Universitatea „Spiru Haret”

Termoagresiunea

Student Aliman Marius-Iulian

Facultatea „Drept si Administratie Publica”
Specializare „Stiinte Penale”
Semestrul III
Disciplina Medicină Legală

1
 Temperatura înaltă - la nivel local - termoagresiunea este
responsabila de arsuri: prin contact direct al corpului cu sursa
de căldura, flacăra, sau diverşi agenţi termovulneranţi, solizi,
lichizi sau gazoşi sau prin contact mediat (prin aer) al corpului
uman cu o sursa foarte puternica de căldura: soare, cuptoare
îndustriale.
Evoluţia arsurilor: consecinţele arsurilor sunt limitate la nivel
local si dimpotrivă cu repercursiuni majore la nivelul întregului
organism uneori culmînând cu decesul. Evoluţia lor poate fi:
vindecare fără sechele; vindecare cu sechele sau deces.
Evoluţia tîne si de :
a) rezistenţa biologică a persoanei
b) suprafaţa arsa - ( la copil la peste 5 - 10 % suprafaţa arsa
= risc vital)
- (la adult la peste 15 - 20 % suprafaţa arsa =
risc vital)

Se acceptă ca o arsură ce depăşeşte 50 % din suprafaţa

corporala nu mai este compatibila cu viata. Exista o regulă, a lui
Baux care spune că suma dintre suprafaţa arsa si vârsta este
mai mare de 100 moartea este inevitabilă, daca suma este între
70 si 100 şansele de supravieţuire sunt de 50% iar daca este
sub 75% posibilitatea de supravieţuire creste proporţional cu
scăderea sumei si corectitudinea tratamentului. După metoda
lui Frank suma produselor dintre suprafaţa arsa si profunzimea
arsurii reprezintă un indice de prognostic.
c) Profunzimea arsurilor – în funcţie de adâncime arsurile pot fi
clasificate în 4 grade:
Arsura de gradul 1 – eritematoasă – congestivă reprezentată
prin roşeaţa locala si durere, usturime , iar după o anumita
perioada de timp roşeaţa se hiperpigmentează iar în final
stratul tegumentar superficial se descuamează. ( apare la 50 -
60 grade, se vindeca fără sechele ; nu se poate evidenţia la
cadavru deoarece are la baza un mecanism vascular de
vasodilataţie care nu exista după moarte ; iar când ocupa peste
75% din suprafaţa corporala chiar daca este de gradul 1 poate
determină moartea).

2
 Arsura de gradul 2 flictenulara ( veziculara sau buloasa )
este caracterizata prin acumulare de lichid între epiderm si
derm cu un tegument congestionat, cu durere , usturime si cu
vezicule ce conţin un lichid clar care după spargerea acestora
dermul restant apare colorat roşu viu, se vindeca sechele în
10,12 zile. Dacă ocupa peste 50 % din suprafaţa corporala pot
genera decesul.
Arsura de gradul 3 - denumita si arsura de gradul 2 profunda
- caracterizata prin aparitia unor vezicule cu lichid sangvinolent
fie prin lipsa veziculelor când dermul este rosu- violaceu care în
timp se acopera de cruste; este letala daca afecteaza mai mult
de 30 % din suprafaţa corpului, se vindeca prin cicatrizare cu
sechele.
Arsura de gradul 4 sau carbonizarea presupune distrugerea
în totalitate a tegumentului impreuna cu tesuturile subdiacente
si uneori chiar a oaselor. Apare o escara bruna, negricioasa,
sfaramicioasa. Sangerarea este redusa sau absenta, victima nu
acuza dureri datorita distrugerii filetelor nervoase din zona; se
vindeca greu, necesita grefe, sechelele sunt importante
( cicatrici inestetice, retractile, ce limiteaza miscarile cu
potential crescut de malignizare). Decesul survine frecvent
datorita complicaţiilor. Carbonizarea întregului organism
determina poziţia de boxer. Moartea provocata de arsuri are loc
:
1- imediat la locul accidentului de regula prin intoxicaţie cu
oxid de carbon, prin asfixie chimico atmosferica – fum în exces
sau prin edem ori spasm laringian .
2- în orele sau zilele următoare prin soc post combustional,
prin insuficienta respiratorie consecutiva arsurilor cailor
aeriene.
3- tardiv prin complicaţie ( boala arşilor ) .
Examinarea medico-legala trebuie sa stabilească 1) –
Diagnosticul de arsura
2) Etiologia arsurii –
a) arsura chimica (acizi, baze, solvenţi), electrica, prin radiaţii
sau secundara unui agent termovulnerant.

