemat la biroul lui Crăciun prin plutonierul forţă ce i-a stat în cale, dînd speranţe semenilor întru
Lungu, Ţuţea, care arăta ca un hipopotam jigărit, ochi, normalizarea lucrurilor şi, totodată, constituind un re-
de cum intră, un scaun şi se aşeză pe el, fără să mai ceară per comportamental peste generaţii. Asta da, victorie.
permisiunea. Istoria adevărată a fost trăită şi salvată prin ei şi numai
– Petre Ţuţea? – îl strigă Crăciun pe nume, ca şi prin ei.

O zi de octombrie, demult, în Bucureşti
REM EMO RĂRI

Constantin GRIGORUŢ
The Time is out of joint. formă cam erotică, visând la biletul de voie ce-l ob-
ținusem pentru sâmbăta care avea să vină și la cum
Mai puțin sofisticate decât cele sufletești, dure- aveam să țopăi în discoteca Tomis. Deci n-aveam cum
rile fizice au diferite grade. Pe asta se și bazează torțio- să-i văd pe cei doi, pe maior și pe sergent, iar ceea ce vă
narii când folosesc diferite instrumente pentru a duce povestesc în continuare aveam să aflu câteva zile mai
victima la epuizare totală. Călăul e un fel de agent târziu. Zice maiorul: „Vezi, bă Neagoe, pe astea fără
inițiatic. Cu cât durerea e mai amplificată și mai pre- schije care au pulberea alterată le pui în lada albastră.”
lungită, cu atât dorința de a-i pune capăt e mai mare Un timp. Zice sergentul Neagoe: „Tov maior, care-i
și moartea devine o posibilă portiță de scăpare, ți-o diferența între una defensivă și una ofensivă? Ne-or
dorești ca să-i dai cu tifla suferinței. Dacă mori imediat fi explicat la școala de gradați, dar am uitat...” Zice
după ce-ai fost schingiuit, tortura a fost o inițiere în ac- maiorul: „Bă Neagoe, astea ofensive doar sperie inami-
ceptarea imediată a morții. Dar dacă ieși din camera de cul. Produce panică, bă. Nu e mortale. Un timp. Zice
tortură viu, chinul a fost o etapă de ucenicie nuanțată a Neagoe: „Tov maior, hai că mă luați la mișto... cum să
unei metafizici întru suferință. Nu e un câștig, dar nici nu fie mortale?” Zice maiorul: „Uite, bre, ia s-arunc
o pierdere. E un fel de școală ai cărei profesori nu au eu acum una în șanț ca să-l băgăm în sperieți pe ăla
aripi de înger, ci mai degrabă coarne și coadă. care doarme lângă nuc.” Ăla care dormea lângă nuc
eram eu. Zis și făcut. Scoate cuiul, o aruncă. Grenada,
Totul a plecat de la un accident stupid pe care fiind o noțiune de gen feminin, și văzându-se tratată
soarta mi l-a programat în ciclul doi al armatei. Eram brutal de doi neciopliți fără maniere, lovește supăra-
la Kogălniceanu, radist în cadrul unei unități de lângă tă o piatră din buza șanțului, își schimbă traiectoria.
aeroportul militar. Pe la începutul lui iunie 75, într-o O fracțiune de secundă mai târziu un zgomot surd –
dimineață cu un soare orbitor, ne-au dus pe niște dea- BUAF ! – urmat de un obiect care aterizează pe pieptul
luri, la o tragere. După ce am împușcat pe acolo ținte, celui de sub nuc, adică pieptul meu, șuierând ca un
ciori, țânțari, himere, mă rog, de toate, am aruncat și șarpe cu burta goală, SFÂRRRRRRR, deschid ochii,
grenade care făceau BUM! undeva după un șanț, în- aud țipătul lui V, „GRENADĂ BĂĂĂ!”, apuc obiectul
tr-o groapă imensă. care sfârâia (grenada), sar în picioare, îl arunc (adică o
Apoi am așteptat să vină camioanele să ne ducă arunc), dar prea târziu... BLUANG! Urechile-mi țiuie,
înapoi la unitate. Am băgat la ghiozdan niște sandvi- sunt în picioare, nu înțeleg ce s-a întâmplat, din partea
șuri copioase fabricate savant cu două felii de pâine dreaptă a pieptului țâșnește sânge, mâna dreaptă nu
neagră sufocând o felie de salam slinos, apoi am dat mai are formă anatomică, e doar un ghem din zdrențe
pe gât niște bere adusă de un camarad din Constanța de carne jumătate sângerie-jumătate fumegândă, sunt
cu care mergeam pe la discotecile din Mamaia când înconjurat de camarazi cu ochii holbați, maiorul urlă
aveam bilete de voie, după ture de 12 la sfârșit de săp- ceva de genul „Băga-mi-aș! dumnezeii mă-sii dă viață,
tămână. S-au alăturat la ospăț și la bere doi foști colegi am belit-o!”, apoi haos. Leșin.
de liceu cu care petrecusem ciclul întâi la Ploiești și Mă trezesc chiar la poarta spitalului militar
care fuseseră transferați cu mine la Kogălniceanu, V Constanța, când mă dau jos din camionul kaki doi
și B. Eu am băut o jumătate de sticlă, restul i l-am camarazi. Mâna mi-e înfășurată cu cel puțin douăzeci
cedat lui V. Cum așteptam noi așa moțăind acolo sub de metri de bandaj plin de sânge, sunt fără tunică, fără
niște copaci în căldura amiezii de iunie, maiorul și un cămașă, alți douăzeci de metri de bandaj îmi înfășoa-
sergent tot umblau la niște cutii cu grenade ofensive ră pieptul. Simt o durere soprană în brațul bandajat
(fără schije) cu pulberea alterată. Plictisit și tolănit lân- și una mezzo sub coasta dreaptă. Cei doi soldați mă
gă un nuc, la numai un metru de buza șanțului unde sprijină, apar doi asistenți medicali cu o targă. Mă
fuseseră aruncate grenadele, mă uitam la un nor cu cară imediat în sala de operație. Vine și V cu ei, are cu

el o pungă de plastic. A cules toate oscioarele mâinii la degete, prin palmă, a sucit și răsucit terminații ner-
drepte, împrăștiate pe sub nuc, pe marginea șanțului, voase cu penseta, a desfăcut piele, carne, a tăiat iar,
prin iarbă. Acolo, la spitalul militar Constanța, opera din când în când se mai uita la un desen anatomic
la vremea aceea, un chirurg vestit, unul pe nume Fles- reprezentând sistemul osos al mâinii, compara cu frag-
chin, colonel. Vestit ca-n povești, dom’le, nu glumă. mentele de oscioare salvate de V, mai alegea câte unul,
Înarmat probabil cu câteva miare bune, maiorul gre- îl mai potrivea într-un loc sau în altul, mă rog, treabă
nadir îl implorase pe vestitul colonelul chirurg să vină serioasă, în timp ce eu, alpinist cu ochii ieșiți din or-
de acasă, din concediu, să cârpească așa cum o putea, bite, am urcat acolo, timp de o eternitate, pe Everestul
cu ce-o putea, mâna, ca mahării de la marea unitate durerii. Urletele mele, într-o primă fază, au spart câte-
ce aveau să inspecteze evenimentul a doua zi să poată va timpane, niște geamuri la spital și la două blocuri
concluziona pozitiv în raport „accident, mâna opera- vecine, au îngrozit asistenți, surori, pisici și căței, au
tă, operația reușită, potențial de refacere funcțională”. readus la viață pe un fost pacient care tocmai era cărat
Astfel, impactul dureros asupra respectivului element spre morgă, au smuls troleul de Mamaia de pe șine și
corporal intim al maiorului ar fi fost cumva atenuat. l-au plantat cu roțile-n sârmele electrice, au făcut să
Fleschin cel vestit era în concediu, dar a venit. După explodeze două butelii de gaz la primărie și alte două
două ore. Între timp, m-am jelit la lumea din sala de la cazinou, mă rog, în virtutea teoriei haosului și a
operație că n-aveam să mai fiu niciodată în stare să efectului fluture, vocea torturatului s-a repercutat din
cânt la chitară și toți păreau foarte impresionați. Așa spitalul militar Constanța mai întâi în zonele vecine,
mișcați cum erau, m-au pregătit pentru operație. În a luat drumul Bucureștilor deraind un rapid și două
sensul în care mai întâi m-au legat zdravăn. Tablou trenuri de marfă, a trezit brusc din somn toți tovarășii
gen Francis Bacon: masa de operație în mijlocul să- din sala Marii Adunări Naționale în timpul cuvântă-
lii. Pe masă, legat cu tot felul de curele, un individ rii celui mai iubit dintre tovarăși, a cotit-o Nord-Vest
care seamănă perfect cu mine, cu o gaură-n piept și un spre graniță trecând-o fraudulos pentru a inunda pusta
ghemotoc de carne flendurită, cu ochii ieșiți din orbi- maghiară cu gulaș, a făcut o pauză de o fracțiune de se-
te. La dreapta mesei, cum te uiți la tablou, colonelul cundă la Viena unde a dezacordat toate instrumentele
Fleschin, anestezistul și doi asistenți solizi. La stânga, orchestrei simfonice, l-a trântit pe Gerald Ford când
alți doi asistenți la fel de solizi. Lângă Fleschin, o altă cobora din avion pe aeroportul din Salzburg, a plecat
masă, mai mică, pe care se află tot felul de bisturie și mai departe și a produs 66 de avalanșe în Alpi, apoi,
alte chestii din astea care te duc cu gândul la filmele de declanșând un total de o mie opt sute optzeci și șapte
groază. Și undeva într-un colț al sălii, V cu punga de de ejaculări precoce, a împiedicat nouă sute nouăzeci
I
plastic în brațe. Zice medicul anestezist către V: „Sol- și nouă de orgasme în Italia și opt sute optzeci și opt
dat, ăsta a mâncat azi acolo pe câmp la tragere?” Zice în Franța, a trecut Canalul și a oțelit o doamnă etern
R
V: „Da, să trăiți! Am mâncat toți după tragere, sandvi- coafată recent devenită lidera Partidului Conservator,
șuri bune. Am băut și bere faină, Azuga, să trăiți!” Zice a străbătut Atlanticul cu o flacără la un capăt și o dâră
Ă
medicul anestezist către V: „Bun. Lasă punga cu oase. de fum în urmă descotorosind planeta de un OZN și
Poți pleca.” V lasă punga cu oase, salută și pleacă. Zice prăbușind trei reactoare E4B în zona triunghiulară a
R
medicul anestezist către Fleschin: „Tov colonel, ăsta a Bermudelor, s-a năpustit asupra New Yorkului unde
O
mâncat și a băut bere, nu-i facem anestezie.” Zice co- i-a mutat unui june portocaliu pintenul osos de la căl-
lonelul Fleschin către anestezist: „Bun. Pregătiți-l, să câiul stâng la cel drept și a încurcat toate pistele de în-
spele cineva oasele din pungă, să le am la îndemână, registrare din studioul RCA în momentul în care Lou
M
curățați-i pieptul și brațul, încep imediat.” Reed albumul Metal Machine Music, ca să deruteze
Și a început imediat. Operație pe viu, fără ane- bine lumea criticii muzicale, a ieșit de acolo și l-a su-
E
stezie. Mai întâi la piept. Gaura din regiunea respectivă flat de la fereastra unui bloc pe un lunetist CIA care
s-a dovedit a fi superficială, a expediat-o în doi timpi și tocmai se pregătea să-l asasineze pe Franck Church,
M
trei mișcări. Când a trecut la mână, s-a schimbat situ- s-a îndreptat spre Vest și a măturat I-70 cu șaptezeci
ația. A tăiat, măi nene, ba cu bisturiu, ba cu foarfece, a de bărbi de Hells Angels, a ajuns imediat în Kansas
E
împuns ba cu-n ac, ba cu nu știu ce sulă chirurgicală, unde a provocat un tornado care a supt o biserică bap-
a cusut, a tras de ață, a înnodat-o, a făcut minuni, nu tist-reformistă cu credincioși cu tot, s-a oprit câteva
R
alta. A tras de oscioarele mele care mai rămăseseră pe clipe în zona Baton Rouge ucigând nouă sute nouăzeci

și nouă de mii de țânțari în bayou și dezumflând erecția că numai după ce viața ne îndoapă bine cu pelin, pu-
balonului în formă de penis de trei metri din centrul tem cunoaște adevăratul gust al mierii. Amarul și du-
scenei de la LSU când Rolling Stones tocmai urlau în rerea sunt distorsiuni ale timpului, pe când dragostea,
microfoane „Dance, little sister, dance!”, a luat-o razna fericirea, extazul ne scot din timp. În ultima vacanță de
mai departe, spre California unde i-a aprins ochii lui licean, găsisem undeva pe rafturile unui anticariat din
Sissy Spacek chiar când filma la Hollywood în Carrie Iași, o carte a poetului american, Henry van Dyke, un
scena de groază de la balul absolvenților, a produs un romantic întârziat. Am cumpărat-o. O oră mai târziu,
al doilea cutremur la lacul Galway fisurând segmentul în personalul de Pașcani care aștepta în gara Iași sem-
Mojave, a urcat apoi spre nordul Columbiei Britanice nalul de plecare al impiegatului de serviciu, vegheat
unde a ucis o duzină de urși gigantici la Khutzeyma- de câteva poze alb-negru reprezentând diferite vizite
teen, a ajuns în Alaska unde a dislocat câțiva ghețari de lucru ale celui mai iubit dintre conducători m-am
imenși, a trecut în Siberia unde a dat peste cap un exer- ghemuit pe bancheta compartimentului mizerabil de
cițiu militar al Armatei Roșii făcând noduri la țevile clasa a 2-a perforată cu mici orificii lăsate de chiștoace
de tun, a coborât spre vajnicii cazaci de la Don și le-a de Carpați stinse de navetiști, și, frunzărind cartea, am
tocit potcoavele la cai, s-a abătut peste Orientul Mij- dat peste un poem bizar ca un haiku nelegitim, țintind
lociu unde a suflat dunele de nisip de la Rig Jenn de tocmai la dialectica misterioasă a timpului/durere și
au luat-o la fugă toate spiritele rele din zonă, a învârtit a netimpului/dragoste: „Time is / Too slow for those
o sută de derviși cu o mie de rotații pe minut dar a who wait / Too swift for those who fear / Too long for
lăsat în pace o sută de israeliții prinși în horă deoarece those who grieve /Too short for those who rejoice; /
ei sunt poporul ales, a traversat în viteză Marea Roșie But for those who love,/ Time is not.” Dar pentru cei
care s-a făcut neagră și a învârtit o piramidă în Egipt care suferă, m-am întrebat atunci, în gând, cei ce sufe-
cu aceeași viteză preferată de o mie de rotații pe minut ră de cancer, de răni deschise, de inimă sfărâmată, de
până a transformat-o în trunchi de con, a străbătut schingiuiri, de întrebări fără răspuns? Ce se întâmplă
Marea Neagră care s-a făcut roșie, a produs un pui de cu Timpul lor? Geamul era deschis. În timp ce citeam,
furtună care a rupt catargele deja paradite ale bricului o buburuză rătăcită poposi pe pagină, ateriză chiar pe
Mircea, a stricat toate murăturile și toată brânza feta ultimul vers „Time is not”. Am luat-o cu grijă în palma
din Albania și Bulgaria și, în sfârșit, epuizată de ocolul stângă, și am suflat-o afară pe geam. Își desfăcu instan-
lumii, a reintrat în sala de operație de la spitalul mili- taneu aripile și zbură în direcția triajului. În timp ce
tar Constanța. În illo tempore, Fleschin nu s-a oprit, trenul se punea în mișcare, m-am reîntors la lectura
a tăiat și a spintecat carnea rămasă după explozie, a metaforelor lui van Dyke. Degeaba. Zadarnic m-am
I
tras și a răsucit terminații nervoase, a aranjat meticulos străduit să le înțeleg. Gâza le furase tâlcul, parcă zbu-
fragmente de oscioare, a cusut apoi totul într-un fel de rase cu el ascuns în aripioarele ei cu buline. Am închis
R
boț scârbos, fără formă, ce trebuia să convingă a doua cartea și ochii, jumătate zgâlțâit – jumătate legănat de
zi comisia de anchetă că funcționalitatea mâinii fusese glasul roților de tren.
Ă
salvată. Timp de trei ore, avea să-mi spună mai târziu *
o asistentă medicală. Dar ce sunt trei ore pentru cel După operație, m-au dus într-un salon, am
R
torturat? Trei ani? Trei secole? Trei ore dislocate, ieșite adormit cu greu. Când m-am trezit, a doua zi, în locul
din țâțâni, time out of joint... În suferință, Timpul ni se
dilată într-un plan, pulverizat în haos ca după explozia
brațului drept aveam un cilindru din bandaj, impresi-
onant, cu pete de sânge distribuite artistic și care ar fi O
unei grenade de proporții cosmice, apoi se chircește în putut fi expus cu succes la Documenta Kassel. Au venit
M
altul, redus la un proton ticălos, fără nicio polarizare, desigur cei doi ofițeri de la marea unitate de la Ploiești
gata de a se converti în boson blestemat pentru a-ți lua să ancheteze, au stat de vorbă cu mine, dar nu am știut
E
trupul și a-ți întinde durerea pe roată, la nesfârșit. Joc ce să le spun. Știam doar despre durere. Le-am povestit
secund, impur. despre tot periplul urletului meu, dar am avut impresia
M
că n-au prea priceput. Cred că mi-au găsit explicațiile

* un pic prea filozofice pentru misiunea lor foarte preci-
E
În ce pământ neștiut sunt înfipte rădăcinile du- să. E unul din păcatele mele fundamentale, să vorbesc
rerii? Care sunt oare tainicele motive pentru care omul în simboluri, n-am reușit să mă schimb niciodată și
R
trebuie s-o învețe? La ce ne folosește ucenicia ei? Se pare din cauza asta am avut poate atâtea pierderi în viață.

La câteva zile după operație, a venit și tata, m-a văzut, mi-a adus într-o zi un sac de haine de vară faine, la
n-a zis nimic, s-a uitat la brațul bandajat, dar n-a fost modă, noi și pe măsură, și astfel am mai ieșit, din când
R I de acord cu ideea mea cu Documenta (tata nu prea în când, din spital, plimbându-mă pe plajele din Ma-
le-a avut cu arta în general) și mi-a împărtășit c-avea maia. Se goliseră, timpul vacanței era terminat pentru
să se întâlnească apoi la restaurantul hotelului Perla cu anul acela. Îmi plăcea să fiu uneori, spre seară, aproape
R Ă
maiorul care-i promisese două mii de dolari ca să nu singur, cu marea.

se supere că i-a ciungit băiatul. „O să ai nevoie de ei – Pe la sfârșitul lui septembrie, m-au lăsat la vatră.
i-a zis când s-au întâlnit – o să ai nevoie la București, Clasat. Am petrecut toamna într-o stare de depresie
pentru a doua operație. Banii vorbește, Nicolae!” Tata totală. Tata se pensionase după operație, se mutase un-
O
i-a luat mulțumit, a terminat ciorba de burtă, friptura deva la Valea-Seacă, trăia cu o văduvă care avea să-i
și cartofii prăjiți, maiorul a plătit consumația și s-a dus ofere, până la moarte, dramul de afecțiune refuzat de
M
liniștit la toaletă să facă pipi, tata a numărat încă odată Nela. Cu mai bine de un an înainte, după plecarea
cele douăzeci de bancnote capitaliste, l-a așteptat pe mea în armată, mama se retrăsese în casa mică de pe
nebelit să revină de la wc, l-a salutat militărește, apoi deal, la Conțești. De multă vreme, scăpase de patima
M E
a luat troleul în direcție opusă pe bulevardul Mamaia, beției, nu s-a mai reîntors niciodată la Socola, dar se
către spital, să-mi spună cum a fost și să mă încurajeze. afundase într-un fel de misticism ciudat, care o ajuta
Am petrecut, acolo la spitalul militar Constan- să reziste. În seara când am ajuns acasă, după drumul
ța, aproape patru luni. Tata a mai revenit o singură extrem de lung de la Constanța la Iași cu un accelerat
E
dată, schimbase câteva sute de dolari la un milițian pă- ticsit în care fiecare compartiment puțea fie a căciuli
șcănean mutat la Năvodari, mi-a lăsat o mie de lei, să transpirate, fie a brânză și ceapă, fie a piele jegoasă
R
am de buzunar și pentru biletul de întoarcere. Am stat transpirată, apoi de la Iași la Pașcani cu un personal
până s-a prins bine tot ce operase Fleschin. Când mi- plin de navetiști care jucau aproape toți șeptica, furioși,
au scos prima dată bandajele, m-am îngrozit de ceea gata de încăierare, apoi cu un autobuz ticsit și el de
ce rămăsese în locul mâinii: degetul mare rămăsese navetiști din Valea-Seacă și Conțești care nu m-au re-
aproape intact, dar celelalte patru erau strânse, cusute cunoscut și care mi se părea că se uitau ciudat la mâna
împreună, într-un fel de gheară de găină mitologică, mea, în seara aceea am coborât din autobuz, în deal la
sau așa ceva. Un doctor destul de avansat în vârstă, bodegă la Pârpâleanu, am coborât trist pe șoseaua care
colonelul A, care m-a avut în grijă în vara aceea petre- duce spre Heci și Lespezi, am trecut podul de lemn
cută în spitalul militar Constanța, mai stătea de vorbă peste Conțasca, am luat-o la dreapta pe drumul cu
cu mine, îmi tot dădea curaj, zicea că la București era hârtoape ce se desparte de șosea la locul botezat „fân-
un specialist în chirurgie estetică, profesorul Agrippa tâna babei Mărioara”, am traversat cele câteva sute de
Ionescu, și că la timpul cuvenit, aș avea șanse suficiente metri care separă fântâna de casa noastră, pășind în-
de a vedea degetele desfăcute ca să pot folosi mâna cât cet, fără nicio lumină în jur sau în mine, am trecut
de cât. „Șmechere – zicea colonelul – o să-ți jupoaie de pâlcul de corcoduși, am ajuns la ușă, am bătut, și
Agrippa pielea de la buci ca să te cârpească-n palmă, iar Nela a ieșit țipând, uitându-se cu spaimă la mâna mea
când o să te mănânce-n cur în public, nicio problemă, bandajată. Era doar lumina lămpii cu gaz, la locul ei
o să te scarpini în palmă și n-o să-și dea nimeni seama etern într-un ungher de pe vatra sobei. Am intrat în
că de fapt te scarpini în altă zonă. E un mare avantaj casă, obosit, Nela plângea neîntrerupt, era o îngâna-
în viață.” „Dumneavoastră glumiți, – i-am zis într-o re ciudată în glasul ei. Voia să știe ce era sub bandaj.
zi – dar eu ce mă fac acum? N-o să mai pot munci „Vorbim mâine, mămănel, lasă, gata, nu mai plânge,
cum trebuie, sunt beteag până la moarte, n-am intrat vorbim mâine...”, i-am zis, apoi am trecut prin holul
la facultate, cum mai găsesc o slujbă?” „Lasă, Costeluș, mic, am deschis a doua ușă, și mi-am regăsit, cehovian,
nu-i tragedia chiar așa de mare, Manuela merge și cu odaia copilăriei. Nu mâncasem nimic de aproape do-
stânga. Ce vrei? Vrei slujba mea? Na, ți-o dau, e bine uăzeci de ore. Mi-era foame, dar am adormit imediat.
plătită, dar numai la troc, facem un schimb echitabil, A doua zi, cum ziceam, m-am deșteptat în mijlocul ce-
eu îți dau slujba mea cu bătrânețe cu tot, iar tu îmi dai lei mai adânci depresii care m-a încercat în viață. Zile
sula și anii tăi. Ei, facem schimbul?” – Evident, n-am întregi, stăteam pe pragul ușii, privind, de dimineață
făcut schimbul, și-ar fi fost, oricum, mult prea com- până seara târziu, malurile înalte ale pârâului pline de
plicat. Cred că-i eram simpatic, într-un fel, deoarece cuiburi de lăstuni, ori zgâindu-mă la câmpul de din-

colo de apă, spre casele din marginea satului. Acolo cat bandajul de la mână, era nepătat. M-am îmbrăcat,
erau suflete cu speranțe, poate, fiecare pregătindu-se am înfulecat ștrudelul, am ieșit în strada încă pustie
pentru o nouă zi de muncă sau pentru o altă noapte și-n trei minute am intrat în Gara de Nord. O casieră
de dragoste, pregătindu-se pentru un botez, pentru o care spărgea în dinți, plictisită, niște semințe de floa-
nuntă, sau pentru o moarte. Pentru ceva. Eu? Nimic în rea soarelui, mi-a aruncat o privire reprobatoare când
față. Alături, după ce înțelesese că gheara mea dreaptă am bătut la geamul ghișeului, dar, generoasă, tăcută,
n-avea cum să mai arate vreodată a mână, Nela bocea mi-a ascultat dorința și mi-a vândut un bilet de clasa a
ritmic, de trei ori pe zi, ca și cum ar fi luat nu știu ce II-a până la Pașcani. Rapidul de Suceava era deja tras
medicament, cu religiozitate. Doamne-Dumnezeule, la peronul cinci. M-am urcat în vagonul cu numărul
când mă gândesc acum câte lacrimi a vărsat femeia 7, mi-am găsit ușor compartimentul înghețat bocnă și
asta în viața ei, mă întreb cu mirare de unde oare o fi m-am așezat cuminte pe locul meu, între un domn și
scos atâta lichid pe ochii ei frumoși? Odată, chiar am o doamnă, încojociți serios, care m-au flancat ca niște
întrebat-o: „De unde ai, bre, gălețile astea de lacrimi?” gărzi de corp credincioase și mute. Imediat după ce
„Din fântână de la baba Mărioara”, mi-a replicat ea trenul s-a pus în mișcare, am scos „Secolul 20” și am
printre sughițuri. căutat ceva interesant de citit. Am fost norocos, cineva
tradusese fragmente din romanul lui Alejo Carpentier
Cu iarna, veni și o infecție scârboasă, cu puroi Los Pasos Perdidos. La Ploiești, caloriferele din vagon
urât mirositor, la degetul arătător. Pe la mijlocul lui s-au dezmorțit. Gărzile mele de corp au coborât, la fel
februarie 76, am plecat la București, la spitalul Elias, de tăcute, iar eu m-am întins pe banchetă, învelit de
ca să-mi curețe infecția. De data asta, fiind vorba de căldura care pătrundea din ce în ce mai generoasă în
capitală și de un spital militar crème de la crème, tortura compartiment. Până la Bacău, nu m-a mai deranjat ni-
a fost mai civilizată: mi-au făcut o anestezie locală care meni. Am mai citit, am mai ațipit, am mai ieșit pe hol,
s-a cărăbănit la două minute după ce s-au apucat de m-am mai chiorât pe geam la câmpurile acoperite de
scrijelit osul infectat. Procesul artistic al scrierii palim- zăpadă murdară și la peroanele triste, cenușii, de prin
psestelor pe falangă a durat cam o jumătate de ceas. cele câteva gări la care a mai oprit rapidul, și uite-așa,
Am fost, pe loc, deosebit de recunoscător lui Fleschin: am ajuns la Pașcani înainte de vremea prânzului. Am
mă călise cu vârf și îndesat. prins autobuzul de Lespezi la timp și-am revenit acasă
Scrijelit, cusut și bandajat frumos, mi-au dat foarte optimist, cu infecția de la deget eliminată.
drumul din spital în aceeași zi. Am tras la hotelul „Du- Primăvara și vara aveau să treacă mai ușor.
nărea” din fața Gării de Nord, am luat o cameră mai Cu mai puțină depresie. Nela nu mai plângea chiar
I
ieftină în care mocheta puțea a mucegai și picioare în fiecare zi. În schimb plângeau de bucurie strunele
nespălate. Deși era frig afară, am deschis larg fereas- chitarei pe care o scosesem pe la mijlocul lui mai din
R
tra care dădea spre Calea Griviței. Spre seară, am ieșit dulapul verde unde zăcuse destul în uitare.
din cameră, mi-am cumpărat trei japoneze, o sută de
Ă
grame de pastramă și o sticlă de coniac „Zarea” de la În toamna aceluiași an, înarmat cu dolarii obți-
autoservire, m-am uitat zece minute la tot felul de țoa- nuți de la maiorul grenadir, dar și cu un cartuș de Kent,
R
le din vitrina magazinului de încălțăminte „Sora”, am și o sticlă de Johnnie Walker, tata a bătut la ușa profeso-
tras o tură prin holul gării verificând mersul trenuri-
lor, am cumpărat un ștrudel cu brânză și stafide de la
rului Agrippa Ionescu. Se pare că maiorul avusese drep-
tate cu banii care „vorbește” deoarece, foarte recunoscă- O
un chioșc și, de la altul, un număr din „Secolul 20” tor pentru pachetul de bancnote verzi, profesorul m-a
M
publicat cu câteva săptămâni înainte, apoi am revenit programat la operație. Urmând cuminte indicațiile pre-
la hotel. Am încercat să mănânc, făcându-mi curaj cu țioase, într-o zi de octombrie, am luat un tren de noap-
E
licoarea puturoasă, dezgustătoare. Am băut mai bine te spre București, am ajuns fără întârziere la spitalul din
de jumătate de sticlă. M-am ghemuit, beat, sub pătu- strada Ion Mincu. Aici, inițierea mea în ale durerii a
M
ra rece, și-am adormit greu pe salteaua cu arcuri care luat o întorsătură neașteptată. Când m-am prezentat
scârțâiau melodramatic la cea mai mică mișcare a tru- la triaj, o jună cu buzele rujate excesiv a examinat iute
E
pului. Când m-am trezit, era aproape cinci dimineața foaia de internare de la Constanța, unde scria „plagă/
și un frig cumplit în cameră. De afară se auzeau pri- arsură cauzată de explozie” și m-a expediat la secția de
R
mele tramvaie. Uitasem fereastra deschisă. Am verifi- pacienți arși. Profesorul tocmai plecase la Chicago, la

