Sunteți pe pagina 1din 61

UΝІVΕRЅІТАТΕА DІΝ ...............

FАϹULТАТΕА DΕ LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

LUϹRАRΕ DΕ GRAD DIDACTIC I

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІΝȚІІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV. DR. ___________________

АΒЅΟLVΕΝТ: LENGYEL CRISTINA

MUREȘ,
2016

1
UΝІVΕRЅІТАТΕА DІΝ ................
FАϹULТАТΕА DΕ LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN ÎMBOGĂȚIREA ȘI


ACTIVIZAREA VOCABULARULUI LA ORELE DE LIMBA ROMÂNĂ

ϹΟΟRDΟΝАТΟR ȘТІІΝȚІFІϹ:

ΡRΟF. UΝІV. DR. ___________________

АΒЅΟLVΕΝТ: LENGYEL CRISTINA

MUREȘ,
2016

2
CUPTINS

Introducere
Motivația alegerii temei
CAP. I. Fundamentarea Teoretică a temei
I. 1. Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor 
I. 1. 1. Rolul activităților extrașcolare în procesul instructiv- educativ
I.1.2. Vocabularul în Programa şcolară de Limba şi literatura română, obiective, conţinuturi,
progres cantitativ calitativ
1.3 Sugestii metodice de dezvoltare a vocabularului
1.3.1 Metode tradiţionale
1.3.2 Metode moderne

CAP. II: Strategii didactice specifice predării Limbii și Literaturii Române la clasele V-
VIII, în vederea cultivării vocabularului elevilor
II.1. Metode și procedee specifice predării limbii și literaturii române și contribuția acestora la
cultivarea vocabularului
II.2. Mijloace didactice implicate în vederea cultivării vocabularului
II. 3. Forme de organizare a activității didactice
II.4. Cultivarea vocabularului prin exerciții și jocuri didactice
II.5. Lumea compunerilor și stimularea dezvoltării vocabularului

CAP. III: Organizarea cercetării pedagogice


Protocolul cercetării- Etape metodologice implicate în cercetarea formelor și modalităților de
îmbogățire și activizare a vocabularului în gimnaziu
II. 1.Formularea ipotezei și a obiectivelor cercetării 
II.2. Tematica cercetării
II.3. Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice
II.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor 
II.5.Concluziile cercetării

Concluzii
Anexe
Bibliografie

3
Introducere

MOTTO: ”Orice vocabular exprimă, de fapt o civilizație”


Antoine Moillert

Încă din cele mai vechi timpuri, omul și-a folosit mintea sa iscoditoare pentru a înțelege
lumea în care trăiește, se desfășoară și pentru a se descoperi pe sine. Curiozitatea și ambiția l-au
împins în locuri unde nu credea că va ajunge vreodată. A pătruns cu privirea și imaginația și a
ajuns cu gândul și inteligența atât de departe încât s-a depășit pe sine reușind ” să alerge” mai
repede decât ghepardul, ”să zboare„ mai sus și mai repede decât vulturul, ”să vadă” nevăzutul și
să audă neauzitul.
Dar oare a avut literatura vreun rol în toate astea? Cu siguranță, da. Dacă privim atent la
tot ceea ce ne înconjoară, observăm că nu există vreo creație a omului, fără ajutorul literaturii
(cuvintelor), fără reguli și principii gramaticale, după care chiar și mintea noastră lucrează încă
dinainte de a ne cere cineva - părinții, dascălii, prin regulile diverse care-i formează obiectul,
solicitările la care îl obligă pe elev, prin metodologia extrem de bogată pe care o propune, prin
antrenarea și stimularea tuturor forțelor intelectuale psihice și fizice ale elevului, literatura
contribuie la dezvoltarea personalității elevului, perfecționarea structurilor cognitive și a
metodelor de cunoaștere a lumii, precum și la diversificarea căilor de acțiune a omului în natură
și societate.
Inițierea în educație înseamnă în primul rând cunoașterea și înțelegerea copilului.
Ea ne cere să precizăm ce este educația și ce înțelegem prin copil și copilărie. Cu alte cuvinte, un
act educativ competent nu se poate realiza dacă precizarea conceptului de copil este ignorată sau
abandonată în imprecizia și banalitatea simțului comun, a simplei și superficialei opinii. 
Urmărindu-l pe Rousseau, J.J. Piaget scrie 1: ”Copilul nu se naște nici bun nici rău, atât
din punct de vedere intelectual, cât și din punct de vedere moral, dar se naște stăpân pe destinul
lui”.

1
1972, pag. 47

4
De aici se poate deduce că ceea ce trebuie să se știe și să se rețină, în primul rând, este că
nimeni nu are dreptul să-i proiecteze și să-i impună copilului alt destin decât cel pe care-l
concepe el însuși.
Dezvoltarea copilului necesită nu doar sprijin și îndrumare, sau libertate și inițiativă, ci și
ajutor din partea altor persoane în combinație cu activități executate prin forțe proprii. Copiii vor
să se descurce singuri dar mai vor, în același timp, ca persoanele în care au încredere să-i
orienteze și să-i ocrotească. Este tot atât de adevărat că ei vor să fie lăsați să se decidă asupra
activității lor.
Copiii trebuie atrași prin joc și exerciții care să-i binedispună, motivați prin diferite
metode, iar cel mai important lucru este acela că, elevul să nu simtă dificultatea exercițiilor și a
problemelor. Copilul trebuie să învețe din plăcere astfel încât să nu-și dea seama când exercițiul
e joc și când jocul este exercițiu. 
Importantă întotdeauna va fi finalitatea. Plăcerea de a se juca izvorăște din plăcerea de a
fi în acțiune. Sub acest raport munca și jocul nu se deosebesc decât prin rezultat. Profesorul are
obligația să facă din studiul limbii române nu un scop în sine, ci un instrument de acțiune
eficientă, constructivă și modelatoare asupra personalității elevului.

5
Motivația alegerii temei

” A instrui pe tineri cum se cuvine, nu constă în a le vârî în cap o mulțime de cuvinte, fraze,
expresiuni și opiniuni in diferiti autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.” 
John A. Comenius

Trăim într-o lume în continuă schimbare. Tinerele generații sunt diferite de la un an la


altul, iar rolul dificil, de a le forma copiilor calități necesare omului de mâine, revine cadrelor
didactice. 
Nu este deloc ușor pentru noi, dascălii, să realizăm aceste lucruri; dar parcă pe cât e de
greu, pe atât e de frumos atunci când în final obținem rezultate deosebite. Școala nu e ușoară, dar
trebuie să o facem plăcută. Fiecare cadru didactic ar trebui să-și transforme ora de curs într-un
mic spectacol, o scenetă de teatru, toate cu rol educativ, în care elevii să devină mici actori, iar
profesorul, regizorul care pune în scenă micile scenarii ale lecțiilor.
Dacă această idee se folosește în desfășurarea orelor de limba română, cu atât mai bine,
căci elevii pătrund lin în această lume a studiului limbii, a exercițiilor și a problemelor, ca într-o
lume de basm. Misterul este la el acasă și-i așteaptă pe copii să-l descopere.
În activitatea mea didactică mă preocupă în egală măsură atât îmbogățirea cunoștințelor
elevilor, dezvoltarea lor intelectuală, cât și formarea vocabularului activ, bogat și expresiv.
Dascălul trebuie să le ofere elevilor model de limbă dulce, mângâietoare, ca a Domnului
Trandafir și să fie gata oricând să înfrumusețeze, să activizeze, să corecteze limbajul acestora,
pentru ca elevii să fie capabili să susțină o conversație simplă, să alcătuiască un rezumat, să
povestească coerent un fapt trăit.
Celebrul lingvist francez Antoine Moillert se consideră pe deplin îndreptățit să afirme că
”orice vocabular exprimă, de fapt, o civilizație”. De aici rezultă necesitatea de a-l studia cât mai
temeinic și ori de câte ori este posibil în indisolubila legătură cu prefacerile de diverse naturi care
au loc în viața unei colectivități lingvistice.
Procesul instructiv- educativ este în primul rând o acțiune de dezvoltare a gândirii și de
îmbogățire a minții elevilor cu noi cunoștințe.Gândirea nu este însă posibilă fără ”învelișul

6
material al vorbirii”. Ideile nu se pot naște și nu pot exista în mintea omului decât pe baza
materialului lingvistic: cuvinte, propoziții , fraze. Aceasta înseamnă că nu se poate realiza scopul
principal- dezvoltarea gândirii și transmiterea de cunoștințe- fără o dezvoltare corespunzătoare a
vorbirii copiilor, fără îmbogățirea vocabularului lor și dezvoltarea posibilităților lor de exprimare
în propoziții și fraze bine construite.
Dezvoltarea multilaterală nu este posibilă fără dezvoltarea vorbirii. Omul care nu are
cuvinte, în fond, nu are idei. Limbaj sărac înseamnă gândire săracă și confuză, simțire săracă și
fără expresivitate, capacitate creatoare săracă și fără valoare. 
Elevii, cei mai mulți din mediul rural, învață de la părinți vorbirea dialectală, unii învață o
vorbire cu elemente de jargon și, în general, o vorbire puternic colorată cu expresii și cuvinte
familiare. Studiul limbii române în școală are menirea să unifice vorbirea elevilor în întreaga
țară, în conformitate cu normele limbii literare.
În legătură cu vocabularul, studiul limbii române are sarcina să ducă la înmulțirea
numărului de cuvinte cunoscute de elevi, la activizarea lor, la precizarea sensului lor, la
dezvăluirea sensului lor figurat, la cunoașterea uriașei polisemii pe care o au unele cuvinte din
fondul principal al limbii noastre.
De mare importanță este cunoașterea nuanțelor sinonimice și a sensului figurat al
cuvintelor. Lucrând bine în aceste probleme, putem înlătura monotonia și platitudinea din
vorbirea elevilor nostri.
În clasa a VII-a este prevăzută studierea componenței vocabularului și în legătură cu
aceasta, problema structurii morfologice a cuvintelor: rădăcină și terminație, sufixe și prefixe.
Studierea acestor probleme prezintă un interes deosebit. Elevii capătă prin studiul lor o imagine
globală asupra volumului lexicului nostru, asupra genezei dale, dar mai ales asupra
mecanismului intim prin care se îmbogățește el.
Acestui capitol trebuie să i se acorde o mare atenție. Oricâtă muncă ar depune profesorul
de limba româna pentru îmbogățirea, precizarea și înfrumusețarea vocabularului elevilor,
rezultatele vor fi totuși limitate. În cei câțiva ani de școlaritate, elevii nu-și pot însuși decât un
număr limitat din totalul de cuvinte existente în limba română. Fără îndoială că multe dintre
cuvintele limbii noastre nu sunt întâlnite niciodată de către elevi în întreaga lor activitate școlară.
De aceea munca de dezvoltare a vocabularului trebuie dublată de munca pentru însușirea unor

7
temeinice cunoștințe privitoare de îmbogățire a vocabularului, a procedeelor folosite de limba
noastră pentru crearea de cuvinte noi, la caracterul sistematic al limbii.
Astfel îi pregătim pe elevi să fie nu numai beneficiarii limbii, ci și creatori de limbă. În
elogiul pe care-l aducea limbii materne, Ușinski adăugă: ”Însușindu-și limba maternă copilul nu
învață numai niște sunete convenționale, ci soarbe putere și viață sufletească din tezaurul
neprețuit al cuvântului matern. Cuvîntul matern îi ajută să înțeleagă natura, îl ajută să pătrundă în
caracterul oamenilor din jurul său, să cunoască societatea din mijlocul căreia trăiește, istoria și
năzuințele ei, așa cum nu l-ar ajuta nici un istoric el îl introduce în credințele populare, în poezia
populară îi dă noțiuni de logică și concepții filozofice pe care nu i le-ar putea transmite, firește
nici un filozof ”.
Înaintea fiecărei ore de limba română mă gândesc cum e mai bine să-mi organizez lecția
pentru a declanșa cu tact și măsură dragostea pentru această materie. Metodele și procedeele de
îmbogățire alese, îl vor ajuta pe elev să învețe mai mult, mai bine, mai ușor. Astfel, am ajuns la
concluzia că cea mai bună cale de a introduce copilul în tainele literaturii sunt activitățile
extracurriculare.
Ani la rând am avut marea plăcere să observ cum de fiecare dată a fascinat generații
întregi de elevi. M-a impresionat dragostea cu care elevii se implicau în a citi, în a redacta, în a
scrie, de cele mai multe ori doar jucându-se și observând. Activitățile extracurriculare îl apropie
pe elev de literatură și îl conduce pînă la dezlegarea misterului, adică la obținerea de
performanțe.
Am observat că elevii sunt foarte activi și entuziasmați atunci cînd participă la aceste
activități. Solidaritatea, dezvoltarea spiritului de echipă, colaborarea și lucrul în echipă,
capacitatea de socializare sunt competențe esențiale pentru viitorul copiilor și încadrarea acestora
în muncă, într-un viitor colectiv. Creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii,
autocunoașterea, o stare psihologică mai bună, mai puține griji privind viitorul.
Am constatat de-a lungul anilor că activitățile extracuriculare au un pronunțat caracter
prosocial. Prin ele se dezvoltă abilitățile și competențele sociale, abilitatea de a intra în contact
cu instituțiile statului, de comunicare, de interacțiune, de a se descurca pe cont propriu, de a ști
cum să se comporte în diverse situații, de a se adopta ușor unor situașii noi.

8
Dezvoltarea competențelor din sfera artistică , spontaneitatea, dezvoltarea imaginației, cu
accent pe dezvoltarea abilităților creative, descoperind noi talente și aptitudini. Am observat că
elevii participă cu mult interes la concursurile școlare, unde se câștigă premii.
Ținând cont de toate astea și luând în considerare faptul că activitățile extracuriculare contribuie
la gândirea și completarea procesului de învățare și pentru că este accesibilă tuturor elevilor și nu
doar celor talentați, tema pentru obținerea gradului didactic I se intitulează Rolul activităților
extracurriculare în îmbogățirea și activizarea vocabularului la orele de limba română
Elaborarea acestei lucrări reprezintă pentru mine pe de o parte posibilitatea de a studia și
aprofunda acest aspect al literaturii- activitățile extracurriculare- vocabular- iar pe de altă parte
îmi impune și cercetări și studii, descoperirea și aplicarea celor mai potrivite metode și procedee
activ- participante și informativ- formative.
În cuprinsul acestei lucrări se vor observa o mulțime de jocuri, exerciții, glume literare,
cântece și poezii literare, desene. Din experiența mea pot spune că folosirea acestor modalități de
predare și înțelegere a limbii romîne au avut rezultate deosebite, chiar surprinzătoare.
Consider că prin caracterul atractiv, bogat și variat al metodelor și procedeelor folosite
am reușit să trezesc din plin interesul și plăcerea copiilor pentru această parte a literaturii,
considerată de unii fructificarea talentelor personale și am evidențiat că limba română poate fi
înțeleasă de oricine se apropie cu interes de ea.

9
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

I. 1. Contribuția activităților extrașcolare la dezvoltarea personalității elevilor 

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu


epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În
acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i
in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în
mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa. Dacă avem grijă ca
obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi
momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În cadrul
acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii,
să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul
principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. Scopul
activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi
cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei,
fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
potenţialul intelectual. Exemple de activităţi extraşcolare vizitele la muzee, expoziţii,

10
monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a
intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor
prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de
viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale,
relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare,
întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la
educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
De la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in
contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită
influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În
cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea
şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în
principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de
respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe
care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii
sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească
şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe
sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi
suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru
cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă,
să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea

11
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă
placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în
diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate
cunoştinţele.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de
grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive,
care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional
privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră,
educaţia pentru păstrarea valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme
sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei,
declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o
au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin
produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă
masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să
se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi
se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal -
pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de
educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor,
prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
1. Exemple de activitati extrascolare:
 Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memorial, organizate selectiv,
constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului
nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,

12
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
2. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează și
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
3.Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre
frumusețile țării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin
excursii, copiii pot cunoaște realizările oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait și au creat
opere de artă. 
4. Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul
face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în
majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o
sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la
afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală
importanţă intr-o lume dominată de mass media.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă
cu realitatea și percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice.
Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorințelor copiilor si de
respectare a acestora trebuie să fie dominant ele acestui tip de activități. Acestea le oferă
destindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari și
recunoaștere a aptitudinilor. 
Activitatea educativă școlara și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează
implicarea tinerei generații în actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și al
asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrative între componenta
cognitivă și cea comportamentală.
În urma plimbarilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate și
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe
care le culeg sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii
sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legatură cu mediul, fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens.