3
 b) agentul termovulnerant, încriminat: flacăra (leziunile se
însoţesc de arsura hainelor, a parului)
- corpurile solide incandescente (arsurile sunt limitate dar
profunde si au forma asemănătoare obiectului care le-a produs.
- lichide fierbinţi : arsurile apar în zone descoperite , sunt mai
deschise în suprafaţa, cu multe flictene.
- în agresiuni când se urmăreşte desfigurarea victimei situaţie
în care nu se constata arsura parului sau a hainelor si nici
depuneri de funingine.
- vapori, aburi fierbinţi; leziuni întinse , superficiale , interesând
zone descoperite, au un caracter local în tânta, acolo unde
acţionează jetul de vapori. Nu se insoteste de arderea parului,
hainelor si nici depuneri de funingine.
- flash – brun, arsuri consecinţe a unei explozii frecvente în ½
corp; jumătate superioara .

3) Caracterul vital al arsurii – ne interesează dacă arsura s-a

produs în timpul vieţii sau postmortem. Caracterul vital este
reprezentat de triada : coloraţie roşiatica, flictene cu lichid si
desen vascular zonal evident.
Caracterul vital al arsurii este susţinut de : compoziţia
lichidului din flictene în care găsim : leucocite, hematii, fibrine,
spre deosebire de flictenele postmortem ce conţin de regula
aer. Desenul vascular din zona expusa apare sub forma unor
trasee roşiatice. Prezenta funinginii în cazul deceselor din
incendii în căile aeriene inclusiv în alveolele pulmonare si în
sinusurile fetei si căile digestive. Carboxihemoglobina are o
concentraţie de peste 30-40%, prezenta emboliilor de grăsime
în circulaţia pulmonara.
4) Felul si cauza morţii.
5) Elementele de identificare - în cazul deceselor prin
carbonizare generalizata (Daca fragmentele arse aparţin unui
om, sexul acestuia, grupa de sânge).
Circumstanţele de producere
Accidente: casnice, de munca, terapeutice.
4
 Disimularea unei alte forme de moarte.
Omucidere - în cazul persoanelor aflate în imposibilitatea de a
se apăra sau în cazul copiilor.
Sinuciderea (fanatism religios, psihopaţi).
La nivel general acţiunea agentului termovulnerant se
manifesta prin hipertermie.
Organismele vii în funcţie de modul în care răspund la
variaţiile temperaturii mediului pot fi:
- polikiloterme adopta temperatura mediului ambiant fiind
depenedente de variaţiile acesteia;
- homeoterme care îşi păstrează o temperatura interna
constanta independenta de temperatura mediului – exemplu -
omul;
Temperatura interna a organismului este o consecinţa a
proceselor metabolice ce au loc 40% în ficat, 30% în muşchi.
Temperatura normala a organismului uman este între 36,2
-36,9 grade Celsius la nivel axilar, 36,4-37,3 gr Celsius în
cavitatea bucala, 36,7-37,9 gr Celsius la nivel anorectal. Dpdv
etiologic hipertermia poate fi de natura exogena, endogena,
medicamentoasa.
A) De natura exogena când temperatura mediului ambiant
creste excesiv, organismul îşi reduce termogeneza
intensificându-si termoliza si se manifesta prin:
• crampa calorica (contracturi musculare dureroase
tetaniforme).
• sincopa calorica – pierdere brusca si de scurta durata a
stării de conştienta însoţită de întreruperea activităţii
cardiovasculare si respiratorii după expunerea la căldura.
• hipertermia calorica (leşinul) – pierderea stării de
conştienta dar fără întreruperea activităţii
cardiorespiratorii.

