Cap. 1.

Structura calculatorului personal

Lecția 1: Unitatea centrală; Memorii; Dispozitive de intrare; Dispozitive de ieşire;

Definiție: Calculatorul este o mașină care prelucrează automat informația.

Pentru realizarea accestei prelucrări trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le
prelucreze (datele de intrare) și o listă de instrucțiuni (programul) care să îi indice modul de
prelucrare a acestor date. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obținute în urma
prelucrării (datele de ieșire).
Observație: dacă pentru obținerea rezultatelor calculatorul trebuie să execute mai multe
operații, acestea se vor executa pe rând. Operațiile și ordinea în care se vor executa îi sunt date
calculatorului de utilizator prin intermediul programului.
Date de intrate
Date de ieșire
Calculator

Program

COMPONENTELE CALCULATORULUI:

1. Componenta fizică (HARDWARE): formată din echipamentele fizice în care circuitele

electronice asigură prelucrarea automată a informației și din echipamentele care asigură
comunicarea între om și calculator.
2. Componenta logică (SOFTWARE): formată din programele destinate să asigure
conducerea și controlul procesului de prelucrare, precum și efectuarea unor lucrări curente.

Componenta HARDWARE asigură următoarele funcții:

 Funcția de memorare: se asigură memorarea datelor și a programelor astfel încât

calculatorul să poată lucra fără intervenția permanentă a omului. Funcția este asigurată de
memoria internă și memoria externă. În memoria internă se păstrează programele și
datele care se exploateză la un moment dat, iar în memoria externă se păstrează toate
programele și datele de care poate avea nevoie la un moment dat sistemul de calcul, sub
formă de fișiere.
 Funcția de comandă și control: asigură funcția de extragere a instrucțiunilor din
memoria internă și analiza lor, comanda pentru executarea fiecărei operații, extragerea
datelor de intrare din memoria internă și aranjarea datelor de ieșire în memoria internă.
Funcția este asigurată de unitatea de comandă și control.
 Funcția de prelucrare: asigură efectuarea operațiilor aritmetice și logice elementare.
Această funcție este asigurată de unitatea aritmetică și logică.
 Funcția de intare-ieșire: asigură introducerea datelor și a programelor în memoria
internă și furnizarea rezultatelor. Funcția este asigurată de dispozitivele periferice de
intrare-ieșire și interfețele de intrare-ieșire.

1
Calculatorul este un sistem format din mai multe blocuri funcționale.

Arhitectura unui calculator definește modul în care subansamblele hardware sunt conectate fizic,
fără să se țină cont de amplasarea lor. Subansamblele sunt definite după funcționalitate. Astfel,
arhitectura calculatorului este dată de:
 Unitatea de comandă și control Unitatea centală
 Unitatea aritmetico-logică
 Unitatea de memorie internă
 Unitățile de memorie externă
 Unitățile de intrare-ieșire
Unitatea centală de prelucrare (CPU – Central Processing Unit), sau procesorul, este creierul
calculatorului. Ea coordonează și controlează întreaga activitate a calculatorului.
Odată cu dezvoltarea electronicii și cu apariția circuitelor integrate, construcția unității centrale de
prelucrare s-a bazat pe un singur circuit integrat, numit microprocesor. Circuitul integrat este o
capsulă în iteriorul cărei a se găsesc zeci sau sute de mii de circuite electronice. Se mai numește cip
(chip).
Instrucțiunile reprezintă codificarea comenzilor de operații pe care trebuie să le execute
calculatorul. Deoarece este o mașină cu două stări, instrucțiunile sunt șiruri de cifre binare, iar codul
folosit se numește cod mașină. Setul de instrucțiui pe care microprocesorul le înțelege și le poate
executa formează limbajul mașină și este realizat cu circuitele electronice implementate în
microprocesor.
Date de ieșire
Funcția de memorare Funcția de intare-ieșire
Date de intrare și programe