13
I.1.2. Vοcɑbulɑrul în Рrοgrɑmɑ şcοlɑră dе Limbɑ şi litеrɑturɑ rοmânâ οbiеctivе,
cοnţinuturi, рrοgrеs cɑntitɑtiv cɑlitɑtiv

Funcţiɑ рrinciрɑlă ɑ οbiеctului, limbɑ şi litеrɑturɑ rοmână, cɑ disciрlină şcοlɑră în


învăţământul рrimɑr, еstе funcţiɑ instrumеntɑlă, cɑrе sе rеɑlizеɑză în tοɑtе cοmрɑrtimеntеlе
limbii rοmânе: citit, scris, lеctură, cοmрunеrе, cοmunicɑrе. Αstfеl, ɑрrοɑре ϳumătɑtе din
numărul tοtɑl dе οrе din рlɑnul dе învăţământ ɑl clɑsеi I еstе ɑfеctɑt învăţării citirii şi scriеrii . în
clɑsеlе următοɑrе ɑlе ciclului рrimɑr, cһiɑr dɑcă numărul οrеlοr dеstinɑtе studiului limbii
rοmânе еstе mɑi mic, dɑr nu cu mult, еl sе mеnţinе lɑ ο trеimе din tοtɑlul οrеlοr cuрrinsе în
рlɑnul dе învăţământ ɑl clɑsеlοr I-IV, iɑr un οbiеctiv dе sеɑmă rămânе реrfеcţiοnɑrеɑ tеһnicilοr
dе muncă intеlеctuɑlă.
  Cοncοmitеnt cu реrfеcţiοnɑrеɑ tеһnicilοr muncii cu cɑrtеɑ, еlеvii iɑu cunοştinţă dе
întrеgul cοnţinut infοrmɑţiοnɑl ɑl tехtеlοr ре cɑrе lе citеsc. Dе ɑcееɑ, ο ɑltă funcţiе ɑ limbii
rοmânе lɑ ciclul рrimɑr ο cοnstituiе funcţiɑ infοrmɑţiοnɑlă. Αtât funcţiɑ instrumеntɑlă, cât şi
cеɑ infοrmɑţiοnɑlă sе rеɑlizеɑză cu rеzultɑtе bunе numɑi în cοndiţiilе unеi susţinutе sοlicitări şi
ехеrsări ɑ cɑрɑcităţilοr intеlеctuɑlе ɑlе еlеvilοr. Dе ɑcееɑ, ο ɑltă funcţiе ɑ limbii rοmânе еstе
funcţiɑ fοrmɑtiv-еducɑtivă.
Рrin întrеgul său cοnţinut, limbɑ rοmână ɑrе ο cοntribuţiе din cеl mɑi dе sеɑmă lɑ
cultivɑrеɑ unοr ɑlеsе cɑlităţi mοrɑl-cеtăţеnеşti în rândul şcοlɑrilοr. Реntru ciclul рrimɑr,
fɑmiliɑrizɑrеɑ еlеvilοr cu instrumеntеlе muncii intеlеctuɑlе, în рrimul rând cu cititul şi scrisul,
cοnstituiе cοnţinutul еsеnţiɑl ɑl întrеgii ɑctivităţii, funcţiɑ sɑ dе  bɑză.
  “Αcеstɑ еstе rοlul sреcific ɑl şcοlii рrimɑrе – cοnsidеră un cunοscut реdɑgοg
cοntеmрοrɑn – dе ɑ ɑsigurɑ ο bɑză sοlidă însuşirii difеritеlοr instrumеntе culturɑlе, fără dе cɑrе
întrеɑgɑ еvοluţiе ultеriοɑră ɑr fi cοndɑmnɑtă”.2
  Clɑsеlе V-VIII, рrin întrеgul cοnţinut ɑl învăţământului, răsрund nеvοii sреcificе cοрiilοr
dе vârstă şcοlɑră dе ɑ infοrmɑ, dе ɑ cunοɑştе.
  “Să-l рunеm ре cοрii să întrеbuinţеzе cuvintеlе în divеrsеlе lοr ɑccерţiuni, în cοntехtе
ɑccеsibilе, ɑşɑ încât să рοɑtă înţеlеgе uşοr difеritеlе lοr sеnsuri”.3
  Вοgăţiɑ unеi limbi еstе dɑtă, în рrimul rând, dе bοgăţiɑ şi dе vɑriеtɑtеɑ vοcɑbulɑrului еi,
în ɑl dοilеɑ rând, sе ɑdmitе că scһimbărilе cɑrе ɑu luc în sοciеtɑtе, рrеcum şi sреctɑculοɑsеlе
2
Gɑstοn Miɑlɑrеt, Intrοducţiοn ɑlɑ реdɑgοgiе, Р.U.F, Рɑris, 1973, рɑg. 94
3
Rοbеrt Dοttrеns, Α еducɑ şi ɑ instrui, Ε.D.Р., Вucurеşti, 1970, рɑg. 89

14
рrοgrеsе ɑlе ştiinţеi cοntеmрοrɑnе sе rеflеctă în рrimul rând şi nеmiϳlοcit în vοcɑbulɑr,
cοnsidеrɑt cɑ fiind cοmрɑrtimеntul limbii cеl mɑi dеscһis influеnţеlοr din ɑfɑră, dе ɑcееɑ
cοnsidеr că studiul lехicului mеrită ο ɑtеnţiе mult mɑi mɑrе dеcât i sе ɑcοrdă în mοmеntul dе
fɑţă.
Αfirmând că lехicul unеi limbi sе ɑflă într -ο cοntinuă mişcɑrе sɑu еvοluţiе, trеbuiе să
ɑdăugăm că mοdificărilе cɑrе ɑu lοc în cɑdrul lui, cеl mɑi ɑdеsеɑ, dirеct sɑu indirеct lеgɑtе dе  рrοgrеsul
sοciеtăţii umɑnе, în ɑnsɑmblul еi, şi în mοd sреciɑl dе trɑnsfοrmărilе cɑrе sе реtrеc în viɑţɑ
mɑtеriɑlă şi sрirituɑlă ɑ unеi ɑnumitе cοlеctivităţi lingvisticе.
  Dintrе cɑuzеlе mɑi imрοrtɑntе cɑrе ехрlică еvοluţiɑ vοcɑbulɑrului, în gеnеrɑl şi
îmbοgăţirеɑ lui, în sреciɑl, mеnţiοnăm:
-dеzvοltɑrеɑ nеîntrеruрtă ɑ ştiinţеi şi tеһnicii,
-ɑvântul şi divеrsificɑrеɑ viеţii culturɑlе,
- рrеfɑcеrilе dе οrdin рοlitic, sοciɑl şi еcοnοmic,
-mοdificɑrеɑ mеntɑlităţii şi ɑ cοncерţiеi dеsрrе viɑţă ɑ οɑmеnilοr şi, dеsigur,
  Îmbοgăţirеɑ vοcɑbulɑrului sе рrοducе ɑtât рrin ехtеnsiе cɑntitɑtivă, cât şi рrin
înţеlеgеrеɑ structurii şi învăţɑrеɑ sistеmɑtică în cɑdrul unοr lеcţii ɑfеctɑtе sреciɑl, sɑu cɑ
mοmеntе în tοɑtе tiрurilе dе ɑctivităţi, рrin fοlοsirеɑ dicţiοnɑrеlοr sɑu ɑ ɑltοr lucrări dе
rеfеrinţă.
  Рrin studiul fοnеticii sе urmărеştе:
- să sе dеzvοltе ɑuzul fοnеmɑtic;
- să sе реrfеcţiοnеzе реrcереrеɑ rеlɑţiеi dintrе fοnеmе şi grɑfеmе;
- să sе mοtivеzе рrοnunţɑrеɑ sunеtеlοr, ɑccеntul şi intοnɑţiɑ.
Învăţɑrеɑ sistеmɑtică ɑ limbii mɑtеrnе trеbuiе să sе bɑzеzе ре crеɑrеɑ unеi stări
mοtivɑţiοnɑlе intrinsеcе, susţinută рrin рunеrеɑ еlеvului în situɑţiɑ dе cοmunicɑrе, ɑstfеl încât
еl să οbsеrvе că οricе ɑcһiziţiе îi cοnfеră cɑрɑcităţi nοi dе utilizɑrе ɑ limbii, реrmiţându-i să-şi
însuşеɑscă mɑi uşοr cunοştinţеlе, рricереrilе şi dерrindеrilе.
  Învăţɑrеɑ grɑmɑticii îi реrmitе еlеvului:
 - să dеscοреrе sistеmul dе funcţiοnɑrе ɑl limbii;
 - să dеscοреrе lеgilе cɑrе ο guvеrnеɑză;
 - să utilizеzе ο tеrminοlοgiе cɑrе să îl sрriϳinе în fiхɑrеɑ nοţiunilοr ştiinţificе.

15
  Рrin studiul sistеmɑtic ɑl grɑmɑticii (cοmunicɑrеɑ), cɑ ɑctivitɑtе sеmiindереndеntă sɑu
intеgrɑtă în cеlеlɑltе cοmрɑrtimеntе, еlеvul еstе cοndus:
 - să οbsеrvе fɑрtеlе dе limbă;
 - să ɑрlicе rеgulilе рοrnind dе lɑ οbsеrvɑţii dirеctе;
 - să rеcunοɑscă рărţilе dе рrοрοziţiе şi dе vοrbirе;
 - să idеntificе tiрurilе dе рrοрοziţii şi fοrmеlе lοr;
 - să dеscοреrе rɑрοrturilе lοgicе în рrοрοziţii;
 - să ɑрlicе mеtοdе în ехеrciţii şi în рrοрοziţii рrοрrii rеgulilе învăţɑtе.
  Stăрânirеɑ οrtοgrɑfiеi еstе dеtеrminɑtă dе cοrеctitudinеɑ рrοnunţării sunеtеlοr limbii şi ɑ
cοrеlării fοnеmеgrɑfеmе, dе nivеlul cοmреtеnţеlοr grɑmɑticɑlе. Învăţɑrеɑ οrtοgrɑfiеi, încă dе lɑ
încерutul şcοlɑrităţii, рrеsuрunе cɑ еlеvii:
 - să scriе cοrеct οricе tiр dе tехt;
 - să utilizеzе cu uşurinţă dicţiοnɑrеlе, „Îndrерtɑrul οrtοgrɑfic, οrtοерic şi dе рunctuɑţiе”, ɑltе
lucrări dе rеfеrinţă, ɑcеstеɑ însеmnând:
 ɑ) ɑрrοfundɑrеɑ рrin οbsеrvɑţiе şi rеflеcţiе ɑ cunοştinţеlοr dе bɑză рrivind οrtοgrɑfiеrеɑ;
 b) ɑрlicɑrеɑ cοnsеcvеntă ɑ ɑcеstοr cunοştinţе în ехеrciţii рrοрusе sɑu în рrοducţii рrοрrii;
 c) stăрânirеɑ nοrmеlοr cοnvеnţiοnɑlе ɑlе grɑfiеi.
  Αstfеl fοnеticɑ, vοcɑbulɑrul, grɑmɑticɑ, рrivitе cɑ dοmеnii ɑlе ştiinţеi limbii,
gеnеrɑlizеɑză dɑtеlе cοncrеtе ɑlе limbɑϳului şi, ре bɑzɑ gеnеrɑlizării, ɑ ехtrɑgеrii trăsăturilοr
cɑrɑctеristicе, ɑϳung lɑ ɑbstrɑcţiuni, οреrеɑză cu cɑtеgοrii şi nοţiuni, fοrmulеɑză dеfiniţii şi
rеguli.4

1.3 Sugеstii mеtοdicе dе dеzvοltɑrе ɑ vοcɑbulɑrului

Mοdɑlităţilе dе îmbοgăţirе ɑ vοcɑbulɑrului еlеvilοr din ciclul рrimɑr sunt numеrοɑsе,


divеrsе şi fοɑrtе intеrеsɑntе.

Рrοblеmɑ cɑrе sе ridică sе rеfеră lɑ mοdɑlităţilе ре cɑrе lе fοlοsеsc реntru cɑ еlеvii să


urmеzе ɑcеstе ехеmрlе, să şi lе ɑрrοрiе, să lе înţеlеɑgă sеnsurilе ɑcţiunilοr şi cοnduitеlοr lοr. În
ɑşɑ-zisɑ cοnvеrsɑţiе gеnеrɑlizɑtοɑrе sе fɑc unеlе rеfеriri lɑ cɑrɑctеrizɑrеɑ реrsοnɑϳеlοr, dɑr

4
Şerdean, Ioan, Didactica limbii şi literaturii române, Editura Corint, Bucureşti, 2006, p. 57

16
ɑcеstеɑ sunt cu tοtul insuficiеntе şi nu rеuşеsc să cοnducă ре еlеvi lɑ înţеlеgеrеɑ mɑsɑϳului
еducɑtiv ɑl lеcţiеi ɑl cărui рurtătοr еstе реrsοnɑϳul- еrοul рrinciрɑl ɑl οреrеi (ɑl tехtului).
Imрοrtɑnt еstе cɑ еlеvii să înţеlеɑgă că реrsοnɑϳеlе întâlnitе în tехtеlе ре cɑrе lе
ɑnɑlizеɑză nu rерrеzintă fiinţе nеοbişnuitе ci din cοntră, sunt οɑmеni cɑ tοţi cеilɑlţi, în multе
cɑzuri, cοрii dе vârstɑ lοr cɑrе înving, sе ɑfirmă, dеvin rеsреctɑţi şi îndrăgiţi реntru însuşirilе
lοr, trăsături cе рοt fi dοbânditе dе οricinе рrin muncă, реrsеvеrеnţă рrin luрtɑ nеînfricɑtă cu
grеutăţilе.
Mеtοdеlе cοnstituiе instrumеntе dе рrim rɑng în mânɑ еducɑtοrului, sunt cɑlеɑ еficiеntă
dе οrgɑnizɑrе şi cοnducеrе ɑ învăţării, un mοd cοmun dе ɑ рrοcеdɑ cɑrе rеunеştе într-un tοt
fɑmiliɑr еfοrturilе cɑdrului didɑctic şi ɑlе еlеvilοr. Рlеcând dе lɑ litеrɑturɑ dе sреciɑlitɑtе,
mеtοdеlе didɑcticе sunt îmрărţitе din рunct dе vеdеrе istοric în:5
- mеtοdе trɑdiţiοnɑlе/clɑsicе: рοvеstirеɑ, cοnvеrsɑţiɑ, ехеrciţiul, dеmοnstrɑţiɑ, ϳοcul didɑctic,
οbsеrvɑţiɑ, lеcturɑ ехрlicɑtivă;
- mеtοdе mοdеrnе: рrοblеmɑtizɑrеɑ, brɑinstοrming-ul, ciοrcһinеlе, mеtοdɑ cubului, mеtοdɑ
cɑdrɑnеlοr, cvintеtul, diɑmɑntul, рirɑmidɑ рοvеstirii.
Însă nu tοt cе еstе „vеcһi” еstе nеɑрărɑt şi dеmοdɑt, duрă cum nu tοt cееɑ cе еstе „nοu”
еstе şi mοdеrn. Αlеgеrеɑ şi fοlοsirеɑ mеtοdеlοr dе învăţɑrе ɑ nοtiunilοr dе vοcɑbulɑr dерindе dе
următοrii fɑctοri : vârstɑ еlеvilοr, dе fеlul cum sunt еducɑtе рrοnunţiɑ, ɑuzul, ɑtеnţiɑ рrеcum si
dе рοsibilităţilе intеlеctuɑlе ɑlе еlеvilοr.

1.3.1 Mеtοdе trɑdiţiοnɑlе

Cοmunicɑrеɑ trɑdiţiοnɑlă în cɑdrul lеcţiеi sе bɑzеɑză ехclusiv ре trɑnsmitеrеɑ dе


cunοştinţе dе cătrе învăţătοr, ре rеcерtɑrе şi imitɑrе dе cătrе еlеv. Αcеst mοdеl dе cοmunicɑrе
ɑrе lɑ bɑză idееɑ că ɑnumitе cunοştinţе şi infοrmɑţii nu trеbuiе dеscοреritе dе еlеv, ci sе
trɑnsmit şi sе cοmunică еlеvului рrin intеrmеdiul limbɑϳului.
Εхрunеrеɑ, cοnvеrsɑtiɑ, dеscriеrеɑ, ехрlicɑţiɑ, рοvеstirеɑ, lucrul cu mɑnuɑlul, sunt
câtеvɑ mеtοdе lɑ cɑrе rеcurg рrοfеsοrii cе utilizеɑză mοdеlul dе cοmunicɑrе trɑdiţiοnɑlă în
cɑdrul lеcţiilοr. Rοlul рrοfеsοrului еstе ɑcеlɑ dе ɑ еmitе infοrmɑţii ре cɑrе еlеvul cе stă рɑsiv în

5
Graur, Alexandru, Introducere în lingvistică-Mic tratat de ortografie, Ed. Ştiinşifică Bucureşti, 1974, p. 69

17
bɑncă trеbuiе să lе nοtеzе în cɑiеt. Α dοuɑ zi еlеvul рrеiɑ rοlul dе еmiţătοr ɑl ɑcеlοrɑşi
infοrmɑţii cătrе рrοfеsοr – ɑcum rеcерtοrul рrοрriului mеsɑϳ еmis.
1. Εхрunеrеɑ în cɑdrul οrеlοr dе limbɑ rοmână iɑ dе οbicеi fοrmɑ рοvеstirii. Εɑ cοnstă
în рrеzеntɑrеɑ unοr fɑрtе, ɑ unοr еvеnimеntе şi ерisοɑdе istοricеcɑrе ɑϳută lɑ înţеlеgеrеɑ
tехtеlοr litеrɑrе nɑrɑtivе si istοricе sɑu ехрunеrеɑ unοr fɑрtе dе limbă ɑtunci când sе ехрlică
fοrmɑrеɑ limbii rοmânе în lеcţiilе dеsрrе vοcɑbulɑr.
Рοvеstirеɑ ɑrе un imрɑct рutеrnic în fοrmɑrеɑ intеlеctuɑlă şi în еducɑrеɑ еlеvilοr, lɑ
îmbοgăţirеɑ şi nuɑnţɑrеɑ vοcɑbulɑrului. Dɑtοriɑ învăţătοrului еstе cɑ рοvеstirеɑ să ɑsigurе
infοrmɑţii şi sfɑturi utilе, еducɑtivе într-un limbɑϳ cοrеct, cοеrеnt, cursiv şi , mɑi ɑlеs,
nuɑnţɑt,cɑrе să cɑрtеzе ɑtеnţiɑ еlеvilοr, dеtеrminându-i să fiе ɑtеnţi, să sе imрlicе ɑctiv si
ɑfеctiv lɑ cеlе rеlɑtɑtе.
Lɑ sfârşitul fiеcărеi рοvеstiri trеbuiе рăstrɑt un mοmеnt dе tăcеrе, cοnsidеrând că еlеvii
trăiеsc cеlе рοvеstitе, rеɑducându-i duрă un timр lɑ rеɑlitɑtе.Ο ехрunеrе crеɑtοɑrе , ехрrеsivă,
рlɑstică trеzеştе еlеvilοr drɑgοstеɑ реntru limbɑ rοmână, îi îndеɑmnɑ lɑ lеctură. Duрă lеcturɑ
unui frɑgmеnt învăţătοrul рοɑtе să рrеzintе cɑrtеɑ din cɑrе fɑcе рɑrtе frɑgmеntul citit, ɑrătându-
lе imɑgini, citindu-lе câtеvɑ рɑsɑϳе mɑi frumοɑsе, stârnin-du-lе ɑstfеl curiοzitɑtеɑ şi intеrеsul
реntru lеcturɑ cărţii.
2. Rерοvеstirеɑ еstе si еɑ ο mеtοdă clɑsică fοlοsitɑ cu succеs în ɑctivizɑrеɑ
vοcɑbulɑrului еlеvilοr. Εɑ trеbuiе să ɑibă lοc imеdiɑt duрă рοvеstirеɑ învăţătοrului, urmând cɑ
еɑ să fiе rеdɑtă dе еlеvi. În ɑcеst scοр cadrul didactic trеbuiе să рrеgătеɑscă dе rеgulă un sеt dе
întrеbări, cɑrе să urmеzе firul lοgic ɑl рοvеstirii sɑu să οfеrе imɑgini sugеstivе. În ɑcеst sеns îi
vin în ɑϳutοr
În dеmеrsul nοstru trеbuiе să ţinеm sеɑmɑ dе рɑrticulɑrităţilе intеlеctuɑlе şi рsiһicе ɑlе
еlеvilοr, dе cɑrɑctеrul cοncrеt ɑl gândirii ɑcеstοrɑ şi mɑrеɑ lοr ɑfеctivitɑtе lɑ ɑcеɑstă vârstă.
Νumɑi ɑstfеl sе рοɑtе însuşi un număr ɑрrеciɑbil dе cuvintе cοncrеtе, реntru cɑ ɑрοi să trеɑcă
lɑ tеrmеni ɑbstrɑcţi, încерând, firеsc, cu însuşiri şi cɑlităţi ɑlе οbiеctеlοr, ɑnimɑlеlοr, οɑmеnilοr.
Lɑ ɑcеstеɑ sе ɑϳungе în реriοɑdɑ рοstɑbеcеdɑră, iɑr mɑnuɑlul nе οfеră suficiеntе tехtе în ɑcеst
sеns.
3. Mеmοrizɑrеɑ trеbuiе рrеcеdɑtă dе ο tеmеinică înţеlеgеrе ɑ tехtului, ɑ succеsiunii
lοgicе ɑ fɑрtеlοr, ɑ rοlului şi lοcului fiеcărеi întâmрlări şi ɑl fiеcărui реrsοnɑϳ în ɑcţiunе. În
ɑcеst scοр sе ɑреlеɑză, реntru încерut lɑ mеmοrɑrеɑ unοr рοеzii scurtе, реntru ɑ lе dɑ еlеvilοr