Sincopa si leşinul apar mai ales la cei care stau în mediul

cald în poziţie ortostatica – sindromul soldatului din garda.
5
 Socul caloric sau socul hipertermic apare la cei care
muncesc în medii supraîncălzite si umede de regula pe fondul
consumului de alcool; temperatura corpului creste la peste 41
gr Celsius, pielea este fierbinte si uscata, ritmul cardiac si
respirator sunt accelerate, se instalează uşor convulsiile si
coma, moartea survine rapid într-un interval de pana la o
săptămână si datorita leziunilor cerebrale .
• insolaţia sau helioza determinata de căldura si
expunerea regiunii craniene la radiaţiile infraroşii ; se
poate prezenta sub o forma uşoara cu febra cefalee
sau grava cu semne de iritaţie menîngiala coma si
deces.
• anhidroza termogenica ( sindromul desertului ) –
expunere îndelungată la un mediu cald si uscat cu
transpiraţii numai la nivelul fetei si a gatului, astenie ,
ameţeala, cefalee, anorexie, timp în care
temperatura corpului este normala sau foarte puţin
crescuta.

B) Ce natura endogena ( febra ce apare în boli infecţioase

toxico-septice, sau în hipertensiunea intracraniana).
C) Medicamentoasa ca o reacţie adversa a organismului la
administrarea unor medicamente.

Urmele de incendiu.
Acest tip de urme pot fi intâlnite în cele mai diverse
infractiuni, cât şi în cazul producerii unor evenimente naturale,
accidente, etc. In functie de cauza, de locul şi natura
incendiului urmele produse de acesta pot apărea sub diferite
forme, constând din urme de aufmare, corbonizare, diferite
obiecte, materiale, fiinţe, distruse parţial sau integral de
ardere. De cele mai multe ori, intervenţia pentru stingerea
incendiului duce la distrugerea urmelor, la alterarea lor,
obiectele sunt mutate de la loc, încât este greu de făcut
cercetarea locului faptei în cazul unor incendii.
Clasificarea urmelor de incendiu se face în funcţie de cauza
care le a determinat, rezultând astfel:
6
 incendii generate de cauze naturale;
incendii generate accidental;
incendii create intenţionat.

1. Incendiile naturale sunt în general produse de electricitata

atmosferica, de razele solare, sau de autoaprinderi.
a)electricitatea atmosferica poate avea ca sursă în special
trăynetul. Acesta este o descarcare electrică naturală cu durata
extrem de scurtă (milisecunde ) dimensiuni diferite şi
intensităţi de mii de amperi şi tensiuni chiar de milioane de
volţi. Aceste caracteristici conduc la dezvoltarea unor
temperaturi care pot atinge puncte de topire pentru scticlă,
metale, piatră, etc. Ca urmare a actiunii traznetelor metalul se
poate topi, chiar se poate volatiliza, depunându se sub forma de
stropi pe obiectele din apropiere, unele metale se
magnetizeaza, nisipul se poate topi devenind local o masă
sticloasă, materialele inflamabile( haine, case, pomi, etc. ) se
aprind, pereţii şi hornurile crapă, caramida (chiar şi cea
refractară ) devine lucioasă.