o conferință aprobată de tovarăși. Trebuia să-l aștept. au scos-o din foc. Mama și tatăl fugiseră în Occident,
Prin acest joc al sorții, am dormit și m-am trezit, timp ea rămăsese la bunici, visând că poate într-o zi o să-și
R I de zece zile, într-o secție care n-avea nicio legătură cu regăsească părinții, o să devină actriță. Nu mai simțea
motivul real al internării la spitalul Agrippa, mai pre- durerea. Ne jucam de-a teatrul. I-am spus, în câteva
cis eliminarea ghearei de găină fabuloasă prin operație seri, imitând actoricește personajele, unele din poveștile
R Ă
estetică a palmei și a degetelor. Eram printre arși. Oa- lui Andersen pe care le citisem și recitisem de zeci de
meni arși din cap până-n picioare. Când ești chiar tu ori în singurătatea copilăriei de la Conțești. Îi plăcea
pacient, vreau să zic pacient ars din cap până-n picioare Crăiasa zăpezii, șmecheră, mă punea mereu să i-o repo-
printre alți pacienți arși din cap până-n picioare, e o vestesc. Râdea cristalin când imitam vrăjitoarea, vocea
O
chestie, cum să spun, suferi, suferi atât de tare încât n-ai nu-i fusese atinsă de foc... Am fost, pe timpul celor zece
timp să te uiți la ceilalți care suferă și ei, deci nu ai cum zile, ucenic la școala suferinței altora.
M
să-ți dai seama de adâncimea metafizică a durerii. Pe Profesorul s-a întors, m-a mutat de la secția ar-
scurt, am devenit un fel de ajutor de asistente medicale suri. Banii vorbește /M-a operat omenește. Cu ane-
la etajul cu arși. Toată lumea și-a dat seama că nu eram stezie totală de data asta. Transplantul a reușit. Nu
M E
ars, și că, de vreme ce aterizasem acolo din greșeala trimi-a reparat morfologia mâinii sută la sută, dar mi-a
ajului, nu era chiar rău dacă, în așteptarea profesorului, separat degetele, mi-a făcut-o funcțională. Am mai stat
ofeream o mână de ajutor. Și uite așa, timp de zece zile, internat trei săptămâni. Când mi-au scos bandajul, am
i-am îmbrăcat și dezbrăcat, le-am dat de mâncare, i-am văzut cum mijlociul era înțepenit la nouăzeci de gra-
E
dat cu un fel de spray pentru arsuri, i-am dus la baie, și de, arătătorul era curbat, înțepenit și el, doar inelarul,
bărbați, și femei, și copii, toți arși, de la păr la tălpi, care degetul mic și degetul mare puteau fi flexate. Puteam
R
electrocutați, care opăriți, care prinși de flăcări, cu fețele apuca din nou cu mâna, ceea ce era cel mai impor-
arse, cu mâinile arse, cu picioarele arse, arși peste tot. Îi tant. Podul palmei fusese cârpit cu piele din zona
ajutam să urineze. Îi duceam la baie, îi spălam, îi con- coapsei drepte, se vede treaba că profesorul Agrippa
duceam înapoi la paturile în care se văitau nereușind nu a urmat cu precizie prorocirea colonelului meu din
să doarmă. Ritmicitate temporală aproape mitică. De Constanța. Două linii importante, cea a inimii și cea a
altfel, ce importanță mai avea pentru ei întrebările „Cât minții, fuseseră întrerupte de segmentul intrus. Mi-am
e ora?” sau „Ce zi e mâine?” Cu cât durerea e mai mare, adus aminte imediat de mama unui prieten din anii
cu atât mai dislocate sunt orele, zilele, anii... școlii generale de la Ruginoasa, tanti Sofica, într-o zi,
Cei mai mulți aveau arsuri avansate de gradul prin clasa a opta, mi-a ghicit în cafea și mi-a ieșit că
doi sau chiar de gradul trei. Le-am spus povești, ban- viața avea să-mi fie tulburată de pasiuni otrăvitoare.
curi, sute de bancuri, cu Bulă, cu Ceaușescu, de tot fe-
lul, numai să-i simt măcar un fragment minuscul de În dimineața externării, am urcat la secția ar-
timp liniștiți, cu iluzia durerii care a luat pauză. I-am șilor să-mi iau rămas bun de la cei pe care-i cunos-
spălat dinții unei foste balerine cu trupul distrus de un cusem, pe care-i ajutasem. Ioana nu mai era. Murise
foc accidental într-o noapte de Crăciun. Mi-a arătat un cu doar trei zile înainte, după nu știu ce complicație
album de fotografii, într-una din ele, era pe plaja de la pe care asistenta din salon s-a chinuit degeaba să mi-o
Eforie, în costum de baie, mândră de trupul ei perfect. explice. La capătul patului ei, cineva aprinsese o lumâ-
Acum avea ambii sâni arși. Și picioarele. Și mâinile... nare. Era pe cale să se stingă. Am vrut să-ntreb cine-i
Am ajutat la schimbat de câteva zeci de ori cearșafurile luase trupușorul să-l îngroape, dacă au găsit pe cineva,
pline de fecale din patul unui asistent universitar ars în o rudă mai apropiată sau mai îndepărtată, dar nu am
urma unei explozii într-un laborator. De durere, nu su- avut putere. Amare, cuvintele mi s-au oprit în cerul
porta niciun fel de protecție pe piele și se scăpa mereu, gurii. Mi-am recuperat geanta cu haine de la triaj și
deoarece nu-și mai simțea sfincterele. „Mi-aș hali părul, am semnat externarea. Era aproape de amiază când am
ca urșii iarna, să-mi fac un dop la intestinul gros, dar ieșit din spital și m-am îndreptat spre stația lui 282 din
din păcate am chelit...”, îmi zise într-o seară, făcând haz zona parcului Kiseleff, ca să ajung la Gara de Nord.
de necaz. Dintre toți, nu pot s-o uit pe Ioana, țigăncu- Trotuarul zăcea, murdar, sub frunze ruginii. Sirena
șa. Avea doar șapte ani. Arsuri de gradul trei în urma unei Dacii 1300 a miliției se auzi în distanță, probabil
unei explozii de butelie în apartamentul bunicilor, un- deschizând vreun convoi oficial pe Aviatorilor. Cerul
deva în Ferentari, bătrânii muriseră în incendiu, pe ea era acoperit de nori. Începu să picure.

Ce şi cum, o problemă de stil Liviu ANTONESEI
CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I

P ornesc de la o remarcă a poetului Adrian
Grauenfels dintr-un comentariu la un poem
postat nu de mult pe blogul meu – „ce a mai rămas ne-
în majoritatea cazurilor nici nu ne interesează, iar pe de
altă parte, acumulăm un fel de rutină pozitivă în și din
experiențele noastre cu ceilalți, de asta unii dintre noi îi
scris…” – la care eu am răspuns: „În mod paradoxal, deși și „citim” pe ticăloși sau pe oamenii de treabă „din pri-
totul a fost scris, totul a rămas nescris, din pricina «cum»- ma”, fără a ne apuca de mari studii psihologice. În cazul
ului, și nu a «ce»-ului…”. Oricît de mare este lumea și politicienilor este însă altceva. Ei au ținut să iasă pe scenă
oricît de aparent nesfîrșite sînt temele pe care aceasta le – Le pouvoir sur la scene este o carte foarte instructivă,
propune artiștilor, gînditorilor, tuturor oamenilor în ge- deși a apărut deja de vreun sfert de veac –, ei ar trebui
neral, ele sînt de fapt limitate. Iar o bună parte dintre să ne rezolve problemele comune în virtutea mandatelor
acestea nici nu capătă, nu pot căpăta atenția noastră. încredințate de noi. Mă uit la marii corifei ai stării de
Prin urmare „ce”-ul este limitat, pe cînd „cum”-ul ține de urgență și mă crucesc radiografiindu-le inadecvarea cu
imensa statistică umană și de infinita variabilitate, chiar starea de fapt, care este într-adevăr una de urgență, sau
exuberanță, a naturii umane incorporate în indivizi. Sti- cel puțin asta încearcă să ne convingă. În condițiile rela-
lul este omul și omul este stilul, prin asta ne distingem tiv normale de dinainte de pandemie, însușirile lor nega-
unii de alții, prin asta ne marcăm diferența. „Ce”-ul este tive, defectele de stil ca să spun așa, aveau o importanță
limitat și epuizabil, a fost deja epuizat de mai multe ori mai mică, ne otrăveau cu o intensitate mai redusă viețile,
în istoria speciei, în vreme ce „cum”-ul nu doar că este într-un fel putem spune că ne antrenau, ne obișnuiau
inepuizabil, dar se reînnoiește perpetuu, cu fiecare artist, cu otrava pînă am căpătat un fel de imunitate, care se
cu fiecare operă, ba chiar cu fiecare ființă umană. manifesta cel mai adesea printr-o nepăsare îngăduitoare.
Am sugerat deja că acest raport, deși se aplică în Reacționam numai cînd greșeau doza, prin prostii ceva
primul rînd creatorilor, este egal împărtășit de restul oa- mai mari decît cele cu care eram obișnuiți și, atunci peti-
menilor, pentru că toți sînt creatori în felul lor, dacă nu ții, proteste de stradă etc. Vă amintiți probabil istoria mai
de opere și capodopere, atunci măcar de moduri de a tumultuoasă din iarna lui 2011 pînă mai anul trecut. E
reacționa, de comportamente, de fel de viață. În general, drept că și activismul acela a fost puternic stimulat de
nu depunem mari eforturi să observăm aceste diferențe, reprezentanții societății în civil, cea civilă fiind în vacanță
pe termen nedefinit.
Mă uit deci la personajele principale ale momen-
tului, uneori și la cele din plan secund, și-mi fac cruce
cu stînga! Apoi și cu dreapta. Ca să fiu mai sigur, îmi
fac cu amîndouă. Aroganța, pseudocompetența, autori-
tarismul mascat în grija față de oameni, însoțite de un
dispreț cît se poate de clar față de aceiași oameni, față
de „vulg”, înainte vreme mascate, cumva șterse, au ieșit
acum strălucitoare și mîndre la suprafață. În mod curios,
observ aceleași manifestări la ambele tabere și nu doar în
relațiile dintre, ci mai ales în cele cu noi. Am adunat ceva
cazuistică și, poate, cîndva, îmi voi relua instrumentele
de profiler și voi face niște portrete. Deocamdată, mă in-
teresează mai mult stilurile artistice, cele puse în mișcare
în opera și autorii acestora. Deocamdată, aș încheia con-
cluzionînd că oamenii și stilurile lor sînt în fuziune, nu
pot fi dezlipite, prin urmare, e la fel de legitim să spui că
„stilul este omul” și „omul este stilul”…

EVE NI MENT Doina CERNICA La Putna lui Eminescu
C u o privire luminoasă, Alis Niculică, doc-

tor în Istorie, șef de serviciu la Biblioteca
Bucovinei „I. G. Sbiera”, ne salută pe toți: „Ce dor mi-
cea Aanei, autor de volume de versuri și proză, membru
al Societății noastre. „Societatea Scriitorilor Bucovineni
– în memoria Poetului Național Mihai Eminescu” scrie
era!” De o astfel de companie aleasă, de un astfel de pe frumoasa coroană de trandafiri roșii și crizanteme
drum, explică. Stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța albe pentru care îi suntem, încă o dată, îndatorați mo-
Sfintei Mănăstiri Voroneț, monahia Elena Simiono- nahiei Elena Simionovici. Maica stareță Gabriela Pla-
vici, de asemenea de la Voroneț, președinta de onoare ton ne așază în mâini, ca niște alte flori, ale aducerii
a Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB), la îndemnul aminte, candele cu ceară aurie, iar gestul solemn cu care
căreia plecasem la drum – „Se poate 15 iunie fără Emi- le aprinde, până aproape flacăra să-i atingă degetele, ca
nescu?!”–, universitara Carmen Cornelia Balan, poetul o preoteasă a vechimii, îmi va rămâne cu siguranță în
Alexandru Ovidiu Vintilă, și el doctor în Istorie și om memoria acestei călătorii. Cu atât mai mult cu cât îl
al Bibliotecii Bucovinei, dar acum prevalând calitatea vom retrăi și în cimitirul Mănăstirii Putna și în cel de la
sa de președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, și Mănăstirea Sihăstria Putnei. Începe să plouă mărunt, la
cu povestitoarea acestei frumoase călătorii însemnând Monumentul Eminescu suntem deja așteptați de poeta
compania aleasă, iar drumul – o urcare spre Sfânta Mă- populară Ana Pintescu, cu soțul, din Gura Putnei, și
năstire Putna, spre Putna lui Eminescu, pentru cinstirea de trei elevi de la școala vieții la catedră a lui Mircea
lui Eminescu la 131 de ani de la trecerea sa în veșnicie. Aanei, „Mitropolit Iacob Putneanul” din Putna. Și anii
Drumul a fost presărat cu semne. A trecut din mai mulți ai celor dintâi și anii mai puțini ai acestora
mână în mână exemplarul semnal al revistei semestriale din urmă, așezați așa, lângă clopotele istorice ale mă-
a Bibliotecii Bucovinei, „Scriptum”, amândouă condu- năstirii, îmi evocă sensibilitatea și fragilitatea organică a
se de dr. Gheorghe Gabriel Cărăbuș, primul număr pe zilei lângă duritatea și durabilitatea minerală a timpu-
acest an deschis de o caldă urare la aniversarea prozato- lui. Monumentul lui Eminescu mă emoționează la fel
rului și eseistului Ioan Țicalo, autorul a trei cărți închi- de intens ca în copilărie, și tot ca atunci în întregimea
nate lui Eminescu. Și a sunat-o pe Alis Niculică prof. sa, întregime care înseamnă și bustul Poetului conceput
Gheorghe Dolinski cu vestea unei emisiuni la Cromtel de sculptorul Oscar Han, și Turnul Porții, într-al cărui
TV în cadrul căreia directoarea Editurii Geea Botoșani, cat de sus a înnoptat Eminescu la vremea Marii Serbări
Elena Condrei, decerna Premiile Eminescu, „Teiul de de la Putna, în 1871. Din acea perioadă îndepărtată,
Aur” și „Teiul de Argint”. Cu o privire aruncată o zi-do- a primelor veniri aici, mă tot întreb în ce loc răsări-
uă mai devreme dincolo de cortina lor, știam deja că la tul soarelui însemna chipul Poetului, el însuși aflat în
aceasta a XIX-a ediție, partea leului avea să revină unor splendoarea curată a răsăritului, ca scriitor și patriot de-
nume asociate Bucovinei: aurul și argintul la Literatu- opotrivă. Dar acum plouă, suntem sub melancolia apei
ră scriitorilor Constantin Călin, pentru Opera omnia, din cer împreună cu arhim. Melchisedec Velnic, stare-
și, respectiv, Gina Puică, pentru Promovarea lui Emi- țul sfântului locaș al somnului de veci al lui Ștefan cel
nescu în limbile lumii, și aurul la Restituiri istorice, lui Mare, azi Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în calenda-
Alis Niculică, pentru Valorificarea fondului cultural, rul creștin ortodox, și cu un grup de călugări în frunte
de ieri și de azi, al Bucovinei. Din vârf de stâlp, strajă cu protosinghel Dosoftei Dijmărescu, doctor în Istorie,
cuibului cu puii cu cioculețele deschise, ne urmăresc al cărui scris nu o dată a înnobilat paginile de spiritua-
mărețe berze. Oare i-au atras atenția și lui Eminescu? litate ale ziarului „Crai nou” Suceava. Însă vocile celor
În dicționarul limbii sale poetice nu apar nici barza, trei elevi putneni, Teodora Coroamă, Rareș Crețan și
nici cocostârcul. Dar atâtea alte mii de pagini ale creației Daria Haga, au puritatea și încrederea înviorătoare a
sale ar fi putut să le surprindă prezența în această lume adolescenței, pentru ca în finalul acestui microrecital,
încă bătrână. cea a lui Mircea Aanei să ridice gravă, deasupra ploii,
În parcarea mănăstirii, ne întâmpină prof. Mir- rugăciunea lui Eminescu: „Răsai asupra mea, lumină

lină /Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; /O maică sfân- să convingere, că dacă în urma unui cataclism neamul
tă, pururea fecioară...” nostru ar dispărea, atât timp cât în lume ar mai fi un
T
Moștenire din viața dedicată profesoratului, volum semnat de Mihai Eminescu, despre români se
glasul monahiei Elena Simionovici sună puternic, în va vorbi”.
N
ciuda aparenței sale plăpânde, pierdută în rasa neagră: Cu bătaia inimii accelerată, ca odinioară la ser-
„Comemorarea în acest an a zilei când sufletul Poetului bările școlare, poeta populară Ana Pintescu se împarte
N I M E
s-a mutat la ceruri se potrivește cu timpul când poporul între bustul Poetului și fila cu versurile sale: „Un om
nostru își cinstește sfinții, eroii și drepții. Nădăjduind de frunte și un brand al țării / E și poetul Eminescu /
că pentru slujirea cuvântului până la jerfelnicie, Bunul Fiindcă și peste ani lumea tot va citi / Frumoasele lui
Dumnezeu l-a rânduit în ceata drepților mărturisitori, poezii”.
ne-am îndreptat gândurile de aleasă prețuire și prin Puiu Mândru de la televiziunea locală filmează,
prezența noastră, în aceste nesigure vremi, aici, la Sf. sper și eu să reușesc să aleg câteva dintre imaginile sur-
Mănăstire Putna. Florile și luminile sfinte, glasurile pli- prinse cu ochiul înrourat de aparatul foto.
ne de emoție ale copiilor rostitori, dangătul clopotelor Și din nou un glas puternic, cel al lui Alexan-
E
unite cu cuvintele de veșnică pomenire au marcat, încă dru Ovidiu Vintilă: „Cu ocazia comemărării «omului
o dată, rolul pe care Poetul l-a avut și-l va avea în a deplin al culturii românești», vreau să subliniez că tre-
V
ne reprezenta în fața lumii. Tot ce se putea spune, pe buie să adoptăm întotdeauna un punct de vedere echi-
drept, despre neamul românesc – istorie, înțelepciune, librat, să nu cădem în «capacana» nici a detractorilor,
E
credință, iubire, frumusețea limbii, le-a rostit în cuvin- dar nici a zelatorilor. Și pentru că am amintit sintagma
te de o armonie desăvârșită și s-au dus spre adeverire în lui Constantin Noica, una foarte inspirată cînd vine
lumea largă. Adaug la simplele mele cuvinte pe cele ale vorba de miracolul Eminescu, țin să adaug faptul că
lui Mircea Eliade, care spunea, cu o adâncă și valoroa- filosoful ne-a lăsat de grijă să îl privim pe marele poet
în integralitatea sa, adică să avem în vedere nu doar un
Eminescu din antume, apolinic, ci și pe cel din postu-
me, dionisiac. De asemenea, vreau să atrag atenția că
anul acesta, în septembrie, unul dintre cei mai impor-
tanți eminescologi devine centenar, din păcate postum.
Este vorba despre bucovineanul Dimitrie Vatamaniuc.
Și care, de altfel, a lucrat cu Noica pe manuscrisele emi-
nesciene, spun acest lucru întrucât l-am pomenit pe
filosoful sentimentului românesc al ființei. Parafrazân-
du-l tot pe Noica, dacă pe pământ românesc s-a născut
un scriitor de talia lui Eminescu, atunci suntem obli-
gați să dăm socoteală de el. Asta deoarce Eminescu ne-a
demonstrat ce înseamnă «a fi întru ceva», ne-a conso-
lidat conștiința, apartenența la ființă, la fibra esențială
a neamului românesc. Ne-a arătat limpede că și în noi
este loc pentru vibrație și devenire. Să nu uităm în acest
context că Eminescu ne-a dăruit limba modernă româ-
nă în care se scrie și astăzi. Cezar Ivănescu a afirmat, și
pe bună dreptate, că trăim în eonul Eminescu. Autorul
memorabilului vers «Nu credeam să-nvăț a muri vreo-
dată» a experimentat tot ce se putea: de la versul clasic
la versul alb. Acesta a fost Eminescu și este clar că nu
avem voie să îl uităm. Iar aici, la Putna, în acest spațiu
sacru, Eminescu este acasă!”
Cu lacrimile ploii curgând pe chipul poetului
de pe coperta cărții „Argus și slugile sale. Cei care au
făcut să moară Mihai Eminescu” de Vadim Bacinschi,

ziarist, literat din Odesa, spun

câteva cuvinte despre această
carte plânsă, plânsul îndurerat
și revoltat al autorului pen-
tru cei care au contribuit cu
bună știință, fără să ezite, la
grăbirea sfârșitului ziaristului
Eminescu, și implicit al poe-
tului, dar și plânsul români-
lor din Ucraina divizați, prin
manipulare sau ignoranță, în
cei cu patria istorică în Româ-
nia și cei cu patria istorică în
R. Moldova, împreună „pes-
te 400.000 de persoane”– „a
treia etnie conlocuitoare în
Ucraina, după ucraineni și
ruși. Pe când, rupți în două,
moldovenii (258,6 mii) sunt
a patra etnie, după ucraineni,
ruși și bieloruși, iar românii
de ani de la Marea Serbare de la Putna!” Oare vremu-
(150,9 mii) – a opta, cedând numeric încă tătarilor din
rile vor fi atunci de partea sărbătorilor istoriei noastre,
Krimeea, bulgarilor și ungurilor”. Plânsul românilor de
ale sufletului nostru? Pentru că, din cauza pandemiei
pretutindeni cărora le pasă de Eminescu și de cei mai
mondiale și a restricțiilor pe care le-a impus, nu pare
prigoniți dintre români, românii din Ucraina, prin iz-
să mai fie nădejde ca anul acesta, în august, la cente-
gonirea limbii române din școli. Și închei exprimând
narul nașterii, acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Maica
o evidență: Nu se putea loc mai potrivit pentru lansa-
Benedita, spiritul tutelar al valoroaselor colocvii de aici,
rea acestei îndurerate cărți a lui Vadim Bacinschi din
să fie cinstită printr-o manifestare de amploare, cum
Odesa decât aici, la răsăritul deplin al lui Eminescu, în
s-ar cuveni. Retras într-o margine, în picioare, părintele
această cetate a iubirii de neam și de glie care a fost și
Dosoftei nu ascultă, dar poate că aude. În orice caz,
rămâne Sf. Mănăstire Putna.
citește, îndată termină cartea lui Vadim Bacinschi. Ză-
Sfinția Sa Melchisedec ne poftește în Sala Dom-
bovim încă un scurt răstimp în ziua de azi, cu întrebări,
E N T
nească: în bătaia clopotelor pe care o resimțim cutre-

doar unele rostite, și despre cea de mâine. Părintele sta-
murătoare, slujește un trisaghion pentru Mihai Emi-
reț ne mai cuprinde o dată cu privirea: știe mai multe
nescu la cei 131 de ani împliniți astăzi de la trecerea sa
decât noi.
la cele veșnice. Prin cele două ferestre înalte deschise,
De la Monumentul Eminescu, cu semnul crucii
din stânga portretului lui Ștefan cel Mare din tapiseria
în dreptul Bisericii odihnei Voievodului, ne îndreptăm
Ioanei Nistor intră dangătul, din dreapta reverberarea
spre asfințit, în cimitirul în care pare că toți avem pe
M
acestuia de către vârful pădurii ridicate în aburul respi-

cineva. Lumini și rugăciuni pentru acad. Zoe Dumi-
rației sale. Oare de pe culmea ei, Poetul a trăit voioșia
trescu-Bușulenga-Maica Benedicta, marea biografă și
populară a evenimentului la pregătirea căruia trudise
N I
exegetă a lui Eminescu! Seara, la telefonul dat prietenei

atât? Fiindcă, povestește acad. Zoe Dumitrescu-Bușu-
mele, traducătoarea Elena Caraboi, cu cele mai bune
lenga–Maica Benedicta, „Ca întotdeauna, Eminescu a
doriri la aniversarea natalei sale, aveam să o pomenim
dorit să se bucure privind, stând la o parte, și a suit pe
pe neuitata noastră profesoară de Literatură universa-
un deal din apropiere de unde putea urmări toată des-
E
lă, tânără încă în tinerețea noastră studențească, dar

fășurarea neturburat”. Părintele stareț, care în prima sa
de mult cu un discurs seducător prin bogăția infor-
V
viață se chemase Mihai, coincidență care în tensiunea

mației, prin originalitatea interpretării și prin patosul
afectivă a prezenței noastre aici îmi apare neîntâmplă-
inimitabil al rostirii, care făcea întotdeauna arhiplin
E
toare, citește gândurile: „Da, spune, la anul vor fi 150

amfiteatrul în care își ținea cursurile. Și-avea să ne fie
cumva și mai aproape la acel ceas vesperal al chemării placheta „Cuvinte de suflet”, cu citatele sale favorite
din memorie, decât mi-a fost și le-a fost celorlalți, toți din „Mihai Eminescu, trăitor și mărturisitor al credin-
cititori ai cărților sale, acolo, între begoniile albe și ro- ței ortodoxe”, pentru ca nici cinci luni mai târziu, la
șii, străluciri delicate ale țărânei din chenarul de piatră înmormântarea Maicii Benedicta, chiar în cimitirul cu
al mormântului. Semn al puterii suverane a amintirii brazi până la cer și begonii ca o respirație ușoară a țărâ-
personale din această lume în datul vieții vieții de după nii cu memorie, să primesc o alta, tipărită tot prin grija
moarte. Lumini și rugăciuni și pentru ceilalți, pe care sa, despre „Eminescu, între credință și cunoaștere” de
i-am cunoscut, cărora le știm numele, personalitatea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Un monah cu ochi surâ-
monahiile Gabriela și Elena, cu o scurtă evocare a ar- zători, Ioanichie, ne îndeamnă să mergem și la biserică,
him. Teodor Pavlo, Carmen Cornelia Balan, la episco- însă deocamdată suntem lângă monahiile Gabriela și
pul Victorin Ursache și cu o fotografie pe care să o tri- Elena, cu dulci amintiri despre părintele Proclu Nicău,
mită şi celorlalte rude, eu întârziind mai ales la fostul la mormântul său. Trecem pragul paraclisului care-i
stareț, Iachint Unciuleac, cu sprijinul căruia am realizat plăcea lui Pimen, Ovidiu Vintilă nu se satură să-și um-
un prim reportaj din locuri înainte interzise ziariștilor, ple plămânii cu mireasma lemnului său. Când ieșim, o
în februarie 1990, dar și la Monahul Teodot – Teofil surprind pe stareța Sf. Mănăstiri Voroneț atingându-i
Lianu Dumbrăveanu, promițându-mi să-i recitesc ver- toaca, mângâind-o mai mult în aer decât pe suprafața
surile. sa, cu un gest de celebru violonist peste arcuirea unui
Ajungem apoi într-un luminiș al raiului, la Mă- Stradivarius.
năstirea Sihăstria Putnei, unde se odihnește de puțin În ploaia de-acum dezlănțuită, nu ne îndurăm
timp cel care a fost Înaltpresfințitul Pimen, arhiepiscop să ne despărțim de un pui de brad argintiu, plantat la
al Sucevei și Rădăuților, pentru care, la 40 de zile, pe înmormântarea Înaltului. Monahia Elena Simionovici
27 iunie 2020, Suceava, pe care a îmbogățit-o cu o nene atrage atenția asupra mugurilor fragezi, semn că s-a
asemuită catedrală și douăzeci de biserici, își va pune prins. Privirea rămâne pierdută la cel din creștetul său,
însemnele cernite ale zilei de doliu. Și care, pentru noi, deschis de-acum în floare de mătase, căreia lacrimile
în acest periplu Eminescu, rămâne mai ales ca ales citi- ploii îi întineresc culorile, roșu-galben și albastru. Până
tor și iubitor de Eminescu. Da, țin minte și acum acel ce soarele interior care a început să ne pulseze în inimă
ianuarie 2006, când mi-a pus în palmă, ca pe o floare țese din ele un prelung și înalt curcubeu. Până la turnul
de ocrotit în gerul iernilor cu căldura sângelui nostru, și la bustul lui Eminescu. La răsăritul său fără apus.
E N T
M
N I
E
V
E