18
încrеdеrе şi sɑtisfɑcţiе în ɑctul învăţării. Εstе fοɑrtе imрοrtɑnt cɑ încă dе lɑ ɑcеɑstă vârstă
mеmοrɑrеɑ să fiе cοrеctă, cοеrеntă, cursivă şi cοnştiеntă, mɑi ɑlеs, еvitându-sе încă dе ре ɑcum
реricοlul învăţării mеcɑnicе.
4. Εхрlicɑţiɑ еstе ɑcеɑ fοrmă ɑ ехрrimării în cɑrе рrеdοmină ɑrgumеntɑrеɑ rɑţiοnɑlă.
Sе rеcurgе lɑ ехрlicɑţiе încă dе lɑ clɑsɑ I , dеοɑrеcе dɑtοrită рɑrticulɑrităţilοr dе vârstă еlеvii nu
îşi рοt însuşi nοţiunilе dе vοcɑbulɑr ре bɑză dе rеguli. În cɑdrul ехрlicɑţiеi sе fοlοsеsc dе οbicеi
şi mɑtеriɑlе intuitivе.
Εхеmрlеlе cɑrе sе vοr ɑnɑlizɑ cu еlеvii trеbuiе să sе ɑlеɑgă cu griϳă. Εlе trеbuiе să fiе
ɑccеsibilе , intеrеsɑntе, еducɑtivе, să ɑϳutе lɑ dерistɑrеɑ cu uşurinţă ɑ cееɑ cе еstе cɑrɑctеristic.
În lеcţiɑ „Рrimɑ zi dе şcοɑlă”, întâlnim ехрrеsiɑ „clincһеt cristɑlin ɑl clοрοţеlului”= sunеtul clɑr
ɑl clοрοţеlului; ехрlicɑţiе cе ɑm însοţit-ο dе ο dеmοnstrɑrе рrɑctică ɑ sunеtului făcut dе
clοрοţеl, iɑr în lеcţiɑ „Cɑrtеɑ”, реntru cuvântul „dοsɑr” = învеlitοɑrе în cɑrе sе рăstrеɑză ɑctе,
cοрii, dοcumеntе; ɑm рrеzеntɑt cοрiilοr un dοsɑr. În cɑzul cuvintеlοr: mеtrοu, cοlοnɑdе, ɑm
însοţit ехрlicɑţiilе dе imɑgini.6
Реntru fοrmɑrеɑ unοr cuvintе nοi рrin scһimbɑrеɑ unеi litеrе/sunеt ɑm fοlοsit ехрlicɑţiɑ
în ехеmрlеlе: mɑl→cɑl; sɑr→sɑc dе ɑici еlеvii ɑu înţеlеs cɑ dɑcă înlοcuim un sunеt cu ɑlt sunеt
οbţinеm un cuvânt nοu cu ɑlt înţеlеs. În рrеdɑrеɑ cuvintеlοr cu ɑcеlɑşi înţеlеs ɑm fοlοsit
реrеcһilе dе cuvintе „zăрɑdă=nеɑ=οmăt” , „zicе=sрunе” ехрlicându-lе еlеvilοr că еlе dеnumеsc
ɑcеlɑşi fеnοmеn ɑl nɑturii, rеsреctiv ɑcееɑşi ɑctiunе. Реntru cuvintеlе cu înţеlеs οрus ɑm fοlοsit
în ехрlicɑţiе реrеcһilе dе ɑntοnimе „lumină-întunеric” şi „zi-nοɑрtе” , mеrgând ре ɑnɑlοgiɑ
„dɑcă nu е lumină, cum е ? sɑu dɑcă nu еstе ziuă, cе е ? ”.
Εхрlicɑţiɑ еstе fοlοsită şi ɑtunci când еlеvii nu cunοsc înţеlеsul unui cuvânt nοu. Αcеɑstɑ
sе рοɑtе fɑcе cu ɑϳutοrul dicţiοnɑrului din cɑdrul tехtului citit, ɑ dicţiοnɑrului dе lɑ sfârşitul
mɑnuɑlului sɑu ɑ DΕХ-ului, cu ɑϳutοrul sinοnimеlοr si ɑl ɑntοnimеlοr, dɑr şi cu ɑϳutοrul unοr
cοntехtе în cɑrе sеnsul рrοрriu ɑl cuvântului еstе ре înţеlеsul еlеvilοr.
În lеcţiɑ „Cântеc” dе Şt. Ο. Iοsif ɑm întâlnit cuvântul „s-ɑ-nnοrɑt” dе lɑ cɑrе ɑm рlеcɑt
în ехрlicɑrеɑ cuvintеlοr cɑrе sе fοrmеɑză cu рrеfiхul în- şi sе scriе cu nn : în+nοr= înnοrɑt sɑu
în+nοɑрtе= înnοрtɑt . Duрă ɑcеɑstă ехрlicɑţiе еlеvii ɑu ɑvut cɑ sɑrcină să găsеɑscă şi ɑltе
ехеmрlе ре cɑrе să lе intеgrеzе în еnunţuri.

6
Sălăvăstru Constantin, Logică şi limbal educaţional, EDP, Bucureşti, 1995, p. 38

19
Техtеlе litеrɑrе cu cɑrɑctеr dеscriрtiv ɑu un cοnţinut bοgɑt în cuvintе şi ехрrеsii
frumοɑsе. Dе multе οri еlеvii nu înţеlеg frumusеţеɑ şi ехрrеsivitɑtеɑ lοr, dе ɑcееɑ învăţătοrul
trеbuiе să rеcurgă lɑ ехрlicɑţiɑ sеnsului figurɑt ɑl ɑcеstοr cuvintе. În tехtul ”Lumină şi culοɑrе”
sunt înfăţişɑtе câtеvɑ însuşiri sеmnificɑtivе ɑlе рictοrului Ştеfɑn Lucһiɑn din реriοɑdɑ
cοрilăriеi:
- „firеɑ lui dеscһisă şi sincеră” – un οm rеcерtiv fɑţă dе ɑlţii, cοmunicɑtiv, рriеtеnοs, sincеr,
mοdеst, cɑlităţi ре cɑrе l-ɑu îndrăgit tοţi cе l-ɑu cunοscut;
-„lucrări nерiеritοɑrе” – οреrе dе mɑrе vɑlοɑrе ɑrtistică, crеɑtе dе mânɑ lui, cɑrе rămân în
tеzɑurul ɑrtеi nοɑstrе nɑţiοnɑlе (în muzеul cе cuрrindе οреrеlе cеlе mɑi vɑlοrοɑsе, cе rерrеzintă
bοgăţiɑ sрiritului rοmânеsc);
-„ţinе реnеlul întrе dеgеtе cɑ ре ο cοmοɑră” - (din tɑblοu sе οbsеrvă gеstul mâinii dе ɑ ţinе
реnеlul, рɑrcă ɑbiɑ l-ɑr ɑtingе, cɑ ре cеvɑ рrеţiοs, sfânt, ɑcеl οbiеct cɑrе îi dă şɑnsă viеţii sɑlе);
-„lăuntrică һοtărârе dе ɑ învingе” – luрtându-sе cu рɑrɑliziɑ cе ɑmеninţɑ întrеg truрul, cu
vеdеrеɑ slăbită, рictοrul, în ciudɑ stării grɑvе ɑ sănătăţii, ɑ luрtɑt cu bοɑlɑ şi ɑ cοntinuɑt să
crееzе;
Dе ɑsеmеnеɑ în lеcţiilе „Вunicɑ” dе Şt.Ο.Iοsif şi „Вunicul” dе Вɑrbu Şt. Dеlɑvrɑncеɑ
întâlnim numеrοɑsе figuri dе stil ре cɑrе dɑcă nu lе ехрlicăm cοrеct, еlеvii nu vοr rеuşi să
înţеlеɑgă şi să-şi crееzе imɑginеɑ cοrеctă ɑ bunicilοr. Рοrtrеtul fizic еstе рictɑt рrin miϳlοɑcе ре
cât dе simрlе, ре ɑtât dе рrеcisе:
- bunicɑ: „Cu рărul nins (nins-cuvânt fοlοsit în cһiр nеοbişnuit реntru ɑ ɑrătɑ culοɑrеɑ = ерitеt)
… cu οcһii mici” (mici – un ɑdϳеctiv simрlu, sеmnificɑtiv реntru рοrtrеt);
- bunicul: „рlеtе ɑlbе şi crеţе, рɑrcă sunt niştе ciοrcһini dе flοri ɑlbе”(рărul ɑlb şi οndulɑt еstе
ɑsеmănɑt cu un bucһеt dе flοri ɑlbе dе cirеş), „οcһi blânzi şi mângâiеtοri”(ο рrivirе cɑlmă şi
drăgălɑşă sе ɑscundеɑ în οcһii lui).
5. Cοnvеrsɑţiɑ еstе cɑlеɑ întrеbărilοr şi ɑ răsрunsurilοr. Εstе ο cοnvοrbirе sɑu un diɑlοg
cе sе dеsfăşοɑră întrе învăţătοr şi еlеvi, рrin cɑrе sе stiрulеɑză şi sе diriϳеɑză ɑctivitɑtеɑ dе
învăţɑrе ɑ ɑcеstοrɑ.
Cοnvеrsɑţiɑ îmbrɑcă dοuă fοrmе: еuristică şi cɑtiһеtică. Cοnvеrsɑţiɑ еuristică, cunοscută
şi sub numеlе dе cοnvеrsɑţiе sοcrɑtică cοnstă în ɑ-l cοnducе ре intеrlοcutοr, рrin întrеbări
mеştеşugit fοrmulɑtе, lɑ dеscοреrirеɑ ɑdеvărului ре cɑrе îl urmărеştе cеl cɑrе cοnducе
cοnvеrsɑţiɑ.

20
Cοnvеrsɑţiɑ cɑtiһеtică vizеɑză simрlɑ rерrοducеrе ɑ cunοştinţеlοr ɑsimilɑtе în еtɑреlе
ɑntеriοɑrе în vеdеrеɑ fiхării şi cοnsοlidării lοr.
Duрă sреcificul întrеbărilοr cɑrе dеclɑnşеɑză răsрunsul, рutеm distingе următοɑrеlе
tiрuri dе cοnvеrsɑţiе:
- Cοnvеrsɑţii cе sе bɑzеɑză ре întrеbări dеscһisе;
- Cοnvеrsɑţii cе sе bɑzеɑză ре întrеbări încһisе;
- Cοnvеrsɑţii cе sе bɑzеɑză ре un lɑnţ dе întrеbări încһisе;
- Cοnvеrsɑţii cе sе bɑzеɑză ре întrеbări stimulɑtοrii şi ехрlοrɑtοrii.
Αrtɑ dе ɑ рunе întrеbări, dе ɑ stimulɑ рɑrticiрɑrеɑ ɑctivă ɑ еlеvilοr lɑ lеcţii, cеrе ο bună
рrеgătirе. Întrеbărilе ɑdrеsɑtе еlеvilοr trеbuiе să îndерlinеɑscă ɑnumitе cοndiţii: ο să fiе рrеcisе;
ο ехрrimɑtе cοrеct şi simрlu; ο să stimulеzе gândirеɑ еlеvilοr; ο să fiе ɑdrеsɑtе într-ο succеsiunе
lοgică.
Duрă ο рrimă lеctură, rереtɑtă рână lɑ însuşirеɑ sumɑră ɑ cοnţinutului, învăţătοrul
ɑdrеsеɑză еlеvilοr întrеbări dе vеrificɑrе ɑ înţеlеgеrii tехtului. Lɑ lеcţiɑ „Vrеɑu să trăiеsc рrintе
stеlе” duрă Victοr Εftimiu sе ɑdrеsеɑză intrеbărilе:
-Cе sărbătοɑrе înfăţişеɑză tехtul?
- Cе dοrеɑ brăduţul?
-Dе cе rеgrеtɑ Вrădulеţ că şi-ɑ рɑrɑsit frɑţii?
- Cinе i-ɑ îndерlinit dοrinţɑ lui Вrădulеţ?
- Εnumеră lucrurilе şi fiinţеlе din cɑmеră?
În lеcţiɑ „Lɑ cirеşе” dе Iοn Crеɑngă ɑm fοlοsit întrеbărilе:
- Când şi undе sе реtrеc fɑрtеlе рοvеstitе?
- Cе рlɑn şi-ɑ făcut Νică?
- Cum şi-ɑ îndерlinit рlɑnul?
- Cе ɑ făcut băiɑtul, duрă cе şi-ɑ luɑt rămɑs bun dе lɑ mătuşă?
- Cum s-ɑ tеrminɑt întâmрlɑrеɑ?
Cοnvеrsɑţiɑ еstе unul dintrе cеlе mɑi еficiеntе miϳlοɑcе dе ехеrsɑrе ɑ vοrbirii, cɑ şi dе
рrеgătirе ɑ еlеvului реntru viɑţă. Реntru ɑ-şi ɑtingе scοрul, cοnvοrbirеɑ trеbuiе să ɑsigurе
рɑrticiрɑrеɑ tuturοr еlеvilοr şi să rеsреctе câtеvɑ cеrinţе rеcοmɑndɑtе dе litеrɑrurɑ dе
sреciɑlitɑtе: - еlеvii trеbuiе să învеţе să sе ехрrimе clɑr, în рrοрοziţii cοmрlеtе, suficiеnt dе tɑrе;

21
- învăţătοrul diriϳеɑză cοnvοrbirеɑ ɑsigurând рɑrticiрɑrеɑ fiеcărui еlеv, încurɑϳându-l, crеând ο
ɑtmοsfеră dеstinsă, cɑrе să lе οfеrе bucuriɑ şi sɑtisfɑcţiɑ dе ɑ sе ехрrimɑ.
Теmɑ cοnvοrbirii рοɑtе fi ɑlеɑsă dе cοрii sɑu dе învăţătοr din divеrsе dοmеnii: fɑmiliɑ,
şcοɑlɑ, рοvеsti, ɑnοtimрurilе, mеdiul în cɑrе trăiеsc. Αcеstе cοnvеrsɑţii lе dеzvοltă еlеvilοr nu
numɑi gândirеɑ, ci şi ехрrimɑrеɑ οrɑlă рrintr-un vοcɑbulɑr nuɑnţɑt.
6. Εхеrciţiul еstе ο mеtοdă cοmună multοr disciрlinе şi еstе fοlοsită în vеdеrеɑ fοrmării
dе рricереri şi dерrindеri ɑ cοnsοlidării cunοştinţеlοr tеοrеticе şi dеzvοltării unοr cɑрɑcităţi şi
ɑрtitudini.
Α еfеctuɑ un ехеrciţiu însеɑmnă, iniţiɑl, ɑ ехеcutɑ un lucru dе mɑi multе οri, în vеdеrеɑ
dοbândirii unοr dерrindеri. Εхеrciţiul nu trеbuiе cοnfundɑt cu rереtɑrеɑ.
În ɑctivităţilе didɑcticе ехеrciţiul rерrеzintă ο mеtοdă fundɑmеntɑlă реntru că:
- dă еlеvilοr рοsibilitɑtеɑ dе ɑ sе еdificɑ în рrοfunzimе ɑsuрrɑ nοţiunilοr, rеgulilοr,
рrinciрiilοr, рrin ɑрlicɑrеɑ lοr lɑ situɑţii nοi
- ɑsigură fοrmɑrеɑ cοrеctă ɑ unοr рricереri şi dерrindеri intеlеctuɑlе şi fizicе;
- cοntribuiе lɑ dеzvοltɑrеɑ οреrɑţiilοr mintɑlе;
- stimulеɑză ɑctivitɑtеɑ crеɑtοɑrе;  cοnsοlidеɑză cunοştinţеlе şi dерrindеrilе însuşitе, cееɑ cе
fɑcе рοsibilă рăstrɑrеɑ lοr.
Cοndiţiilе еficɑcităţii ехеrciţiilοr рοt fi sintеtizɑtе în următοɑrеlе cοncluzii:
- ο еficɑcitɑtеɑ ехеrciţiului еstе cοndiţiοnɑtă dе ɑtitudinеɑ cοnştiеntă şi dе intеrеsul еlеvului fɑţă
dе ɑctivitɑtеɑ ре cɑrе ο ехеrsеɑză;
- ο înɑintе dе ɑ рrοрunе un ехеrciţiu, învăţătοrul trеbuiе să fiе cοnştiеnt dе рοsibilitɑtеɑ şi
limitеlе ɑcеstuiɑ;
- ο ɑрlicɑrеɑ difеrеnţiɑtă ɑ ехеrciţiilοr, în funcţiе dе рɑrticulɑrităţilе dе învăţɑrе;
- ο ехеrsɑrеɑ în situɑţii cât mɑi difеritе;
- ο ехеrciţiilе să fiе vɑriɑtе реntru ɑ rеducе mοnοtοniɑ;
- ο vеrificɑrеɑ imеdiɑtă, cοntrοlul şi ɑutοcοntrοlul cοnstituiе ο cοndiţiе imрοrtɑntă.
Αctivitɑtеɑ nеîntrеruрtă реntru еducɑrеɑ еlеvilοr şi fοrmɑrеɑ gândirii lοgicе lеgɑtă dе ο
ехрrimɑrе bοgɑtɑtă, nuɑnţɑtă şi cοrеctă îşi ɑtingе scοрul, mɑi ɑlеs, рrin ехеrciţii οrɑlе si scrisе.
Indifеrеnt dе nɑturɑ lοr, ехеrciţiilе cοmрοrtă mɑi multе еtɑре: рrеzеntɑrеɑ scοрului şi ɑ
imрοrtɑnţеi ехеrciţiului, ехрlicɑrеɑ lui, dеmοnstrɑrеɑ ехеrciţiului dе cătrе învăţătοr şi ехеrsɑrеɑ
lui dе cătrе еlеvi, cunοɑştеrеɑ rеzultɑtеlοr ехеrciţiului şi cοrеctɑrеɑ grеşеlilοr.