Traznetul loveste în general clădiri inalte, hornuri , copaci,

etc. El poate însă sa loveasa şi persoane aflate în locuri
deschise, pe inaltimi. Pe haine urmele produse de traznet au
forma unor rupturi cu margini de arsuri, uneori sunt circulare.
Obiectele metalice aflate asupra persoanei ( ceasuri, unelte) se
magnetizează, iar bijuteriile din aur se pot volatiliza, rămânând
în locul lor urme de arsură. Pe piele, trăznetul lasă urme
specifice , sub forma unor arborescenţe, sau cu aspect de
frunze de ferigă.
b)Razele solare produc destul de rar incendii, de oarece
trebuie întrunite cumulativ conditiile de uscăciune a aerului şi
vegetaţiei şi concetrarea razelor solare în focar pe anumite
materiale inflamabile. Urmele vor apărea sub forma de
funingine depozitată, în locul de initiere a incendiului, obiecte
incomplet arse, cenuşă, care permit stabilirea directiei de
propagare a arderii şi uneori şi a focarului incendiului.

7
 c)Autoaprinderile sunt generate de cauze intrinseci chiar
materialului însuşi. De exemplu, în industria morăritului, a
prelucrării florii soarelui, minerit - lipsa de aerisire a
depozitelor, silozurilor, haldelor de cărbune poate duce la
creşterea temperaturii materialului depozitat ( făina, şroturi
vegetale, bumbac, cşrbune, etc. ), atingănd uneori limite de
600 700 oC şi declanşând un proces de ardere lentă care
devine tot mai puternic şi produce consecinţe grave ( explozii
ale unor silozuri, depozite, etc. ). Procesele de ardere lenta
pot să se maturizeze în intervale ce ating 2 3 săptămâni.

2. Incendii accidentale pot fi determinate de cele mai diverse

cauze printre care: foc nesupravegheat, tigari uitate la
intamplare, aparate electric defecte, scantei ale electricitatii
statice produsa de hainele din fibre şi ntetice în medii propice
( gaze, pulberi ). Urmele acestor incendii constau în
funingine, cenusa, materiale arse partial, zidarie distrusa,
conductori electrici şi izolatori degradati , arsi, etc.
3. Incendii intentionate
- este evident ca sunt produse de infractor, in special ca sa îşi
acopere urmele, din razbunare, in scop criminal.
Dupa comiterea unor furturi pot fi incendiate locuintele sau
magazinele pentru a sterge urmele şi a ingreuna cercetarea,
alteori, după comiterea unui omor, sau a unei talharii urmate
de moartea victimei, se incendiaza casa. Uneori, o delapidare
este "acoperita" cu un incendiu declansat " întamplător " în
preziua unui control de fond.
Aceste incendii pot fi declansate atât instantaneu cât şi
prin utilizarea unor dispozitive de intârziere cu fitil, cu
temporizare, etc.
Urmele de incendiu se analizează cu atenţie pentru a
identifica sursa şi directia, modul de propagare al incendiului.
Se vor face fotografii şi schiţe ale locului incendiului. Se
identifică şi se ridică diferite obiecte parţial arse care oferă
date despre originea şi natura incendiului. Se vor cerceta
cablurile electrice, panourile de siguranţe, instalatiile de
încălzit, iluminat, verificându se integritatea lor, prezenţa şi

8
calibrarea corectă a siguranţelor fuzibile, eventualele
improvizaţii, etc.
Temperatura înaltă sau termoagresiunea poate determina:
−la nivel local: arsuri realizate prin contact direct sau indirect
cu agentul termovulnerant solid, lichid sau gazos.
−la nivel general: hipertermie ce se poate manifesta prin mai
multe entităţi cliniceşi care, în final, poate determina decesul

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Medicină Legală (Ediţie revizuită şi adăugită) –

Autor: Valentin Iftenie, Editura Ştiinţelor Medicale ,
2006
2. Medicină Legală – Ediţia a IV-a – Autor: Vladimir
Belis, Editura Juridica, 2006.
3. http://www.e-juridic.ro
4. http://www.avocatnet.ro

10