C ARNETE CRI TI C E Petrișor MILITARU Ca un Corto Maltese feminin
„sometimes shite, sometimes waki” Fragilitatea tomnatică a Animus-ului devine anotim-

pul în care Celălalt își recunoate limitele simțurilor și
L a 36 de ani, Luiza Mitu debutează în poezie

cu un volum de 32 de poeme intitulat Con-
fesiunile Amiralei Noir (Editura Aius, Craiova, 2020).
ele interferează cu unele sentimente, tot slabe: „Nu
era bine nici cu el, nici fără el./ Aşa eşti tu./ Eu văd în
tine o dorinţă de contopire cu întunericul. / Este ceva
Numerologic vorbind poate că acest volum ar fi tre- atractiv. / Dar în esenţă este distructiv. / Trebuisem
buit să apară puțin mai vreme (acum patru ani dacă e să devin copil pentru a bate la ușa lui Dumnezeu, să
să ne luăm după diferența dintre cele două numere), mă recunoască și să-mi deschidă./ Trebuisem să merg
dar ceea ce contează cu adevărat este că aici ea este în pe urmele călugărului care-n vis îmi apăruse ca Băr-
apele ei (după cum remarcam și în titlu) și ne relatează batul-Apă.”, XXVII). Cu alte cuvinte „Este frumos să
de la bordul propriului corp experiențe esențiale prin te gândeşti la ceilalţi, dar nu trebuie să-ţi faci griji. Şi
care trece sau prin care este trecută. Întâmplărie de aici sufletul are o limită.” (XI). Din această perspectivă,
sunt trecute acum. După mine, secretul acestei cărți umorul din volum are precizia și frumusețea unui nod
constă în „ordinea” în care citești poemele: după ce marinăresc.
citești primul poem e bine, poate, să treci la ultimul, Identitatea Amiralei ține nu numai de Celălalt,
după poemul II e altceva dacă te duci la penultimul ci și de plăcerea de a fi Noir (l’humour noir) și de a
poem, iar după poemul III urmează antepenultimul se “scălda” în apele celuilalt, de a explora zonele de
poemul and so on. Un exemplu în această direcție : dincolo de continetul de confort al Alterității. În ceea
„Amirala Noir învață lutra să-i supraviețuiască șarpe- ce privește identificarea cu Amirala, tind să cred că ea
lui în visele muritorilor.” (IV) se asortează cu „Ştiam este cea care navighează în propriul corp pe care și-l
un poet care spunea că legea echilibrului pe care o comandă și îl lasă liber, pe care îl iubește și-l lasă iubit,
accepți te va conduce, rătăcindu-te. Citeşte «122 de de care este cea mai atașată și chiar sătulă uneori : „Tu
cadavre».” (XXX). ai inimă?/ Da./ Cum arată?/ Este ca un balon mare,
Animus-ul Amiralei se numește Zakir și se mare plin cu aer./ Nu ţi-e teamă că într-o zi cineva îl
apleacă, din când în când, în „sufletul-fântână” (feat. va sparge?/ Nu mi-e teamă./ Mie îmi place să sparg
Ion Barbu). În lumea Amiralei, trupurile sunt oglinzi, baloane.” Ca în versul aparent divinatoriu „Aş vrea
iar fluturii sunt emoții. Poate și de-asta golul cel mai tarotul cu unicorni. Îndrăgostiţii, da, despre asta e
mare (vizibil pe copertă, divizibil în carte) este în sto- vorba. [...] Este nevoie de un singur om care să iu-
mac. Abia în poemul IV ne dăm seama că, de fapt, bească o singură piatră.” (VI) ce se reflectă în „Nimic
volumul este o ars amandi, iar Amirala aplică instinc- legat de tine ca trandafir.”, (XXVIII). Deloc întâm-
tiv și naumian Calea Șerpoaicei: „Amirala Noir a cu- plător alter-ego-ul de pe coperta cărții nu face decât
noscut în copilarie un om tare bizar. [...] Marele om să ne reamintească de acele goluri invizibile ochiului
gol se umplea cu stările pe care le întâlnea în calea sa.” exterior de pe corpul nostru afectiv (un alt Blecher, un
se intersectează cu „Eu funcționez iubind și pedepsesc alt corp transprent, o altă suferință intensă) care sunt
în aceeași măsură.” (XXVIIII). Confesiunile Amiralei subiectul cărții, iar florea din gura Melusinei cu părul
Noir este un volum despre „disciplinarea spontaneită- verde este tot ceea ce nu este spus în această carte. „Să
ții” (XXVIIII) și întâlnirea cu celălalt corp sau, cum i nu uităm că avem patru goluri de umplut și o floa-
se mai spune, cu corpul celuilalt: „Iubirea e condiţi- re: Floarea cu șapte culori, Floarea tinereții, Floarea
onată./ [...] Partea masculină a Amiralei încearcă să-l amanților și mirata Floare a Amiralei”, zice ea aco-
domine pe celălalt prin slăbiciuni. Stop./ Dar partea perindu-și plexul soral cu mâinile lunii. Sau poate că
masculină nu ştie, poate, că acceptarea slăbiciunilor în Amirala e doar un nume de specie de fluture frumos
celălalt duce la o şi mai mare iubire. Stop./ [...] Iubesc colorat: Vanessa atalanta din tabloul lui Zakir. „Dacă
precum îşi iubeşte copacul frunzele toamna.” (VII). ochiul e curat şi trupul e curat.”, (XVI).

Tandreţe sepia Daniel MARIŞ
S uport al tensiunii existenţiale, lirica Silviei

Goteanschii îşi proiectează jocul oniric cu o
luciditate care abstractizează şi o senzualitate ce perso-
(Hasta la vista, baby).
Conştiinţa temporalităţii devine scena unui tra-
gism în surdină, a re-venirii la filonul erotic, cu un he-
nalizează rafinamentul filtrării stimulilor introspectivi donism speculativ ce tinde să parcurgă drumul invers
ramificaţi din străfunduri în conştient şi viceversa, în spre propriile oglindiri lăuntrice, aflate într-o depen-
căutarea graalului izbăvitor, ca o contemplare în oglin- denţă mutuală de o (re)facere a ierarhiilor şi nucleelor
da propriei conştiinţe. de esenţă, disipate în tot ceea ce are tragicul mai inefa-
Pe acest culoar identitar, al esenţei şi semnifica- bil: „pentru că atunci/ când nu înţeleg nimic din ceea
ţiei sale, configurat funciar prin relevarea unei imagerii ce se întâmplă,/ mănânc pentru cel pe care-l iubesc/
a derizoriului, a acelei aşteptări a posibilului printr-un căruia înainte şi după dragoste/ îi este foame” (Băiatul
glissando gravitaţional se înscrie şi antologia sa, „Me- din Amsterdam Pub).
moria hienei” (Ed. Ştiinţa, Chişinău, 2018). Fără aprehensiuni inutile, fluxul de senzaţii nu
Discursivitatea poemelor, bine temperată, tinde are obstacole senzoriale iar metaforele iluminării par-
să evite transcenderea brutală a recurg etapele întrupării şi destrămă-
alului, imperativul receptării fiind rii, a combustiilor spontane genera-
circumscris unei disperări casante, te de suferinţa nesaţului, a iubirii în
E
impusă în chip necesar, în funcţie de sine, un mod propriu de evaziune
traiectoria confesiunii stretoscopice pe itinerariul des-prinderii de raţi-
C
şi clivajul dublei limitări, a lumii şi a une dar şi al unei distanţe ironice
sinelui: „Oraşul ăsta e foarte bolnav. faţă de afectivitatea defulantă: „Îmi
I
Oraşul ăsta e dintele/ meu de minte. treci cu degetul pe şira spinării/ în-
În sfârşit simt o fericire tăioasă/ tă- colo şi-ncoace stângaci/ ca acul de
T
ioasă, toate lucrurile mele s-au apro- gramofon pe o placă zgâriată/ şi to-
I
piat,/ mi-am adus aminte de mama. tuşi ce mătăsoasă mă simt/ în gân-
Tata umblă/ după ea, cu un cui în durile tale ucigaşe/ sub acest clar de
R
cap, încă. Pe un monitor,/ În stradă, lună nesăbuit” (Dulcele meu asasin).
se-arată toată viaţa lor, cu subtitrare Presupunând posibila exor-
C
în/ toate limbile pe care le-am cu- cizare a amintirii, inserţia experi-
noscut bine” (Memoria hienei). enţelor în memoria pasivă a eului,
Această continuă şi imprevi- in-conştienţa magmatică devine un
zibilă derivă a memoriei sub semnul catalizator al interiorizării, la nivelul
T E
fatalităţii ne duce cu gândul la po- iluziei paradigmatice.
vestea visului lui Lao Tse, înţeleptul pus în faţa dilemei Neîncetata alternare de perspective provoacă o
celui care visa un fluture şi în vis, fluturele îl visa pe cel structurare luminoasă a dorinţei de evadare din haos,
E
adormit. De aici, reacţia de spaimă în faţa perspectivei din dezordinea invadentă conferindu-i strălucirile tă-
rătăcirii în vis şi a pericolului de a mai distinge realita- ioase ale unei ghilotine lăsate în urmă dar nu aban-
N
tea. Care realitate, s-a mirat filozoful, cea a fluturelui, donate: „Ne place să credem că cineva ne păzeşte/ ne
sau cea a persoanei care doarme? bucurăm/ că intră soarele în căsuţe./ eu mă iubesc/ mă
R
Raţiunea de a scrie contra biografiei, dincolo de iubesc cel mai mult pe mine, e o dragoste toxică/ pen-
evidenţe, ghemuirea în sine şi cabrarea eului izolat în tru oglinzi, care micşorează imaginea/ până la punct,/
A
faţa tăcerii spaţiilor infinite conduc la perceperea unei şi-atunci de ce fug,/ fug ca o pisică sălbatică în inima
oboseli stranii, când „Toată lumea care te iubeşte/ şi îţi ta,/ şi punctul mi se pare/ o strachină de lapte călduţ,/
C
umblă la creier/ fredonează încetişor cântecul crimei” ne e aşa de bine/ aşa de bine,/ că nu am observat ochiul

care/ ne ţintuieşte./ Ne place să credem că cineva ne şi revenire, a fascinaţiei pentru trecere şi efemer. Silvia
păzeşte/ şi că acţionează ca o contraotravă.” (Cineva ne Goteanschii are calitatea artistică şi afectivă de a smul-
E pândeşte). Autoreflectarea în propriile dileme succede ge cuvântul din adâncurile angoasante şi de a sugera
reflexelor corpului şi crochiurilor sale argotice. Dra- cu toată candoarea, nevoia de patimă şi de eliberare.
I C
mele cărnii provoacă redempţiunea dar nu o apropie. Dintr-un fel de culise, de dincolo de adevărurile crude,
Este vorba despre ceea ce Karl Jaspers numea sinteza dorinţa contrariată rezistă tentaţiei abolirii de sine prin-
antinomică, trăirea concomitentă a opoziţiilor de la o tr-un sistem de vase comunicante între cerebral şi trup,
R I T
înălţime ameţitoare, acolo unde realităţile pot deveni ca o traversare a realităţii prin care se întrezăresc fos-
revelatoare: „peste pământ va da o ploaie incredibilă în- forescenţele descompunerii şi inflorescenţele devenirii.
tr-o zi,/ când toate se vor topi şi mă vei revedea/ la fel „Memoria hienei” este un admirabil manual al arheolo-
de frumoasă,/ ştii tu, frumuseţea mea violentă, de care giei supravieţuirii şi vulnerabilităţii, o meditaţie asupra
mi-e jenă/ cu jenă mi-i de grija maternă pe care o simt/ capacităţii de absorbţie a spiritului într-un spaţiu onto-
C
pentru toţi nenorociţii pe care / i-am iubit,/ mă vei pri- logic al instinctului devorator, candorii şi transformării
vi ca pe o himeră cu un trandafir alb/ înfipt în laringe,/ de sine: „ştii, tu când apuci cu dinţii muşchii mortului/
vei vedea în jurul meu cum se întind/ râuri de lapte fi mai duios, aş putea fi şi eu acolo”.
gras,/ cerul va fi ca o pastă fine-
T E
tti,/ mă vei dori,/ va fi ca atunci

când faci dragoste şi te îneci/ în
propriul plâns,/ eu nu voi avea
decât o mare dorinţă de aer/ şi
E
poate încă/ această greaţă mile-

nară pe care, chiar acum, o fac
N
publică.” (Bronhospasm).
Există poate o premisă
R
extinsă a racordării liricului la

sensul metafizic al tragicului
A
şi sfera de atragere la care este

supusă conştiinţa. Neliniştea
C
fiinţări este puternic marcată

de acea „memorie devorată de
memorie”, printr-o operaţiu-
ne a schimbărilor succesive de
perspectivă ce cadenţează cum
nu se poate mai bine plutirea în
neant şi regăsirea într-o lume a
concretului.
Între contradicţii ce par
a se defini una pe alta, „reacţia
mea la moarte e aproape un
libido”, susţine poeta. Din-
colo de orice vulnerabilităţi,
„frumuseţea violentă” a poe-
ziei sale (după cum o percepe
Nina Corcinschi) ascunde doar
aparenţele unei stări de spaimă
secretă şi disperare rece. Este o
altă epocă nu prea îndepărtată.
Este victoria strălucită a tandre-
ţii bine conservate ca generare

A doua viaţă a Nicoletei Dabija Ingrid Beatrice COMAN-PRODAN
Î ți trebuie o peniță curajoasă să scrii despre

moarte. E ușor să aluneci în literatură, în
metafore sofisticate, în expresii poetice și în parabole,
Marianei, încât pur și simplu nu te poți opune, și te lași
dus de mână și călăuzit, ca într-un templu în care știi că
trebuie să pășești cu grijă. Doare, dar continui să mergi,
atunci când te pierzi și cuvintele obișnuite nu-ți mai pentru că autoarea te îndrumă atât de frumos că uneori
ajung. parcă ți se frânge sufletul în tine, dar tot nu te poți opri.
Pentru că moartea declanșează în noi o frică an- Fiecare capitol este un Cânt, o treaptă urcată sau
cestrală, de care nici o metaforă și nici o figură de stil coborâtă, și la un moment dat te trezești cu numele
nu ne pune la adăpost. Tremură ceva în noi, se clatină, Marianei pe buze, de parcă Mariana ți-ar fi murit și
și uneori se năruie. Și oricâte metafore, figuri de stil sau ție. Nu știi când s-a întâmplat, dar la sfârșitul cărții ți
parabole am folosi, la sfârșit rămânem cu o cenușă fină s-a lipt atât de mult de suflet încât aproape că te sim-
în mâini, care ni se scurge ușor printre degete, lăsân- ți îndreptățit s-o plângi și tu, și apoi să te duci să iei
du-ne cu groaza și certitudinea că ne-a scăpat ceva esen- de mână fetița care se apucă să măture frunzele de pe
țial și ireversibil, că tot ce n-am înțeles e bun pierdut și mormânt, pe Mariana-copil, și s-o conduci afară din
misterul rămâne la locul lui, intangibil, neîntinat. cimitir.
Îți trebuie o peniță curajoasă să scrii despre Nicoleta Dabija are darul și harul narațiunii, și
moarte. Când însă moartea despre care scrii nu mai nu m-ar surprinde să găsesc în curând pe rafturile libră-
E
este doar o imagine abstractă dintr-o lume de cine știe riilor un roman sau două. Dar asta rămâne la latitudi-
unde, de Dincolo sau de Dincoace, și lumina ei înghe- nea peniței și a sufletului ei.
C
țată și necruțătoare s-a așezat pe chipul cuiva drag, pe
care îl porți cu tine, mângâindu-l în gând, pentru că
I
nu-ți mai este îngăduit altfel, penița ta se face altceva,
mai fragil și mai dureros, și nici măcar curajul nu-ți mai
T
este de ajuns, ci trebuie să cotrobăi după ceva mai mult:
I
puterea de a te frânge și a te lăsa doborât la pământ și
șubrezit de durere, de plâns și de dor, pentru ca să te
R
mai poți ridica apoi și să poți povesti, ca un supraviețu-
itor al propriei dureri.
C
„Chipul Marianei este o icoană pe care o șterg
de praf de câteva ori pe zi, aici, înlăuntrul meu.”, scrie
Nicoleta, și parcă tot ce urmează apoi are gustul ru-
găciunii. Ea rămâne, cu penița în mână, la marginea
T E
unui mormânt, împrumutând nu doar condeiul, ci pe
ea însăși, și trup și gânduri și suflet și tot, celei care nu
mai este, ca s-o facă, astfel, să trăiasca în continuare o „a
E
doua viață” în care să încapă tot ce nu i-a încăput în pri-
ma, pentru c-a fost prea din scurt și n-a mai avut timp.
N
Și aceasta devine „eternitatea surorii mele, din care o

mână atotputernică a rupt jumătate și mi-a întins-o.”
R
Nicoletei i-a tremurat penița la fiecare cuvânt, la

fiecare literă. Am simțit asta tot timpul, citind A doua
A
viață. Simți că doare, că a durut și o să doară mereu, și

totuși continui să citești, pentru că scriitoarea te condu-
C
ce cu atâta delicatețe pe culoarele tăcute ale memoriei

E
I C Leonard POP Poezia lui Adrian Lesenciuc
P oezia lui Adrian Lesenciuc îți atrage atenția, cel al lui Borges ( pe fiecare pagină, în dreapta sus, sunt
R I T
din capul locului, prin meșteșugul de orfe- așezate texte ale lui Borges culese cu litere italice), ci
vru - versurile lui nu par să izbucnească deasupra albu- el propune, la vedere, un text de rezistență, în care e
lui hârtiei, gata rotunjite, precum pietrele de trovanți, „adaos” - cu sens de pioșenie, precum sunt adnotările
ci le lasă șlefuite de ape: „... O nevăzută mână/întoarce Sfântului Augustin (Confesiunile) pe marginea textului
valul și mă aruncă mai departe, cu o pagină” (pag. 11). biblic - dar și neliniște, tremurul creator. Iată, un astfel
Volumul din 2016, Cartea de apă (Ed. C. Românească) de text: „Risipesc asfințituri să le culeg din cărți/deja
C
va avea acest „fir” al apei, care par-vine nu pe filiera ordonate, despre asfințituri. // Mi-e teamă că argin-
eminesciană - a „râului-timp”, a „istoriei pe apă” -, ci se ții/ascunși în pământ/au ruginit/lângă cărțile toate...”
revendică de la imaginea borgesiană a „râului cu un sin- (pag. 18).
T E
gur mal” - adică râul-cu-tot-ce-este-pe-mal (pag. 22). Sau: „Cuvintele amenință. Cuibarele lor/
Subtitlul cărții, „Cu Borges, privind râul”, îi sun pântece de fecioare-n care doarme vântul...” (pag.
facilitează poetului brașovean posibilități de deschi- 32).
deri fecunde spre multiplele sensuri ale imaginarului Devenim, prin această juxtapunere de tex-
E
borgesian: oglinda, „dublul” (celălalt „din amonte”, te, pe fiecare pagină, nu numai cititori ai textelor lui
„fără nume” - pag. 33), istoria societăților succedân- Borges, ci și părtași la încrustările propriilor versuri,
N
du-se în valuri (”Istoria se-nchide în mersul ei / rotund o „ramă în ramă”. Gândul borgesian este o fulgerare,
și lupt cu valul care-nghite/râu și prund”... -pag. 29), care s-ar pierde în frumusețea unui amurg, dacă poetul
R
lumea-bibliotecă și cuvântul care bate-n piroane „și brașovean nu l-ar extrage din ardere. „Rama” îl ține,
cititor, și scriitor”: „Cuvântul e doar unealtă cu care/ pentru noi, într-un interval nou, scos din timp. E ca și
A
bați scadat apa râului/spre-a nu deveni deolaltă cu ea...” cum am crede că pâlpâirea unei lumânări ar putea ține
(pag. 41). loc de lumina zilei, când, de fapt, lumânarea transfigu-
C
Adrian Lesenciuc surprinde lectorul, prin provo- rează lumină într-o liturghie a trecerii, transpune clipa
carea motivelor borgesiene, prin „exerciții” de smulgere în „categoria divinului”, cum ne spune Claudel.
din bulboanele de gândire ale lui J. L. Borges, încer- Iată un „gând” borgesian pus într-o „rama” sub
când, pe cont propriu motivul heraclitian, dacă „apele Tâmpa: „... tigrul lui Borges pășește în grosimea/ foii de
răului în care mă scald” sunt „deodată cu apele râului în hârtie/pe sub versul meu/privește cum tresaltă scrisul/
care intrat-am” (pag. 11). Am putea numi acest „exer- sunt dungile tigrului camuflate în pagină/închide repe-
cițiu” al ieșirii la mal - „de înot în priviri”: „Când înot de cartea!...” (Tigrul lui Borges). Cum se poate vedea,
între pagini, râul se-ntoarce/dar nicidecum cu atâta pu- din „ramele”/”gratii ale poemulu”(pag. 17), Adrian Le-
tere/ca atunci când privirea mea se pleacă/întâlnind-o senciuc, scriptorul, poate ... “ieși” să ne avertizeze: „în-
pe a ta...” (pag. 29). Ne-am putea întreba cât este de chide repede cartea”, sau: „Privește, cititorule, în trea-
... borgesian textul lui Adrian Lesenciuc, sau cât este... căt, / cum trupul literei tresaltă...” (pag. 38), poate trece
anti- borgesian? După ce ne familiarizăm cu textul său de la livrescul borgesian la grundul zilei contemporane:
vom concede că ne aflăm într-un text gravid de sensuri „... Mă trage-adânc abisul/... /... Mă înalț, /m-afund.
- poetul nu stă pe malul apei ca să fie încântat de sine / Un chip/rotund/mijește/și inund/cuvânt/fecund/în
însuși, precum Narcis, ci îl aduce o...”sete” (eminesci- joc/secund. / Urgrund. / Ungrund. /Abgrund...” (pp.
ană, totuși) de răsfrângeri, de noi întruchipări, care au 29-30). Prin acest „joc secund” suntem chiar în... visul
acordul pentru bricolaj venit direct din Borges: „toți borgesian: „... mi-ar plăcea ca un vers al meu, o poveste
scriem aceeași carte și toți gândim aceleași lucruri”. a mea, rescrisă și îmbogățită de altcineva, să supraviețu-
Poetul Adrian Lesenciuc nu își așează „laolaltă” iască...”. Poetul brașovean se întreabă dacă „corespun-
(termen al lui Nortrop Free pentru strategia critică de de” acestui vis (pag. 30), noi credem că da...
re-citi textului Bibliei), din orgoliu, textul său stă sub Cu apariția mai recentă, poemele din gEnei-

da (Ed. Școala Ardeleană, 2019), Adrian Lesenciuc motivul „genelor lungi”, dar ritmul este alert pentru că
trece într-un alt registru poetic – al unei „cântări a cân- poetul lucrează pictural - ba cu tușe bine trasate, ba cu
tărilor”. „gEneida” este, în intenția sa, o ...”eneidă” des- laviuri calde: „... lumina se decupează neclar/ca și cum
pre „genele lungi” ale iubitei, o poetică a ornamentului aș închide ochii printre gene/lumina prelingându-se în
feminin: „... câmpul privirii noastre s-a apropiat/genele ace și arce/sala devine peșteră - abia acum îmi dau sea-
tale lungi s-au încolăcit peste ale mele/pagină cu pagină ma -/deschid ochii, lumina se încheagă... / ... totul e
noua carte s-a scris...” (pag. 18). clar ca și cum apa rugăciunii/mi-ar fi curățat fața” (pag.
Iubirea este pentru el „un câmp de luptă” - cu 52). Textul, la fel, trece dintr-o cadență a unei cronici
toate cunoscutele semnificații: o „cetate Troia” care de bătălie („...îmi vine să urlu, dar ceața/sângerie a lup-
trebuie cucerită (pag. 20), pentru că în spatele atâtor tei noastre/absoarbe și sunetele...”(pag. 19) într-o so-
evenimente istorice stă, mereu, nu-i așa, o femeie: „is- noritate cu rezonanță psalmică: „... lumină, cere cineva,
toria toată se rescrie/ pe genele tale lungi” (pag. 23). nu văd cine, și două mâini/ mari iau rugăciunea în pal-
Sau cu familiara „supă” (pag. 38, pag. 46), în farfurie me și spală privirea” (pag. 50).
„de Talassa” (pag. 35), în jurul căreia se țes evenimen- Cele mai rezistente imagini ale frescei (textul
te adamice sau „istorice” în care nici „noaptea troiană” este fragmentat, fără titluri, lăsând impresia de scene și
nu e mai „sângeroasă” (pag. 47). Imaginarul poetic este unghiuri diverse), se supun unui procedeu, numit de
fecund - dacă însemnele faptelor de vitejie ale oștenilor poet al „multiplilor Homeri” (pag. 24), unde textul e
erau ilustrate pe scuturi, în „eneida” lui Adrian Lesen- o „colonie” a ideilor - „o colonie de multiple lecturi”
ciuc sunt înscrisuri tipologice pe... farfurii: „bătălia se - în care istoria se scrie și rescrie, mereu, „prin Homer
dă pe fundul rotund al unei farfurii de Thalassa” (pag. cu/identitățile-i multiple/o identitate a sa fiind/și prin
35), sau: „... m-am îndrăgostit de privirea ta/din zori/ toți heteronimii lui Pessoa” (pag. 25). Fără îndoială,
privirea ta de faianță/privirea de ceramică Thetis cu or- Adrian Lesenciuc este un poet al lucidității, al texte-
E
namente sarmate/în cochilii...” (pag. 13). lor cu tangență filosofică la „conștiință” - cuvânt care-l
Nu apar în votivele încrustate în poeme și alte însoțește în digresiunile sale („orizontul/după conturul
C
trăsături ale chipului feminin, totul pare estompat de propriei conștiințe”-pag. 32, „conștiința e falsa oglindă
a celor care te locuiesc”-pag. 33, „con-
I
știința/ peste care nu coboară în nicio
T
dimineață/zorii sângerii ai privirii ta-
le...”-pag. 38), și care prozaic, acoperă
I
lirismul de alte epure ale ispitelor zilni-
ce.
R
Pentru că Adrian Lesenciuc este
un poet al energiilor pe care le secretă
C
limbajul, al ieșirilor „secrete” din pa-
rabolă în lirism, din mirajul cărților
în realitate care multiplică lumea cu
T E
propria sa energie, și care ne singula-
rizează neliniștile. Trebuie să-l privim
pe poet ca pe un eponim în magistratu-
ra unui șir de devoți ai motivului „căr-
E
ții infinite” (în textele sale e prezent
Saramango, Borges, Homer, Pessoa,
N
Lewis Carroll), o adevărată „petrece-

re” a vieții, „prin alții spre sine” (după
R
formula cu pecete sibilină a lui N. Ste-

inhardt): „în mărșăluirea armatei de
A
Homeri/pe fășia plajei din Troada/aici

s-a petrecut totul/aici m-am petrecut/
C
aici e petrecerea noastră” (pag. 18).