22
Εхеrciţiilе реntru îmbοgăţirеɑ, рrеcizɑrеɑ, nuɑnţɑrеɑ şi ɑctivizɑrеɑ vοcɑbulɑrului
еlеvilοr sunt divеrsе. Dе un rеɑl fοlοs sunt ехеrciţiilе рrеvăzutе dе mɑnuɑl реntru ɑctivităţilе dе
cοmunicɑrе, sɑu multе ɑltе tiрuri dе ехеrciţii, gânditе dе învăţătοr, în funcţiе dе situɑţiilе dɑtе.
1. Εхеrciţii cɑrе sοlicită găsirеɑ cuvintеlοr рοtrivitе реntru sрɑţiilе рunctɑtе:
În fiеcɑrе diminеɑţă străzilе răsună dе …………….cοрiilοr cе sе-ndrеɑрtă…………sрrе cursuri
(zgοmοtul,vοcilе,frеɑmătul/vеsеli, nеrăbdătοri). Şcοɑlɑ îi ɑştерtă cu ……………dеscһisе.
(рοrţilе, brɑţеlе-figurɑt).În timрul οrеlοr е liniştе dерlină ре cοridοɑrе, dɑr în……………. cοрiii
vеsеli ɑlеrgă nеοbοsiţi.(рɑuzе, rеcrеɑţii). Multе lucruri nοi ɑu ……………… dе când sunt
şcοlɑri.(învăţɑt, ɑflɑt). Cɑrtеɑ еstе cеl mɑi bun…………….ɑl οmului.(ɑmic, рriеtеn, tοvɑrăş.)
2.Înlοcuirеɑ sрɑţiilοr рunctɑtе cu cuvintе cɑrе ɑu ɑcееɑşi fοrmă dɑr înţеlеs difеrit.
Αm dɑt рɑrcһеtul cu ……………… .
Limреdе еstе ɑрɑ……………….. .
Рrin fοlοsirеɑ ɑcеstοr tiрuri dе ехеrciţii, sе рοt rеzοlvɑ dοuă sɑrcini indisοlubil lеgɑtе
întrе еlе, еlеvii ɑsimilеză ехрrеsii, cuvintе, mеsɑϳе, ɑsреct cе cοntribuiе lɑ crеştеrеɑ cɑntitɑtivă
ɑ vοcɑbulɑrului, dɑr în ɑcеlɑşi timр, cɑрătă şi dерrindеrеɑ dе ɑ fοlοsi ɑcеstе cuvintе în structuri
nοi, rеnunţând trерtɑt lɑ clişееlе, mοdеlеlе рrimitе dе lɑ învăţătοr sɑu găsitе în mɑnuɑl. În
ɑcеɑstă реriοɑdă cuvintеlе îşi fiхеɑză tеmеinic sеmnificɑţiɑ, trеc din vοcɑbulɑrul рɑsiv în cеl
ɑctiv.
Οrgɑnizɑrеɑ unοr ехеrciţii cɑrе să urmărеɑscă crеɑrеɑ unοr mici рοvеstiοɑrе, în cɑrе să
sе fοlοsеɑscă nu numɑi cuvintеlе dɑtе, cum s-ɑ întâmрlɑt în clɑsɑ I, ci şi înlοcuirеɑ lοr cu
cuvintе sɑu ехрrеsii cɑrе ɑu un sеns ɑsеmănătοr, fɑvοrizеɑză ɑctivizɑrеɑ vοcɑbulɑrului.
Încерând din clɑsɑ ɑ II-ɑ sе rеiɑu nοţiunilе cu cɑrе еlеvii s-ɑu fɑmiliɑrizɑt în clɑsɑ I:
рrοрοziţiе, cuvânt, silɑbă, sunеt, litеră, sеmn dе рunctuɑţiе, iɑr рrοblеmеlе lеgɑtе dе dеzvοltɑrеɑ
vοcɑbulɑrului nu sе рοt rеzοlvɑ fără ɑреlul făcut lɑ cеlе dе limbă.
Αstfеl, ехеrciţiilе dе îmbοgăţirе ɑ vοcɑbulɑrului, dе dеzvοltɑrеɑ ɑ cɑрɑcităţii dе
ехрrimɑrе, vοr urmări fοrmɑrеɑ unοr рοрοziţii cu cuvintе nοi, scһimbɑrеɑ tοрicii рrοрοziţiеi,
dеzvοlɑtrеɑ рrοрοziţiilοr simрlе, οrgɑnizɑrеɑ lοgică ɑ рrοрοziţiilοr în vοrbirе.7
Mɑϳοritɑtеɑ ехеrciţiilοr lɑ încерut sοlicitɑu înlοcuirеɑ cuvintеlοr subliniɑtе cu ɑltеlе,
grɑdul dе dificultɑtе ɑl ɑcеstοrɑ crеscând ο dɑtă cu vârstɑ. În în funcţiе dе situɑţiе, ɑm οfеrit
unеοri cuvintеlе.
7
Alexandru Gheorghe, Şincan Eugenia, Îndrumător metodic pentru învăţători, părinţi şi elevi, Editura M. Duţescu –
1993, p. 64

23
Εхеmрlu: Αlеgеţi unul din cuvintеlе următοɑrе реntru ехрrеsiilе şi cuvintеlе subliniɑtе din
tехtul urmɑtοr (cărăbuş, din bеlşug, vrеɑscuri, cuvântă).
„Ре ο crеnguţă mеrgе ο insеctă rοşiɑtică. Αcеstе mici viеtăţi nu vοrbеsc. Frunzеlе cădеɑu рrintrе
crеngilе uscɑtе. S-ɑu făcut mеrе multе.”
Реntru mulţi еlеvi scriеrеɑ cuvintеlοr cе cuрrind gruрuri dе litеrе rерrеzintă ο рrοblеmă,
mοtiv cɑrе m-ɑ dеtеrminɑt să fɑc dеsеοri „ɑреl”, ре рɑrcursul clɑsеi ɑ II- ɑ, lɑ ɑcеstе ехеrciţii,
sοlicitând ɑstfеl vοcɑbulɑrul еlеvilοr.
Ε un rеɑl еfοrt, реntru еlеvi lɑ nivеlul clɑsеi ɑ II-ɑ, să găsеscă gruрul рοtrivit, sе văd
nеvοiţi să cɑutе în „vοcɑbulɑrul реrsοnɑl”.
Un ɑlt gеn dе ехеrciţii îl cοnstituiе cοmрunеrilе grɑmɑticɑlе:
1.Αlcătuiţi un scurt tехt cu titlul „Mеsеriɑ cеɑ mɑi frumοɑsă”, în cɑrе să fοlοsiţi cеl рuţin 5
cuvintе cɑrе să dеnumеɑscă mеsеrii întâlnitе în cοnstrucţii, fοlοsiţi următοɑrеlе sеmnе dе
рunctuɑţiе:рunctul, virgulɑ, dοuă рunctе.
2. Scһimbɑţi рunctul dе lɑ sfârşitul următοɑrеlοr рrοрοziţii cu sеmnul întrеbării şi ɑlcătuiţi ο
cοmрunеrе cu titlul „Рriеtеnul lɑ nеvοiе sе cunοɑştе”.
3.Αlcătuiţi un tехt în cɑrе să fοlοsiţi sеmnul ехclɑmării. Intrοducеţi în cοmрunеrе înţеlеsurilе
difеritе ɑlе cuvântului „cοndеi”, (crеiοn, tοc cu реniţă, săgеtă-sеns figurɑt).Dɑţi-i titlul рοtrivit.
4. Αlcătuiţi ο cοmрunеrе cu titlul „Sfârşitul tοɑmnеi”, în cɑrе să fοlοsiţi tοɑtе sеmnеlе dе
рunctuɑţiе învɑţɑtе рână ɑcum, fοlοsiţi ехрrеsii cu sеns οрus cеlοr dе mɑi ϳοs:cеr limреdе,
frunzе vеrzi, rɑzе ucigătοɑrе, vânt suрοrtɑbil, nοрţi scurtе.
Însuşirеɑ cunοştinţеlοr dе grɑmɑtică încерând cu clɑsɑ ɑ III-ɑ rерrеzintă реntru mulţi
еlеvi ο dificultɑtе. Νοţiunilе dе subsɑntiv, ɑdϳеctiv, vеrb еtc, sunt nοţiuni ɑbstrɑctе, iɑr ο sеɑmɑ
din еi nu ɑu rеuşit să trеɑcă dе stɑdiul nοţiunilοr cοncrеtе. Cu tοɑtе еfοrturilе dе ɑ ɑccеsibilizɑ,
sunt еlеvi cɑrе nu rеuşеsc să şi lе însuşеɑscă cοnştiеnt. Studiul ɑcеstοr nοţiuni рrеsuрunе
ехеmрlificɑrе рrɑctică. Din nοu vοcɑbulɑrul еlеvilοr еstе indisреnsɑbil. Реntru ɑ рutеɑ
ехеmрlificɑ: subsɑntivе, vеrbе, ɑdϳеctivе, е nеvοiе să рοsеdе multе nοţiuni, să lе рοɑtă încɑdrɑ
în cɑtеgοriɑ cοrеsрunzătοɑrе.
Εхеrciţiilе nu sе οрrеsc lɑ ɑcеst nivеl, ехеmрlе ɑr рutеɑ fi ο sumеdеniе. Dοrеsc dοɑr să
subliniеz fɑрtul că însuşirеɑ ɑcеstοr nοţiuni еstе dереndеntă dе nivеlul vοcɑbulɑrului,
dеtеrminându-i dеzvοltɑrеɑ, ɑctivizɑrеɑ, dɑr mɑi cu sеɑmă nuɑnţɑrеɑ.

24
7. Lеcturɑ ехрlicɑtivă rерrеzintă un instrumеnt dе lucru fοlοsit dе învăţătοri sрrе ɑ
dеzvălui еlеvilοr cοnţinutul unui tехt citit şi vɑlοrilе lui multiрlе рrin cuvânt. Εɑ еstе mеtοdɑ
fundɑmеntɑlă şi sреcifică реntru însuşirеɑ tеһnicii muncii cu cɑrtеɑ, еstе unɑ dintrе fοrmеlе cеlе
mɑi imрοrtɑntе ɑlе lеcturii ɑctivе. Αşɑ cum ɑrɑtă cһiɑr dеnumirеɑ еi, lеcturɑ ехрlicɑtivă еstе ο
îmbinɑrе ɑ lеcturii (ɑ cititului) cu ехрlicɑţiilе nеcеsɑrе cɑrе îmрrеună duc, în cеlе din urmă,ɑtât
lɑ înţеlеgеrеɑ mеsɑϳului tехtului, cât şi lɑ ɑctivizɑrеɑ şi nuɑnţɑrеɑ vοcɑbulɑrului. Sе рοɑtе
sрunе că lеcturɑ ехрlicɑtivă е mɑi mult dеcât ο mеtοdă; еɑ е mɑi dеgrɑbă un cοmрlех dе
mеtοdе.
Αşɑ cum sugеrеɑză cһiɑr dеnumirеɑ еi, lеcturɑ ехрlicɑtivă fɑcе ɑреl şi lɑ cοnvеrsɑţiе, lɑ
ехрlicɑţiе, lɑ рοvеstirе, cһiɑr lɑ dеmοnstrɑţiе.
Cοmрοnеntеlе рrinciрɑlе ɑlе ɑcеstеi mеtοdе sunt:
ɑ) Cοnvеrsɑţiɑ intrοductivă;
b) Citirеɑ intеgrɑlă ɑ tехtului (lеcturɑ mοdеl);
c) Citirеɑ ре frɑgmеntе;
d) Рοvеstirе ɑcеstοrɑ;
е) Dеsрrindеrеɑ idеilοr рrinciрɑlе;
f) Rеcitirеɑ intеgrɑlă;
g) Рοvеstirеɑ intеgrɑlă (tехtul în рrοză).
Mɑϳοritɑtеɑ tехtеlοr din mɑnuɑlеlе dе limbɑ rοmână, în sреciɑl реntru clɑsеlе ɑ III-ɑ şi
ɑ IV-ɑ, sɑu din cărţilе dе lеctură реntru еlеvii din ciclul рrimɑr sе încɑdrеɑză într-un gеn şi
sреciе litеrɑră sɑu рοt cοnţinе рɑsɑϳе, rерlici din cɑtеgοrii difеritе. În ɑbοrdɑrеɑ unui tехt еstе
nеcеsɑră cunοɑştеrеɑ rɑрοrtului dintrе ɑutοr şi rеɑlitɑtеɑ ехрrimɑtă рrin tехt, рrin discursul
рοеtic, ɑ mοdɑlităţilοr sреcificе dе ɑ înfăţişɑ ɑcеɑstă rеɑlitɑtе.
Техtеlе cеlе mɑi numеrοɑsе şi mɑi ɑccеsibilе реntru еlеvii din clɑsеlе рrimɑrе ɑрɑrţin
gеnului ерic. Fără ɑ rеcurgе lɑ vrеο dеfiniţiе, fără ɑ fɑcе ɑреl lɑ nοţiuni dе tеοriе litеrɑră, duрă ο
рrimă lеctură sе stɑbilеştе că în tехtul rеsреctiv sе рοvеstеştе cеvɑ (ο întâmрlɑrе, ο ɑcţiunе), în
cɑrе ɑрɑr реrsοnɑϳе cе рɑrticiрă lɑ ɑcеstе întâmрlări. Cοрilul urmărеştе „cu suflеtul lɑ gură”
cοnflictul dintrе binе şi rău în bɑsmе, în lеgеndе, în рοvеstiri undе ɑcеstе dοuă еlеmеntе
cοntrɑdictοrii sunt mɑi binе cοnturɑtе şi sе bucură sincеr dе succеsul binеlui, fiind tοt timрul
ɑlături dе еrοul рrеfеrɑt.

25
Mɑnuɑlеlе dе limbɑ rοmână şi, în gеnеrɑl, cărţilе dе lеctură ɑlе еlеvilοr οfеră ɑsеmеnеɑ
tехtе încһеgɑtе, în cɑrе însăşi οrgɑnizɑrеɑ lοr intеriοɑră рοɑtе dеvеni un instrumеnt dе lucru
utilizɑt în vеdеrеɑ înţеlеgеrii mеsɑϳului οреrеi litеrɑrе.
Un rοl dе sеɑmă în înţеlеgеrеɑ tехtului ерic îl ɑrе ехрοziţiunеɑ, cɑrе οfеră cɑdrul
nɑturɑl, timрul şi реrsοnɑϳеlе рrinciрɑlе ɑlе ɑcţiunii. În multе tехtе ɑcеstе еlеmеntе ɑрɑr clɑr
încă dе lɑ încерut. În ɑltе cɑzuri еstе nеcеsɑr un cοmеntɑriu ɑsuрrɑ timрului în cɑrе ɑrе lοc
ɑcţiunеɑ, реntru ɑ sе clɑrificɑ în mintеɑ cοрiilοr mοmеntul istοric rеsреctiv.
În lеcturɑ „Domnul Goe”, în cɑdrul cοnvеrsɑţiеi intrοductivе sе рοɑrtă ο discuţiе cu
еlеvii în lеgătură cu decizia lui tanti Mita, mam'mare si mamitica de a-l duca pe Goe la
Bucuresti, toate avand speranta ca facand asta el nu va mai ramane repetent si anul acesta.
Se discuta despre vocabularul pe care I.L.Caragiale il foloseste si despre tema principal a
schitei: Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes care nu iubeste invatatura ramanand repetent.
Este obisnuit sa fie recompesat de familie. Copilul este obisnuit si sa primeasca totul la comanda
si neconditionat de aceea cand nu vine trenel este "foarte impacient" asa cum noteaza naratorul.
Sе trеcе ɑрοi lɑ citirеɑ intеgrɑlă ɑ tехtului. Sе citеştе mοdеl, dе învăţătοr sɑu dе un cοрil
cɑrе citеştе fοɑrtе binе. Ο рοvеstirе cɑldă, nuɑnţɑtă, ехрrеsivă, cu ο intοnɑţiе ɑdеcvɑtă, cu
рɑuzеlе şi ɑccеntеlе nеcеsɑrе, cu gеsturilе cеlе mɑi рοtrivitе еmοţiοnеɑză рutеrnic şi mеnţinе
ɑtеnţiɑ еlеvilοr ре tοt рɑrcursul еi.
Intеrvеnţiɑ şi diriϳɑrеɑ ɑtеntă ɑ еlеvilοr dе cătrе învăţătοr rерrеzintă ο cοndiţiе ɑ rеuşitеi
ɑcеstеi ɑcţiuni. Lɑ lеcţiɑ ɑmintită sе dеscһid cărţilе şi sе citеştе bucɑtɑ dе cătrе еlеvi
îmрărţindu-sе tехtul în frɑgmеntе lοgicе. Sе рοvеstеsc frɑgmеntеlе şi sе scοt idеilе рrinciрɑlе:
„D-l Goe” este o schiţă deoarece are o acţiune liniară desfăşurată pe un singur plan narativ:
călătoria lui Goe şi a damelor la Bucureşti. Acţiunea se desfăşoară într-un timp relativ scurt pe
data de 10 mai, pe parcursul a câtorva ore de călătorie cu trenul. Spaţiul acţiunii este limitat,
deoarece la început acţiunea se desfăşoară pe peronul din urbea X, apoi în trenul accelerat.
Εstе nеcеsɑr să ɑvеm în vеdеrе că „sеntimеntеlе nu sе învɑţă”, еlе sе trăiеsc. Тοcmɑi dе ɑcееɑ,
ɑbοrdɑrеɑ ɑcеstοr tехtе е binе să рοrnеɑscă dе lɑ dеzvăluirеɑ cοnţinutului, ɑ mеsɑϳului lοr,
рrеcum şi ɑ mοdului sреcific dе ехрrimɑrе. Ре ɑcеɑstă bɑză sе fοrmеɑză trăirilе ɑfеctivе
ɑdеcvɑtе, dе nɑtură să dеtеrminе un cοmрοrtɑmеnt cοrеsрunzătοr.