Date de ieșire Date de intrare

Funcția de comandă și control

Funcția de prelucrare
Caracteristicile microprocesorului

2
 1. Viteza de lucru – determină cât de repede execută microprocesorul o instrucțiune. Se
măsoară în milioane de instrucțiuni pe secundă – MIPS.
2. Frecvența de lucru – este viteza impulsurilor de tact prin care li se comandă circuitelor
electronice ale calculatorului să execute operații și prin care se sincronizează aceste operații.
Impulsurile de tact sunt generate de ceasul sistemului. Frecvența se măsoară în megahertzi
(MHz) sau gigahertzi (GHz). Cu cât această frecvență este mai mare, cu atât viteza de lucru
a microprocesorului este mai mare.
3. Cuvântul – reprezintă numărul de biți (BInarydigiT – cifră binară, adică 0 și 1), întotdeauna
multiplu de octeți (1 octet = 8 biți. octet = byte), care pot fi prelucrați la un moment dat ce
către microprocesor (de exemplu 8 biți, 16 biți, 32 biți sau 64 biți). Cu cât cuvântul are mai
mulți biți, cu atât viteza de lucru a microprocesorului este mai mare.
Frecvența de lucru și cuvântul microprocesorului determină viteza lui de lucru.

Memoria internă

Memoria internă este locul de muncă al calculatorului, locul în care sunt aduse programele și datele
pentru a fi prelucrate de procesor. În ea se depozitează secvențe de biți. Fiecare bit este reprezentat
printr-un comutator electronic individual, care va prezenta cele două stări: comutator on – cifra
binară 1 și comutator off – cifra binară 0.
Pentru că memoria internă este un „depozit” pentru informația codificată în binar, capacitatea ei de
stocare se măsoară în unități de măsură a informației: byte su octet (B sau o), kilobyte sau kilooctet
(KB sau Ko), megabyte sau megaoctet (MB sau Mo) etc.
Multiplii byte-ului
8 biți = 1 B
1 KB = 210 B = 1024 B
1 MB = 210 KB = 220 B
1 GB = 210 MB = 220 KB = 230 B (gigabyte)
1 TB = 210 GB = 220 MB = ...... (terabyte)
1 PT = .... (petabyte)
1 EB = ... (etabyte)

Tipuri de memorie internă

I. Memoria RAM (Random Access Memory) – memorie în care se poate scrie și din care
se poate citi. Este o memorie nepermanentă (volatilă – adică la scoaterea de sub tensiune
a calculatorului, informațiile scrise în această memorie se pierd). Capacitatea memoriei
interne se referă la capacitatea memoriei RAM. O capacitate mică a acestei memorii
limitează performanțele calculatorului, pentru că nu permite folosirea oricărui software.
II. Memoria ROM (Read Only Memory) – memorie din care se poate doar citi. Este o
memorie remanentă – adică nu i se pierde conțiutul la întreruperea tensiunii. Este mult
mai scumpă decât meoria RAM și este implementată sub forma unui circuit întegrat în
care se memorează un microprogram de tip firmware (înscris de către producător)
destinat inițierii lucrului cu calculatorul, la punerea sub tensiune a acestuia. Conținutul
acestei memorii nu poate fi modificat de utilizator.

Sistemul de intrare-ieșire

3
Sistemul de intrare-ieșire asigură comunicația calculatorului cu lumea înconjurătoare prin
intermediul unor echipamente specializate numite dispozitive periferice (echipamente specializate
care asigură interfața dintre calculator și utilizator). Sunt de trei tipuri:
 Dispozitive de intrare
 Dispozitive de ieșire
 Dispozitive de intrare-ieșire sau mixte

Dispozitive de intrare

Tastatura – care se folosește pentru transmiterea comenzilor și introducerea datelor.

Dispozitive cu intrare directă:
- Dispozitive de indicare: mouse, trackball, trackpad, creion optic, tabletă grafică, ecran tactil,
joystick
- Dispozitive de scanare: scanner, cititor de bare
- Dispozitive de intrare vocală: microfon

Dispozitive de ieșire

Dispozitive hardcopy: imprimantă, plotter

Dispozitive softcopy: monitor, dispozitive cu ieșire vocală (difuzor, sintetizator de muzică,
sintetizator de vorbire).

Dispozitive de intrare-ieșire
Sunt dispozitie care asigură comunicația în ambele sensuri, prin operații de citire și scriere.
Aceste dispozitive mixte sunt: modem, touchscreen, placă de rețea, placă multimedia.