P O RT RETE Cornelia PETRESCU Un mic izvor
Mereu se face plinul printr-o gură care fusese convocată de directorul clinicii ca să-i ex-
Ce cască pentru cea din urmă oară. plice de ce nu avea încă drepturi egale cu ceilalţi colegi.
Mereu se varsă-n cer o picătură Ridicolul explicaţiilor pe care i le dăduse pedantul di-
De suflet, picătura necesară. rector: Je suppose que vous comprenez, chère Anne, que
les diplômes roumaines sont valables seulement à partir
Şi tu te plimbi în lume ca un vas de 2007 quand la Roumanie a été reçue en Europe. Or
Ce tremură-ntr-o mână de copil vous êtes chez nous depuis... depuis 2004 il me semble...
Şi știi: de stropul care-a mai rămas Il vous faut encore un peu de patience... Simţise că nu îşi
Atârnă echilibrul ei fragil... mai poată zăgăzui lacrimile şi nu reuşise să dea replica
potrivită: Anul 2007 nu reprezenta o garanţie a calităţii
O, doamne ! Din această fugă-a mea profesionale şi-apoi... graniţele geografice situau dintot-
Şi-acestă piedică ce-o pune clipa, deauna România în Europa.
Să se aprind-atunci când voi cădea, Gelozia colegelor celibatare când începuse să îl
Un mic izvor de adăpat aripa1 intereseze pe André, tocmai dânsa care rula r-ul şi avea
un ciudat accent din ţările de Est... Oare când devenise
Î n loc să încerce să prindă un pui de somn pe

patul din camera de gardă Ana se trezeşte aș-
ternând cu scris de școlăriță harnică, transformat azi în
dintr-o dată atât de apreciată ? Oare nu cumva exact de
când numele Ana Ciubotaru se schimbase, prin căsă-
torie, în Anne Blanc ?
heroglifele rețetelor pe care le scrie pacientelor, versuri O umbră albă se strecoară în tăcere în camera
pe care le citise, recitise și recitase în gând de nenu- de gardă şi o şoaptă o readuce în lumea reală:
mărate ori. Imi regăsesc oare disimulate în versurile lui - Docteur, excusez-moi que je vous réveille mais
Sorescu propriile mele frământări ? Cum am putut oare le 27 a des douleurs, nous l’avons déjà installée sur la
ignora până acum existența unui asemenea balsam cum table de travail.
este poezia ? se întreabă Ana înainte de a se cuibări sub - Ne vous en faites pas, je ne dormais pas car
pledul mângăios care nu îi aduce somnul mult râvnit. je craignais la patiente de 27. Elle n’a que six mois de
Trebuie să fiu odihnită dacă apare vreo urgență... pacien- grossesse mais avait des douleurs... Je me presse.
ta de la 27 avea niște dureri suspecte... Pacienta, o femeie plăpândă, care la ani destul
Gândurile nu vor să facă loc somnului şi se în- de târzii hotărâse să aducă pe lume un al doilea copil,
torc cu ani în urmă, când stagiara Ana Ciubotaru se zace fără nici o vlagă pe masa de nașteri. Culoarea pă-
străduia să îşi facă un locuşor în clinica în care astăzi mântie a chipului ei nu prevestește nimic bun. Pulsul ?
este obstetrician recunoscut. Era cu câţiva ani înaite Aproape imperceptibil... Tensiunea ? Sub limita vitală.
ca România să fi fost integrată în Uniunea Europea- Ana nu se pierde cu firea și dă câteva ordine
nă şi aici, în Franţa, diplomele medicilor se puteau precise: Injectez ! Appelez l’anesthésist ! iar după ce exa-
echivala doar prin susţinerea unui examen temut de minează cu atenție pacienta lasă să îi scape: Placenta
toţi, examen care se ţinea odată pe an şi la care erai praevia2... După care: Préparez le bloque opératoire...
acceptat doar când aveai referinţe profesionale beton. On l’installe tout de suite là !
Câte nopţi de nesomn întreţinut cu cafea după cafea ! Clinchete de instrumente: bisturiu, clește, pen-
Câtă buchiseală ! Nopţile de gardă, ale ei şi cele ale sete, tampoane... Gesturi bine cunoscute. Oare cât a
colegelor franţuzoaice care trebuiau înlocuite fiind durat banala cezariană ? Desigur că pacienta nu știe,
prea epuizate, prea deprimate, prea solicitate, prea... este încă sub efectul narcoticului. Ana nu știe nici ea,
Examenul reuşit urmat de deziluzie... Intrevederea la timpul în care toate fibrele făpturii îi sunt concentrate
1
Poezia Izvor de adăpat aripa din volumul de poezii ale lui 2
Placenta praevia: desprindere a placentei care obturează
Marin Sorescu Apă vie, Apă moartă. colul uterin și frânează expulzarea copilului.
în gesturi salvatoare, nu se poate cronometra. A primit Dar...

și acum în brațe un crâmpei de viață, un crâmpei care André rupe tăcerea:
întârzie să-și anunțe venirea pe lume. - Ana, ne sois pas si triste, la tristesse ne sert
Alte brațe recuperează micuța povară și cele trei à rien! Nous n’attendions pas vraiment, de la part de
umbre albe care au apărut pe neștiute se precipită să cette clinique, une solution miracle à notre problème.
facă gesturile care să aprindă plăpânda flăcăruie. Tim- - Non, nous n’attendions pas, mais pourtant
pul până la care se aude un scâncet urmat de un tremu- nous espérions...
rat țipăt al vieții pare nesfârșit. En fin elle a commencé - Oui, c’est vrai, nous espérions... Mais comme
à respirer correctement et elle a crié ! Elle pèse seulement dit le poème que tu as découvert
650 grammes mais cela ne l’empêchera pas de devenir récemment, il s’agit seulement d’une piedică
une merveilleuse fillette. L’incubateur l’attende mais cet ce-o pune clipa.
habitat sera provisoire... Au bouleau ma petite ! şopteşte -Trop de pièges, trop d’essais entravés. Mais
zâmbind anestezistul. voilà que tu me fais sourire avec ta prononciation en
Abia peste câteva zile Ana poate face prima ei langue roumaine, je ne suis pas une professeure trop
vizită micuței Odile, fetița pe care o ajutase să vină douée.
pe lume în noaptea ei de gardă. În sala incubatoarelor -Tu verras, je ferai des progrès. Et en plus, je pen-
lumina pare filtrată prin sita fină a grijii pentru minus- se que nous pourrons empêcher clipa să pună piedici...
culele făpturi care prind puteri cu fiecare zi, cu fiecare
oră, care trece. Vorbele sunt rostite în șoaptă, gesturile Tăcerea se lasă din nou când păşesc cu evlavie în
celor care supraveghează în permanență monitorizarea Sagrada-familia, acest poem mistic al Barcelonei care
și perfuzia prin care picură hrana cea de toate zilele în închide în ajurul din marmoră a fațadelor, absidelor şi
ființele fragile, sunt blânde și tandre. Odile este scoasă turnurilor ei o adevărată Golgotă atât a patimilor cât și
din incubator pentru toaleta de dimineață și privirea a bucuriei. Ana și André se opresc, citesc paginile ghi-
nu mai este obligată să o caute în spatele pereților asep- dului, privesc, gândesc, repornesc. Şirul cuvintelor s-a
tizați. Ce mâini, ce picioare, ce degete perfecte ! O copiliță oprit ca întotdeauna la întâlnirea barajul care stăvilește
în miniatură, o miniatură de o perfecțiune și gingășie desăvârșirea fericirii lor. Privesc îndelung fațada Golgo-
încântătoare, își spune Ana, fericită că poate privi și tei care sugerează atât de răscolitor flagelarea și calvarul
mângâia cu vârfurile degetelor o adevărată minune. traversării patimilor și a morții până a se ajunge la în-
Dintr-o dată se simte captiva privirii intense a vierea Celui trimis în lume ca să izbăvească păcatele
minusculului interlocutor. Privirea unor ochi negri, omului. Trecerea prin pădurea coloanelor, ale căror
ireal de mari pe micuțul chip adorabil, este fascinan- vârfuri se deschid în ramuri, bine-prevestește Nativi-
tă. Ana își simte ființa, gesturile, gândurile, scanate de tatea. Ajunși acolo, cei doi se opresc și rămân încreme-
această privire incredibil de penetrantă și de lucidă. A niți, ca în jocul de-a statuile din copilărie, înainte de a
înțeles ce se petrece în sufletul meu ! A înțeles că nu pot relua explorarea atentă a fațadei cotată ca patrimoniu
avea și eu un izvor care să îmi adape aripa... își spu- al umanității. Grupul Nativității, sclipitor în albul lui
T E
ne Ana, simțind că povara din sufletul ei trage și mai desăvârșit, este magnificat de inscripția susținută de
greu. Dialogul cu acest copil prematur, cu această fărâ- îngeri care strălucește deasupra lui: Iesus est natus. Ve-
mă de viață care prin privire reușește să pătrundă până nite adoremus. Pe ultima poartă, pe care par a trăi toate
în adâncul sufletului, este întrerupt de o voce șoptită: animalele pământului și a înflori toate plantele domi- E
Elle est fragile dans son corps, mais très forte dans sa tête. nate de un cipré, copac care întruchipează puritatea
Ana recunoaște în umbra care veghează în spatele ei înălțimii, descoperă ca emblemă inscripția: Sanctus.
R T R
femeia a cărei viață o salvase în noaptea de gardă. Este Sanctus. Sanctus. În fața omului sensibil și umil, Poarta
plăpândă dar fericită. Este mamă ! își deschide ca prin farmec înțelesurile pentru a se găsi
în faţa ultimei inscripții: Salvanos.
*
Ana şi Andre parcurg în tăcere Barcelona: renu- Pe o terasă însorită Ana şi André îşi continuă
O
mitul bulevard Rambla, parcul Gaël... Fiecare cu gân- gândurile în faţa unor cafele care, neatinse, s-au răcit
durile lui... Veniseră aici, la clinica Eugin renumită în de mult.
P
toată Europa în tehnicile de combatere a infertilităţii. Gândurile Anei sunt străbătute fără încetare de

mesajul cu care grupul Nativității a inoculat-o: Iesus dragi, chipul Anei se înnegurează. După o urmărire
est natus. Venite adoremus. Fiecare prunc, a cărei venire atentă şi câteva întrebări scurte îi comunică sacadat lui
T E pe lume o veghează și ajută, îi umple ființa cu melodia André tristele noutăţi transmise de prietena ei:
imnului glorios Venite adoremus așa cum îl cântă An- - Mâine Teodora şi Sylvain nu vor fi aici şi...
gela Gheorghiu şi care vibrează în interiorul ei atunci probabil vom fi noi acolo... la Întorsura Buzăului...
O R T R E
când primește în brațe crâmpee de viață, crâmpee de - Ce ? Cum? Ce s-a întâmplat ?

cer. Imnul nu încetează să răsune şi acum în mintea - Ştii că sora Theodorei, Maria, care îngrijea o
ei, ea care nu poate da naştere unui asemenea crâm- doamnă în vârstă din Italia a dispărut de câtva timp şi
pei. Cuplul lor, deși binecuvântat de lumina iubirii, toate căutările nu au dus la nimic... Microbuzul în care
nu poate avea o asemenea bucurie divină. Iar durerea era Nicu, soţul Mariei, pornit spre Italia în căutarea so-
unui spirit matern care nu poate să devină mamă este ţiei, a avut un grav accident... Toţi pasagerii au murit.
copleşitoare. Teodora şi Sylvain sunt acum în România, la Zărneşti,
Gândurile lui André sunt traversate de săgeți la bunicii bolnavi rămaşi singuri cu cei trei copii ai
luminoase care îl reîntorc și pe el la catedrala care l-a Mariei... Trebuie să le venim în ajutor ! Ce zici ?
contrariat și emoționat în același timp. Afectat, în ace- - Desigur ! Trebuie!
P
iași măsură ca și Ana, de neputința lor, este uimit că

verdictul definitiv cu care i-a strivit specialistul de la *
clinica Eugin pare uitat, rătăcit pe întortocheatele că- Satul Zărnești, de pe colinele Buzăului, nu are,
rări ale misterioasei catedrale. Ciudat însă, doar una în ochii unui străin, nici un farmec. Destul de departe
dintre săgețile care nu contenesc să îi străbată gândirea de oraș, de pierdut printre dealuri verzi petecite pe
revine într-una, reușind până la urmă să-şi facă loc în alocuri cu lut roșiatec care le aseamănă cu un chip
mintea lui: Salvanos ! sub îndemnul căreia reia conver- frumos pătat cu pecingini, pare unul din satele uitate
sația începută cu Ana înainte de a intra în catedrală: de lume și de civilizație de parcă ar fi rămas în secolul
- Je pense que nous pourrons empêcher clipa să trecut.
pună piedici. De departe este destul de greu să bănuiești că
La care Ana răspunde cu întârziere, ca trezită hățișul care ascunde vederii casa este de fapt o bătrâ-
dintr-o transă: nă livadă în care cireși cu trunchi argintiu și semeț
- Comment ? À quoi penses-tu ? primesc plecăciunea prunilor încărcați cu fructe vi-
- Il y a tant d’enfants orphelins, pauvres, aban- nete care par pudrate cu brumă iar merele de un roșu
donnés... Il y a tant d’enfants qui pleurent d’après purpuriu te îndeamnă să le guști pe dată dulceața cro-
leurs parents, qui rêvent d’après un câlin, un sourire, cantă.
un jouet ou une bouché de pain... Je pense qu’il est le După osteneala drumului cu hârtoape și colb,
moment d’arrêter nos recherches. La médicine fait pas Ana și André și-au lăsat mașina să se odihnească pe
mal de choses mais pas encore des vrais miracles. Ori- pajiștea dintre șipot și livadă și străbat poteca largă
entons-nous vers l’adoption, qu’est que tu dis ? dintre copaci care te duce până la pridvorul casei.
- M-am gândit și eu, nu ne rămâne de făcut Acolo, privirea descoperă clădirea care pare în-
decât asta, dar nu este ușor. Ai înțeles ? gropată în pământ de vremurile pe care le-a înfruntat.
- Da, ma bucur ca gândim la fel. Ca la totdeau- Pereții, cândva albi, par și ei acoperiți de pecingini,
na... un perete stă să se năruiască iar strașina este proptită
Iată însă că portabilul, nelipsitul obiect de tor- cu niște prăjini.
tură modern, pornește să emită sunete din ce în ce mai În pridvor, pe un scăunel este așezată o bătrână
insistente până ce Ana reușește să răspundă. Chipul ei care deșiră din poale un fir iar la picioarele ei șade
se luminează când vede pe ecran numele prietenei ei cu picioarele încrucișate o copiliță care deapănă firul,
Teodora şi exclamă zâmbind: prefăcându-l, cu îndemânare, în ghem.
- Teodora! Desigur va confirma că mâine vor fi Bătrâna este prima care observă că au vizitatori,
cu noi aici ! se oprește din deșirarea firulului și se adresează fetiței:
- Oui ! Cadaqués et le Port-Legat nous atten- - Teo mamă, vezi câ au vinit iar domnii să li
dent. dăm cote3 și nu mai e nimică prin cel pod...
Pe măsură ce ascultă comunicarea prietenei ei 3
Cote: este vorba de contribuția obligatorie în natură, im-
- Nu bunica, nu te teme, spune fetița cu curaj - Da, știu, mi-a spus domnu’Francez că eu sunt
după care iese în întâmpinarea celor doi cărora li se doi în unu. Doi în unu, doi în unu!
adresează: Cea mică sloboade din strânsură mâna Bunei și
- Bună ziua. Eu sunt Ana-Maria și o păzesc pe începe să țopăie, să cânte și să râdă, un râs cristalin care
Buna. Voi cine sunteți ? zboară peste livadă pentru a întâlni murmurul izvoru-
Este ciudat cât de dezghețat este copilul care lui. Doi în unu, doi în unu ! Doi în unu, doi în unu !
nu pare să fi depășit patru ani și pe care cei doi îl isco- Ana și André au rămas ca țintuiți privind cu
desc cu blândețe: încântare copila care este ca o luminiță, un prichindel
- Noi suntem Ana și Andrei, prietenii mătușii care știe a învinge gravitatea pentru a face avântate
tale Teodora care ne-a trimis aici să avem grijă de voi. salturi spre soare. Vocea ei a răgușit puțin și totuși cât
Bunicul e acasă ? de fermecător, de suav și plin de viață este cântecul !
- Bunu e la Buzău cu domnu’ Francez, la un Piruetele și salturile pe care le face îi prefac în nimb de
tratament care ... am uitat cum se cheamă... Oare di- aur buclele aurii.
liză ? răspunde cea mică după care pune o întrebare, o Nici unul dintre ei nu observă că prietenul lor,
întrebare arzătoare care îi pune desigur în încurcătură domnu’Francez, îl ajută pe Bătrân să coboare dintr-un
pe Ana și André: antic automobil roșu cu care a reușit să se strecoare pe
- Sunteți prieteni și cu mama ? Când vine aleea dintre copaci.
mama ? - Soyez bien venus, les amis, vous tombez bien,
- Da... Sigur... Va veni şi mămica ta numai că car nous avons besoin de force et de sagesse !
trebuie răbdare, murmură Ana pe când minciuna îi Ana nu întârzie să îl tachineze:
înroşeşte obrajii. - Nu ai învățat încă limba locului, bătrâne ?
Însoțiți de cea mică dau fuga până la mașină oare toți cei de față cunosc limba lui Molière ?
ca să își recupereze puținele bagaje și cumpărăturile - Eu nu mă descurc rău în limba română dar
făcute în grabă pentru Bătrâni și copii. Nu știu dacă nu știu dacă André înțelege ceva, răspunde mucalit
ei au aflat ceva despre dispariția mamei lor și moartea Marele Blond, cum îl numesc pe Sylvain, în şagă, pri-
tatălui, se vor lămuri numai când vor sta de vorbă cu etenii. Văd că sunteți captivați de spectacol și nu ne
Bătrânul. băgați în seamă.
Până atunci se lasă cuceriți de Ana-Maria care Marele Blond vrea să pară mucalit dar sub apa-
îi inițiază în tainele casei, ținând-o protector pe Buna renta lui nepăsare se descopără pe dată că grija îl îm-
de mână. presoară.
- Aicea este bucătăria, aici cas’cea mare une - Nea Vasile, se adresează Ana bătrânului bu-
doarme acum singur domnu’ Francez că tanti Teo a nic al minunii aurii care s-a oprit din dansul înaripat,
plecat după nişte documenturi. sunt medic şi prietena Theodorei, spuneți-mi cum vă
- Şi îți place aici, la bunici? o iscodește Ana, simțiți după dializa de azi ?
surprinzând privirea albastră a fetiței care o cercetează - Bine... Nu doresc binele ăsta nici dușmanilor
T E
cu multă curiozitate. mei da nici n-am pre mulți dușmani... Da, să lăsam
- Da, e bine, avem mere și lapte și Bunul știe să necazul ăsta că ne-o bătut Dumnezău cu alte nenoro-
facă mămăligă. Dar mai bine era cu mama! Mama ne ciri... Aveți poate vreo veste bună despre Măria?
făcea și clătite! Şi mă legăna până adormeam... Numai - Nu, din câte ştim cercetările nu au prea avan- E
că acum mama nu știe că am crescut și am grijă de sat...
Buna... Da, oare când vine mama? - Ce vreți doamnă ? Măria e româncă și dacă
R T R
- Trebuie să ai răbdare, o să vină și ea... urmele vreunei ticăloșii duc spre un italian din partea
- Tu ești Ana, mai puțin ca mine care sunt locului, cu bună seamă că poliția lor n-o să-i dea în
Ana-Maria ! cap... Draga de Măria, cât era ea de harnică, cinstită și
- Da, draga mea, ai dreptate, tu ai un nume bună, nu putea să aibă decât prieteni, da străinu’ e tot
compus, format din două alte nume. Iată, Ana este străin... Mie mi-a trezit bănuială nepotul doamnei pe
O
numele meu (Ce coincidență tulburătoare! își spune ea) care Măria o grijea, era gelos că bătrâna spusese că îi
și Maria este numele mamei tale. lasă Măriei ceva moștenire. Ați auzit ceva despre asta ?
P
Anei îi vine greu să spună ceeace aflase prin te-

pusă țăranilor înainte de colectivizarea agriculturii.
lefon: bucătură de pateu, de brânză, de șuncă sau măsline.

- Nu este nici o dovadă, nici o urmă de aşa Doar Ana-Maria gustă cu poftă din bunătăți așa cum
T E ceva... La insistența Consulului român cercetările mai vede ea, cu cunoștințe de copil crescut în modestia
continuă câteva zile, dar nu sunt speranțe să se lămu- vieţii la țară, merindele puse la voia întâmplării pe
rească prea multe... masă. Apetitul ei scade pe măsură ce își dă seama de
O R T R E
- S-o lămuri ori nu, asta-i treaba poliției, pe noi tristețea celorlați comeseni și se întreabă: Până când
ne doare doar că Măria o dispărut. Dacă era în viață oare îmi vor tăinui oamenii mari cele întâmplate ?
dădea ea un semn și nu ne lăsa pe noi, pe bărbat-su și Şi oare când îi vor spune și cum îi vor spune ?
mai ales pe copile să ne frământăm și... săracu Nicu să Cum va înțelege și primi ea oare trista veste că
plece dintre noi atât de năpraznic ! este orfană ? Este greu de presupus reacțiile copiilor,
- Ce știu copilele despre toate astea ? întreabă dar desigur suferința sufletelor lor plăpânde și sensibi-
Ana. le este nemăsurată.
- Nina, care merge pe 13 ani, și Eliza, care mer-
ge pe 10, știu că a dispărut măicuța lor dar că sunt *
speranțe să o găsească, nu știu însă despre nenorocirea Cele trei copile ale Mariei și ale lui Nicu, dis-
P
care l-a pierdut pe tătuțul lor... Cea mică, Ana-Maria, păruți din această lume, sunt cu Teodora şi Sylvain
nu știe nimic și n-am avut tăria să-i zicem ceva cu în casa lor de la munte, din apropierea Oraşului din
toate că ea ne întreabă mereu de ce suntem triști şi Alpi. Formalitățile prin care cele trei minore le-au fost
mai ales despre când vine mămică-sa. Ce-o să devină încredințate au părut fără sfârșit iar cele de înscriere a
ăști trei copii orfani că noi, bunicii, nu mai suntem în celor mari la școli din oraş nu au fost nici ele ușoare.
stare să ne îndeletnicim cum se cuvine de ei ? Ce-o să Vacanța de Crăciun a început și fetele nu s-au
devină sărăcuțele de ele ? lăsat prea mult rugate pentru a încăleca săniuța. Ză-
- Cred că despre asta nu trebuie să vă faceți gri- pada pufoasă și imaculată le va ajuta cu bună seamă
ji pentru Teodora şi Sylvain, prietenul nostru cu care la despovărarea inimilor lor de copii atât de încercaţi.
v-aţi împrietenit, şi noi, André soţul meu şi cu mine Imbujoraţi de ger, copiii au intrat în casă şi dau semne
care le suntem prieteni, vom aranja toate cum se va de nerăbdare când Ana și André intră de afară odată
putea mai bine. Trebuie să vă îngrijiți în primul rând cu un val de aer rece care îi înviorează pe toți.
de sănătatea dumneavoastră și a mamei bătrâne. Ana-Maria dă fuga să îi întâmpine, răspun-
- Eu mi-am cam terminat viața, așa cum se cu- zând cu mult entuziasm îmbrățișărilor celor doi.
vine la anii mei, am înțeles astăzi de la domnu doctor Cu o nesfârșită tandrețe Ana o strânge la piept
care spunea ceva despre insuficiență de gradul cinci pe cea mică și o întreabă:
și despre trebuința unui rinichi străin, că nu pot nă- - Ana-Maria ți-ar place să vii să locuiești cu noi,
dăjdui să mai am multe zile. Biata Domnica, nevas- cu mine, cu Andrei și cu doi bunici pe care nu îi cu-
tă-mea, care era cea mai ageră dintre femeile locului, noști încă ? Să fii fetița noastră... Iar surorile să îți fie
ea săraca are mintea atâta de încețoșată de boala aiasta aproape. Ce zici ?
de-i zice Alt-Haimer care nu are întoarcere, încât nu Privirea albastră a fetiței o înfruntă pe cea la fel
înțelege nimic din ce se întâmplă. de albastră a Anei în timp ce o voce subțirică dar gravă
- Da, am văzut că mă confundă pe mine cu și convingătoare răspunde:
Maria, de altfel auziți-o, mă strigă. - Da, te iubesc, știi să mă îmbrățișezi la fel ca
Vocea tremurată a Bătrânei se aude într-adevăr: mama și numele tău -Ana- este la fel cu primul meu
- Mărie, Mărie, vină să mă ajuți să punem ceva nume... Al doilea, știi - Maria- este numele mamei
pe masă că avem oaspeți și copilele îs și ele flămânde. mele care a plecat departe... Doi în unu ! Doi în
Masa de sub merii rotați este pusă la voia în- unu ! începe Ana-Maria să cânte și să țopăie ca acolo,
tâmplării de Bătrâna care confundă tot ce îi cade în în livada din Zărnești.
mână și de Ana care nu cunoaște rosturile casei. Fi- André, trage cu urechea și îngână și el un cân-
ecare ia pe apucate din merindele, cumpărate și ele tecel care începe și se termină cu:
la voia întâmplării de Ana și André. Degeaba Marele
Blond, ale cărui strădanii de menținere a moralului Avem și noi un mic izvor de adăpat aripa...
dau uneori rezultate, îi tot îndeamnă să ia câte o îm-

selfie
L I RI CE
Carmen SECERE
/butelia de oxigen//
îmi amintesc
de cea mai lungă vacanță
când închiriam biciclete low cost
în tirana
mergeam spre alpi să exersez viața

pe valea valbonei pe gheață
să culeg leacuri proaspete
pentru arsuri totul e previzibil
îmi răsucesc gleznele
până seara trăgeam cu pușca într-un triplu axel
în toate direcțiile prin kulele care mă smulge din mine
de piatră
o dată
nu exista semnal la telefon de două ori
se respira prin sentimente de trei ori
duminica mă ascundeam n-am nicio amintire despre zăpadă

în turnul cu ceas să potrivesc ora traversez siberii amnezice
(la fix mâncam o plăcintă urmărind un roi de furnici
cu miere) zburătoare
acum mă dor degetele patinele au zimții tociți

lucrez schimbul 3 într-un sanatoriu în spirala morții
și-mi este frică de paznici săriturile sunt prea joase
la ieșirea din tură la fără zece ratez startul

mă salvează mereu un înger soarele iese din rădăcini
cu butelia lui de oxigen
viața e la mine
îmi spune
plânsul delfinilor
celebrez indiferența
viața pe gheață cu o limonadă
luni întotdeauna lipsesc scepticismul mă reinventează

merg la patinoar idealul meu este alt ideal

se aprind rugăciunile
în memoria incisivilor zvâcnesc în casa muribunzilor
remușcările din calcutta
păstrez echilibrul anulând
presiunea printr-o stranie simetrie
aștept o veste bună
momentul forței are aceeași valoare de seară
sunt paralelă cu mine însămi
până să duc la gură paharul

firul de sutură se rupe cerc de apă
mă răscolește am răbdare
plânsul delfinilor îmi apăr opiniile chiar dacă
ceilalți înțeleg întotdeauna
visul nu are perimetru cât pot
dinții migrează în somn
nu amestec alte greșeli
când îmi mușc limba îmi vindec derapajele într-un cerc
mai storc o lămâie de apă
studiez rețete vechi

și viziunile nerealiste
(e mai bine decât să nu fac nimic)
întunericul la colțuri cel mai mult îmi place

când vorbesc pietrele
distanța dintre noi desparte
versul trec mai departe
iubirea adevărată doare cu infirmitatea mea la vedere
contradicții sunt atentă recapitulez nume

dislocări dacă un simbol dispare
uneori efectul dresajului universul se schimbă
în genunchi într-o imposibilă la moartea balenelor

apropiere lacrima devine dioxid de carbon
E
zgârii pereții și aud cum trosnește acesta nu este poem

întunericul la colțuri ci un secret al ochilor
C
lumea are un farmec discret deschiși

I
ce rămâne după uitare voi povesti altădată cum

R
cui îi pasă de greșeli m-a învățat o cârtiță să trec

când vorbim în același timp autostrada
I
L

break-up Cristina Maria CRUDU
antidot
important e să încălzim inimile
sub pătura rererecusută
în casa noastră de turtă dulce
un măturător de străzi
pentru fiecare suflet
o atenție nevinovată și lași să curgă prin tine tăcerea
la buzunarul de la piept împreună cu mine
cum mamele disperate
bani la stima doctorilor e chiar minunat că nu pleci
pentru nepăsarea închegată
în amprenta lor de pe pământ
break-up
un corporatist motivat un poem mediocru al unei
acțiuni favorabile îndrăgostite de ficțiune despre
în mături și dezinfectant cât însemni tu pe bune
care au furat importanța ăsta nu e mai mult
împachetărilor cu ciocolată câte s-au scris despre cum
pentru domnii și doamnele respectabile se iubește și despre cum
fiecare drag e mai drag
decât oricare altul
în unele dimineți mai plin de viață decât briza
nu știi ce să faci cu mine când plâng mării mai liniștitor
decât o după-amiază
și e chiar ok petrecută în parc la 7 ani
mai mult decât starea
nu ți-am dat ghidul de instrucțiuni de după gripa asta
și oricum cine l-a folosit vreodată amandine gin schweppes
că mai bine dai direct cu capul și tu știi cel mai bine
cât îmi plac
nu știi ce să faci cu mine când strâng uneori mai covârșitor
E
din buze și îmi întorc privirea decât surorile lui cehov
și mai magic decât b.b. king
C
și e chiar ok
poveștile bunicii
I
teoria îngrijirii unui om pierdut ca un puișor mersul cu cortul