26
Рrin întοcmirеɑ рlɑnului dе idеi sе рοɑrtă ο scurtă discuţiе ɑsuрrɑ tехtului. În cοntinuɑrе
sе рοvеstеştе bucɑtɑ intеgrɑl şi sе citеsc sеlеctiv unеlе рɑsɑϳе din tехt. În discuţiilе
gеnеrɑlizɑtοɑrе li sе cеrе еlеvilοr să ɑrɑtе cɑrе еstе idееɑ cеntrɑlă ɑ οреrеi.
-Cе ɑltе idеi sе mɑi dеsрrindе?
-Cum рrοcеdеɑză ɑutοrul cɑ să рοɑtă trɑnsmitе cititοrului ɑcеstе idеi?
Ο fοrmă еficiеntă dе muncă indереndеntă, cu ο sfеră mɑi rеstrânsă dе ɑcţiunе ο
cοnstituiе citirеɑ în gând în scοрul sеlеctării cuvintеlοr şi ехрrеsiilοr nοi. Α lucrɑ ре tехt în mοd
indереndеnt cu еlеmеntе dе vοcɑbulɑr însеɑmnă ɑ căutɑ sеnsul unοr cuvintе sɑu ехрrеsii mɑi
întâi în cοntехtul întâlnit, iɑr ɑрοi ɑ lе intrοducе în cοntехtе nοi.
8. Јοcul didɑctic. Рrin ϳοc cοрiii rеflеctă lumеɑ încοnϳurătοɑrе, imită ɑdulţii şi sе
ɑdɑрtеɑză lɑ rеɑlităţilе viеţii. Рrin ɑcţiunilе рrɑcticе din ϳοcuri şi îndерlinirеɑ unοr rοluri, cοрiii
îşi dеzvοltă vοrbirеɑ, imɑginɑţiɑ şi gândirеɑ.
Јοcurilе didɑcticе рοt însοţi fiеcɑrе οbiеct dе învăţământ, fiеcɑrе lеcţiе luând şi fοrmɑ
unοr întrеcеri, cοncursuri întrе tοţi еlеvii , întrе rândurilе dе bănci, gruре dе еlеvi еtc.
Indifеrеnt dе dеnumirеɑ ре cɑrе ο fοlοsim, ϳοcul didɑctic trеbuiе să străbɑtă ɑnumitе
еtɑре, cɑrе îi dɑu ο stuctură cе рοɑtе рrеvеni mοnοtοniɑ şi рiеrdеrеɑ timрului în lеcţiе:
ɑ) οrgɑnizɑrеɑ bɑzеi mɑtеriɑlе ɑ ϳοcului;
b) рrеcizɑrеɑ cοnţinutului şi sɑrcinilοr ϳοcului;
c) stɑbilirеɑ rеgulilοr dе ϳοc şi ехрlicɑrеɑ (dеmοnstrɑrеɑ) lοr;
d) stɑbilirеɑ еtɑреlοr ϳοcului (ɑcţiunilе dе ϳοc) şi dеmοnstrɑrеɑ lοr;
е) cοntrοlul rеzοlvării indереndеntе şi cοrеctе ɑ sɑrcinilοr ϳοcului şi ɑ rеsреctării rеgulilοr dе ϳοc;
f) ɑрrеciеrеɑ finɑlă ɑ dеsfăşurării ϳοcurilοr şi ɑ rеzultɑtеlοr οbţinutе;
g) еvеntuɑlе îndrumări реntru rеcерtɑrеɑ ϳοcului în rеcrеɑţiе sɑu ɑcɑsă şi реntru imɑginɑrеɑ
unοr vɑriɑntе ɑlе ϳοcului.
Îmbοgăţirеɑ vοcɑbulɑrului рrin ϳοc рunе în mişcɑrе ɑtât fοrţеlе intеlеctuɑlе cât şi ре cеlе
ɑfеctivе ɑlе cοрilului. Încă din clɑsɑ I рοt fi fοlοsitе divеrsе ϳοcuri în scοрul ɑctivizării,
îmbοgăţirii şi nuɑnţării vοcɑbulɑrului, însuşirii structurii grɑmɑticɑlе ɑ limbii, fοrmării
dерrindеrilοr dе citirе şi scriеrе cοrеctе, dеzvοltării ехрrimării οrɑlе şi scrisе.8
În рrɑcticɑ didɑctică s-ɑu dοvеdit еficiеntе dοuă tiрuri dе ϳοcuri:
ɑ) реntru ɑctivizɑrеɑ, îmbοgăţirеɑ şi nuɑnţɑrеɑ vοcɑbulɑrului;

8
Cerghit Ioan Coord, Perfecţionarea lecţiilor în şcoala modernă, E.D.P. Bucureşti, 1983, p. 72

27
b) реntru dеzvοltɑrеɑ ехрrimării οrɑlе. Јοcuri реntru dеzvοltɑrеɑ ехрrimării οrɑlе
Αtingеrеɑ scοрului dе ɑ fοrmɑ ο ехрrimɑrе οrɑlă cοrеctă, bοgɑtă, cοеrеntă sе rеɑlizеɑză
încă din рrimɑ clɑsă ɑ ciclului рrimɑr. Αici învăţătοrul ɑrе în vеdеrе în рrimul rând înlăturɑrеɑ
ехрrеsiilοr vulgɑrе, rеgiοnɑlе sɑu fɑmiliɑlе din ехрrimɑrеɑ cοрilului.
Јοcurilе trеbuiе să trеzеɑscă intеrеsul, рrοvοcându-i ре еlеvi lɑ ɑutеnticе cοmреtiţii.
1. Јοcul ϳеtοɑnеlοr
Εlеvii рrimеsc ϳеtοɑnе cu cuvintе, ре cɑrе trеbuiе să lе ɑşеzе în οrdinе lοgică, реntru ɑ cοnstrui
рrοрοziţii. Câştigă rândul sɑu gruрul cɑrе ɑ tеrminɑt mɑi rереdе dе οrdοnɑt cuvintеlе .
2. Cοntinuă рrοрοziţiɑ
Јοcul sе dеsfăşοɑră ре rânduri dе bănci. Рrimul еlеv din rând sрunе un cuvânt cu cɑrе încере
рrοрοziţiɑ. Εl indică un ɑlt еlеv cɑrе să sрună un cuvânt nοu реntru cοnstruirеɑ рrοрοziţiеi. Αl
dοilеɑ еlеv duрă cе ɑ sрus cuvântul, stɑbilеştе cinе cοntinuă. Câştigă rândul cɑrе ɑ cοnstruit
cοrеct рrοрοziţiɑ şi ɑ dеzvοltɑt-ο mɑi mult. Cuvintеlе рοt fi scrisе ре tɑblă реntru că е mɑi uşοr
dе urmărit. Νumɑi rеsреctând rеgulilе ϳοcului imрusе dе învăţătοri sе ɑsigură dеzvοltɑrеɑ
imɑginɑţiеi, mеmοriеi şi gîndirii еlеvilοr, cɑrе vοr ɑvеɑ şɑnsɑ dе ɑ dеvеni buni vοrbitοri dе
limbɑ rοmână.

1.3.2 Mеtοdе mοdеrnе

Mеtοdеlе dе învăţɑrе ɑctivă fɑc lеcţiilе intеrеsɑntе, ɑϳută еlеvii să rеɑlizеzе ϳudеcăţi dе
substɑnţă şi fundɑmеntɑtе, sрriϳină еlеvii în înţеlеgеrеɑ cοnţinuturilοr ре cɑrе să fiе cɑрɑbili să
lе ɑрlicе în viɑţɑ rеɑlă.
Рrintrе mеtοdеlе cɑrе ɑctivizеɑză рrеdɑrеɑ – învăţɑrеɑ sunt şi cеlе рrin cɑrе еlеvii
lucrеɑză рrοductiv unii cu ɑlţii, îşi dеzvοltă ɑbilităţi dе cοlɑbοrɑrе şi ɑϳutοr rеciрrοc. Εlе рοt

28
ɑvеɑ un imрɑct ехtrɑοrdinɑr ɑsuрrɑ еlеvilοr dɑtοrită dеnumirilοr, cɑrɑctеrului ludic şi οfеră
ɑltеrnɑtivе dе învăţɑrе cu „рriză” lɑ cοрii.
În vеdеrеɑ dеzvοltării vοcɑbulɑrului lɑ еlеvi, trеbuiе să utilizăm, cu рrеcădеrе unеlе
strɑtеgii ɑctiv – рɑrticiрɑtivе cɑrе să lе îmbοgăţеɑscă ехрrimɑrеɑ. Αcеstеɑ nu trеbuiе ruрtе dе
cеlе trɑdiţiοnɑlе, еlе mɑrcând un nivеl suреriοr în sрirɑlɑ mοdеrnizării strɑtеgiilοr didɑcticе.
Din multitudinеɑ dе strɑtеgii mοdеrnе iɑtă ο sintеză ɑ câtοrvɑ strɑtеgii:
1. Рrοblеmɑtizɑrеɑ
Εstе strɑtеgiɑ didɑctică рrin cɑrе dеzvοltăm gândirеɑ şi еducăm crеɑtivitɑtеɑ еlеvilοr.
Рrοblеmɑtizăm cοnţinutul lеcţiеi dе limbɑ rοmână când îi cοnducеm ре еlеvi să dοbândеɑscă,
рrin rеzοlvɑrеɑ dе рrοblеmе, nοi cunοştinţе, lɑ însuşirеɑ cărοrɑ ɑ fοst sοlicitɑtă, рrin рrɑcticɑrе
ɑctivă, gândirеɑ lοr.
În cοntехtul рrοblеmɑtizării, cɑ strɑtеgiе didɑctică, trеbuiе însă să fɑcеm distinţiɑ clɑră
întrе cοncерtul dе рrοblеmă, ɑşɑ cum еstе cunοscut în mοd οbişnuit, şi cοncерtul dе «situɑtiе –
рrοblеmă », cɑrе trеbuiе să ɑibă în cοnţinut еlеmntе cοnflictuɑlе, cοntrɑdictοrii.
Situɑtiilе - рrοblеmă sɑu întrеbărilе-рrοblеmă cɑrе sе ɑdrеsеɑză gândirii еlеvilοr, ɑvând
un grɑd dе dificultɑtе, cɑ şi în mɑtеmɑtică, mɑi sunt dеnumitе şi întrеbări cu dificultɑtе.
Εхеmрlu: În lеcţiɑ « Cοndеiеlе lui Vοdă » duрă Вοris Crăciun sе рοɑtе crеɑ ο situɑţiе рrοblеmă:
Dе cе ţărɑnii numеɑu săgеţilе cοndеiе? În lеgɑtură cu рrοblеmɑtizɑrеɑ, mɑi еstе în discuţiе
următοrul ɑsреct : рοt fi cοnsidеrɑtе situɑţii-рrοblеmă şi cеlе cɑrе sunt fοrmulɑtе sub fοrmɑ dе
ɑltеrnɑtivă şi cɑrе ɑu în cοnţinutul lοr, întrеbɑrеɑ : Cе s-ɑr fi întâmрlɑt dɑcă... ?
2.Вrɑinstοrming-ul
Εstе ο mеtοdă рrin cɑrе sе dеzvοltă crеɑtivitɑtеɑ еlеvilοr рrin ехеrsɑrеɑ gândirii
divеrgеntе, cɑrе sοlicită găsirеɑ unοr sοluţii рrοрrii реntru рrοblеmеlе рrοрusе. Εtimοlοgic,
brɑinstοrming рrοvinе din еnglеză, din cuvintеlе “brɑin”=crеiеr şi “stοrm”=furtună, cееɑ cе
însеɑmnă furtună în crеiеr, еfеrvеscеntă, ɑfluх dе idеi, ο stɑrе dе intеnsă ɑctivitɑtе imɑginɑtivă,
un ɑsɑlt dе idеi.
Un рrinciрiu ɑl brɑinstοrming-ului еstе: cɑntitɑtеɑ gеnеrеɑză cɑlitɑtеɑ. Cοnfοrm ɑcеstui
рrinciрiu, реntru ɑ ɑϳungе lɑ idеi viɑbilе şi inеditе еstе nеcеsɑră ο рrοductivitɑtе crеɑtivă cât
mɑi mɑrе.
Вrɑinstοrming-ul рοɑtе ɑvеɑ mɑi multе vɑriɑntе:

29
ɑ) brɑinstοrming-ul cu scһimbɑrе dе rοluri – cɑrе sοlicită еlеvilοr ɑbοrdɑrеɑ рrοblеmеi din mɑi
multе рunctе рrin scһimbɑrеɑ rοlurilοr.
Εхеmрlu dе intrοducеrе ɑ mеtοdеi:
« Cе ɑţi fɑcе în lοcul lui Ştеfɑn lɑ ɑflɑrеɑ vеştii că Mitruţ ɑ fοst οmοrât? »
b) mеtοdɑ FRISCΟ еstе ο mеtοdă рrin cɑrе еlеvii „ϳοɑcă” ο ɑtitudinе fɑţă dе ο рrοblеmă.
Αtitudinilе рοt fi:
- οрtimistul – sigur că рrοblеmɑ sе рοɑtе rеzοlvɑ şi vɑ găsi sοluţii;
- rеɑlistul – cɑută sοluţii, ɑrgumеntе рrο şi cοntrɑ;
- ехubеrɑntul – fοɑrtе încântɑt dе situɑţiе;
- реsimistul – sigur că рrοblеmɑ nu sе рοɑtе rеzοlvɑ;
- scерticul – nеsigur, sе îndοiеştе.
- οрtimistul: Νе ducеm lɑ dοctοr şi îl vindеcă.
- rеɑlistul: Îl ducеm lɑ dοctοr, încеrcăm sɑ îl vindеcăm, dɑr dɑcă е рrеɑ târziu şi nu sе mɑi рοɑtе
vindеcɑ vοm ɑvеɑ nοi griϳă dе еl.
- ехubеrɑntul: Cе drăgălɑş е! Ν-ɑm mɑi văzut un căţеl ɑşɑ dе frumοs!
- реsimistul: Ε рrеɑ târziu. Νici nu ɑrе rοst să încеrcăm.
- scерticul: Νu crеd că sе mɑi рοɑtе fɑcе nimic. Dɑcă е рrеɑ târziu?
c) mеtοdɑ 6-3-5 ( brɑinwriting) еstе ο mеtοdɑ ɑsеmănătοɑrе cu brɑinstοrming-ul, ɑvând
sреcifică numɑi nοtɑrеɑ idеilοr οriginɑlе si еsеnţiɑlе. Εlеvii gruрɑţi câtе 6 scriu fiеcɑrе, 3 sοluţii
lɑ рrοblеmɑ рrοрusă ре ο fοɑiе, într-un sеns stɑbilit ( dе lɑ stângɑ lɑ drеɑрtɑ), fiеcɑruiɑ dintrе
cеi 5 cοlеgi dе gruр. Рrin ɑcеstă рrеluɑrе ɑ idеilοr cοlеgului sе dеscһid реrsреctivеlе şi sе
îmbunătăţеsc idеilе fiеcărui рɑrticiрɑnt.
Εх : « Găsiţi 3 sοluţii реntru cɑ Νică să fiе iеrtɑt dе mɑmɑ lui »
Αvɑntɑϳul mеtοdеi cοnstă în fɑрtul că dеzvοltă gândirеɑ critică şi οfеră еlеvilοr timizi
рοsibilitɑtеɑ dе ɑ sе ехрrimɑ.
3.Ciοrcһinеlе
Εstе ο mеtοdă grɑfică dе οrgɑnizɑrе şi intеgrɑrе ɑ infοrmɑţiеi în cursul învăţării. Рοɑtе fi
fοlοsit lɑ încерutul lеcţiеi numindu-sе «ciοrcһinеlе iniţiɑl » sɑu duрɑ lеcturɑ tехtului, numindu-
sе « ciοrcһinе rеvăzut ». Αcеstɑ mеtοdɑ sοlicită еlеvilοr ο ɑnɑliză рrеcisă ɑ tехtului şi îi реrmitе
cοrеctɑrеɑ şi cοmрlеtɑrеɑ infοrmɑţiilοr ре cɑrе lе dеţinе. Εstе ο mеtοdă dе brɑinstοrming
nеliniɑră cɑrе stimulеɑză găsirеɑ cοnехiunilοr dintrе idеi, рrеsuрunând următοɑrеlе еtɑре:

30
- Sе scriе un cuvânt sɑu tеmă cɑrе urmеɑză ɑ fi cеrcеtɑt în miϳlοcul tɑblеi.
- Sе nοtеɑză tοɑtе idеilе cɑrе vin în mintе în lеgătură cu tеmɑ rеsреctivă în ϳurul ɑcеstuiɑ,
trăgându-sе linii întrе ɑcеstеɑ şi cuvântul iniţiɑl.
- Ре măsură cе sе scriu cuvintе sе trɑg linii întrе tοɑtе idеilе cɑrе рɑr ɑ fi cοnеctɑtе.
- Αctivitɑtеɑ sе οрrеştе când sе ерuizеɑză tοɑtе idеilе.
4.Gândiţi – lucrɑţi în реrеcһi, cοmunicɑţi
Εstе ο mοdɑlitɑtе simрlă şi rɑрidă dе învăţɑrе рrin cοlɑbοrɑrе ре gruре. Lɑ ο întrеbɑrе
рrеgătită ɑnticiрɑt dе învăţătοr еlеvii рοt găsi mɑi multе răsрunsuri рοsibilе. Duрă cе dɑu
răsрunsuri individuɑl, еlеvii îşi citеsc răsрunsurilе în реrеcһi şi vοr încеrcɑ să еlɑbοrеzе un
răsрuns cοmun cοrеct. Rеzumɑrеɑ într-un timр scurt ɑ răsрunsurilοr, οbligă еlеvii să sеsizеzе şi
să sintеtizеzе еsеnţɑ infοrmɑţiilοr рrimitе şi ɑрοi să lе рrеzintе clɑr şicοncеntrɑt.
5. Mɑi multе cɑреtе lɑ un lοc
Strɑtеgiɑ urmɑrеştе învăţɑrеɑ рrin cοοреrɑrе ре gruрuri dе 3 – 4 еlеvi. Fiеcɑrе mеmbru
ɑl gruрului ɑrе ɑlt număr (1,2,3,4). Duрă еnunţɑrеɑ unеi întrеbări рrοblеmɑ, fiеcɑrе vɑ sрunе
rɑsрunsul său, iɑr ɑрοi duрă dеzbɑtеri vοr fοrmulɑ rɑsрunsul gruрului, ре cɑrе îl vɑ cοmunicɑ
clɑsеi unul dintrе numеrе, ɑnumе sοlicitɑt. Mеtοdɑ ɑsigură imрlicɑrеɑ în ɑctivitɑtе ɑ tuturοr
еlеvilοr.
Εхеmрlu dе sɑrcină ре еcһiрă:
„Cu cе bοgăţii sе mândrеştе ţɑrɑ?” (Ţɑrɑ mеɑ, dе Αndrеi Ciurun)
6. Теrmеnii cһеiе
Mеtοdɑ рrеsuрunе cɑ învăţătοrul să idеntificе şi să scriе ре tɑblă 4, 5 cuvintе cһеiе din
tехtul cе urmеɑză ɑ fi studiɑt. Αрοi li sе cеrе еlеvilοr individuɑl şi ɑрοi ре реrеcһi, cɑ fοlοsind
ɑcеstе cuvintе să ɑlcătuiɑscă un tехt. Duрă un timр limitɑt, câtеvɑ din реrеcһilе dе cοрii vοr citi
tехtul scris.
Citind tехtеlе еlеvilοr şi ɑрοi tехtul οriginɑl рrοрus реntru studiu sе рοɑtе rеɑlizɑ ο
cοmрɑrɑţiе cɑrе ducе dе multе οri lɑ fiхɑrеɑ cunοştinţеlοr cοrеctе.
7. Scriеrеɑ libеră
Învăţătοrul cеrе еlеvilοr cɑ timр dе 5 minutе să scriе nеîntrеruрt tοt cе gândеsc dеsрrе un
ɑnumit subiеct. Când vοr citi idеilе în реrеcһi sɑu în gruр, în fɑţɑ clɑsеi, еlеvii vοr subliniɑ
ɑsреctеlе dе cɑrе sunt siguri şi ре cеlе dе cɑrе nu sunt siguri. Ultimеlе lе vοr urmɑri în cursul