R
de găină cu picioarele strâmbe white horse costinești

nu se învață în școală profesorul pasionat
I
doctorul fericit
mărțișorul special de 1 martie
L
e chiar ok că te așezi la o distanță optimă

saltul câinelui culesului cireșelor băiețelul ăsta e deghizat

în ploaie într-o gagică
E 10 în bac o gagică bună așa
3 din 5 pe amazon
L I R I C
ești atât de multe după devoratorii de trupuri

la dracu mă pierd o gagică faină rău
dar afundată în feminism lgbt rights
și alte tipuri de smoală
bună cum ar spune liceenii
sunt un băiețel hipersensibil care numai poezie și tandrețe nu au în minte
care își ia iubirea acasă când se supără când nu folosești gura aia bine
& strică jocul tuturor
de dat cu piciorul în orice prinzi măcar măcelarul știe ce vrea
numai nu în minge o bucată grea de suflet
în sânge

poeme Anastasia FUIOAGĂ
Did you ever wonder why apel nepreluat

we had to run for shelter
when the promise of a brave new world bună, de unde suni, cum e mâncarea acolo, e gustoasă?
unfurled beneath a clear blue sky? aici realitatea mă mângâie
ca o lamelă de unghii tăind minuțios cuticulele pe care
/ le-am rupt cu dinții cu multe zile înainte ca tu
să nu te mai întorci
am developat fotografiile cu noi de pe filmul ăla vechi,

uitat în sertar în graba în care am fugit de
mirosul de empatie și vinovăție de unică folosință din
apartamentul de pe progresul patriei nr. 7
în timp ce mă întorceam mă tot gândeam cum aș putea eu

să fac o cameră roșie pentru developat
din oja scorojită de pe unghii,
dar când am deschis ușa am văzut că se ocupaseră ei deja de asta
cu mitralierele lor de împușcat bărbați ca pe vite
în Irakul de nord
au avut grijă măcar ca toate obiectele să rămână la locul lor
e de apreciat, n-am ce zice
la gară nu s-a întâmplat nimic,

de ce mă întrebi
pur și simplu am văzut toate trenurile demente tăind
gâturi cartilaginoase de țigani
E
și mi-am dat seama că nu am chef;
am aruncat valiza în vagon și am fugit
C
cineva o să aibă mai multă nevoie decât mine

de toate cărțile alea de poezie
I
în stepele înghețate din Siberia

R
măcar că nu s-au îmbibat toate versurile reciclabile

de menstra unei împuțite de sabiyya
I
să nu-i mai prind pe niciunul pe-aici

să stea acolo la ei cu religia lor
L
noi am încercat să-i salvăm

nu e vina noastră că e așa prost relieful

și avioanele n-au putut să zboare mai jos
E doar s-au făcut calcule
bombele erau mai sustenabile decât pachetele cu mâncare
L I R I C
asta e, în viață trebuie să te descurci și singur
noi am învățat asta la revoluție și uite, o ducem chiar bine
trage fiecare pe barba lui
mai devreme sau mai târziu
am devenit cu toții băieți deștepți,
că altfel n-ai cum
adevărul e că americanii n-au vrut să mai moară
în deșerturile Irakului
e mai comod la tine în țară,
într-o școală unde proful de practici democratice
predă visul american matrițat
și mi se pare corect
ce era pe film? păi, ce să fie,

nimic
l-ai montat prost în aparat
și n-a ieșit nicio poză
Kinder der Angst

umbrela pe care mi-ai aruncat-o la picioare la sfârșitul clasei a VIII-a
ploua și nici acum nu știu dacă piciorul îmi tremura
de la frig sau
de frică
rușinea mi-a țâșnit din ochi ca o pastă cu cheaguri

ca primul ciclu menstrual
sau ca primul avort spontan
cu care aveam să vreau să mă înec câteva luni mai târziu
deși încă nu știam asta
instinctul de fight or flight e o prostie

sau poate că eu nu sunt decât o anomalie nemaivăzută
un fel de foetus fără cap
cred că semănăm mult
o bucată de carne la care nu vrea să se uite nimeni
incompatibilă cu viața
neeligibilă pentru o înmormântare creștinească
cu care nu ai ce să faci decât să o duci la termen
deși știi că nu se va alege nimic de ea
ai luat-o înainte
o pisică se gudura la picioarele mele
am împins-o ușor la o parte și m-am grăbit să te ajung din urmă
ca o vacă care dă lapte gros după ce a născut un vițel mort

Personaje semidivine
ES EU
Niadi-Corina CERNICA
în mitologia platoniciană
Î n dialogurile lui Platon apar trei personaje

mitice, fără legătură cu mitologia greacă, exis-
tente numai în opera filosofului. Ele sunt Dătătorul
neînsemnate (...) în multe împrejurări, când vorbeam,
mă oprea chiar în mijlocul vorbirii”. Interpretat de
multe ori ca voce a conștiinței, daimonul este zeu, afir-
de nume, inventatorul mitic al cuvintelor, care expri- mă Socrate, și este adus ca argument al credinței lui în
mă esența și adevărul lucrurilor numite; Demiurgul, zei și sacru.
care creează lumea materială și sufletul lumii luând ca În dialogul „Cratylos”, Platon dă descrierea tra-
model Ideile eterne, lucrurile fiind copii imperfecte dițională a daimonilor: „tocmai acest lucru îmi pare că
ale Ideilor; Daimonul lui Socrate, o ființă între zeu și vrea să spună el înainte de orice despre daimoni; căci
muritor, care îi spune ce să nu facă. Conform lui Pla- în măsura în care erau înțelepți și învățați i-a numit
ton, în dialogul „Cratylos”, daimon devine omul bun Hesiod «daimoni». Iar în limba noastră vache chiar se
și înțelept după moarte, aceeasta fiind credința greacă găsește acest nume. Au dreptate prin urmare, atât He-
despre daimoni. Aceste personaje ficționale sunt nece- siod, cât și mulți alți poeți, când spun că, ori de câte
sare pentru ideile filosofice ale lui Platon. Legiuitorul ori moare un om bun, el are parte de un destin înalt și
cuvintelor explică apariția limbii, Demiurgul explică glorios și devine daimon, potrivit denumirii care se dă
apariția Universului, o copie imperfectă a lumii Ide- înțelepciunii lui. În acest înțeles sunt și eu de părere că
ilor, dar care nu provine de la Ideile transcendente. orice om care e deopotrivă și om de bine are însușiri de
Daimonul explică deciziile uneori inexplicabile ale lui daimon, atât în viață, cât și după moarte, fiind numit,
Socrate, care nu evadează din închisoare, nici la ru- în chip potrivit «daimon»”. Este clar că este vorba des-
gămintea și cu ajutorul discipolilor, care nu părăsește pre ființe divine diferite, iar daimonul lui Socrate este
Atena și alte asemenea hotărâri. diferit de daimon, în sens tradițional.
Aceste personaje nu fac parte din mitologia Legiuitorul cuvintelor, puțin cunoscut, mai
greacă, nu fac parte probabil nici din legendele religi- puțin decât zeul daimon, apare în opera „Cratylos”,
ilor de mistere, iar credințele religioase ale pitagoricie- un dialog despre cuvinte și numirea lucrurilor. Platon
nilor nu au transmis urmașilor niciun personaj religios este de părere că fiecare cuvânt și nume exprimă esența
sau divinitate. lucrului sau a omului numit, deci adevărul despre el.
Personajele semidivine apar în opere ca „Apă- Pentru el, consoanele și vocalele au capacitatea de a ex-
rarea lui Socrate” (Daimonul), „Cratylos” (Legiuito- prima caracteristici ale numelui și persoanelor. Litera r
rul cuvintelor) și „Timaios” (Demiurgul Universului). redă mișcarea, litera e – trecerea, litera d – înlănțuirea,
Daimonul lui Socrate, Dătătorul de nume și Demiur- litera t – starea, litera l – alunecarea ș.a.m.d. Cuvintele
gul se adaugă ca enigme și ficțiuni miturilor lui Platon, au fost hotărâte și alese, la începuturi, pentru a reda
unele fără legătură, de asemenea, cu mitologia greacă, adevărul și esența lucrurilor, de Dătătorul de nume. Se
create de Platon și care alcătuiesc o adevărată mitologie spune astfel: „cel mai bun răspuns în această privință,
platoniciană. Socrate, este că o putere mai mare decât cea omenească
Vom urmări aceste personaje enigmatice, semi- a dat lucrurilor numele prime, astfel încât acestea sunt
divine, în alcătuirea fiecărei opere în care sunt prezen- neapărat drepte”. Platon nu spune mai mult; Dătăto-
te. rul de nume este un zeu, un personaj divin, iar So-
În „Apărarea lui Socrate”, daimonul este pre- crate însuși, vorbind despre aceste lucruri, e numit de
zentat astfel: daimonii sunt zei, „odrasle naturale ale interlocutor, în mod repetat, ca inspirat de zei sau de
zeilor, născute fie din nimfe, fie din alte mame”. So- Muze. Homer, în „Odiseea”, reluat și de Platon, afirmă
crate spune despre propriul daimon: „obișnuitul glas că unele lucruri au un nume pentru zei și altul pentru
profetic al daimonului l-am auzit adesea în cursul în- oameni. Dătătorul de nume (cuvinte) explică apariția
tregii mele vieți; el se împotrivește ori de câte ori am cuvintelor și faptul că ele exprimă esența lucrurilor.
de gând să săvârșesc ceva nedrept, chiar și în privințe Daimonul Universului apare în dialogul „Ti-

maios”, dialog de bătrânețe, influ-

ențat de idei pitagoriciene. Se spu-
ne în felul următor despre crearea
Universului de Demiurg: „ori de
câte ori Demiurgul privește neclin-
tit la ceea ce este identic cu sine și
se folosește de un asemenea model
în realizarea formei și specificului
înfăptuirii sale, el, în felul acesta,
desăvârșește totul ca ceva frumos.
Când însă Demiurgul privește la
ceea ce se află în devenire și se folo-
sește de acest model supus deveni-
rii, el va săvârși totul ca ceva departe
de a fi frumos (...) Este însă limpe-
de că, în timp ce-l făurea, acesta a
privit la modelul veșnic, căci, dintre
cele născute, Universul este cel mai
frumos, iar dintre cauze, Demiur-
gul este cea mai bună”.
Demiurgul face atât trupul
Universului, din materii fundamen-
tale, cât și sufletul Universului, după
anumite proporții care, echivalate
muzical (grecii antici reprezentau
sunetele muzicale ca proporții),
dau un număr de note muzicale;
sufletul Universului este armonic și
muzical. Acest univers este creat de
Demiurg. Acest mit este prezentat
ca o legendă spusă de un preot egip-
tean lui Solon, strămoșul lui Platon.
Demiurgul, Dătătorul de
nume și Daimonul lui Socrate sunt
ființe semidivine sau zei. Ei nu
aparțin mitologiei grecești și niciu-
nei mitologii. Sunt creați de Platon,
care a scris și mituri fără echivalent
în tradiția greacă. Putem vorbi de o
mitologie a lui Platon, o mitologie
imaginată de acesta, compusă din
personaje divine și mituri fascinan-
U
te, ca mitul Atlantidei sau mitul su-

fletelor nemuritoare.
E
În dialogurile sale, Platon

transmite mai mult decât o filosofie;
S
transmite o poezie cu zei, demiurgi,

tărâmuri nemuritoare și continente
E
scufundate.

Metamorfozele postumanismului în Paraschiva PÎȚU

Oraşele scufundate, de Felix Aderca
Motto: „În vreun colț îndepărtat al Univer- asupra dezumanizării omului în procesul de postu-
sului plin de nenumărate sisteme solare sclipitoare s-a manizare, ci creează și o imagine de sine-stătătoare a
ivit odată o stea pe care unele viețuitoare inteligente au corpului-subiect postum și a unui Homo Sapiens/ Alien
descoperit rațiunea. A fost clipa superbă și înșelătoare a Sapiens, prin discutarea efectelor benefice și dăunătoare
istoriei universale. Dar numai un minut, Steaua, abia ale biotehnologiei.
după două respirații ale Universului, îngheță și viețui- Romanul se constituie din transcrierea visu-
toarele inteligente trebuiră să piară.”1 lui operatorului de film Ioan Docin, viețuind în anul
5000, la etajul 47 al unui București hipertehnicizat,
C orpul uman a fost de-a lungul timpului o

piatră de hotar politică, economică, dar și
literară în științele umaniste și sociale, nu doar ca o
unde pe deasupra clădirilor amețitoare trece trenul
aerian și se aud sirenele vapoarelor de pe Dâmbovița.
Autorul ne plasează într-un viitor îndepărtat, în care
construcție discursivă a trecerii de la concret la abstract, omenirea, părăsind Terra, părăsită de soare și înghețată,
ci și ca „element” literar al corpurilor politice. Însă, ajunge să ducă o viață subacvatică. Coborârea oameni-
odată cu trecerea timpului, înțelegerea corpului uman lor în oceane nu a fost una bruscă, ci treptată, odată cu
a suferit schimbări semnificative, mai ales odată cu apa- înghețarea planetei când oamenii au mai trăit vreme
riția teoriilor de mediu ale postumanismului. Ontolo- de câteva sute de ani la suprafața Terrei, retrăgându-se
giile postumaniste ale corpului material au fost puțin încet înspre Ecuator, iar abia după epuizarea rezervelor
prefigurate în literatura română, însă Felix Aderca am- de petrol și cărbune s-au mutat în fundul Pământului.
prentează experimental discuțiile despre postmoderni- Transformarea din oameni tereștrii în oameni subacva-
tatea corpului material într-o nouă direcție, ducând la tici îi cataloghează în diferite „rase”, cu diferite meserii,
apariția unei transformări postume. ce locuiesc în patru orașe de sticlă în jurul Ecuatorului:
Accentul pe materialitatea corpului postuman a Hawaii (capitala, în formă de sferă), Ceylon (orașul ali-
provocat o schimbare în rândul imaginii viitoriste, prin mentației sintetice și olfactive, în formă de paralelipi-
intermediul unei supercivilizații gata să se distrugă prin ped), Cap-Verde (orașul energiei electrice, în forma a
ignorarea sau neputința contactului cu natura. În Ora- două cuburi alăturate, având un cub de dimensiuni mai
șele scufundate (1937), Felix Aderca reliefează modul mici suprapus) și Mariana ( „nucleul” tuturor orașelor
în care practicile materiale afectează umanitatea, dar și și centrul minier, în formă de piramidă). Fiecare perso-
practicile fizice care afectează mediul înconjurător, și naj din roman are o individualitate marcată. Chiar dacă
reconfigurează obiectivitățile umane și non-umane. sunt reprezentanții unei civilizații tehnicizate ei au note
Romanul transpune nu doar gândul poetic al distincte: activul Whitt, delicatul inginer Xavier, Iran,
lui Nietzsche asupra morții termice a universului, ci și spiritul malefic și jutorul lui Xavier care are dreptul la
conceptualizarea futuristă a noilor trupuri în relație cu crimă (o ucide pe prietena și iubita Oliviei, Sonia) și
noile tehnologii, dezvoltând astfel ce este postumani- Olivia, fără atributele unei conducătoare, bisexuală care
tatea. El figurează literar sentimentul de aprehensiu- își găsește împlinirea numai prin iubire.
ne și groază eschatologică a ființei umane în fața unei „Vechea” civilizație se transformă într-o „nouă”
evoluții catastrofice a civilizației. Corpul uman în sine civilizație care face progrese incontestabile: se hrănesc
nu mai face parte din categoria „familia omului”, ci cu buline sintetice, există posibilitatea transformării
U
dintr-un „acvariu” al postumilor. Atrăgându-ne atenția cadavrului printr-o injecție de marmoficare neagră,
asupra corpurilor postumane, Orașele scufundate este o nu mai au nevoie de somn, ci prin intermediul unei
E
sursă literară neprețuită care speculează situația noas- „băi de lumină, care împrospătează nervii”2, se simt
tră postumană. Aderca nu oferă doar un avertisment revigorați. Totuși metamorfozarea nu este numaidecât
S
benefică pentru noua civilizație, vitalitatea oamenilor

E
1
Felix Aderca, Orașele scufundate, Editura Tineretului, Bu-
curești, 1966, pp. 11, 12. 2
Ibidem, p. 75.
a scăzut, aceștia suferând de o involuție, vârsta medie este decât „un chin”, „o orbire”, „o rușine”, „o com-
scăzând revoltătător: „O! Ce secături, conducătorii la- promitere”: „iubirea, Ri, deși în Orașele Submarine nu
U boartoarelor de biologie!...Nu sunt în stare să mențină folosește la nimic, n-a putut fi, precum am văzut, stâr-
egală un ceas măcar presiunea atmosferică a Orașelor pită cu desăvârșire. Ea a rămas o foarte veche prejude-
E
Submarine!...Iar chirurgii, buni de spânzurătoare: să nu cată: a mers cu oamenii în fundul Oceanului și va muri
găsească ei un mijloc de a simplifica pompa aspiratoa- probabil odată cu ei”5. Acest regulament atât de strict,
S
re-respingătoare a inimii!... În ultimul secol, viața s-a care privește condițiile de procreare, le este impus doar
micșorat cu zece ani. Nimeni nu mai depășește vârsta bărbaților și femeilor din Hawaii, Cap-Verde și Ceylan.
E
de 40.”3 Mai mult de atât, oamenii se diafanizează prin În Orașul de Foc, orașul marianilor, nu există reguli cu
tehnică, corpul lor devenind un fel de tehno-corp. Evo- privire la reproducere însă, din cauza condițiilor grele,
luția umană primește însă o „mână de ajutor” atunci „cumplitei munci și a împrejurărilor fizice penibile”,
când Xavier descoperă formula lămpii Pi (oxigenul locuitorii orașului „nu se bucură de secunda împreună-
pur), însă acesta, împreună cu fiica fostului președinte, rii voluptoase pe care toate ființele superioare o doresc
Olivia, zboară spre o altă planetă cu un avion-rachetă. și care dă în celelalte Orașe, femeilor și bărbaților, acel
Înaintarea spre centrul pământului rămâne scopul lui aer de agresivitate biruitoare și voiciune fericită. Maria-
Whitt și al secretarei Lucia. Astfel, perpetuarea speței nii și marianele nu cunosc decât arareori împerecherea,
umane este asigurată în două medii de viață diferite. și atunci dușmănoasă, prelungă și amară, ca o crimă.”6
Uitându-ne printr-o lentilă trans-corporală ob- Familia existentă în lumea postumană nu mai este un
servăm că imaginea noului corp al omului imaginat de „acasă”, vizibilitatea familiei este distrusă ca imaginar
Felix Aderca este deformat de adaptabilitatea la mediul ideologic. „Comisia” operează în imaginarul și iden-
acvatic. Pentru a discuta despre transformarea prin care titatea locuitorilor și astfel apare eșecul familial unde
trece corpul uman, mai întâi vom aduce în discuție sitcomul freudian nu își mai găsește locul.
care este rolul familiei în care acesta ia naștere. Familia Pe când Aristotel descrie corpul uman prin-
postumană prezentată de Felix Aderca nu mai este nici tr-o hendiadà (un singur concept prin două cuvinte),
pe departe o familie. Familia postumană a lui și a ei ca fiind „un animal biped”7, Felix Aderca descrie noul
se învârte în jurul valorilor unei unități imaginate cu corpul uman metamorfozat ca fiind „golaș”, fără păr,
rezultate catastrofale. Foucault, în „Istoria sexualității” asemenea lui Iona care, înghițit de balenă, renaște chel
a găsit nașterea culturii umane în cunoașterea heterose- „ca un sugar”8. Afirmăm că, în spiritul filosofiei vodevi-
xuală, actul sexual care produce copii, unde reproduce- le, termenul de umanitate și corp uman, dat de Aderca,
rea umană înseamnă unirea dintre un spermatozoid și ține de catachresis – termenul este folosit pentru a de-
un ovul și astfel iau naștere „micile creaturi de iubire”, scrie folosirea unui cuvânt într-un mod greșit – unde
așa cum este o melodie a trupei Talking Heads. Repro- închiderea imaginară a categoriei umane are funcții
ducerea în lumea acvatică imaginată de Felix Aderca reale. Spre deosebire de omul „ca subiect”9, care își
este posibilă numai dacă „comisia eugenică” își va da vede propria imagine în oglindă și își fixează identita-
acordul ca un bărbat și o femeie să aibă un copil con- tea discretă și superioară de gen într-un mod care îl va
form fișelor „Laboratorului biologic”. Dacă „Laborato-
rul biologic”, care are rolul de a transmite informațiile 5
Ibidem, p. 19.
necesare noului tip de om către „Comisia de procrea- 6
Ibidem, p. 38
re”, greșește fișa viitorului (ne)umanoid, rezultatul este 7
Aristotel, Metafizica, traducere și comentariu, note de
catastofal. Astfel copilul rezultat devine „un monstru Andrei Cornea, Ediția a II-a, revăzută și adăugată, Editura
sau un idiot. Dar el este numaidecât sterilizat și trimis Humanitas, București, 2007, p. 40.
după întâile cursuri școlare la serviciile de salubritate”4. 8
Carl Gustav Jung, Opere Complete, volumul 12, Psihologie
Copiii rezultați în urma acțiunilor „Laboratorului bio- și alchimie, Simboluri onirice ale procesului de individuație,
logic” nu vor mai aparține familiilor. Dacă se întâmplă reprezentări ale mântuirii în alchimie, Traducere de Carmen
ca unui cuplu să i se ofere șansa să aibă un copil, se va Oniți și Maria Magdalena Anghelescu, Editura Universitas,
întâmpla rareori ca acel copil să fie conceput din iubire, 1972, p. 302.
pentru că iubirea pentru postumanitatea prezentată nu
9
Lacan Jacques, Écrits: a selection, cap. The Mirror Stage as
Formative of the Function of the I as Revealed in Psychoan-
3
Ibidem, p. 23. alytic Experience, Editura W.W. Norton&Company, New
4
Ibidem, p. 20. York, 2000, p. 25.
exclude pentru totdeauna, corpul postuman identificat Dacă pe pâmânt sângele submarinilor era roșu, în fun-
de Aderca devine subiect dincolo de și între „montarea” dul apelor acesta devine alb „ca puroiul”. Singurii care
colectivităților semi-autonome, ce știu că nu poate fi nu se metamorfozează în totalitate sunt locuitorii ora-
niciodată coexistent sau cu totul separat de ele. Vechiul șului Mariana. Forma corpului acvatic este aceeași ca
corp al oamenilor tereștii este „canibalizat” de către și cea a corpului terestru, de aceea „Comisia biologică”
noul corp al locuitorilor mediului acvatic și astfel iau a încercat perfecționarea anatomică și biologică a ma-
naștere alienii. Înfățișarea trupească a noilor oameni, rianilor prin reproducerea lor cu oamenii mijlocii din
așa cum am mai precizat, a suferit mari metamorfo- Cap-Verde, Ceylan și chiar cu delicvenții din Hawaii.
ze, iar expresivitatea chipului pământean s-a pierdut în Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor: „corcitura se
mediul acvatic. Toți submarinii sunt „neînchipuibil de arăta, ca trup și mentalitate, mai aprope de Hawaii”16,
frumoși, de inteligenți, de simțitori”, lepădându-și din dar total nepotriviți pentru munca grea pe care o făceau
sângele lor „beteșugurile, strâmbăturile, nepotrivirile, zilnic oamenii din orașul „nucleu”, al focului.
urâțeniile, nebuniile. Copacul neamului omenesc și-a Mâncatul, modul de a se hrăni a marianilor,
scuturat în timp și a avut destul timp!- toate gunoa- marcă a registrului uman, dă bătăi de cap Comisiei
iele.”10 Forma minusculă și degenerată a viețuitoarelor biologice. Aceștia sunt incapabili să digere prepara-
marine „se schimonosește”. Alimentarea acestora este tele gazoase ale Ceylanului, iar la limita cu foametea
sintetică, redusă la „forma perfecționistă a parfumuri- muncitorii capătă un comportament animal cu instinct
lor” a cărui viciu oamenii îl dobândiseră fără prea mult reacționar „îndopându-se cu pământ, lavă pulverizată
efort, ca o beție: „mulți bărbați și femei le preferau și și cenușă”17, această acțiune irațională a marianilor du-
le gustau voluptatea îndelung, ca altădată cocaina și când la deces. Pentru a împiedica mortalitatea brațului
heroina.”11 Utilizarea acestor „complexe” a redus apara- de muncă și pentru „menținerea unei rase de salohari,
tul locomotor și muscular la un „rudiment schematic”. cu mușchi și instincte grosolane”18, comisia biologică
Organele interne și-au pierdut rolul în mediul acvatic, a încercat să găsească o soluție de evoluție normală în
„glandele nu mai secretă decât un soi de miresme, ase- fundul mării a anatomiei și fiziologiei omenești al ma-
menea glandei craniene care a luat, prin dezvoltarea rianilor, aceasta, fiind descoperirea unui „lichid foarte
gândirii, proporții fantastice, în paguma trupului deve- vaporos sau un eter ușor lichefiabil”, adică o combina-
nit nefolositor, purtat ca o vechitură și ca un apendice ție între alimentarea cu o coeziune slabă între molecule
inform, leneș și infect.12” Mâinile oamenilor noi par și cea solidă cerută de organismul marianilor. „Pentru
a fi niște aripioare sau solzi, respirația devine „lungă, a nu jigni conștiința marianilor, cărora li se recunoaște
prea lungă”13, iar asemănarea lor cu peștișorii din ac- o putere de muncă dusă până la jertfa spre folosul ce-
varii este violentă: „Peștișorii din colivii sunt o dovadă: lorlalți oameni”19 s-a instituit și tradiția ca Președintele
ai băgat de seamă că au ceva din înfățișarea și sufletul să ia în căsătorie, pentru un an, o mariană. Rezultatul
omului submarin?”14. Ochii noilor oameni și-au pier- acestei „tradiții” este Olivia, fiica Președintelui Pi, care
dut pleoapa și au căpătat dimensiuni mari; de vreme ce are atât trăsături terestre, cât și trăsături ale oamenilor
în Orașele submarine nu există culori, reducerea unui acvatici. Pielea are o culoarea bine pigmentată, pe care
watt cu scopul economiei este privit cu tristețe de către celelalte femei o „prăjeau” în zadar la razele ultraviolete
locuitori. Cu timpul, baza celulei vii, protoplasma intră ale lămpilor de cuarț. Din cauza corpului ei „oacheș”
în descompunere, brațele li se usucă, picioarele li se ră- cu pleoape, sprâncene și un păr bogat și negru o făcea
sucesc ca un șarpe, iar ochiul le „curge din cap, cap un să fie considerată de către ceilalți locuitori ai Orașelor
melc.”15 Temperatura sângelui omenesc a scăzut de la scufundate ca fiind „barbară”.
36 de grade la 25 și continuă să scadă de la o generație Prin acest roman, care aparține literaturii Scien-
la alta, de la an la an. Neștiind cauza tuturor bolilor, ce Fiction, autorul zidește pe datele realului o pistă de
U
cele ale oamenilor submarini, nu mai pot fi vindecate. decolare pentru zborul fanteziei. „... fantezia mea din
Orașele scufundate are și ea...realismul ei – ca de altfel
E
10
Ibidem, p. 20.
11
Ibidem, p. 122.
S
12
Ibidem, p. 61. 16
Ibidem, p. 37.
13
Ibidem, p. 162. 17
Ibidem, p. 38.
E
14
Ibidem, p. 60. 18
Idem.
15
Ibidem, p. 61. 19
Ibidem, p. 40.
U
E
S
E
toate celelalte fantezii din cărțile anterioare”20, spunea note de Andrei Cornea, Ediția a II-a, revăzută și adău-
Aderca într-un interviu consemnat de Dan Petrașincu. gată, Editura Humanitas, București, 2007.
Iar prin descrierea organismele aflate în procesul de • Chifor, Valentin, Felix Aderca sau vocația expe-
indeterminarea amnioticului și nemulțumirea de tipul rimentului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
lor prematur, ne vorbește despre corpurile postumane • Felix Aderca, Orașele scufundate, Editura Tine-
ce se dezvoltă în deformările totemului și taxonomiei. retului, București, 1966.
Astfel, Felix Aderca ne descrie anticipativ, sub umbra • Foucault, Michel, Plăcerile sexualității, Volu-
unei nostalgii persistente, un postmodernist uman, mul II, Editura Univers, București, 2004.
normal și în același timp și ciudat. Acesta devine eco- • Jacques, Lacan, Écrits: a selection, cap. The
ul unei bătălii discursive și a tainicului futurism și care Mirror Stage as Formative of the Function of the I as Re-
răspunde unei astfel de nostalgii cu ecoul unui ecou. vealed in Psychoanalytic Experience, Editura W.W. Nor-
Orașele scufundate rămâne până astăzi unul dintre cele ton&Company, New York, 2000.
mai bune romane S.F. din literatura română, iar Felix • Jung, Carl Gustav, Opere Complete, volumul
Aderca un precursor de marcă. 12, Psihologie și alchimie, Simboluri onirice ale procesu-
lui de individuație, reprezentări ale mântuirii în alchi-
Bibliografie mie, Traducere de Carmen Oniți și Maria Magdalena
• Aristotel, Metafizica, traducere și comentariu, Anghelescu, Editura Universitas, 1972.
20
Valentin Chifor, Felix Aderca sau vocația experimentului,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p. 81.
Ana Blandiana:
E VO C ARE
Monahia Elena SIMIONOVICI
Jumătate de veac de Poezie
Î n ultima mea călătorie la Bucureşti, invitată

împreună cu Maica Gabriela la Ateneu pentru
sărbătoarea revistei Memoria, am primit în dar o carte
nici cuvintele de dragoste să nu se modeleze în fraze care
să-i aducă laude (Darul, p.17).
Ana Blandiana crede în puterea poeziei (a ei şi a
rară – Ana Blandiana. Integrala poemelor, Editura Hu- celorlalţi poeţi), chiar dacă, peste albul cuvintelor ei, ca
manitas, 2019. dublă ninsoare, unii vor presăra cu răutate cenuşă: „Or să
Dedicaţia caldă şi bucuria de a avea o asemenea vină ninsori mult mai mari după mine / Şi tot albul din
comoară, m-au făcut să mă aplec, în repetate frânturi de lume va ninge pe voi” (Elegie de dimineaţă, p.43).
vreme, asupra conţinutului poetic. Cu volumul A treia taină (1969), întrebările exis-
Sute de pagini de gânduri adânci, amare sau op- tenţiale devin tulburătoare. Pentru poetă viaţa ei interi-
timiste, cu imagini şi cuvinte alese, poftesc cititorul să oară e ca o călătorie într-un oraş străin în care nu cunoaş-
ia aminte la mărturisirea poetei făcută pe supracopertă: te pe nimeni, iar întrebarea din finalul poemului rămâne
„Am crezut întotdeauna că poezia nu trebuie să strălu- fără răspuns: „Nici o amintire din alte vieţi/ Întrebării/
cească, ci să lumineze”. Dacă şi străluceşte, prin bogăţia De ce am fost adusă aici?...” (Călătorie, p.65). Este o
metaforelor, nu-i scade cu nimic puterea de a lumina ci- invitaţie să răspundem noi, cititorii? Poate pentru a ne
titorul, ci dimpotrivă ! oferi clipe de detaşare de cotidianul cenuşiu şi înălţare cu
Alcătuită din 16 capitole, corespunzând volume- sufletul spre alte zări. Şi oare nu şi aceasta este menirea
lor de poezie apărute între anii 1964 şi 2018, cartea arată poeziei?
cititorului atent evoluţia harului cu care Ana Blandiana În 1972 apare volumul Octombrie Noiembrie De-
a fost împodobită, dar şi creşterea prin cultură, iubire, cembrie cu poezii ale unei lumi în care bucuria era in-
durere, speranţă şi angajare socială, ca om al cetăţii, nu terzisă ca şi cum „fiecare bucurie răneşte pe cineva” (La
numai creator de artă. ce serveşte bucuria, p.109). Ce bucurie ? De a scrie ? De
Primul volum, Persoana întâia plural (1964), se a visa ? De a te împlini prin iubire? Greu de răspuns. E
deschide cu o mărturisire adolescentină a eroinei „cu un strigăt din vremurile apuse. Dacă nu era îngăduită
trup firav” ce-şi „caută chipul în oglindă”, dar se încheie bucuria, era stăpână frica: „umbrei mele i-e frică” de um-
cu o imagine care anunţă darul poetic: „ N-am văzut-o brele arborilor, de umbrele păsărilor, de întuneric. Poeta
niciodată, dar ştiam,/ Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, se detaşează de această stare, că umbra ei e urmărită, şi
că-i ascunsă/ (precum inima salcâmului din geam/ Coşul încheie cu curaj: „Şi eu să nu ştiu de când/ Înaintez fără
pieptului de crengi o face frunză)” (Copilărie, p.7). umbră,/ Cântând” (p.117).
Poeta ridică ochii minţii crezând că „Cerul începe Volumul Poezii se încheie cu o minunată poezie,
din creştetul spicelor,/ De parcă fiecare din ele-ar purta/ Rugăciune. „Să stau culcată în zăpadă/ Cu braţele larg
Pe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte”, iar când ele desfăcute,/ Închipuind o nespus de frumoasă/ Cruce
vor cădea sub secerătoare, vor pune cu duioşie „vasul cu cuprinsă de somn/ Dinadins.” (p.174) Lacrimi fierbinţi
cer pe pământ” (Recoltă, p.11). Ce poate fi mai expresiv pentru fapte, vise nemărturisite, căinţa adâncă a unui su-
pentru pâinea cea de toate zilele pe care o cerem decât flet sensibil pentru care poezia e o eliberare de tot ce ne
faptul că ni se dă, după muncă, şi ca un dar binecuvântat! apasă sufletul ...
În 1966 apare volumul Călcâiul vulnerabil în care Trei ani mai târziu, Ana Blandiana publica volu-
se simte deja un pas înainte în maturizarea poetei: e con- mul Somnul din somn în care poezia Ţară e o caldă decla-
ştientă de darul ce i s-a dat şi-l trăieşte şi ca o bucurie, raţie de iubire pentru omul drag: „În tine nu mi-e dor de
şi ca o povară – responsabilitatea pentru cuvântul-vers nimeni/ .../ Timpul-ncet se lasă, / Dar cât de bine şi de
trimis spre lume: „Tragic mi-i darul asemeni pedepselor cald e-acasă/ Când unul altuia ne suntem ţară” (p.182).
vechi. / Ce strămoş mi-a greşit ca să-i port – lauri - vina ? Privind cu atenţie lumea vegetală şi a păsărilor
/ Tot ce ating se preface-n cuvinte”. Ar dori ca toate ver- (gutui, lăstuni...), fără a se referi la oameni, poeta îşi face
bele să le adune ca cerul să nu se mai înnoreze de vorbe şi o aspră mustrare: „Dacă, în după amiaza/ De dumini-

că-a toamnei,/ Lumea îmi pare perfectă,/ Numai eu sunt Poezia nu e un joc gratuit, ci-i izvorâtă din lacrimă şi
vinovată,/ Numai eu voi plăti – luni” (Duminică, p.209). zbucium; ajunge ea la sufletul cititorului? Şi dacă ajunge
Un joc alert de cuvinte sugerează ideea că oame- cum e primită ? „Acest poem durează doar atâta/ Cât îl
nii sunt liberi şi „îşi dau drumul la gură” doar „în somnul citeşti:/ Data viitoare când îl vei citi/ Va fi altul/ Pentru că
din somn” (În somn, p.214). tu vei fi altul/ Şi, bineînţeles, va fi complet diferit/ Atunci
Cu volumul Ochiul de greier (1981), poezia Anei când îl va citi altcineva” (Acest poem, p.589). Vine acum
Blandiana îmbracă un strai meditativ mult mai adânc. rândul receptorului. L-ar dori sensibil, deschis sufleteşte
Tristeţea copiilor care, luaţi de valurile vieţii, ajung prea şi detaşat de greutăţile vieţii pentru că poezia este patria
târziu şi nu mai aud glasul părinţilor ce-i aşteaptă, este neliniştii, este metaforă şi taină.
tulburătoare: „Dar în ţara părinţilor/ Se ajunge întot- Şi, totuşi, aprofundând ideea, în poezia Alb pe alb
deauna târziu,/ Numai când totu-i care deschide volumul Orologiul fără
pustiu,/ Şi doar în lumina de lună/ ore (2016), poeta rămâne credincioa-
Se mai strâng împreună” (p.236). să metaforei, chiar dacă nu toţi o vor
Obosită de viaţă, de idei, po- putea descifra: „Scriu cu alb pe alb /
eta ar dori să fie o frunză şi de la ea Deşi ştiu că nimeni/ Nu va putea să
să înveţe... „Să tremur, să cresc/ Şi de citească / Nici chiar eu,/ După ce voi
durere să mă fac strălucitoare,/ Apoi fi uitat ce-am scris” (p.663).
să mă desprind de pe ram/ Cu un În 2018, Ana Blandiana pu-
cuvânt pe buze,/ În felul acela copi- blică volumul Variaţiuni pe o temă
lăresc/ În care/ Se moare/ La frunze” dată, un elogiu al iubirii desăvârşite
(Am obosit, p.238). angajând calde jocuri cu cuvinte:
Hotărâtă să iasă din glasul cre- „Ţin minte că m-am întrebat odată/
aţiei „ca dintr-o biserică părăsită”, se Dacă noi avem doi îngeri păzitori./
întreabă dacă gestul ei de a fi un om Pentru că, fiind mereu împreună/ Ar
al cetăţii ar fi auzit şi înţeles şi de cei fi fost o risipă,/ Unul singur ne-ar fi
din jur: „Şi dacă, în noaptea din jur,/ fost de ajuns” (p.722).
Mi-aş da cu un gest cunoscut / Foc în Aş fi putut să umplu aceste
piaţa cea mare,/ S-ar trezi cineva din pagini cu toate titlurile, premiile,
somn / De prea multă lumină / Sau elogiile cu care Ana Blandiana a fost
ar întreba cineva / De unde mirosul copleşită în cei peste 50 de ani de cre-
de fum?” (Dacă, p.284). aţie poetică. Aş fi putut enumera limbile în care i s-au
Iar poezia Cât aş fi vrut este un strigăt dureros, o tradus poeziile, ţările în care a fost invitată pentru a vorbi
poftire spre o viaţă trăită frumos, fără minciună, fără ură, despre poezie... Dar în locul acestor valoroase aprecieri,
cu oameni buni, curaţi sufleteşte: „Cât aş fi vrut / Să nu am preferat să aleg, ca simplu cititor, din versurile care
ştim lupta niciodată,/ Să trecem prin lume/ Străini de mi-au fost cele mai dragi pentru mintea şi sufletul meu.
minciună,/ De durere miraţi, fericiţi de a ajunge-mpreu- Am luat aminte că cele mai mari ale acestei lumi: viaţa
E
nă / În viaţa cealaltă” (p.302). şi moartea, credinţa şi necredinţa, iubirea şi ura, frumu-

În 2004 a publicat volumul Refluxul sensurilor. seţea şi hidoşenia, înţelepciunea şi prostia, adevărul şi
R
O meditaţie gravă asupra ideii de nemurire este poezia minciuna, tinereţea şi senectutea, cele trecătoare şi cele
Ceea ce nu înţeleg: „Tot ceea ce nu înţeleg mă ucide,/ Este durabile au fost adunate în pagini de adevărată Poezie.
A
o moartă cea care continuă să ceară lămuriri/ Să ceară Cred că cea mai clară şi convingătoare apreciere a
lămuriri,/ Şi să nu le primească, şi să insiste/ Pentru că actului creator al poetei Ana Blandiana, o face singură pe
V O C
nici în lumea cealaltă/ Nu se poate trăi fără să înţelegi” coperta a II-a a volumului: „N-am fost în stare să scriu
(p.528). altfel decât ieşind din viaţa mea obişnuită, decupând
Rostul poetei în lume este lămurit prin asemăna- timpul poeziei din timpul vieţii... plecam la scris cum
rea cu fântânile a căror apă izvorăşte mai mult dacă li se plecau sfinţii în pustie, ca să-l întâlnească pe Dumnezeu,
cere: „Asemenea fântânilor/ Care-şi dau drumul/ Cu cât iar ceea ce urma, avea uneori într-adevăr trăsăturile mi-
le ceri mai multă apă/ Şi cu cât dau au mai mult de dat,/ racolului”. Acest fapt cred că l-a dorit împlinit şi de noi
E
Am vrut să fiu,/ Am crezut că sunt” (Întrebarea, p.583). cititorii. Întâlnirea cu Poezia este o ieşire din timp.

Prima noapte de dragoste
P ROZĂ
Codruţa PERŞA
(fragment de roman)
A u petrecut noaptea împreună şi ea i-a spus

despre visul ei: să fie scriitoare, romancie-
ră. A vrut să fie cântăreaţă (şi aproape a ajuns cântă-
aţoasă. Dar nu avusese de a face cu femei de peste
43 de ani, aşa că experienţa lui era limitată, dacă s-ar
fi luat după înaripatul poet al urbei. Ajuns pe la 60
reaţă de operă şi operetă), a vrut să fie actriţă (dar n-a de ani, spunea: „Am umblat ca prostul după june şi
jucat nici măcar într-o scenetă), a vrut să fie pictoriţă acum am descoperit femeia de 50 de ani! Nu este pe
(şi a pictat o vreme), a vrut să fie gravor (şi a făcut lume ceva mai minunat! E sublimă!”. Însă Rudi mai
câteva gravuri în piatră şi metal), a mai scris şi ceva avea până la femeile semicentenare.
poezii (dar fără să vrea să fie poetă), dar acum... să fie – Ştii, spuse Natalia, când eu eram o nou-năs-
prozatoare? Rudi îşi miji ochii. Erau în pat, goi şi Na- cută, tu aveai 23 de ani. Când eu aveam un an, tu
talia era lipită cu sânii de el. Dar cum ar vrea să scrie? aveai 24 de ani... Eu ştiu de ce vor bărbaţii mai în
Să pună cititorul permanent pe piste false. Când va vârstă femei tinere. Pentru că le vampirizează. Ai văzut
crede că are un roman de dragoste, el să se preschim- că întineresc parcă? Oricum, arată mai tineri decât ar
be într-un roman de aventuri. Când va crede că e un fi să fie la vârsta lor.
roman de aventuri, el să devină ştiinţifico-fantastic. Rudi nu era de acord cu ideea, cum să vampi-
Când va crede că e ştiinţifico-fantastic, să devină un rizezi pe cineva? Dar, cine ştie, poate că lumea e pli-
roman de spionaj. Iar când va crede că e un roman de nă de vampiri şi noi îi credem fiinţe fictive. Doar că
spionaj, să devină un roman noir... vampirii nu sunt aşa cum se înfăţişează în imaginaţia
– Poate că l-aş intitula, după Camil Petrescu, noastră, ci, aşa cum spune Natalia, oameni ce arată
„Întâia noapte de dragoste” şi doar atât... Aş folosi, cât se poate de normal, se hrănesc, nu cu sângele, ci
pentru a scrie, două precepte manolesciene: „îmi în- cu energia altora. Nişte vampiri energetici... Au vorbit
chipui lumea ca pe o carte, nu, aşa cum şi-o închipuie tot felul de prostioare în noaptea aceea.
mulţi romancieri, ca pe o lume” şi: „Sunt şi roman-
cieri (adevăraţi, aceştia) care dau reţeta pe faţă”. Dar, În dimineaţa ce urmă, nu mai erau doi străini,
dincolo de reţetă, să conteze abisul psihic al persona- ci doi iubiţi. Rudi se gândi dacă ar fi în stare să facă
jului, constituit în mobilul acţiunilor sale. un mic dejun, dar nu se pricepea. Vila avea bucătărie
– O singură calitate îţi trebuie ca să reuşeşti: să şi terasă, dar n-o folosise aproape niciodată, decât în
nu fii atinsă de scepticism, spuse Rudi, dorind să-i dea vremea când era cu Paula şi Paula se ocupa de trebu-
un sfat. De fapt, nu este un sfat, continuă el. Scepti- rile casnice. Dar când Natalia şi-a scos telefonul din
cismul este, pentru unii, constituent al firii sale şi asta poşetă şi l-a deschis, a văzut că mama ei o sunase de
îi anihilează creativitatea, el pierde sensul, substratul zeci de ori. Probabil era îngrijorată că Natalia dispă-
metaforic şi nu mai poate reda povestea profundă a ruse aşa, fără să spună cuiva unde se duce. Şi era o
vieţii, ce se naşte din mişcarea aparent fără însemnăta- femeie insistentă. Iar numele, Natalia râsese deseori
te a unor personaje. de el: Genoveva. Genoveva din Brabant! Dar nu, nu
Natalia, cu gândul aiurea, neatentă la ce îi spu- râdea pentru că purtase acest nume soaţa acuzată de
nea Rudi, pentru că nu scrisese vreun rând dintr-un adulter a lui Siegfried, ci pentru că Nataliei îi sugera o
roman până atunci şi nu-şi punea asemenea proble- femeie grasă, o femeie adipoasă şi ţâfnoasă şi nervoasă
me, întrebă cu totul altceva: şi foarte energică în a-i sâcâi pe cei din jur până le dă
– De ce vor bărbaţii femei tinere lângă ei? cheful pe nas. Exact cum era maică-sa! De fapt, cât de
Rudi nu încercă să răspundă. Ar fi fost cu mult nedrept era că purta acest nume! Exista o sfântă numi-
prea complicat. Sau poate că nu aşa complicat, dar tă Sfânta Genoveva, patroana Parisului! Iar s-o fi cu-
nu-i convenea să vorbească şi să spună de ce nu-i plac noscut Natalia pe maică-sa în vremea tinereţii ei, n-ar
femeile mature. Una-i grasă şi lăţoasă, alta slabă şi mai fi zis că acest nume sugerează o femeie grasă... şi
frumoasă! Maică-sa fusese o frumuseţe! Bărbaţii roiau Robert se cuplase cu Arabela! A creat, cu mine, un alt
în jurul ei. Dar ea l-a plăcut pe Robert, poate pentru cuplu, prin care să-i pună tatălui ei oglinda în faţă.
că semăna cu Roger, poate pentru că era distins... sau Totuşi, noaptea petrecută cu ea a fost neaşteptat de
cine ştie de ce, e o taină de ce unei femei îi place un bogată. N-o văzuse, în mintea sa, pe Natalia, în pos-
anume bărbat şi nu altul, că doar vor fi existând destui tura de amantă şi ea se dovedise a fi una uimitoare,
mai buni decât alesul ei. Natalia nu reuşise s-o educe, sălbatică aproape... Dar, în fond, contează de unde
deşi i-a spus de multe ori: „Mamă, e de ajuns să suni o începi o relaţie? Nicidecum. Contează doar unde
dată şi-o să te sun eu înapoi de cum pot”. Dar mai va! ajungi! Însă la întrebarea: unde veţi ajunge, Rudi Ba-
Nu se putea înţelege nimeni cu ea! Făcea doar cum îi raba n-ar fi putut răspunde!
era placul! Aşa că Natalia nu avea ce face, era maică-sa
şi era nevoită s-o supor-
te. Îşi ceru scuze de la
Rudi şi-o sună. Le-a pie-
rit la amândoi pofta de
mâncare, dacă vor fi fost
flămânzi, când au aflat
vestea. Nu degeaba se
dădea doamna Genove-
va de ceasul morţii! Ro-
bert fugise cu Arabela!
Unde? Nimeni nu ştia.
În lumea largă! Au fugit
definitiv şi nu se vor mai
întoarce? Sau e doar o
escapadă de câteva zile?
Hm, gândi Rudi,
dacă am fi aflat asta cu o
zi mai devreme, m-aş fi
gândit acum că Natalia
a vrut să rămână la mine
doar pentru un fel de
răzbunare pe soartă! Ta-
tăl ei cu Arabela şi atunci
ea, Natalia, de ce n-ar fi
cu mine? S-ar răzbuna
pe tatăl ei. Două cupluri
cam de acelaşi fel. Doi
bărbaţi de cincizeci de
ani cu două tinere femei!
Ă
Uneori viaţa poate fi ca

un şlagăr! Dulce şi surâ-
R O Z
zătoare. Şi ca versurile
unui şlagăr. Fără noimă,
dar seducătoare! Însă
Natalia venise la el... nu,
nu, stai, gândi el! A venit
P
la mine după ce a aflat că

Dacă tristeţe nu e...
DIN SENS O P U S
Leo BUTNARU
N u sunt adeptul intrării în subiect direct

cu vorbirea... directă. Intruziunea bruscă
a dialogului, fără un elementarisim prolog, fie el și de
– Când e luată sus, la cer, nu? În paradis, adică,
ironiză, involuntar, bătrânul (din punctul nostru de
vedere), copilul (din punctul de înțelegere al îngeru-
ochii lumii, cum s-ar zice, din complezență, sau chiar lui).
în virtutea anticei formule de politețe, sigur că poate – Dacă nu ar exista tristețea, nu ar exista nici
părea lipsă de bună creștere; în cazul scriitorilor – de... fericita mântuire. Să-ți dau un exemplu, să înțelegi
bună scriere sau oarecare lipsă de stil... Dar să nu in- mai limpede. Iată, tu, copile, citești o carte...
trăm în amănunte, astfel că prologul acestei nuvelete – Eu nu știu carte, se grăbi să anuleze pilda bă-
e destul de banal-constatativ, ca orice strict necesar trânul (din punctul nostru de vedere). Sunt analfabet.
uzual: bătrânul era foarte trist și chiar așa îi spusese – Ba nu. Cel ce folosește în limbajul său noți-
interlocutorului său celest: unea de „analfabet”, să știi că nu este analfabet. Poate
– Îngere, îmi este atât de trist, încât... că nu știe a scrie și a citi, însă dânsul nu duce lipsă
– Nu fi trist, copile, îi răspunse, pur și simplu, de inteligență. Iar inteligența ține de carte... Orală, să
îngerul, bătrânului mâhnit. zicem, se dezlănțui îngerul într-o involuntară dema-
Pentru îngeri toți sunt copii, de-a valma, și co- gogie. Suportabilă, de altfel. Aripile îi fremătau ușor
piii, și maturii, și bătrânii – ca și în cazul cu sexul, în lungul spatelui.
îngerimea e neutră și în ale vârstei. Toate vârstele sunt – Dar voiai să spui ceva, să-mi dai o pilduire.
una singură: copilăria, aproape – eterna pruncie. Nu găsești altceva? întrebă copilul, din punctul de ve-
– Dar îmi este totuși foarte trist, îngere, insistă, dere al îngerului (punctul nostru, contrar, fiind și el
căinat, bătrânul... Pardon, copilul, în viziunea îngeru- deja cunoscut cititorului care, iată, poate alege între
lui, care-i zise: o opțiune și cealaltă: bătrân, copil). Chiar așa, moro-
– Dacă îți este trist, înseamnă că așa ți-e dat, cănos, întrebă bă... co..., precum cel ce e cu adevărat
prin scrisul sorții, asta ți-e menită de Tatăl nostru al trist.
tuturor, Cel de Sus. – Bine, să modificăm puțin datele problemei și
Copilul, adică bătrânul, se gândi câteva clipe, ideea pildei, căzu de acord îngerul, continuând: Spre
pe chipul său văzându-se că șovăie – să spună sau nu exemplu, tu, copile, mergi zi de zi la biserică...
ce-i venise în gând? Pentru că și gândul îi este dat, îi Interlocutorul heruvimului tuși scurt, cu
este menit de Tatăl nostru al tuturor. Astfel că, în fine, subînțeles. Iar înțelesul ar fi fost cam acesta: de unde
copilul, în viziunea îngerului, bătrânul, în viziunea să merg eu zi de zi la biserică, dacă, iată, picioarele
noastră, a pământenilor, se hotărî și rosti cu reproș în și cârja, dimpreună-trei, nu mă mai slujesc pe cinste?
vocea lui chinuită: E drept că nici la vârste mai tinere nu prea bătusem
– Tristețea, de la Dumnezeu?... Atât de multă drumul spre locașul Domnului...
și apăsătoare?... Ce are, Doamne, iartă, Cel de Sus cu Dar, în acest caz, nu conta subînțelesul sau în-
mine, cu ce i-aș fi păcătuit, pentru ca El...? țelesul pe față, pentru că parabola cuprindea o arie
– Nu, nu-ți duce gândul la bun... nu – la rău de generalitate și avea deci o valabilitate sine qua non,
sfârșit, pentru că chiar așa vei păcătui! a strigat în- indiferent de respectare, aplicare sau respingere de
gerul, ajutând astfel copilul (din punctul său de ve- canon. Astfel încât consolatorul, alinătorul trimis al
dere) chiar să nu-și ducă gândul la rău sfârșit, mai cerurilor continuă, modificat, subiectul:
adăugând: Tristețea ta nu e o pedeapsă ce vine de la – De-o pildă, ție, copile, îți place foarte mult să
Dumnezeu, ci e ca o fărâmă de fericire ce pogoară de asculți cuvântul Domnului, rostit de sfântul părinte
la El. Fără această fărâmă de tristețe nu poate exista în fața altarului, cântat din strană. Asculți și-ți înflo-
întregul fericirii omului, luat aparte, și al lumii, luată rește inima de bucurie...
în totalitate. – Îngere, îți spuneam doar, îmi este foarte
trist, reluă copilul, din punctul de vedere al cerului, să nu intrăm în adânci dispute, îngere... Hai, spune
bătrânul – din cel al pământului, fraza de deschidere exemplul, folosind cartea...
a prezentului discurs, frază care, într-adevăr, devenise Dat fiind că îngerul nu era dispus să insiste
contrapunctul bătrâneții (copilăriei) sale. în polemică, dânsul chiar apelă la carte, ca material
– Copile, nu te încăpățâna și ascultă firul înțe- didactic, cum se zice până și în clasele primare, pe
lepciunii până la capăt... care, din nefericire, nu le-a frecventat acest copil, din
– Înțelepciunea nu are capăt, îndrăznesc să ob- punctul de vedere al cerului, sau bătrân – în viziunea
serv, spuse copilul despre care îngerul susținuse că este noastră pământeană.
inteligent, chiar dacă – neștiutor de carte. – Bine, ascultă. Să modificăm din nou și să zi-
– Știu: și în moarte, ai vrea să zici, însă nu do- cem că acea carte niciodată nu te-ar dezamăgi, plă-
rești să mă întristezi. Pentru că și așa e vai de capul cându-ți mereu, nicicând ajungând o simplă carte,
meu cu atâta tristețe... una oarecare... Astfel că tu, copile, ai o carte mereu
– Mai curând ar fi potrivit să se spună nu vai de plăcută. Minune!... Chiar dacă, admitem, tu ai citit-o
capul, ci vai de sufletul meu... o dată, de o sută de ori, dar, totuși, ți-ai zis să citești și
– Posibil... În starea în care mă aflu... Sunt o altă carte, însă fără amânare ai înțeles că aceasta e cu
foarte trist, îngere... mult mai puțin interesantă și din nou iei de la capăt
– Dar lasă-mă, copile, să-mi duc firul gândului lectura primei și unicei tale cărți. (De aici încolo, fără
la capăt... Să vezi, că e și una și cealaltă, și bucuria și să-și dea seama, îngerul prinse a trece pe tărâmul înțe-
tristețea... legerii omenești, abandonând, cum ar veni, preceptele
– Iertare... Ascult, sunt numai ochi și urechi. cerești, continuând astfel:) Iar în una din zile, copile,
– Din mers și din cauza mofturilor tale, mă văd tu vei ajunge la maturitate, vei crește mult peste învă-
nevoit să modific din nou subiectul pildei, ceea ce nu țătura cărții tale dragi... Mai iei o carte, o citești și pe
înseamnă că și esența ei... Să-ți fac hatârul și să admi- ea. Iei o a treia carte, nouă...
tem contrariul că, da, de la un timp, te-ai cam sătu- – Exact. Asta voiam să spun și eu, îl întrerup-
rat de predici și imnuri, că ele nu te mai bucură, nu se bătrânul, în viziunea noastră, pe înger, în viziunea
S
te mai încântă, și-au pierdut din vrajă și mister... De căruia era un copil. Deci, iese că în biata viață de om
U
parcă acestea nici nu ar fi existat vreodată... Cum s-ar nu poate exista numai un fel de fericire, ci diferite? Ca
zice, iată, aici, bucuria, fericirea și, brusc, tot aici, ele și tristețile... Că doar îți spuneam, îngere, sunt foarte
sunt înlocuite, brutal, de dezamăgire, deznădejde...
P
trist, oftă bătrânul-copilul…

– ...tristețe, interveni abătut omul (copilul – Mda, heraldul tăriilor se cam fâstâci, se cam în-
O
bătrânul etc.). curcă în judecăți mixte, celesto-terestre, încât nu pu-

– Fie tristețe. Cred că deja prinzi firul pilduirii tea să devină decât repetitiv, spunând, cu alte cuvinte,
astea simple... ceea ce spusese la început:
– Greu de spus... – Aceasta e o tristețe luminoasă, copile...
N S
– Adică, nu prea ajunge la înțelegerea ta?... Noroc că, chiar în acea clipă, bătrânul își dădu
– Nu prea... duhul și ultimul cuvânt rămăsese cel al îngerului; cu-
– Îmi pare rău... Probabil, dacă ai fi fost știutor vânt pe care, în chip biblic, l-am putea parafraza cu
de carte, îmi era mai ușor să dau exemplu oarecare cu un real optimism subtextual: Dacă tristețe nu e, nimic
E
o carte, cum începusem. Era mai convingător, zise, nu e...