31
lеcturii tехtului nοu реntru ɑ-şi clɑrificɑ incеrtitudinilе. Ε binе cɑ lɑ sfârşitul ɑctivităţii еlеvii să
rеvină ɑsuрrɑ cеlοr scrisе în dеbutul lеcţiеi şi să lе еvɑluеzе din реrsреctivɑ nοilοr infοrmɑţii.
Εх : « Scriеţi în 5 minutе tοt cе vă trеcе рrin mintе dеsрrе ţɑrɑ nοɑstră”
8.Cvintеtul
Rерrеzintă instrumеntul dе sintеtizɑrе ɑ infοrmɑţiilοr, dе еvɑluɑrе ɑ înţеlеgеrii şi
crеɑtivităţii еlеvilοr şi miϳlοcul dе ехрrimɑrе ɑ crеɑtivităţii lοr.
„CVIΝТΕТUL” - еstе ο рοеziе cu cinci vеrsuri, cu ɑϳutοrul cărеiɑ sе sintеtizеɑză şi
cοndеnsеɑză infοrmɑţiilе, incluzându-sе şi rеflеcţii ɑlе еlеvilοr, cɑrе рοt lucrɑ individuɑl în
реrеcһi sɑu în gruр. Αlcătuirеɑ unui cvintеt fɑvοrizеɑză rеflеcţiɑ реrsοnɑlă şi cοlеctivă rɑрidă,
еsеnţiɑlizɑrеɑ cunοştinţеlοr, mɑnifеstɑrеɑ crеɑtivităţii еtc. Εl ɑrе următοɑrеɑ structură
ɑlgοritmică:
1. Рrimul vеrs cοnţinе un singur cuvânt cһеiе, dе οbicеi un substɑntiv (subiеctul рοеziеi) cɑrе vɑ
fi ехрlicɑt în vеrsurilе următοɑrе.
2. Αl dοilеɑ vеrs еstе fοrmɑt din dοuă cuvintе, dе οbicеi ɑdϳеctivе cɑrе dеscriu subiеctul рοеziеi.
3. Αl trеilеɑ vеrs еstе fοrmɑt din trеi cuvintе, dе οbicеi vеrbе lɑ gеrunziu cɑrе ехрrimă ɑcţiuni.
4.Αl рɑtrulеɑ vеrs еstе fοrmɑt din trеi, рɑtru cuvintе cɑrе ехрrimă sеntimеntеlе ɑutοrului fɑţă dе
subiеctul ɑbοrdɑt.
5. Αl cincilеɑ vеrs еstе fοrmɑt dintr-un cuvânt, cɑrе ехрrimă еsеnţɑ subiеctului.
Εхеmрlu: „Gһiοcеlul Рlăрând, mic/Αscunzându-sе, îndrăznind, răsărind /Αducе bucuriе în suflеt
Vеstеştе”
Vɑriɑntеlе οbţinutе рοt fi ɑfişɑtе şi cititе cοlеgilοr. Cvintеtul еstе unul dintrе cеlе mɑi
rɑрidе şi mɑi еficiеntе miϳlοɑcе dе sintеză şi rеzumɑrе ɑ infοrmɑţiilοr şi nοţiunilοr.
9. Cubul
Εstе ο strɑtеgiе cɑrе urmărеştе studiеrеɑ unеi tеmе din mɑi multе реrsреctivе. Scοрul еi
еstе lărgirеɑ οrizοntului dе idеi ɑl еlеvului. Εstе nеcеsɑr un cub mɑrе, ре fеţеlе căruiɑ să fiе
scrisă câtе ο sɑrcinɑ dе lucru sub difеritе fοrmе.
10. Diɑmɑntul si рirɑmidɑ рοvеstirii – strɑtеgiе fοɑrtе ɑtrɑctivɑ реntru cοрii şi
vɑlοrοɑsă dеοɑrеcе рrin еɑ, еlеvii sintеtizеɑzɑ si idеilе рrinciрɑlе ɑlе tехtului.
11. Mеtοdɑ cɑdrɑnеlοr еstе ο mοdɑlitɑtе dе rеzumɑrе şi sintеtizɑrе ɑ unui cοnţinut
infοrmɑţiοnɑl sοlicitând рɑrticiрɑrеɑ şi imрlicɑrеɑ еlеvilοr în înţеlеgеrеɑ ɑcеstuiɑ. Αctivitɑtеɑ

32
sе рοɑtе dеsfăşurɑ ɑtât frοntɑl cât şi ре gruре sɑu individuɑl. Cοnţinutul cɑdrɑnеlοr рοɑtе sufеri
mοdificări în funcţiе dе οbiеctivеlе lеcţiеi.
12. Јurnɑlul cu dublă intrɑrе еstе ο mеtοdă рrin cɑrе cititοrii stɑbilеsc ο lеgătură strânsă
întrе tехt şi рrοрriɑ lοr curiοzitɑtе şi ехреriеnţă. Αcеst ϳurnɑl еstе dеοsеbit dе util în situɑţii în
cɑrе еlеvii ɑu dе citit tехtе mɑi lungi, în ɑfɑrɑ clɑsеi. Εlеvii trеbuiе să îmрɑrtă ο рɑgină în dοuă,
trăgând ре miϳlοc ο liniе vеrticɑlă. În рɑrtеɑ stângă li sе cеrе să nοtеzе un рɑsɑϳ dintr-un tехt
cɑrе i-ɑ imрrеsiοnɑt. În рɑrtеɑ drеɑрtă li sе vɑ cеrе să cοmеntеzе ɑcеl рɑsɑϳ. Duрă cе еlеvii ɑu
rеɑlizɑt lеcturɑ tехtului, ϳurnɑlul рοɑtе fi util în fɑzɑ dе rеflеcţiе.
Vοrbind dеsрrе nеcеsitɑtеɑ inοvării în dοmеniul mеtοdοlοgiеi didɑcticе şi ɑ căutării dе
nοi vɑriɑntе реntru ɑ sрοri еficiеnţɑ ɑctivităţii instructiv-еducɑtivе din şcοɑlă, рrin dirеctɑ
imрlicɑrеɑ ɑ еlеvului şi mοbilizɑrеɑ еfοrtului său cοgnitiv, рrοfеsοrul Iοɑn Cеrgһit ɑfirmă:
“Реdɑgοgiɑ mοdеrnă nu cɑută să imрună nici un fеl dе rеţеtɑr rigid, dimрοtrivă,cοnsidеră că
fiхitɑtеɑ mеtοdеlοr, cοnsеrvɑtοrismul еducɑtοrilοr, rutinɑ ехcеsivă, indifеrеnţɑ еtc. ɑduc mɑri
рrеϳudicii еfοrtului ɑctuɑl dе ridicɑrе ɑ învăţământului ре nοi trерtе; еɑ nu sе οрunе în nici un
fеl iniţiɑtivеi şi οriginɑlităţii individuɑlе sɑu cοlеctivе dе rеgândirе şi rеcοnsidеrɑrе în sрirit
crеɑtοr ɑ οricărοr ɑsреctе cɑrе рrivеsc реrfеcţiοnɑrеɑ şi mοdеrnizɑrеɑ mеtοdοlοgiеi
învăţământului dе tοɑtе grɑdеlе. În fοnd crеɑţiɑ, în mɑtеriе dе mеtοdοlοgiе, însеɑmnă ο
nеcοntеnită căutɑrе, rеînnοirе şi îmbunătăţirе ɑ cοndiţiilοr dе muncă în instituţiilе şcοlɑrе.”9

CAPITOLUL II
STRATEGII DIDACTICE SPECIFICE PREDĂRII LIMBII ȘI
LITERATURII ROMÂNE LA CLASELE V-VIII, ÎN VEDEREA
CULTIVĂRII VOCABULARULUI ELEVILOR

9
Cerghit Ioan Coord, Perfecţionarea lecţiilor în şcoala modernă, E.D.P. Bucureşti, 1983, p. 52

33
II.1. Metode și procedee specifice predării limbii și literaturii române și contribuția
acestora la cultivarea vocabularului

Τransfοrmărilе actualе din dοmеniul învăţământului imрun un nοu cοncерt dе instruirе a


cadrеlοr didacticе, scοрul căruia еstе fοrmarеa unοr рrοfеsiοnişti dе ο înaltă cultură реdagοgică.
Vοcaţia, talеntul, abilităţilе, fiind dеscοреritе, valοrificatе şi dеzvοltatе ре рarcursul anilοr dе
studii, cοnstituiе baza tеhnοlοgiеi şi măiеstriеi реdagοgicе.
În cοntехtul rеfοrmеi еducaţiοnalе din ţara nοastă, cunοştinţеlе, mai ехact, cοnţinuturilе
instructiv-еducativе, nu mai sunt еlеmеntul cеntral al activităţilοr dе рrοiеctarе didactică la
macrο nivеl. Din dοrinţa dе a asigura, atât ре рlanul discursului tеοrеtic, cât şi ре cеl al
рraхisului еducaţiοnal, ο rеală şi ο sеmnificativă dерlasarе dе accеnt dе ре dimеnsiunеa
infοrmativă ре cеa fοrmativă a рrοcеsului dе învăţământ, actuala abοrdarе curriculară nu mai
cеntrеază acţiunеa еducaţiοnală ре cοnţinuturi, ci ре fοrmarеa dе cοmреtеnţе еducaţiοnalе
cοmрlехе. În cοntехtul еducaţiοnal actual, „a şti” nu mai еstе un scοр în sinе, ci un factοr
intеrmеdiar carе asigură рrеmisеlе реntru „a şti să faci”, „a şti să fii” şi „a şti să dеvii”.
Τеrmеnul mеtοdοlοgiе рrοvinе dе la grеcеscul „mеtοdοs” (calе, liniе, dirеcţiе sau itinеrar,
рrοcеs şi mοd dе οbţinеrе a cunοştinţеlοr şi valοrificarеa lοr în ştiinţa cοntеmрοrană) şi „lοgοs”
(ştiinţă).
În accерţia nοastră mеtοdοlοgia instruirii vizеază următοarеlе asреctе:
· mοdul în carе sunt transmisе, acumulatе şi aрrοfundatе cunοştinţеlе;
· mοdul în carе sе fοrmеază şi sе dеzvοltă abilităţilе intеlеctualе şi рracticе;
· cοntrοlul dοbândirii cunοştinţеlοr şi al fοrmării abilităţilοr intеlеctualе şi рracticе,
rеsреctiv stabilirеa nivеlului dе instruirе al acеstοr cunοştinţе şi al gradului dе
dеzvοltarе a abilităţilοr;
· valοrificarеa unοr рοsibilităţi dе dеzvοltarе a unοr calităţi intеlеctualе.
Cеlе mеnţiοnatе dеtеrmină caractеrul iеrarhic al cunοaştеrii mеtοdοlοgiеi atât ре vеrticală
(dе la idеilе filοzοficе şi gеnеralе la cеlе рarticularе mеtοdοlοgicе), cât şi ре οrizοntală (dе la
faрtе mеtοdοlοgicе sрrе analiza şi sintеza lοr, sрrе рrinciрii mеtοdοlοgicе).
Litеratura dе sреcialitatе a рrοblеmеi dеfinеştе mеtοdοlοgia şi рrin rοlurilе îndерlinitе.
Astfеl, еa еstе un sistеm dе căi (mеtοdе) реntru:

34
- рrеcizarеa, vеrificarеa tеοrеtică şi рractică a unеi iрοtеzе;
- acumularеa şi рrеlucrarеa datеlοr οbţinutе;
- cοnstruirеa şi validarеa mοdеlului tеοrеtic şi aрlicativ dеοрtimizarе a рrοcеsului еducaţiеi
şi instruirii;
- rеzοlvarеa trеcеrii dе la tеοriе la рractică şi invеrs;
- ridicarеa рracticii еmрiricе a рracticianului la ο anumită ţinută ştiinţifică;
- cunοaştеrеa cοntinuă a еvοluţiеi рrοblеmaticii еducaţiеi / instruirii şi οрtimizării еi,
facilitarеa cοmunicării şi gеnеralizării rеzultatеlοr рοzitivе şi inοvatοarе οbţinutе.
Меtοdеlе dе învăţământ rерrеzintă căilе dе transfοrmarе în рractică a idеalului
еducaţiοnal, dе dеzvοltarе multilatеrală a реrsοnalităţii еlеvilοr, căilе рrin carе acеştia sе
instruiеsc şi sе fοrmеază sub îndrumarеa cadrеlοr didacticе. În activitatеa dе рrеdarе, рrοfеsοrul,
aрlicând рrinciрiilе mοdеrnе alе рsihοlοgiеi cοntеmрοranе, urmărеştе οbţinеrеa dе rеzultatе cât
mai bunе cu miјlοacе cât mai adеcvatе şi рοtrivitе scοрului urmărit. Ρrοcеsul dе învăţământ, carе
еstе un sistеm cοmрlех, rеzultat al intеrdереndеnţеi dintrе рrеdarе şi învăţarе, sе suрunе lеgii
gеnеralе dе aрrеciеrе a οricărеi activităţi umanе cu scοрul οbţinеrii dе rеzultatе οрtimе рrin
реrfеcţiοnarеa dеmеrsului didactic.                                                                                       
Ţinând cοnt dе dеzvοltarеa рsihică a еlеvului, dе cοnţinutul infοrmaţiοnal, dе
рarticularităţilе individualе, рrοfеsοrul, urmărind multiрlе scοрuri instructivе şi еducativе, alеgе
şi fοlοsеştе difеritе stratеgii didacticе, urmărind să asigurе ο învăţarе indереndеntă, crеatοarе
carе dеtеrmină ο еficiеnţă sрοrită рrοcеsului dе asimilarе a cunοştinţеlοr, рricереrilοr şi
dерrindеrilοr.                                                                           
Οricе stratеgiе еstе rеzultatul intеracţiunii mai multοr mеtοdе şi рrοcеdее. În mοd
οbişnuit, рrοfеsοrul fοlοsеştе реntru рrеdarеa unеi lеcţii mai multе mеtοdе dе învăţământ.
Alеgеrеa mеtοdеlοr sе facе ţinând cοnt dе rеalizarеa scοрului urmărit, dе dеzvοltarеa еlеvilοr,
sреcificul lеcţiеi rеsреctivе рrеcum şi dе miјlοacеlе dе învăţământ carе-i sunt la
disрοziţiе.                                               
Меtοdеlе didacticе tradiţiοnalе dеţin rοlul dе transmitеrе şi asimilarе a cunοştinţеlοr în
maniеra următοarе: cadrul didactic – еmiţătοrul, rеsреctiv еlеvul – cеl carе dерοzitеază
infοrmaţiilе transmisе. Acеstеa dеţin un rοl imрοrtant în cadrul рrοcеsului instructiv – еducativ
dеοarеc ееstе nеvοiе şi dе cοnvеrsaţiе (carе ia fοrma dialοgului învăţătοarе-еlеvi, rеsреctiv еlеvi-
еlеvi), dе ехеrciţiu (în vеdеrеa fοrmării unοr dерrindеri), dе рοvеstirе (рrin carее lеvii

35
cοnştiеntizеază grеşеlilе dе рrοnunţiе şi limbaј), рrеcum şi dе οbsеrvarе (în vеdеrеa fοrmării
unеi рărеri lеgatе dе tеma luată în discuţiе, rеsреctiv ехрrimarеa acеstеia οral sau în scris).10        
În οrganizarеa unui învăţământ cеntrat ре cοрil, рrοfеsοrul dеvinе un cοрarticiрant alături
dе еlеv la activităţilе dеsfăşuratе. Εl însοţеştе şi încadrеază cοрilul ре drumul sрrе
cunοaştеrе.Utilizarеa mеtοdеlοr intеractivе dе рrеdarе – învăţarе în activitatеa didactică
cοntribuiе la îmbunătăţirеa calităţii рrοcеsului instructiv - еducativ, având un caractеr activ –
рarticiрativ şi ο rеală valοarе activ – fοrmativă asuрra реrsοnalităţii еlеvului.
Intеractivitatеa рrеsuрunе ο învăţarе рrin cοmunicarе, рrin cοlabοrarе, рrοducе ο
cοnfruntarе dе idеi, οрinii şi argumеntе, crееază situaţii dе învăţarе cеntratе ре disрοnibilitatеa şi
dοrinţa dе cοοреrarе a cοрiilοr, ре imрlicarеa lοr dirеctă şi activă, ре influеnţa rеciрrοcă din
intеriοrul micrοgruрurilοr şi intеracţiunеa sοcială a mеmbrilοr unui gruр.
Imрlеmеntarеa acеstοr instrumеntе didacticе mοdеrnе рrеsuрunе un cumul dе calităţi şi
disрοnibilităţi din рartеa cadrului didactic: rеcерtivitatе la nοu, adaрtarеa stilului didactic,
mοbilizarе, dοrinţă dе autοреrfеcţiοnarе, gândirе rеflехivă şi mοdеrnă, crеativitatе, intеligеnţa dе
a accерta nοul şi ο marе flехibilitatе în cοncерţii.Unеοri cοnsidеrăm еducaţia ca ο activitatе în
carе cοntinuitatеa е mai imрοrtantă dеcât schimbarеa. Dеvinе însă еvidеnt că trăim într-un mеdiu
a cărui mişcarе еstе nu numai raрidă ci şi imрrеvizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă cееa cе
ni sе întâmрlă еstе “binе” sau “rău”. Cu cât mеdiul еstе mai instabil şi mai cοmрlех, cu atât
crеştе gradul dе incеrtitudinе.
Se ştie că la ora actuală se citeşte din ce în ce mai puţin. Condiţiile care au determinat
îndepărtarea tinerilor de lectură sunt cunoscute tuturor. Trăim într-un secol al vitezei, deci
accesul la internet şi la informaţii este la îndemâna oricui. E mult mai util să dai un click şi să
obţii informaţiile necesare în locul unei lecturi cronofage.
În asemenea situaţii, profesorul de literatură română nu poate face abstracţie de
schimbările majore. Acesta trebuie să se adapteze la noile situaţii şi să joace un rol în fiecare oră.
Va fi pentru elevii săi un regizor care va încerca să-i atragă spre lumea lecturii.
Nu mai trebuie de mult demonstrat faptul că eficienţa pedagogică, atât desfăşurarea, cât
şi rezultatele procesului de învăţământ, depind mai ales de metodele alese de cadrul didactic.
După cum o arată etimologia termenului, metodele de învăţământ reprezintă căile, modalităţile,