aproape trist și aproape dezamăgit, îngerul.
S
– De ce crezi, îngere, că, chiar dacă nu sunt

știutor de carte, nu aș înțelege pilda, când în loc de A streetcar named desire
predică și imn ai pune o carte? Că doar, știi prea bine,
N
mă descurc cu număratul banilor, mă... Nu știu dacă am sau nu cu adevărat pasiunea

– Ochii dracului, banii! zise îngerul, făcându-și tramvaielor, autobuzelor, troleibuzelor, însă, acum câ-
cruce. teva clipe, am coborât dintr-un vehicul de rând, ușor
I
– Dacă Dumnezeu nu ne-a dat nimic în loc, vlăguită, răsuflând nu atât ușor, eliberator, cât – con-
D
nu ne-a învățat cum să ne descurcăm fără bani... Dar damnat, parcă. Fiindcă trebuia să urc în alt – tramvai,

autobuz, troleibuz... budăi de țară, prinse a se închega un bulgăraș de spai-

În ultimele zile am ghinion. Nu-mi merge. mă, ca unul de unt rânced – așa, de la bun început, unt
Nu-mi cade niciunul nu că, să zicem, confortabil, ci rânced, fără prospețime. Și am renunțat, coborând la
măcar suportabil pentru ceva mai multă cale, pentru prima. Următorul tramvai (se pare) se apropiase des-
un itinerar mai lung. tul de dezinvolt, oprind cu troncănit de fiare... proas-
Mă așezai pe banca din stație, ștergându-mi pete, noi, scrâșnind delicat din frâne. Chiar era un
fața de ploaia ce mă îneca, nu alta, cât fusese să străbat tramvai îmbietor, aș putea spune, încât nu am putut
cei câțiva metri de la ușa tramvaiului până sub adă- rezista să nu urc. Nici prea aglomerat nu era, astfel că
postul sumar. Mă surprinsei a medita că nu e deloc mi-am găsit un locușor și chiar, în legănatul său – avea
simplu să circuli într-un tramvai-troleibuz-autobuz... o alură ceva mai civilizată –, reușii să ațipesc nițel.
Grija de a-ți găsi un loc, care de cele mai multe ori Numai că, nu după mult timp, ceva mă izbi neplă-
rămâne pur și simplu grijă, gândul la controlor, pre- cut sau, poate, dureros în coapsă. Tresărind, deschisei
cauția de a nu fi călcată pe picior și, la rândul tău, să ochii. Tramvaiul era supraaglomerat. Dar, foarte curi-
nu-ți înfigi tocul-cui al pantofului în frăgezimea bi- os! – toate călătoarele erau femei, iar eu, printre ele,
pedă a cuiva. Grija de a te încleșta de bara de sus sau sigur că nu făceam excepție. Ca pe timpuri, în Statele
de speteaza vreunui scaun, să nu fii aruncată dintr-o Unite – pentru albi, negri, bărbați, femei... Licee pen-
parte în alta la vreun viraj (noțiune ceva mai nobilă tru băieți, licee pentru fete... Se cam întoarnă tim-
decât sinonima lui... curbă, în care schimbi o literă și purile?... Sau, în ce privește tramvaiele pentru femei,
iese aproape o înjurătură...). ele în genere nu s-au modificat niciodată, rămânând
Așadar, haideți să facem o mică socoteală. Cu aceleași... Iar în tramvaiul în care mă pomenisem erau
ce m-am ales eu astăzi?... Am ieșit dimineața. Acum – cum să vă spun? – de toate: și frumoase, dar și mai
mai că e chindia. Din toate tramvaiele, troleibuzele, urâțele, tinere, dar și mai trecuțele, machiate, dar și în
autobuzele nu se nimeri niciunul care să-mi convi- stare naturală... Domnea, bineînțeles, acea larmă spe-
nă. Am tot obosit de transbordări. Primul tramvai s-a cifică, din care desprinzi chițcăit și ceartă de cucoane.
ciocnit cu o urgență și eu, asistând un minut-două Sau... muieri... Mă cuprinse o ușoară adiere de silă,
S
la cearta dintre vatman și șofer, pe care încerca s-o simțindu-mă inconfortabil, și în exterior și în suflet,
U
aplaneze medicul ce însoțea ambulanța, am urcat în încât mai că am somat șoferul să stopeze, oriunde s-ar
vehiculul care oprise pe cealaltă linie. Iar al treilea – ce fi aflat, între stații: caz de urgență!
o fi fost, troleibuz, tramvai, autobuz? – pur și sim-
P
Da, eram aproape de ultima stație – chiar aceas-
plu era cu numărul stropit de noroi și am urcat fără ta, la care am ajuns pe jos, prin ploaie, udă, cu fardul
O
a mă interesa de elementara matematică de circulație deteriorat iremediabil, cu țigara tremurându-mi între
a transportului în comun. Aproape din fugă sărind în degetele rebegite... Pentru că e toamnă, ploaie, sta-
cel de-al patrulea, mi-am zis că de data aceasta sigur ție terminus, aici, în afara orașului, unde nu mai poți
ajung unde am nevoie, fără a-mi pune tranșant pro- schimba tramvaiul, troleibuzul, autobuzul, ci urci în
N S
blema unde țin totuși să ajung. Însă trebuia ca exact primul care vine... Sau, precum zice poetul: „...Iată,
mie să mi se întâmple ghinionul de-a auzi că șofe- un alt tramvai trece, / Atât de urât și atât de zece”.
rul anunță, oarecum... grav-injurios, că vehiculul o ia Poate că nu, nu, la poetul ăla nu ar fi fost epitetul
spre parcul său de destinație. „urât”, acesta aparținându-mi și reflectând dispoziția E
După ceva vreme, în fața mea opri un tramvai în care mă aflu... Dar încolo – e cam adevărat, din
ca scos din cutie, dacă ne putem imagina că acea cutie câte m-am convins și astăzi, cu cele câteva tramvaie
S
ar fi chiar de dimensiunea unui depou, dar aspectul (sau, poate, troleibuze, autobuze – oricum, transport
exterior nu concorda nici pe departe cu interiorul ma- în comun), cu care așa și nu am reușit să ajung unde
șinii – murdare, cu pereții zgâriați, cu pielea artificială mi-aș fi dorit. Poate că toate erau tramvaiul numit do-
N
a băncilor peticită sau tăiată cu lama, briceagul, pe rință, dar o dorință care se îndeplinește numai dacă
la încheieturi – floarea ruginie a șuruburilor, iar pe mergi pe jos, fără a te pripi...
la curbe trăncănea din fiare ca un tren Chișinău–Bu- Domnule Tennessee Williams, nu e așa că nu-i
I
curești, nu altceva, pe podul de peste Prut. De atâta decât o aberație ceea ce ați numit A Streetcar Named
D
zdruncinat, bătut-zbătut, în sufletul meu, ca într-un Desire? Cel puțin la noi, în cazul „meu”...

ANI VERS ĂRI Alexandru-Ovidiu VINTILĂ Constantin Călin, la 80 de ani.

Cel mai bacovian dintre bacovieni
B ucovinean la origine și trăitor în Bacău,

despre istoricul literar Constantin Călin
putem afirma, fără doar și poate, că este cel mai baco-
Istoricul și criticul literar Adrian Jicu a ținut să
sublinieze următoarele: „Cele trei volume (1682 de
pagini!) ale «Dosarului Bacovia» sunt cea mai com-
vian dintre bacovieni. De ce? Pentru că este cel care a pletă exegeză bacoviană «all times», nimeni în critica
dus până la capăt Dosarul Bacovia, trei volume pline şi istoria literară românească nu a făcut mai mult de-
de detalii care demonstrează că marele poet a avut și o cât Constantin Călin pentru cunoaşterea şi promova-
biografie excepțională. Și asta în antiteză cu afirmația rea, în amănunt, a poetului, a operei sale şi, implicit,
acreditată de unii și alții cum că Bacovia nu ar fi avut, a Bacăului, a ideii de provincie şi a «ţării Bacovia».
pe lângă operă, și viață personală, adică o biografie Prin acest triptic avem, în sfârşit, răspunsul, perti-
substanțială. nent şi convingător, la întrebarea fundamentală: De
Nu întâmplător, relativ recent, anul trecut, ce Bacovia este Bacovia?”
profesorul Constantin Călin a fost răsplătit pentru Cu o modestie ce îl caracterizează, cu un fel
munca sa teribilă de arheolog pe șantierul Bacovia de a fi tipic al cercetătorului pentru care munca pri-
de Academia Română. Astfel, în ședința solemnă a mează, Constantin Călin, imediat după ce a primit
înaltului for, la Secțiunea I, Filologie și literatură, premiul, intervievat fiind de un ziar de la el de aca-
Premiul „Lucian Blaga” a fost acordat istoricului bă- să, băcăuan, a zis: „Neîndoielnic (chiar dacă uneori e
căuan pentru volumul „Dosar Bacovia III. Triumful discutabil sau e contestat de tagma invidioşilor), un
unui marginal”, Bacău, Editura Babel, 2017. Preci- premiu acordat de Academia Română e important
zăm faptul că anul trecut au fost decernate premii- prin reverberaţiile lui şi contează în biografia oricui
le pentru cele mai reprezentative creații științifice și îl deţine. Nu-i «gaură în cer», dar se cuvine respectat.
culturale realizate în anul 2017, care recompensează Important e însă şi ca posesorul său şi cei ce-i cu-
performanța culturală și științifică autohtonă. nosc activitatea să aibă certitudinea că-i meritat. Pre-
În fine, prin cele aproape 1700 de pagini des- miul pe care l-am obţinut recompensează o muncă
pre Bacovia, după ce a pus punct celor trei volume de câteva decenii pentru cunoaşterea intimă a operei
masive ale Dosarului menționat, Constantin Călin lui Bacovia şi a mediului local. Norocul meu (căci
devine cel mai bun cunoscător al biobibliografiei ma- trebuie şi aşa ceva) s-a numit, de data aceasta, d-na
relui poet, un marginal care a triumfat, cum bine a Ileana Mălăncioiu, cea la ale cărei insistenţe Bacovia
semnalat profesorul băcăuan. figurează acum printre academicieni. Formulată con-
Constantin Călin este o personalitate de prim- vingător, propunerea sa de a fi premiată cartea mea
plan al culturii băcăuane, universitar și istoric literar, despre poet a fost – mi s-a relatat – votată de toţi
publicist recunoscut, autor al unui număr de peste 20 cei ce stabilesc premiile în Secţiunea Filologie-Lite-
de cărți, deși, din acest punct de vedere, al publicării, ratură, fapt care pentru mine a reprezentat un motiv
este destul de parcimonios. Dosarul Bacovia, cum am de deplină satisfacţie. Premierea – o spun pentru cei
mai spus, cuprinde trei volume. Primul a apărut în curioşi – s-a făcut în Aula mică a instituţiei, după
1999, „Eseuri despre om și operă” (Editura Agora), al următorul protocol: Un anunţ succint a d-lui Eugen
doilea vede lumina tiparului în 2004, fiind intitulat Simion, preşedintele secţiunii, apoi, în aplauzele ce-
„O descriere a operei”(la aceeași editură, Agora). Al lor prezenţi, o strângere de mână cu preşedintele şi
treilea și ultimul al Dosarului fiind cel premiat, apă- vicepreşedinţii înaltului for ştiinţific, între care era
rut în 2017, tot la o editură din Bacău, Babel. prezent şi un fost coleg de la Liceul Militar «Şte-

fan cel Mare» din Iaşi, şeful promoţiei mele, medi- responsabilitate şi aplicaţie, dar despre acest aspect
cul farmacolog Victor Voicu, de a cărui revedere de sper să ne întreţinem altădată…”
aproape, după 63 de ani, m-a bucurat. Un premiu Profesorul Constantin Călin nu poate să nu
înseamnă o situare în ierarhia valorică a grupului din aibă parte de o recunoaștere unanimă, oricine intră
I
R
Ă
care ai făcut ori faci parte. În ceea ce mă priveşte, în contact fie cu Dosarul Bacovia, fie cu scrierile sale
nici între cei de la Revista ATENEU, nu sunt pri- care nu au legătură cu marele poet băcăuan, își dă
S
mul. L-au luat, înaintea mea, George Bălăiţă şi Radu seama că au sub ochi cărțile unui autor cât de poate
Cârneci (în perioada lor bucureşteană). În anii ‘90, de serios, un condei matur, exersat, cu grijă în ceea R
un premiu al Academiei i-a revenit profesorului de ce privește frazarea și nu numai. Este limpede că is-
filosofie Ştefan Munteanu. În fine, ca semn de mo- toricul literar Constantin Călin este un intelectual
V E
destie, merită să adaug şi că eu sunt abia al treilea care benedictin, marcat de acribie, un cercetător, dacă mi
primeşte un astfel de premiu chiar şi dintre intelec- se permite, cu nimb aristocratic.
tualii din satul natal, Udeşti – Suceava, predecesorii Una peste alta, acum când anul acesta, scriito-
N I
mei numindu-se Eusebiu Camilar şi Haralambie Mi- rul Constantin Călin împlinește o frumoasă vârstă,
hăescu, autorul – pe lângă o serie de studii capitale 80 de ani, comunitatea scriitoricească din Bucovina
– unei vaste opere de traduceri din latină şi greacă. îi urează mulți ani luminoși, cu sănătate și liniște su-
Odată ce-l primeşti, un premiu obligă la şi mai multă fletească!
A

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E Marius CHELARU Din Kyoto, spre inima Japoniei (XII)
(note şi gânduri de drum)
nume înrădăcinat în cultura niponilor, care fuseseră
printre compilatorii primei cărţi despre trecutul Japo-
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, niei, Nihonshoki/ Nihongi), Sei „Shōnagon”.
ALTE PERSONAJE
Japonezii au un stil al lor de a ordona lucrurile,
Murasaki Shikibu, Strălucitorul Genji şi lumea lor de a codifica/ clasifica, fapt care se vede şi în ceea ce
Ritualuri străvechi, lumea prin lecturi, priveşte operele literare. Astfel, Însemnările de căpătâi
cărți nemuritoare, teatru e socotită primul zuihitsu (de la două caractere kanji
(continuare) care ar putea fi traduse a urma, a urmări pensula2) al
literaturii japoneze – un tip aparte de eseu, în care
A poi, ieşind de acolo, au apărut şi oamenii, fragmentele eseistice sunt întreţesute cu tot felul de
a revenit şi zgomotul, iar gândul m-a dus, idei, însemnări care aduceau a jurnal3, gânduri, frag-
în timp ce păşeam către Kamo-gawa, Râul Kamo, la mente de poem ş.a., care adesea nu au o ordine anu-
Murasaki Shikibu şi la Sei Shōnagon... me. Ea a fost prima autoare, dar genul a „prins” la
În opinia mea, mentalitatea oamenilor într-un japonezi, devenind tot mai popular, astfel încât în pe-
loc sau altul de pe planetă, felul în care discută, cum rioada Edo se putea vorbi, în rândurile negustorilor şi
relaționează femeile cu bărbații, chiar şi felul în care a orăşenilor de „stilul zuihitsu”, practicat şi de autori
este înțeleasă o conversație sau dragostea, relațiile in- faimoşi, de pildă Motoori Norinaga
terumane, cum vorbesc bărbații cu bărbații, poveştile Însemnări de căpătâi cuprind peste 300 de no-
de viață ale oamenilor, istoria, aspectele care țin de taţii fără o ordine temporală sau tematică, cum se în-
oralitate, toate acestea te fac să înțelegi mai bine lu- tâmplă adesea în Arhipelag şi în diversele tipuri de
mea, un loc anume. Pentru a mă apropia şi mai bine jurnale/ nikki, fie ele de călătorie sau de alt gen, mul-
de ce înseamnă Japonia şi mentalitatea japoneză am te legate în tradiţia niponă de poezie4. Deşi Matuso
căutat să înțeleg şi mai mult din istoria literaturii lor, Bashō este mai cunoscut în Ocident, existau şi înainte
prin marile capodopere sau alte cărți care au avut un
rol notabil într-un fel sau altul. De cîte ori a avut
2
Reamintim, japonezii scriau cu pensula muiată în tuş.
3
Totuşi nu prea (nu întrutotul) apropiate de teoria lite-
ocazia mi-a plăcut să văd manuscrise vechi, tipărituri
rară occidentală, în care există o tipologie a scrierilor dia-
vechi şi niciodată nu mi-a părut rău. Sunt atîtea lu-
ristice, de la jurnalul intim la cel de călătorie, cu un palier
cruri frumoase şi uitate sau despre care nu mai vrem larg de discuţii; printre trăsăturile esenţiale ale jurnalului
să ştim, sub presiunea „noului”. Astfel, am făcut tot numărându-se: principiul jurnalităţii (sau calendarităţii,
posibilul să văd şi vechi tipărituri şi, într-una din zi- „legea Blanchot”, după numele lui Maurice Blanchot,
lele următoare am ţinut în mână, într-o încăpere din cum mai e cunoscută), al simultaneităţii evenimentului cu
Kyoto, nu departe de impresionantul, prin simbolis- scriitura, al sincerităţii/ autenticităţii celor scrise, la care se
tica sa, Muzeu al Canalului Biwa, mai multe mărturii adaugă, last but not least, al confidenţialităţiii, dacă vobim
ale vremurilor în care au trăit cele două doamne. O de un jurnal intim (având în vedere intimitatea şi secretul
ediţie mai „apropiată” de noi (anul 1212), Hōjōki1, personal).
a călugărului budist de pe Muntele Hino, Kamo no 4
Interview With Professor Peipei Qiu, The Author of Bashô
Chōmei, dar şi una mai veche, Makura no sōshi (ad and the Dao, an interview by Robert D. Wilson, în Simply
litteram – Caiete de pernă), Însemnări de căpătâi ale Haiku: A Quarterly Journal of Japanese Short Form Poetry,
fiicei lui Kiyowara no Motosuke (dintr-o familie cu Winter 2005, vol 3 no 4. „Japanese literary travel journal
(kikôbun) has been closely related to poetry. It character-
1
Tradusă în engleză cu titluri ca: An Account of My Hut sau istically weaves poems and the introductory narratives in
The Ten Foot Square Hut (de la cabana de 10 metri pătraţi a sequential order. The travel journals that existed before
în care a locuit în ultima perioadă a vieţii). Bashô”.
de el jurnale de călătorie haikai („haikai travel jour- sei Teishi, între 990-1000, în perioada Heian – ş.a.
nal”, cum scrie Peipei Qiu5) – haikai kiōbun. Ori am putea discuta despre Fujiwara no Teika
Spuneam mai devreme de Kamo no Chōmei şi jurnalul Meigetsuki, tradus în Occident fie The Re-
şi „însemnările sale” – Hōjōki; în terminologia budis- cord of the Clear Moon, fie Diary of the Clear Moon, ori
tă japoneză se vorbea de „tonsei suru”, care ar putea Chronicle of the Bright Moon, ţinut de acesta din anul
însemna „a pleca/ a te retrage din lumea cotidiană”, 1180, când avea aproximativ 18 ani (deşi se-a spus şi
iar o persoană care ia o asemenea decizie şi o duce că informaţiile de început ar fi putut fi adăugiri de la
la îndeplinire, se numeşte „tonseisha”; multe astfel de bătrâneţe), până la moartea sa, în 1241.
persoane călătoreau, parte scriau. Să amintim doar Sunt scrieri despre care poți afla multe detalii
numele lui Kūkai (774-835), legat de secta Shingon, despre modul în care evolua societatea japoneză, parte
care a călătorit şi în China, şi a lăsat mai multe scrieri, dintre ele explicînd, dacă priveşti atent, cîte ceva ceea
ori de Enin (794-864), legat de secta Tendai, de eso- ce încă vezi astăzi acolo, fără însă a căuta neapărat ast-
terismul Tendai (Taimitsu) mai precis ş.a., chiar dacă fel de explicații pentru Japonia de azi, de pildă din
nu avem în vedere neapărat „jurnale de călătorie” în zona Tokyo, dar şi fără a face abstracție cu totul.
cel mai strict sens al cuvântului.
Sau am putea vorbi despre jurnalul lui Ki no Dar, între cărțile acelea vechi despre care vor-
Tsurayuki (872 ?-945), Tosa nikki6, în care descria o beam erau şi cele trei opere atribuite doamnei Mura-
călătorie din anul 935, când s-a întors din provincia saki Shikibu (cum este cunoscută, după acest pseu-
Tosa, unde fusese guvernator, la Kyoto. donim9 al său): Povestea lui Genji, Jurnalul doamnei
Earl Miner (în Japanese Poetic Diaries) vorbea Murasaki şi Amintiri poetice (128 de poeme, preţuite
despre jurnale de tip uta nikki (în japoneză – am putea şi, unele, antologate şi de Fujiwara no Teika10). Au
spune şi „jurnal cântat”), lansând atunci un termen în fost şi copii mai vechi, unele ale lui Fujiwara no Teika,
engleză, „Poetic diary”, cu privire la „Japanese poetic dar şi gōkan (ad litteram „cărţi combinate/ plachete
diary”. Tot Miner7, în colaborare cu Hiroko Odagiri combinate” cu desen) din perioade mai apropiate de
şi Robert E. Morrell în The Princeton companion to noi, dar care, din păcate, în timp, în siajul „democra-
classical Japanese literature, 1985, face distincţia între, tizării” tipăriturilor, au dispărut.
C Ă L Ă T O R I E
de pildă, nikki bungaku8 – jurnalul ca literatură, alte Într-o convorbire cu Mariko Sumikura (despre
tipuri/ genuri de „înregistrări”, de la jurnalele scrise de care voi mai aminti), am vorbit despre familia sa, Su-
bărbaţi cu caractere chineze, la altele, chiar financiare minokura, cu negustori şi filantropi care au încurajat
– kiroku, „scrierile de călătorie” – kikō sau de ,Maku- şi finanţat arta contemporană lor, literatura şi soci-
ra no Sōshi – în care, arată autorii, sunt scrise o serie etăţile culturale, avînd un rol şi în tiparul de carte.
de detalii, observaţii anecdote, diverse aspecte, dar şi Am discutat şi cu ea, şi alte persoane şi despre ma-
poeme din perioada în care a fost la curtea Împărăte- nuscrise şi tipărituri Genji. Peste tot pe unde am fost
încă am mai văzut anticariate în care poți găsi şi cărți
5
În Bashō and the Dao: The Zhuangzi and the Transforma-
mai vechi, dar parcă, încet, încet, odată cu schimba-
tion of Haikai, Hawai Univ. Press, 2005, discută despre
legătura dintre culturile chineză şi japoneză şi implicaţiile rea preferințelor mai tinerelor generații, şi acestea dis-
în cazul în speţă, jurnalele de călătorie, Bashō – “By adapt- par. Și în Iaşi, oraş în care mai este lume interesată de
ing the Zhuangzi to the context of haikai travel journals, carte, e la fel. Cărțile vechi care, în felul lor, sunt o
ilustrare aparte a modului în care au evoluat oamenii, D E
Bashô successfully recreated the landscape defined by waka
and renga poetry and opened a new horizon for the world
of haikai.” 9
Numele vine de la o funcţie a tatălui ei (Shikibu – biroul
6
A fost tradus în engleză de William N. Porter, The Tosa pentru ceremonial), iar Murasaki – numele unei plante.
J U R N A L
Diary of Ki no Tsurayuki. Boston, MA: Tuttle Publishing, 10

S-a născut (cu rang mai mic) în familia Fujiwara; mulţi
1981. bărbaţi au avut funcţii înalte la curte. Tatăl ei, deşi învăţat,
7
Am putea cita şi Miner, Earl, „The Traditions and Forms a fost guvernator de provincie, în Harima, Echigo şi Echi-
of the Japanese Poetic Diary”, în Pacific Coast Philology, zen, unde Murasaki l-a însoţit în 996. În 1006 a fost che-
Vol.3. (apr. 1968), p.38-48. mată la curte, datorită talentelor ei şi în arta scrisului. Ul-
8
Nikki bungaku – tip de jurnal japonez: exemplu, am tima înregistrare despre ea e din 1013. Posibil a murit anul
amintit Tosa nikki; îşi are originea, probabil, în secolul al următor. Fujiwara no Teika a alcătuit o antologie de poezie
VIII-lea. prețuită şi azi.
mentalitatea şi preocupările lor, se „ascund” tot mai mergând prin curtea vechiului Palatul Imperial (Kyō-
mult în muzee şi biblioteci care le pot păstra pentru to Gosho, numit acum „Vechiul Palat Imperial), care
C Ă L Ă T O R I E tot mai rarii interesați. Azi cărțile arată tot mai puțin mai este azi – pentru că cel vechi arsese11, să îmi ima-
ca nişte obiecte de artă, din păcate argumentul uti- ginez, pe cât se putea, lumea în care scrisese Murasaki
litar, economic este cel care primează. De multe ori Shikibu şi, astfel, să înțeleg de ce este astăzi Japonia
cînd mă simt apăsat de acest tip de utilitarism reflectat aşa astăzi, pe cît voi putea.
şi în modul în care se fac azi tipăriturile (sigur, colora- De multe ori plimbându-mă prin Kyoto, mai
te, în ton cu ce se consideră în zilele noastre de către ales, în care mireasma vremurilor de altădată are o
editori a fi „civilizaţia vizualului”, uneori, condiţio- densitate aparte, cu spatele la oraş, la maşini, cu car-
naţi şi ei de diverşi alţi factori ş.a.) întind mâna şi iau tea în mână „desenam” vreo scenă sau alta cu ochii
fie versiunea din Marco Polo tipărit la un teasc vechi, minţii.
cu secole în urmă, care ajuns printr-o întâmplare fru- Am răsfoit ceva ediţii ale acestei cărţi, Genji
moasă la mine, sau ediția superbă din Khayyam, toată monogatari, unele mai vechi, altele mai noi, în diverse
făcută numai din plante, cu vopsele din flori, tipărită limbi, încercînd să călătoresc pe multele alei (şi ale
D E
la Esfahan. Sau privesc câteva clipe vreuna din cali- semnificațiilor) ale poveştii. Ne vom opri la două mo-
grafiile japoneze sau chineze, ori îmi amintesc vreo duri de a privi această scriere. O să pornesc acum pe
întâmplare cu cărți vechi şi apoi trec din nou la ale două astfel de „alei”, una mai descriptivă, şi o alta pe
timpului nostru. un subiect de interes în Japonia şi azi, supranaturalul.
J U R N A L
În fine, am văzut mai multe oraşe din Japonia, Astfel, pentru a fi mai aproape de cititorul ro-
dar, parcă, în Kyoto m-am simțit cel mai aproape de mân, ne oprim la întîi o ediție frumos realizată, în
Japonia „clasică” aşa cum mi-o închipui eu. De multe versiunea română realizată cu suflet de Angela Hon-
ori am avut acea senzație de atemporalitate în cur- dru (de altfel, în nota traducătorului, scrie despre un
tea vreunui templu, în sala vreunui castel sau într-un Genji „al meu”), la editura ieşeană Polirom12. Am re-
parc, într-o grădină îngrijită aproape de prefecțiune. marcat felul în care a fost alcătuită ediţia română, cu
De multe ori am constatat că Genji monogatari nu studiul introductiv atât de necesar pentru ca cititorul
este deloc un subiect desuet în Japonia. Şi poate fi dis- să fie mai aproape de înţelegerea cărţii pe care o are
cutat în fel şi chip. De pildă, multe doamne mi-au dat în faţă, nota traducătorului, cele 43 de ilustraţii (ne-
în diverse conversații, fie şi pe alt tip de teme, exem- accesibile publicului larg, puse la dispoziţie, citim, de
ple din cartea aceasta care face subiectul atîtor piese Institutul Naţional de Literatură Japoneză), evantaie
de teatru, filme, este adânc înrădăcinată în mentalul rotunde, datând din a doua parte a secolului al XVII-
colectiv, într-o măsură sau alta. lea, ţinând de Şcoala Tosa13. Şi, nu în ultimul rând,
Într-o zi, nu departe de Gion, mă uitam la vi- eforturile de a găsi o cale pentru a păstra versiunea
trinele în care erau kimonouri sau diverse alte obiecte română, deşi prescurtată, cât mai aproape de ediţia
tradiționale, vechi, tipic japoneze, aşezate perfect. În- originală, ca terminologie dar şi putere de sugestie.
tr-una dintre ele erau două femei lucrînd cu cu miş-
cări clare, precise, dar cu mare atenţie, delicat, fără
grabă, ca după un „ritual” numai de ele ştiut, pe cînd
aşezau astfel kimonourile. Între atîtea alte vitrine par- 11
În 1855. La fel, celălalt palat din parc (considerat
că erau mai multe „lumi” mai vechi şi mai noi aşezate secundar), Palatul Imperial Sento sau Sentō Gosho (con-
una lîngă alta într-o succesiune aparte. Nu departe ti- struit în 1630 pentru împăratul al 108-lea, Go-Mizunō,
nerii cu telefoane ultramoderne trecea prin faţa unui care abdicase în 22 decembrie, în 1629) arsese în 1854.
templu care, dacă făceau abstracţie de firele pentru 12
Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji, traducere din limba
electricitate, părea că era încremenit cumva în timp. japoneză, note, glosar şi legendele ilustraţiilor de Angela
Japonia înseamnă şi o împletire cu totul aparte a ştiin- Hondru, Editura Polirom, Iaşi, 2017, 900 p.
țelor viitorului cu istoria. Şi japonezii chiar au grijă de 13
Fondată în perioada Muromachi (sec. XIV-XV). Unii pi-
istoria lor. Poţi vedea asta în piese de teatru, în ziare, ctori ai şcolii au pictat scene din Genji monogatari. Cea mai
emisiuni de televiziune, la magazine şi în felul în care veche înregistrare a unui artist care a folosit acest nume,
sunt aşezate vitrinele. Tosa, e de la începutul secolului XV, anume Fujiwara
Și, tot discutând despre asta am căutat apoi, Yukihiro (1406–1434) cunoscut ca Tosa Shōgen, datorită
funcţiei de guvernator al provinciei Tosa.
Odihnă binemeritată,
IN M E MO RI AM
Alexandru Ovidiu VINTILĂ
dragă Domnule Eugen Dimitriu!
D e o discreţie şi o distincţie rare, Eugen

Dimitriu (ar fi împlinit pe data de 1 oc-
tombrie vârsta de 97 de ani) a fost un model pentru
umanism blând, cald, un caracter excepțional, stator-
nic în veghea sa, un erudit, am putea spune, din stirpea
lui Pico della Mirandola, care știa tot și încă pe deasu-
noi toţi, un reper intelectual şi, nu în cele din urmă, pra ceva, poliglot, cunoștea câteva, nu puține, limbi,
moral, un trăitor întru spirit fără rest, de o vitalitate era familiarizat bine cu limba latină, cu o memorie
excepţională. absolut prodigioasă, chiar și la peste 90 de ani spunea
Istoric al culturii pe de rost poeme întregi, fi-
sagace, înzestrat cu un ind în mod cert, cât a fost în
deosebit simţ al nuanţe- viață, cel mai bun cunoscător
lor, memorialist avizat, al poeziei lui Radu Gyr.
cercetător de o probitate Deși s-a născut, din
ştiinţifică recunoscută, păcate, sub semnul unei zo-
Eugen Dimitriu, scriind dii nefaste, a trecut prin toa-
saga Lovineştilor, dar şi te închisorile comuniste fără
a familiei Cazaban, alcă- a fi vinovat, știa să aprecieze
tuind Dicţionarul per- ca nimeni altul micile bucu-
sonalităţilor fălticenene rii ale vieții, nu și-a pierdut
sau izvodind alte şi alte simțul umorului, unul de o
cărţi, nu a făcut altceva finețe aparte. Iubea natura
decât să-şi urmeze cre- și oamenii. Era un suflet de
zul, acela de a se situa, o asemenea candoare încât îl
pe cât posibil, în miezul invoca pe Dumnezeu cu ape-
adevărului și al respectu- lativul: „Drăguțul de El”.
lui. Bineînțeles că a fost
O viaţă întreagă a un privilegiu că l-am cunos-
fost preocupat să recon- cut îndeaproape, că ne-am
struiască spiritul unei lumi, astăzi, pe cale de dispariţie. spus una și alta, că am respirat același aer. E greu acum
Aşa a ajuns să contribuie decisiv la întemeierea Galeri- la despărțire, însă trebuie să gândim că a ajuns sau va
ei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, să sistematizeze ajunge „în loc luminat, cu verdeață, de odihnă, fără
arhive întregi, să realizeze veritabile genealogii ale unor durere, întristare sau suspin”.
familii prestigioase. Așadar, drum lin, draga Domnule Dimitriu!
Una peste alta, a fost un om înzestrat cu un Nu te vom uita! Pioasă și sinceră prețuire!

Doina CERNICA Dumitru Teodorescu la „Crai nou”,

ziarul Bucovinei întregi
P e Dumitru Teodorescu, Mitică, așa cum îi

spuneam noi toți, prieteni, colegi din ace-
eași promoție sau din promoții apropiate, Dumitru
vremurile grele pentru presa scrisă.
Respectuos cu toți scriitorii care ne-au trecut
pragul Redacției, nu puțini foști redactori la ziar, Mitică
chemându-l afectuos, probabil, numai Felicia și Nico- a avut pentru doi din aceștia din urmă o atitudine de-
lae Toma de la „Zorile Bucovinei” din Cernăuți, l-am osebită. Este vorba întâi de George Sidorovici, pe care
cunoscut pe 1 septembrie 1981 când, venind acasă în și-l amintea nu o dată cu drag și căruia i-a consacrat
Bucovina, după nouă ani în redacția unui cotidian din rânduri pline de considerație și căldură, și apoi de Con-
sudul țării, am fost prezentată întregii echipe a ziarului stantin Ștefuriuc, colegul nostru, vecinul nostru (blocul
„Zori noi”. Sunt, așadar, aproape patru decenii de lucru apartamentelor noastre, dar și al lui Nicolae Cârlan, co-
în echipa publicației înființate în 1946, în fruntea că- laborator statornic al ziarului, aflându-se la câțiva pași
reia a trecut din anul 1998. În perioada directoratului și câțiva mesteceni de al său), și apoi pomenitul nostru,
său, mi-a propus la un moment dat funcția de redac- dacă pot să spun așa, pomenirea sa creștinească, an de
tor-șef. I-am mulțumit pentru această formă de apre- an, în cadrul festivalului literar de la Udești, fiind una
ciere și de încredere, dar am refuzat: voiam să scriu, să din grijile pentru care Dumitru Teodorescu, directorul,
călătoresc, să fiu pe cât se poate stăpână pe timpul meu. nu își măsura timpul, mai ales că numele lui Constan-
A oftat: și el visa la propriile cărți, dar a conduce un ziar tin Ștefuriuc a deschis de la o vreme pomenirea tuturor
era cu mult mai important. Era o alegere în cunoștință celor urcați la cer care făcuseră parte din redacția ziaru-
de cauză, semnase un volum de istorie literară, se bu- lui. Chiar dacă la ultimele ediții, încredințase desfășu-
curase de lansarea lui și de întâmpinări critice pozitive, rarea pomenirii în cimitirul de la Udești poetului L. D.
Avea să mai publice sporadic proză, amintiri turnate în Clement, redactor-șef și mâna sa dreaptă și nu odată
haină literară, și încă un volum, dedicat colegului nos- și stângă în arhitectura și construcția publicației, grija
tru, fotoreporterul Dumitru Vințilă și epocii pe care o pentru fiecare amănunt, pentru buna rânduială a aces-
M
traversaseră, parțial, amândoi și în ultimii ani să adune tei ceremonii creștine i-a aparținut mereu în totalitate.
pe birou piese ale unor proiecte gravitând în jurul ideii Membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, a
de Bucovina (Bucovina și Augsburgul, de pildă), care făcut parte permanent din juriul Premiilor Fundației
A
însă nu înaintau ușor: zilnic ziarul îl punea în fața unor Culturale a Bucovinei și a rostit, la înmânarea lor, îndă-
probleme care nu puteau fi amânate, de administrare tinata laudatio pentru mulți autori, în special ai cărți-
I
și de conținut. Însă legătura sa cu literatura a fost o lor de proză distinse. Aceste veritabile portrete, pentru
R
constantă și s-a manifestat benefic în acest nord de țară. documentarea și scrierea cărora a cheltuit de asemenea
Continuând o tradiție lungă cât istoria ziarului mult timp, nu au fost niciodată tipărite, dar meticulos
O
nostru, paginile săptămânale de Literatură și Artă pe cum îl știu, nu ar fi exclus să fie păstrate în pagini de
care le realizez din anul 1997 s-au bucurat de spriji- manuscris, să poată alcătui cândva parte a unui volum
M
nul său necondiționat, în sensul înțelegerii acestora postum. Oricum, ele rămân întipărite în inima scriito-
ca aducătoare de valoare ziarului, a cărei culturalitate rilor omagiați.
pregnantă imprimată de Platon Pardău, Ion Paranici Om neocolit de suferință, în continuă adânci-
E
și Ion Nedelea a continuat-o îmbogățitor, ca expresie re în anii din urmă, cu energia de care mai dispunea
a idealului reunificării Bucovinei literar-artistice și în consacrată îndeosebi familiei și redacției, evita ieșirile în
M
sensul libertății depline pe care mi-a acordat-o în con- lume, cu excepția onorării invitațiilor din parte slujito-
ceperea lor. Fapt care m-a și determinat ca din anul rilor Bisericii. După câte știu, ultima sa apariție în pu-
2009 să le accept realizarea în regim de voluntariat, fără blic la microfon a fost la sărbătorirea numărului 8000
N
nicio minimă retribuire măcar a colaboratorilor, păs- al ziarului „Crai nou”, iar cea din urmă ca ziarist venit
trați, aduși în spațiul „Crai nou” Literatură și Artă doar să consemneze în ziar evenimentul, la lansarea uneia
de prietenie, de dragostea pentru Bucovina: începuseră din cărțile mele de povești de călătorie, lansare marcând
I

și aniversarea unei vârste, pe care el o aștepta în această ra cernăuțeană a familiei sale. Sau una de la ediția din
vară și pe care, din păcate, nu a mai apucat-o. decembrie 2009 a manifestării „Scriitorul citește”, de-
M
Din toate întâmplările petrecute împreună în dicată lui Nicolae Labiș și lui Nicolae Cârlan, cu Mitică
anii de devotament pentru ziarul Bucovinei întregi, între Ion Paranici și Emanoil Rei, în care mai apar, în-
R I A
un titlu de noblețe la care „Crai nou” Suceava nu are tre alții, Tiberiu Cosovan, Maria Olar, L.D. Clement,
contracandidați, ezit în alegerea unei imagini finale. Ovidiu Vintilă, Monahia Elena Simionovici și Matei
Ar putea fi a participării noastre la o întâlnire cu scri- Vișniec. Am să mă opresc totuși la aceea din aprilie
itorii cernăuțeni, moderată de Ilie Tudor Zegrea și de 2016 a unui moment de oboseală fizică și de cufundare
mine, în mai 2008, la care Mitică a pledat pentru mai în gânduri a lui Mitică pe o banchetă la Sfânta Mă-
buna cunoaștere a literaților germani din Bucovina și năstire Voroneț, gânduri din care l-a smuls întrebarea
O
care îi reunește în fața Primăriei Cernăuți pe Corneliu mea dacă pot să-i fac o fotografie. Nu m-a văzut, orbit
Dumbrăveanu, Maria Toacă, Liviu Popescu, Dumitru de soarele crud al primăverii. Între lumină și întuneric,
M
Teodorescu, Monahia Elena Simionovici, Mircea A. între un copil pe alee la primii săi pași și un pâlc de creș-
Diaconu, Anghelina Dumbrăveanu, Ion Cozmei, Doi- tini aprinzând lumânări de sufletul celor plecați, Mitică
M E
na Cernica, Mihaela Buculei, Isabel Vintilă, Viorica s-a aflat o clipă între viață și moarte. Apoi acel aprilie,
Petrovici, Alis Niculică, Emil Ianuș, Carmen Steiciuc, Biserica lui Ștefan cel Mare, iarba mătăsoasă smălțuită
Romeo Săndulescu, Lucia Olaru Nenati, fotografie în cu păpădii și nu-mă-uita, Maria Toacă, Alis Niculică și
care Mitică nu se vede însă prea bine, intrat în ultima cu mine au prins contur și Dumitru Teodorescu, viață.
secundă în cadru, dar numai bucurie: întârziase întâl- Dar numai până pe zece aprilie al acestui an 2020, ne-
nindu-se pe neașteptate, pe stradă, cu o rudă din ramu- îndurător cu noi toți și mai ales cu el.
N
I

Nicolae CÂRLAN Memoria de care avem nevoie.

Ilie Luceac
S unt (vai!) deja trei ani de când viețuirea lui

Ilie Luceac nu mai este, fizicește vorbind, în
situația de a ne bucura cu roadele prezenței sale bene-
cel puțin în spirit românesc, în chiar dieta Bucovinei,
arătând tuturor că românismul trăia încă viguros în
Bucovina pe care unii o considerau (o mai consideră
fice. și astăzi) austriacă, ucraineană sau..., numai româneas-
Sunt trei ani de când comunitatea românității că nu! Dar la glasul lucid al lui Eudoxiu Hurmuzachi,
din nordul înstrăinat al Bucovinei numără cu un oș- reînviat de Ilie Luceac pe temeiuri documentare de ne-
tean brav mai puțin, căci Ilie Luceac nu se mai află contestat, ne încredințează că, chiar dacă dobândită de
în postura de a răspunde prezent la apelul obștii sale habsburgi prin argumentele forței militare și ale fraudei
etnice dintr-un teritoriu ro- diplomatice, Bucovina are o
mânesc înstrăinat. nedezmințită conștiință de
Dar tot trei ani sunt sine, pe care nu ezită să și-o
de când în locul său răspun- afirme, constant și consec-
de prezent (așa cum o va face vent, în duhul adevărului și
mereu) amintirea sa rămasă dreptății pe care nici o politi-
vie mai ales prin moștenirea că abil interesată nu-le poate
sa de esență spirituală, dura- ține într-o stare de prizonie-
bilă și utilă, căci – nu-i așa? – rat prelungită la nesfârșit.
dacă omul nu mai este, asta De altfel și celelal-
nu poate însemna că nimic te cărți ale lui Ilie Luceac,
nu mai este și, dacă insul consacrate istoriei culturii
nu mai poate vorbi, vorbeș- românești din Bucovina sau
te în schimb memoria lui, tot Hurmuzăcheștilor (temă
M
mai ales când viabilitatea ei de cercetare predilectă pen-

este susținută prin argumen- tru cercetătorul nord-buco-
te care refuză a-și estompa vinean) nu fac altceva decât
A
relieful. Trecând peste cele să dea seamă de o prezență

din arealul administrativului statornică, alături de conați-
I
cultural-organizatoric în care onalii săi din zonă, a intelec-

R
Ilie Luceac a fost implicat tualului pe baricadele luptei

împreună cu ilustra sa soție, necurmate pentru afirmarea
O
academician Alexandrina dreptății și adevărului, indi-

Cernov, constatăm că rămân ferent de straiele naționale pe
M
urmele încredințate memo- care aceasta le îmbracă.

riei hârtiei scrise / imprimate, circumscrise vieții spi- Iată de ce regretul nostru de a nu-i mai întâlni,
rituale pe care românitatea cernăuțeană (și nu numai) cum eram obișnuiți până mai deunăzi, contribuțiile
E
a imprimat-o cu litere de neșters prin osârdia bravilor culturale proaspete, scrise sau vorbite în spirit îndrep-
Hurmuzăchești, supranumiți de scriitorul bucovinean tățit românesc, rămâne o stare de spirit generală mereu
M
Iraclie Porumbescu atât de sugestiv „Grahii Bucovi- îndurerată, atenuată, sau (poate că, mai precis spus)
nei”. accentuată doar de moștenirea sa cărturărească în mă-
Dintr-una din cărțile lui Ilie Luceac, vorbește, sură să-i perpetueze memoria luminoasă, de care avem
N
iată, venerabilul Eudoxiu Hurmuzachi. Și nu vorbește incontestabil nevoie pentru a supraviețui între atâtea
oricum, ci, adaptându-și discursul la condițiile geopo- vaviloane ale lumii în care ne este dat să ne continuăm
litice ale momentului, vorbește curat românește, sau existența.
I

70 de ani de la naşterea tatălui meu Iuliana LUCEAC

Ilie Luceac
A nul acesta se împlinesc 70 de ani de la naște-

rea tatălui meu Ilie, a cărui viață aș fi vrut să
o comemorez prin aceste rânduri în semn de apreciere și
„Bucovina” (Filiala Iaşi a Academiei Române) cu sediul la
Rădăuţi, Ilie Luceac a fost și autor de manuale pentru şco-
lile cu predarea în limba română din Ucraina.
cu speranța că pasiunea lui pentru cercetarea istoriei și cul- Istoricul Ilie Luceac a făcut din echipa revistei „Gla-
turii din Bucovina va fi continuată într-un mod sau altul. sul Bucovinei” de la întemeierea ei în 1994. A colaborat
Așadar, doresc să readuc câteva fapte din biografia istoricu- cu la reviste şi periodice din ţară şi din străinătate cu studii
lui bucovinean care a trecut la cele veșnice acum trei ani la de critică şi istorie literară, articole despre istoria şi cultu-
Cernăuți, în Bucovina. ra românească din Bucovina: „Academica” (Bucureşti),
Ilie Luceac s-a născut la 2 iulie 1950, în comuna „Magazin istoric” (Bucureşti), „Dosarele istoriei” (Bucu-
Sinăuţii de Jos (fostul judeţ Dorohoi, România), astăzi ra- reşti), „Revista Istorică” (Bucureşti), „Glasul Bucovinei”
ionul Hliboca, regiunea Cernăuţi. A fost istoric, publicist, (Cernăuţi – Bucureşti), „Codrul Cosminului” (Suceava),
editor, cercetător, critic şi istoric literar, dar și profesor. „România Liberă – Aldine” (Bucureşti), „Viaţa Basarabiei”
Din 1957 până în 1965 urmează şcoala primară şi (Chişinău), „Curierul Românesc” (Bucureşti), „Candela”
medie incompletă în satul natal, Sinăuţii de Jos, iar între (Suceava), „Bucovina literară” (Suceava), „Zorile Bucovi-
1965-1969 învață la Şcoala Normală (Liceul Pedagogic) nei” (Cernăuţi), „Bukovinske vice” (Cernăuţi), „Concor-
din Cernăuţi. Urmează studii universitare fiind licenţiat al dia” (Cernăuţi), „Libertatea cuvântului” (Cernăuţi), „Arca-
Universităţii din Cernăuţi, Facultatea de Filologie (specia- şul” (Cernăuţi), „Curierul de Cernăuţi” (Cernăuţi).
litatea: limba şi literatura română) (1974) şi Facultatea de Cărturarul bucovinean a publicat sute de studii ști-
Istorie (1992). ințifice și articole de presă despre viața culturală și istoria
Pentru contribuția remarcabilă avută la afirmarea și Bucovinei în domenii de cercetare precum istoria culturii şi
apărarea identității etnice și culturale a comunităților ro- civilizaţiei româneşti din Bucovina. A publicat trei volume
mânești din vecinătatea țării, contribuind la strângerea le- despre familia Hurmuzaki din Bucovina. 1. Familia Hur-
găturilor dintre românii de pretutindeni, a obținut ordinul muzaki: între ideal şi realizare (O istorie a culturii româneşti
M
„Meritul Cultural”, categoria F – „Promovarea culturii” din Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului al XIXlea),
(2014). Editura Alexandru cel Bun–Cernăuţi, Editura Augus-
A avut un doctorat în istorie, teza sa fiind susținu- ta–Timişoara, 2000, 364 p. [Premiul „Eudoxiu Hurmu-
A
tă în iulie 2000, la Universitatea din Bucureşti cu tema: zaki” al Academiei Române]; 2. Discursurile lui Eudoxiu
Cultura în Bucovina în cea de a doua jumătate a secolului al Hurmuzaki în Dieta Bucovinei – Din viaţa parlamentară
I
XIX-lea. O analiză de caz: Familia Hurmuzaki. a Bucovinei în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Ilie Luceac a fost membru al Uniunii Scriitorilor Ediţie bilingvă, cu stabilire de text, prefaţă, note şi comen-
R
din Moldova şi al Societății Scriitorilor Bucovineni, mem- tarii de Ilie Luceac. Traducerea textului german de Catrinel
bru al Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuți având o Pleşu, Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007, 367 p.;
O
contribuție însemnată în aria de cercetare istorică a Bucovi- 3. Eudoxiu (Doxaki) Hurmuzaki (1812-1874), Cernăuţi,
nei. De asemenea, Ilie Luceac a fost redactor-șef adjunct la Editura Alexandru cel Bun, Editura DrukArt, 2015, 120 p
revista trimestrială de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”, Într-o perioadă în care toate planurile valorice au
M
Cernăuţi–Bucureşti, care apare din 1994 sub egida Funda- fost răsturnate din cauza cumplitei pandemii care a răpit
E
ţiei Culturale Române (astăzi Institutul Cultural Român). atât de multe vieți, se cuvine să ne amintim și de aceia care
De-a lungul timpului, Ilie Luceac și-a desfășurat ac- nu mai sunt printre noi, dar care și-au făcut datoria și au
M
tivitatea și ca profesor la Colegiul Pedagogic din Cernăuți contribuit la dezvoltarea culturii din spațiul bucovinean,
și la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți, la Catedra așa cum a făcut-o Ilie Luceac. Vă doresc tuturor multă să-
de Jurnalism și Traducere. Preocupările sale academice s-au nătate, speranță, credință și iubire. Mulțumirile mele se
reflectat și în calitatea sa de membru fondator al Editurii îndreaptă spre aceia care l-au susținut pe tatăl meu, Ilie
„Alexandru cel Bun” din Cernăuți și în aceea de membru Luceac, care l-au înțeles și care l-au ajutat în munca sa.
N
activ al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Se- Mulțumesc mai ales redacției revistei „Bucovina literară”,
ver Zotta” din Iaşi. Cercetător ştiinţific asociat la Centrul unde a colaborat și care i-a fost aproape tatălui meu pe
I
Pentru Studierea Problemelor Bucovinei, astăzi Institutul parcursul vieții sale.

autograf apostrof
Lucian Vasilescu ......................................................................1 Magda Ursache – Trianon. Ne „distanţăm”
reflux de Istorie?..............................................................................69
Alexandru Ovidiu Vintilă – Sebastian Reichmann, opinii
„Acceleratorul de încarnări şi alte Biografobii” ...............2 Petru Ursache – Fortul Casimca .......................................72
apeiron rememorări
Matei Vişniec – Casa de pe colină...................................4 Constantin Grigoruţ – O zi de octombrie,
jurnal comentat demult, în Bucureşti ..............................................................76
Liviu Ioan Stoiciu – În ultimii 30 de ani, în plan liric ........8 chipuri şi privelişti
hypostasis Liviu Antonesei – Ce şi cum, o problemă de stil ...........82
Constantin Abăluţă – Exerciţii... .......................................10 eveniment
profil Doina Cernica – La Putna lui Eminescu..........................83
Adrian Dinu Rachieru – Mircea Martin – 80. carnete critice
Un mediator ..........................................................................16 Petrişor Militaru – Ca un Corto Maltese feminin..........87
cronica literară Daniel Mariş – Tandreţe sepia.........................................88
Ioan Holban – Alexandru Vlad – 70 de ani Ingrid Beatrice Coman-Prodan – „A doua viaţă”
de la naştere. Drumul spre Polul Sud...............................23 a Nicoletei Dabija ..............................................................90
Doru Scărlătescu – Cuvânt de însoţire pentru Leonard Pop – Poezia lui Adrian Lesenciuc...................91
o carte tulburătoare: „Corpuri, exiluri, terapii”...............26 portrete
Gina Puică – Virgil Tănase, în dialog Cornelia Petrescu – Un mic izvor.....................................93
cu Simona Modreanu: eretic, antimodern lirice
şi întors spre cultura română ..............................................29 Carmen Secere – selfie .....................................................98
poesis Cristina-Maria Crudu – break-up ..................................100
Nicolae Tzone – LXXIX [în camera de aur Anastasia Fuioagă – poeme..........................................102
la pelişor…] ...........................................................................33 eseu
Liviu Ofileanu – Christina ...................................................36 Niadi-Corina Cernica – Personaje semidivine
Vasile Zetu – Vine o vreme................................................38 în mitologia platoniciană.................................................104
Dan Bistricean – Despre ochi...........................................40 Paraschiva Pîţu – Metamorfozele postumanismului
Arthur Suciu – Poeme..........................................................41 în „Oraşele scufundate”, de Felix Aderca....................106
poem pandemic evocare
Constantin Severin – Scara virtuţilor................................43 Monahia Elena Simionovici – Ana Blandiana:
meridian Jumătate de veac de Poezie ...........................................110
Gheorghe Grigurcu – A scrie...........................................44 proză
avangarde Codruţa Perşa – Prima noapte de dragoste
Isabel Vintilă – Tristan Tzara – trei poeme DADA........46 (fragment de roman)..........................................................112
coordonate bucovinene din sens opus
Mircea A. Diaconu – Fragmentarium Leo Butnaru – Dacă tristeţe nu e... ................................114
Ciprian Porumbescu............................................................48 aniversări
conjugări cinematografice Alexandru-Ovidiu Vintilă – Constantin Călin,
Ioan Mateiciuc – „12 Angry Men” sau la 80 de ani. Cel mai bacovian dintre bacovieni.......117
despre adevăr ca prejudecată.........................................51 jurnal de călătorie
epica magna Marius Chelaru – Din Kyoto,
Radu Ţuculescu – Să-mi calc umbra! ..............................53 spre inima Japoniei (XII) (note şi gânduri de drum) ....119
jurnal sincopat in memoriam
Elena-Brânduşa Steiciuc – 2012 – martie .....................59 Alexandru-Ovidiu Vintilă – Odihnă binemeritată,
traduceri dragă Domnule Eugen Dimitriu! .....................................122
Ilya Kaminski – în traducerea lui Gabriel Daliş .............61 Doina Cernica – Dumitru Teodorescu
fragmentarium la „Crai nou”, ziarul Bucovinei întregi ...........................123
Simona-Grazia Dima – Candela mereu aprinsă .........64 Nicolae Cârlan – Memoria de care
pe contrasens avem nevoie. Ilie Luceac..................................................125
Adrian Alui Gheorghe – Povestea femeii Iuliana Luceac – 70 de ani de la naşterea
care mînca un măr...............................................................66 tatălui meu Ilie Luceac ......................................................126
c r ii to r il o r B u c o v in e ni
Revistă a Societății6(S350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020
Nr. 4-5-
serie nouã, anul XXXI,
itera ră
vi n a L
Buco

Bucovina Literară, Nr. 4-5-6/2020

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară, Nr. 4-5-6/2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucovina Literară

publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXI, Nr. 4-5-6 (350-351-352)/2020

COLABORATORI PERMANENŢI: Număr ilustrat

Redacţia şi administraţia: Conceptul grafic al revistei:

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.

AUTOGRAF Lucian VASILESCU

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

S ebastian Reichmann cultivă o sinteză a ex-

lor, Elegia îmbrățișării orașelor. tian»”.

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

1. nist lucrau pentru crearea unei vaci noi, care să dea

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

momentul în care ţăranul nu va mai avea cal, nu va

În ultimii 30 de ani, în plan liric

L as la o parte poezia noului coronavirus. Am

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

Cineva vine la mine

salcia din balcon

în copilărie aveam un penar

nu-i dădeam drumul

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

Am atâtea lucruri de spus Poate nu avem timp

Tăcerea e iar în fața ferestrei *

și-mi închipui că pe mine mă caută

dar nu sunt sigur Toate umbrele

și salcia undeva că-mi pierd echilibrul

că totul a fost pus la cale

de marea care se oglindește zdrobind sub tălpi

în fereastra mea și așa crăpați de la cutremur

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

EXERCIȚII DE COPIAT AERUL

poate că în vârful salciei

și zilele au pornit iar

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

nu-mi puteți folosi numele *

și că salcia m-a dat Ca să ai liniște

se tot întreabă vecinii e liniște

cizmarii nu spun că vântul

tocilarii dar o ușă deschisă va rămâne

Sunt încleiat în această viață unde ți-ai pierdut

degeaba nici o hârtoapă

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

își zice că-i o pedeapsă

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

NOTAȚII ALANDALA și capătul străzii te mustra

în timp ce urc pe terasă

cel mai sigur loc:

grafica: Constantin Abăluţă

terasa de deasupra blocului

nori care nu spun nimic

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

Î n viesparul scriitoricesc mereu în gâlceavă,

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

radicalismului negativist îmbrăţişat de E. Negrici. disociativă, concesivă, corectivă. Nuanţarea e, desigur,

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

anvergură problematică (consacrată „complexelor” lite- rezistenţa foiletonistului-maratonist. Mircea Martin

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020

serie nouă, anul XXXI, nr. 4-5-6(350-351-352), aprilie/mai/iunie 2020