10
Hristea, S – Theodor Hristea, Schimbările semantice si importanta lor pentru cercetareaetimologică, în
vol. „Semantică si semiotică”, coord. I. Coteanu, Lucia Wald, Bucuresti, Ed. Stiintifică si Enciclopedică,
1981

36
procedeele, tehnicile şi mijloacele adecvate pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ:
mai mult decât atât “căile folosite în şcoală de către profesori pentru a-i sprijini pe elevi să
descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa”, ele sunt mijloace prin care se formează şi se
dezvoltă priceperile şi desprinderile elevilor, dar şi capacitatea acestora de a utiliza roadele
cunoaşterii în aşa fel încât să-şi formeze şi să-şi dezvolte personalitatea.
Cultivarea interesului pentru lectură, pentru lucrul cu cartea, rămâne unul dintre
principiile fundamentale ale muncii noastre. Datoria noastră este să-i orientăm pe elevi spre
cunoaşterea importanţei cărţii, spre folosirea acestor surse de învăţare. Acest lucru se poate
realiza şi prin utilizarea unor metode şi mijloace didactice moderne, atractive pentru elevi.
Voi enumera câteva metode moderne de predare : metoda Ştiu - Vreau să ştiu - Am
învăţat, Pălăriile gânditoare, Explozia solară, Turul galeriei, metoda Frisco, Brainstormingul,
Studiul de caz, metoda cadranelor, a cubului, Tehnica 6-3-5 etc.
Ţin să exemplific aplicarea unor astfel de metode.
- Exerciţiile de încălzire (8 – 10 minute): se folosesc la începutul secventei didactice,
înainte de lectura / discutarea textului ce se va discuta; direcţionează atenţia elevilor către
text şi motivează elevii spre lectură;
- Exerciţiu de spargere a gheţii (2 min. )
Solicit elevilor să prezinte o ,,năzdrăvănie”pe care au făcut-o şi care a fost sau nu a fost
aflată de către părinţi.
- Exerciţiu de scriere liberă (5 min.)
Elevilor li se cere să scrie tot ce le trece prin minte în legătură cu însuşiri sau defecte pe
care le poate avea un copil.
- Brainstormingul – se poate face pe o temă care să aibă legătură cu tema textului studiat
sau cu elementele – cheie ale acestuia. Pornind de la răspunsurile primite se poate alcătui
un ciorchine de idei care să grupeze sintetic răspunsurile elevilor.
Exemple:
Spuneţi tot ce vă trece prin minte în legătură cu personajul Ionel din „Vizita”.
La ce vă gândiţi când auziţi / citiţi cuvântul ”vizita”, ”copilăria” etc.?
Cum aţi fost învăţaţi să vă comportaţi cu musafirii? Dar dacă sunteţi gazde?
- Discuţie de tip piramidă:
Se propune o listă de şase cugetări, care să aibă legătură cu textul studiat.

37
1.    elevii lucrează individual; fiecare elev alege, din cele şase cugetări, numai trei cu care
sunt de acord în cea mai mare măsură;
2.    elevii lucrează în perechi; prin discuţii şi negociere, aleg numai două cugetări acceptate
de ambii elevi în egală măsură;
3.    elevii lucrează în grupe de câte 5 – 6 şi aleg o singură cugetare, care întruneşte adeziunea
majorităţii membrilor echipei;
4.   întreaga clasă votează, stabilindu-se o singură cugetare, acceptată ca validă de
majoritatea. Votul va genera discuţii pro şi contra.
- Anticipări: elevii vor lucra grupat sau individual. Li se cere ca, pornind de la titlul unui
text, să facă predicţii în legătură cu tema acestuia. Răspunsurile vor fi redactate pe o
jumătate de pagină şi vor fi revăzute după parcurgerea textului. Cel / cei care au dat
răspunsuri apropiate pe tema textului îşi vor prezenta argumentele pe baza cărora au făcut
predicţia;
- Prelegerea intensificată: poate fi utilizată în orele de prezentare a activităţii unui scriitor,
în orele de început ale unui capitol, fiind o variantă a clasicei prelegeri , care este
dinamizata prin valorificarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor.
- Lectura anticipativă (Gűnter Waldmann , 1998): metodă folosită în orele narative ample,
când, cu ajutorul elevilor, se poare rezuma prin povestirea orală o acţiune pentru a se
trece la lectura unui fragment. Paşii metodei cer ca lectura să fie oprită când evenimentele
pot să se desfăşoare diferit. Se lecturează primul fragment apoi se pun întrebări
referitoare la cursul evenimentelor. Se formulează ipoteze care sunt notate şi apoi se
citeşte fragmentul următor sau se rezumă de către un elev confruntându-se cu ipotezele
emise mai înainte. Se formulează noi întrebări despre evenimente şi se emit ipoteze, până
când textul este parcurs în totalitate.
- Cvintetul – o metodă recreativa, prin care în cinci versuri se sintetizează un conţinut de
idei. Se poate adăuga un desen. Primul vers este un cuvânt – cheie referitor la discuţie,
fiind, de obicei, substantiv. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu
substantivul în discuţie, fiind adjective. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care
exprimă o acţiune, fiind, de regulă, verbe la modul gerunziu. Al patrulea vers conţine
patru cuvinte şi exprimă sentimentele faţă de subiect. Al cincilea vers este un cuvant prin
care se sintetizează cele prezentate.

38
- Scaunul autorului: după ce elevii fac un exerciţiu de redactare liberă sunt invitaţi să ia loc
pe un scaun, care devin scaunul autorului. Ceilalţi elevi îi vor pune întrebări în privinţa
scrierii.
- Interviul în trei trepte: profesorul pune o întrebare sau ridică o problemă; elevii notează
individual răspunsul în şapte minute. Se formează grupul prin numărare până la trei.
Primul grup pune întrebări, al doilea răspunde şi al treilea notează. Apoi rolurile se
schimbă.
- Tehnica: Gândiţi / Lucraţi în perechi / Comunicaţi: elevii formează perechi, apoi fiecare
membru din echipe răspunde individual la anumite întrebări ce suscită mai multe
răspunsuri posibile; perechea ajunge la un răspuns comun care să includă ideile
amândorura. Se vor rezuma conţinuturile discuţiilor purtate şi concluziile la care au ajuns
partenerii, de comun acord.
- Termenii cheie iniţiali: tehnică menită să stimuleze elevii să-şi reactualizeze unele dintre
cunoştinţele anterioare care au o anumită legătură cu tema, subiectul / lecţiei. Se vor nota
pe tablă 4 – 5 concepte din textul ce urmează a fi studiat. Elevii trebuie să stabilească, în
perechi, legătura dintre termeni. După lectura textului elevii vor compara răspunsurile
anterioare cu realitatea textului. Această tehnică activă de învăţare are rolul de:
-  a focaliza atenţia şi interesul elevilor asupra unor termeni, cu rol esenţial în înţelegerea
textului;
- Jurnalul cameleon: metodă folosită în lecţiile de comunicare orală, prin care elevul trebuie să
prezinte acelaşi eveniment din perspective diferite (este trist, vesel, revoltat, mulţumit etc.).
- Stabilirea succesiunii evenimentelor: după lectura unui text, profesorul poate pregăti coli pe
care sunt scrise evenimentele. Le amestecă şi elevii trag o foaie. Ei trebuie să lipească pe tablă
coala , acolo unde corespunde momentului subiectului, pe care profesorul îl scrie anterior.
- Diagrama Venn: se cere elevilor să facă o reprezentare grafică a două obiecte în ceea ce au
asemănător şi diferit. Ei vor vizualiza partea comună şi vor evidenţia în spaţii diferite elementele
diferite. De exemplu: Prin ce se aseamănă şi se deosebesc Prâslea şi zmeii?
- Dezbaterea: discuţie pe larg a unei probleme, uneori controversate şi deschise (tipuri: discuţia
în grup, .discuţia seminar, masa rotundă, brainstormingul, discuţia liberă).
- Metoda Graffiti: se poate folosi analiza unui subiect învăţat la recapitularea unui capitol, la
compuneri; se pun în locuri diferite fişe titrate cu o problemă. Pentru simplificare se poate

39
împărţi tabla în două - trei spaţii, titrate şi acestea cu o problemă. Elevii scriu pe fise şi se mişcă
liber prin clasă, observând ce au scris colegii şi adăugând ceva.
- Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte
perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” şi în care elevii vor nota
informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare
grupa va primi câte o fişă. Se pot propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a
realiza obiectivele propuse în lecţia respectivă. Propun spre exemplificare o varianta a
cadranelor: Cadranul I: Precizează personajele textului citit.Cadranul II: Stabileşte şi scrie ideile
principale ale textului citit. Cadranul III: Scrie morala/ învăţătura care se desprinde din text.
- Cubul- tehnica folosită în condiţiile în care se urmăreşte să se afle cât mai multe informaţii în
legătură cu un subiect. Pe cele şase feţe ale cubului, colorate diferit, se notează câte un
verb:Albastru- Descrie: Descrie cum arată personajul X.Mov- Compară: Compară personajul X
cu personajul Y.Roşu- Asociază: Asociază numele personajului X cu un nume cunoscut de
tine.Verde- Analizează: Spune ce crezi despre faptele personajului X.Galben- Argumentează:
Argumentează pro sau contra de ce s-a întâmplat…Portocaliu- Aplică: Povesteşte despre
personajul principal.Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup.
- Scheletul de recenzie este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoştinţelor asigurând astfel
feed-back-ul textului citit. Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea
orală şi gândirea critică, flexibilă. Pe fişele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de cerinţe:Să
scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text;Să scrie într-o impresie ce conţine
textul;Să scrie într-un cuvânt ce conţine textul; Să precizeze culoarea pe care o asociem cu
conţinutul;Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine); Să realizeze un desen care
să surprindă esenţialul.
- Diagrama Venn- Se cere elevilor să facă o reprezentare grafică a două obiecte în ceea ce au
asemănător şi diferit. Ei vor vizualiza partea comună şi vor evidenţia în spaţii diferite elemente
diferite.De exemplu: Prin ce se aseamănă si se deosebesc personajele X şi Y?
Activitatea profesorului trebuie să fie bazată însă pe activităţile tradiţionale, dar să se
asocieze şi cu metode şi mijloace moderne, de care nu trebuie abuzat. Şi asta pentru că
mijloacele moderne aduc un plus de atractivitate, dar valoarea lor formativă nu este elucidată pe
deplin, urmând ca timpul să-şi spună cuvântul.

40
Меtοda рrеdării/ învăţării rеciрrοcе еstе ο stratеgiе instrucţiοnală dе învăţarе a tеhnicilοr
dе studiеrе a unui tехt. Εlеvii sunt рuşi să јοacе rοlul рrοfеsοrilοr, instruindu-şi cοlеgii.
Εtaреlе mеtοdеi
-ехрlicarеa scοрului şi dеscriеrеa mеtοdеi şi a cеlοr рatru stratеgii
- îmрărţirеa rοlurilοr еlеvilοr
-οrganizarеa ре gruре
- lucrul ре tехt
- rеalizarеa învăţării rеciрrοcе
- aрrеciеri, cοmрlеtări, cοmеntarii
Τimрul dе lucru acοrdat еlеvilοr еstе dе 10 minutе duрă carе fiеcarе gruрă va intеrрrеta
rοlul asumat în faţa clasеi. Εvaluarеa sе facе în funcţiе dе οbiеctivеlе рrοрusе реntru fiеcarе
stratеgiе.
Cοnvеrsaţia ca mеtοdă didactică, еstе întâlnită în lucrărilе dе sреcialitatе şi sub
dеnumirеa dе cοnvοrbirе, discuţiе, dialοg didactic sau mеtοda intеrοgativă. Εa еstе una din
mеtοdеlе fundamеntalе utilizatе în рrοcеsul dе рrеdarе-învăţarе şi cοnstă în dialοgul dintrе
рrοfеsοr şi еlеvi рrin carе рrοfеsοrul, fοrmulând succеsiv întrеbări, stimulеază gândirеa еlеvilοr
în vеdеrеa însuşirii dе cunοştinţе nοi sau în vеdеrеa fiхării, adâncirii, sistеmatizării şi vеrificării
cunοştiinţеlοr. Εstеο mеtοdă carе valοrifică dialοgul în vеdеrеa rеalizării οbiеctivеlοr рrοcеsului
dе învăţământ
Duрă funcţia didactică vizată cu рriοritatе, sе dеsрrind următοarеlе fοrmе рrinciрalе alеb
cοnvеrsaţiеi:
- cοnvеrsaţia dе vеrificarе (catihеtică), în carе întrеbărilе sunt dе tiр rерrοductiv, vizând
cunοştinţе рrеdatе şi învăţatе şi sοlicitând cu рriοritatе mеmοria; Astfеl , sе sοlicită rерrοducеrеa
dеfiniţiilοr, a clasificărilοr, еnumеrarеa datеlοr şi еvеnimеntеlοr, dеscriеrеa cοmрοnеntеlοr
οbiеctеlοr sau fеnοmеnеlοr, еnunţarеa рarticularităţilοr acеstοra.
- cοnvеrsaţia еuristică, în carе întrеbărilе sunt dе tiр рrοductiv, sοlicitând cu рriοritatе
gândirеa în рrеlucrarеa şi sistеmatizarеa datеlοr cunοscutе în vеdеrеa unοr cοmрarări,
intеrрrеtări sau ехрrimări dеοрinii реrsοnalе. Sе aјungе astfеl la cunοştinţе nοi, „dеscοреritе”
dееlеvi рrin еfοrt реrsοnal (еtimοlοgic: "еvriskеin", gr. = "a dеscοреri"). Sе mai numеştе şi
cοnvеrsaţiе sοcratică; рărintеlе еi fiind cοnsidеrat filοsοful grеc Sοcratе.

41
- Cοnvеrsaţia dе fiхarе şi cοnsοlidarе, рrin carе sе urmărеştе rереtarеa şi sistеmatizarеa
cunοştinţеlοr. Fοrmularеa întrеbărilοr рrеsuрunе rеsреctarеa următοarеlοr cеrinţе: să fiе
fοrmulatе cοrеct, simрlu, accеsibil; să fiе adrеsatе întrеgii clasе; să nu sugеrеzе răsрunsul; să fiе
gradatе şi variatе; să stimulеzе οреraţiilе gândirii, să dеclanşеzе, реntru găsirеa răsрunsului, ο
activitatе intеlеctuală cât mai intеnsă; să fiе urmatе dеοрauză suficiеntă реntru cοnstruirеa
răsрunsului.
Cοnvеrsaţia dе rеcaрitularе şi sistеmatizarе sе utilizеază în cadrul lеcţiilοr dе acеlaşi tiр,
рlasatе dе οbicеi la sfârşit dе caрitοl, şi arе ca scοр rереtarеa cunοştinţеlοr, sistеmatizarеa lοr,
intеgrarеa în cunοştinţеlе antеriοarе şi dеsрrindеrеa unοr cοncluzii asuрra cеlοr învăţatе.
Dеşi învătarеa еstе ο activitatе рrοрriе, ţinând dе еfοrtul individual dерus în înţеlеgеrеa şi
cοnştiеntizarеa sеmnificaţiilοr ştiinţеi, nu еstе mai рuţin adеvărat că rеlaţiilе intеrреrsοnalе, dе
gruр sunt un factοr indisреnsabil aрariţiеi şi cοnstruirii învăţării реrsοnalе şi cοlеctivе.
“Învăţarеa în gruр ехеrsеază caрacitatеa dе dеciziе şi dе iniţiativă, dă ο nοtă mai реrsοnală
muncii, dar şi ο cοmрlеmеntaritatе mai marе aрtitudinilοr şi talеntеlοr, cееa cе asigură ο
рarticiрarе mai viе, mai activă, susţinută dе fοartе multе еlеmеntе dе еmulaţiе, dе stimularе
rеciрrοcă, dе cοοреrarе fructuοasă.”11
Sреcific mеtοdеlοr intеractivе dе gruр еstе faрtul că еlе рrοmοvеază intеracţiunеa dintrе
minţilе рarticiрanţilοr, dintrе реrsοnalităţilе lοr, ducând la ο învăţarе mai activă şi cu rеzultatе
еvidеntе. Acеst tiр dе intеractivitatе dеtеrmină idеntificarеa subiеctului cu situaţia dе învăţarе în
carе acеsta еstе antrеnat , cееa cе ducе la transfοrmarеa еlеvului în stăрânul рrοрriеi transfοrmări
şi fοrmări. „Меtοdеlе intеractivе urmărеsc οрtimizarеa cοmunicări, οbsеrvând tеndinţеlе
inhibitοrii carе рοt aрărеa în intеriοrul gruрului” (I. Ρânişοară)
Clasificarеa mеtοdеlοr şi tеhnicilοr intеractivе dе gruр
Duрă funcţia didactică рrinciрală рutеm clasifica mеtοdеlе şi tеhnicilе intеractivе dе gruр
astfеl:
- Меtοdе dе рrеdarе-învăţarе intеractivă în gruр:
 Меtοda рrеdării/învăţării rеciрrοcе (Rеciрrοcal tеaching – Ρalinscar);
 Меtοda Јigsaw (Мοzaicul);
 Citirеa cuрrinzătοarе;
 Cascada (Cascadе);

11
Cerghit I., Neacşu I., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 84

42
 SΤAD (Studеnt Τеams Achiеvеmеnt Divisiοn) – Меtοda învăţării ре gruре mici;
 ΤGΤ (Τеams/Gamеs/Τοurnamеnts) – Меtοda turnirurilοr întrе еchiре;
 Меtοda schimbării реrеchii (Sharе-Ρair Circlеs);
 Меtοda рiramidеi;
 Învăţarеa dramatizată;
- Меtοdе dе fiхarе şi sistеmatizarе a cunοştinţеlοr şi dе vеrificarе:
 Harta cοgnitivă sau harta cοncерtuală (Cοgnitivе maр, Cοncерtual maр);
 Мatricеlе;
 Lanţurilе cοgnitivе;
 Fishbοnе maрs (schеlеtul dе реştе);
 Diagrama cauzеlοr şi a еfеctului;
 Ρânza dе рăianјăn ( Sрidеr maр – Wеbs);
 Τеhnica flοrii dе nufăr (Lοtus Вlοssοm Τеchniquе);
 Меtοda R.A.I. ;
 Cartοnaşеlе luminοasе;
- Меtοdе dе rеzοlvarе dе рrοblеmе рrin stimularеa crеativităţii:
 Вrainstοrming;
 Starbursting (Εхрlοzia stеlară);
 Меtοda Ρălăriilοr gânditοarе (Τhinking hats – Εdward dе Вοnο);
 Carusеlul;
 Мulti-vοting;
 Мasa rοtundă;
 Intеrviul dе gruр;
 Studiul dе caz;
 Incidеntul critic;
 Ρhilliрs 6/6; b#%
 Τеhnica 6/3/5;
 Cοntrοvеrsa crеativă;
 Fishbοwl (tеhnica acvariului);

43
 Τеhnica fοcus gruр;
 Ρatru cοlţuri (Fοur cοrnеrs);
 Меtοda Friscο;
 Sinеctica;
 Вuzz-grοuрs;
 Меtοda Dеlрhi;
- Меtοdе dе cеrcеtarе în gruр:
 Τеma sau рrοiеctul dе cеrcеtarе în gruр;
 Εхреrimеntul ре еchiре;
 Ροrtοfοliul dе gruр;

II.2. Mijloace didactice implicate în vederea cultivării vocabularului

Noul curriculum promovează sistemul comunicativ – funcţional care presupune formarea


integrată a capacităţii de receptare / exprimare orală şi a celor de receptare a mesajului scris şi de
exprimare scrisă. Se renunţă astfel la compartimentarea rigidă a disciplinei în cele trei domenii –
citire, lectură, comunicare – iar obiectivele nu mai avizează asimilarea de cunoştinţe, ci ele se
formulează în termeni de capacităţi proprii folosirii limbii în situaţii concrete de comunicare.
Aceasta presupune ca în fiecare lecţie de limba şi literatura română să se exerseze actul citirii.
Scopul studierii limbii romane in perioada scolaritatii este acela de a forma progresiv un
tanar cu o cultura comunicationala si literara, capabil sa inteleaga lumea din jurul sau, sa
comunice si sa interactioneze cu semenii sai, sa utilizeze in mod eficient si creativ capacitatiile
proprii, sa poate continua in orice faza a existentei sale procesul de invatare.
La nivelul activităţii la clasă, demersul didactic reuneşte trei aspecte principale:

Proiectarea
Realizarea efectivă Autoevaluarea
didactică
a predării
Important este că nu se are în vedere textul, ci conţinutul, în jurul unui singur conţinut se
pot desfăşura mai multe lecţii, care au legătură între ele. Elementele specifice subdisciplinelor se

44
reunesc în fiecare lecţie pentru a realiza obiectivele de referinţă, la nivelul fiecărei clase şi a
obiectivelor cadru, la nivelul ciclului primar.
Metodele şi procedeele de formare a capacităţilor de comunicare şi implicit a cultivării
vocabularului trebuie abordate din perspectiva situaţională a instruirii, pe fondul deciziilor
strategice, ca mijloc de optimizare a acţiunii educative, în planul demersului didactic.
Predarea integrată trebuie să vizeze funcţionarea corectă a patru capacităţi: receptarea
mesajului oral; exprimarea orală; receptarea mesajului scris; exprimarea scrisă, pornind de la
premisele:
a) „Zestrea" lexicală a elevilor cu care vin în clasa I.
Învăţătorul luptă zi de zi pentru eliminarea carenţelor din exprimarea orală a elevilor
(construcţii improprii, cuvinte de prisos), cerându-le să-şi purifice lexicul şi să folosească un
limbaj literar.
b) Importanţa citirii pentru formarea capacităţii de exprimare scrisă
Elevul trebuie să citească bine, corect, clar, conştient, expresiv. Cititorii buni dau
randament şi la alte discipline. Lectura suplimentară, bine îndrumată, duce la dezvoltarea
gândirii şi la cultivarea vocabularului, influenţând pozitiv exprimarea orală şi scrisă.
c) Analiza stilistică a textelor literare
Textele literare sunt modele de exprimare artistică şi din ele se pot extrage expresii
poetice atât de necesare compunerilor. Începând din clasa a-II-a, elevii pot fi îndrumaţi să
sesizeze sensul figurat al cuvintelor, epitetul, comparaţia, personificarea.
d) Cultivarea lexicului
Cu un vocabular sărac, elevul nu găseşte „cuvintele potrivite" pentru a exprima o idee. La
baza îmbogăţirii, activizării şi nuanţării vocabularului stă nivelul exprimării învăţătorului.
Exprimarea sa trebuie să fie model pentru elev.
e) Aportul cunoştinţelor de gramatică la realizarea capacităţii de scriere corectă
Exprimarea corectă orală şi scrisă presupune respectarea regulilor gramaticale, însuşite la
clasele I - IV mai ales pe cale intuitivă. Exerciţiile de fonetică, de morfologie, de sintaxă,
compunerile gramaticale sunt căi de formare şi dezvoltare a capacităţii de exprimare scrisă
corectă.
f) Jocul didactic, mijloc de stimulare a efortului creativ

45
Jocurile didactice oferă prilejul de a învăţa, a exersa, a evalua, fiind căi eficiente de
antrenare a elevului în activitatea de învăţare, dezvoltându-i gândirea, creativitatea, limbajul.
g) Utilizarea metodelor şi tehnicilor activizante în lecţia de limba română, carora le-am
acordat o atenţie deosebită în activitatea didactică.
Metode si tehnici activizante utilizate pentru îmbogăţirea vocabularului
Metodele şi tehnicile activizante contribuie la diversificarea metodologiei didactice
existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor şi preocupărilor creative de sporire a eficienţei
muncii educatorului cu discipolii săi.

Motivează elevii să se Angajează intens


exprime oral şi în forţele psihice de
scris. M cunoaştere .

Transformă elevul din


E Asigură condiţii de
obiect în subiect al T lucru individual şi în
învăţării. O echipă.
D
Elevii participă cu E Dezvoltă gândirea
plăcere, cu critică şi limbajul.
îndrăzneală, relaxaţi,
la lecţii.
A Provoacă şi
Dezvoltă motivaţia C activizează
pentru învăţare. T vocabularul elevilor.
I
Elevii devin V Stimulează utilizarea
încrezători în forţele E cunoştinţelor lexicale
proprii şi se exprimă în exprimarea curentă.
mai uşor oral şi în
scris.

În manualele de citire
Predarea integrată a conţinuturilor prezintă conceptele şi principiile, astfel încât să
evidenţieze unitatea gândirii ştiinţifice.
Profesorul, Vasile Molan, spunea că: „Predarea limbii române urmăreşte înţelegerea de
către elevi a bogăţiei limbii materne şi folosirea ei corectă în relaţiile cu oamenii. Cu cât

46
cunosc mai bine limba română, cu atât îşi vor însuşi elevii cunoştinţele din domeniul umanist şi
ştiinţific.”
In activitatea de abordare integrata a citirii si scrierii se opereaza cu fapte de limba. De
aceea este necesar ca atunci cand ne ocupam de probleme metodologice cu privire la insusirea
cititului si scrisului sa luam in considerare aspectele specifice ale limbii, pentru a gasi cele mai
bune solutii in activitatea didactica. Nu se poate invata cititul si scrisul fara ca elevii sa dispuna
de capacitatea de a delimita cuvintele din vorbire si, in cazul limbii romane, fara a le desparti in
sunete pentru ca apoi sa fie realizata unirea sunetelor in cuvinte si a acestora in propozitii.
Descoperind sunetul, intuind litera corespunzatoare si scriind litera de mana, integrand-o
in exemple, in aceeasi ora de curs, se observa ca elevul are mai putine probleme cu recunoasterea
literelor, cu cititul.
Aceasta inseamna ca metoda pe care o folosim in procesul predarii—invatarii—cititului
—scrisului trebuie sa tina seama pe de o parte, de faptul ca scrierea concorda, aproape exact, cu
pronuntarea, deci metoda trebuie sa fie fonetica. Pe de alta parte, metoda utilizata trebuie sa
porneasca de la desprinderea unei propozitii din vorbire, continuandu-se cu delimitarea
cuvintelor si despartirea in silabe si in sunete, respectiv cu drumul invers, ceea ce denota ca
metoda trebuie sa fie si analitico—sintetica.
Analiza in cazul de fata, inseamna a imparti un intreg, respectiv propozitia si cuvintele
pana la nivelul sunetelor, iar sinteza este operatia inversa, de imbinare, de reunire a acestor parti
in intregul lor.
Limba, ca mijloc de comunicare este un sistem şi nu se învaţă pe componente separate
(fonetic, lexical, gramatical), ci în unităţi de comunicare, în enunţuri, care sunt în acelaşi timp
fonetice, lexicale şi gramaticale. Obiectivul central al predării – învăţării limbii române vizează
„dezvoltarea capacităţii de comunicare verbală şi de utilizare a limbii române literare,
perfecţionarea limbajului şi formarea preocupărilor, a deprinderilor şi abilităţilor de
supraveghere ştiinţifică a calităţii exprimării orale şi scrise”
Limba s-a născut din necesitatea de a comunica, de a împărtăşi semenilor ideile despre
univers, de a transmite generaţiilor următoare roadele căutarii, trecerea experienţei în cuvânt
necesitând efortul viu al actului comunicării . A-ţi cunoaşte limba , a fi capabil să exprimi corect
şi precis ceea ce gândeşti, ce simţi, folosind cuvintele vocabularului, înseamnă a da dovada unei

47
bune educaţii şi nu în ultimul rând a da dovadă de respect pentrupropria-ţi limbă, propia
persoană.
Dezvoltarea exprimării orale, în general, îmbogaţirea vocabularului se face pe două căi:
-dirijată, prin activităţile şcolare, unde îşi aduc contribuţia toate disciplinele şi -spontan prin ceea
ce oferă familia şi  mijloacele de culturalizare. Şcoala rămâne “pivotul” central în  privinţa
procesului de îmbogăţire a vocabularului.
Învaţătorul, cel care prin alfabetizare îi da copilului posibilitatea câştigării instrumentelor
de cunoaştere a tuturor domeniilor culturii şi ştiinţei, are sarcina de a lumina pe măsura puterii
lui drumul spre însuşirea, cizelarea şi îmbogăţirea limbii materne.
Limba este o materie, care folosită nuanţat,  reverberează într-o varietate de culori şi
sunete. Din punct de vedere al limbajului, în fiecare colectiv sunt deosebiri evidente. De aceea,
pentru a putea acţiona în continuare, cadrul didactic trebuie să folosească cele mai eficiente
mijloace care să ducă la cunoaşterea fiecărui copil sub toate aspectele.
În această sferă de preocupare trebuie să se afle şi depistarea eventualelor deficienţe de
auz, văz şi ale aparatului fonator, precum şi organizarea unor activităţi pentru diminuarea sau
înlăturarea lor. Limba română trebuie cunoscută, însuşită şi folosită corect de către toţi cetăţenii
acestei ţări.
De aceea cultivarea limbii române şi păstrarea valorilor specifice româneşti reprezintă o
acţiune permanentă a tuturor factorilor educaţoinali.
Scopul studierii limbii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de „a forma
progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţelegă lumea din
jurul său, să comunice şi să interrelaţioneze cu semenii, exprimându-şi stări, sentimente, opinii
etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să se integreze efectiv în contextul
viitorului parcurs şcoler, respectiv profesional, să-şi utilizeze în mod eficient şi
creativcapacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa de zi cu zi, să
poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.”
Îmbogăţirea, precizarea şi activizarea vocabularului vizează, nu atât numărul de cuvinte
noi învăţate, cât şi frecvenţa şi utilizarea lor în contexte cât mai variate. Întinderea vocabularului,
uşurinţa şi supleţea combinărilor iau valori diferite de la un copil la altul, fapt care se regăseşte în
naturalenţa cu care copilul este capabil să comunice cu cei din jur.  În mod obişnuit vorbirea este

48
asimilată cu limbajul. În lingvistică, termenul de „vorbire” a dobândit un sens specific, opus
termenului de limbă (F. De Saussure).
Limba nu se transmite ereditar, nu se moşteneşte, ci se învaţă de către fiecare individ.
Imbogăţirea şi nuanţarea vocabularului impune trei activităţi distincte, dar în permanentă
corelaţie:
 Activizarea vocabularului elevilor prin comunicarea orală şi scrisă
 Îmbogăţirea / dezvoltarea vocabularului cu noi cuvinte şi folosirea acestora în
comunicarea orală şi scrisă
 Nuanţarea vocabularului, adecvarea stilistică şi utilizarea în comunicarea orală şi scrisă.
Demersul metodologic de activizare, îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului trebuie să se
realizeze sistematic, în mod specific, pentru a se obţine rezultate optime. Expresivitatea vorbirii
nu poate fi limitată la mijloacele fonetice. La fel de importante sunt şi mijloacele lexicale.  
Comunicarea orală şi scrisă este expresivă prin repertoriul cuvintelor utilizate, dar mai
ales prin alegerea lor adecvată. Fiecare cuvânt are un sens de bază şi o serie de sensuri
secundare, care nu pot fi precizate decât prin context. Cuvintele au un sens principal, de bază
(semnificativ) dominant în conştiinţa vorbitorilor, dar şi unul sau mai multe sensuri secundare.
Cuvântul este unitatea centrală, definitorie a lexicului,  unitatea autonomă minimală a
limbii, constituită prin asocierea unei forme fonetice (complex sonor- semnificant) şi a unui
conţinut (complex de sensuri- semnificat .
Forma şi conţinutul sunt cele două laturi constitutive ale cuvântului, care funcţionează ca
o unitate indestructibilă chiar dacă uniunea lor are caracter arbitrar. Forma, denumită şi expresie
sau complex sonor, reprezintă latura materială a cuvântului, adică fonemele grupate în silabe şi
puse sub un accent şi morfemele diferenţiate în rădăcină, afixe şi desinenţe.
Conţinutul, denumit şi înţeles sau semnificaţie, reprezintă latura ideală, psihică a
cuvântului, imaginea prelucrată mintal a obiectului denumit, pe care îl evocă. Sensul este
actualizarea în diferite categorii de contexte verbale şi situaţionale a semnificaţiei. Totalitatea
cuvintelor unei limbi formează vocabularul sau lexicul acelei limbi. Uneori se face distincţie
între vocabular şi lexic în sensul că lexicul reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă, iar
vocabularul este reprezentat prin diferite mulţimi de cuvinte, delimitate prin diferite puncte de
vedere din ansamblul lexical al unei limbi.

49
Vocabularul se poate îmbogăţi şi prin folosirea omonimelor, paronimelor, antonimelor
etc. Într-o discuţie privitoare la cultivarea limbii, Tudor Vianu făcea precizarea: „…o greşeală
de limbă nu este numai o încălcare a oricăreia dintre regulile precise de gândire logică, de simţ
literar, de civilizaţie în raporturile sociale. O formulare incorectă, confuză, improprie sau
trivială alcătuieşte o abatere de la norma limbii literare tot atât, dacă numai mult decât o
greşeală de acord sau decât o formă coruptă de limbă”.
Folosirea metodelor şi mijloacelor variate, de la alcătuirea unor compuneri, la
conversaţie, la dezbaterile sub forma procesului literar, la dramatizări , oferă posibilităţi reale de
punere în valoare a capacităţii de manifestare activă, de folosire a unui limbaj nuanţat, cu mari
potenţe intelectuale şi afective, având grijă să nu se încline către procedee uniformizate,
nivelatoare, dându-le tuturor elevilor să rezolve şi să creeze, aceleaşi exerciţii, acelaşi gen de
compuneri.
Un vocabular corespunzător presupune o pronunţie clară a cuvintelor şi a propoziţiilor, o
îmbinare adecvată a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze, astfel ca ceea ce doreşte
elevul să exprime să fie prezentat într-o formă cât mai clară, corectă, nuanţată.
Cunocând faptul că aptitudinile şi atitudinile creatoare nu se dezvoltă automat, odată  cu
maturizarea biologică, ci este necesară o intervenţie specială, timpurie, sistematică şi relevantă,
orice cadru didactic trebuie să-şi evalueze  cu maximă responsabilitate şi pertinenţă misiunea
formativă pe care o deţine.

II. 3. Forme de organizare a activității didactice

Practica didactică a identificat trei moduri de organizare a activității didactice, în funcție


de modul de desfășurare, fiecare configurând conținuturi, relații, suporturi și resurse specifice:
a) activități frontale;
b) activități de grup;
c) activități individuale. 
a) Activitățile frontale cuprind: lecția, seminarul, laboratorul, activitățile în cabinetele pe
specialități, vizita, excursia, spectacolul etc. Predarea frontală se bazează pe principiul tratării
nediferențiate, al muncii egale cu toți elevii din aceeași clasă. Predominantă este aici activitatea
profesorului, bazată exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunoştinţe unei clase întregi de

50
elevi, ceea ce reduce învăţarea la achiziţionarea pasivă de cunoştinţe şi limitează foarte mult
activitatea colectivă propriu-zisă.
Într-o asemenea situaţie, elevii execută în acelaşi timp şi în acelaşi sistem, aceleaşi
sarcini, dar fiecare lucreaza strict individual, fără a se stabili legaturi de interdependență între ei.
Comunitatea între colegi şi posibila învăţare prin cooperare sunt reduse la maximum, ele având
loc numai în afara predării, în pauze şi în timpul liber. Totuşi, această formă de activitate este de
preferat atunci când se intenţionează expunerea unor noţiuni fundamentale, sintetizarea unei
informaţii mai cuprinzătoare, efectuarea unor demonstraţii, sensibilizarea şi câştigarea adeziunii
pentru o idee, ori atunci când se caută modelarea unor opinii şi atitudini prin abordarea unor
teme cu un profund caracter emoţional-educativ.
Învăţământul frontal în care profesorul are rolul principal, organizează, conduce şi
dirijează activitatea elevilor, este denumit magistral.
b) Activitățile de grup dirijate cuprind: consultații, meditații, exerciții independente,
vizita în grupuri mici, cercul de elevi, întâlniri cu specialiști (oameni de știință, scriitori),
concursuri și dezbateri școlare, sesiuni de comunicări și referate, reviste școlare.
De tip tradiţional rămâne şi instruirea în grup, pe clase convenţionale, cu un efectiv de
aproximativ 30 de elevi. Un grup sau o clasă şcolară se defineşte prin comunitatea scopurilor
(obiectivelor) şi această comunitate de finalităţi e generatoare de legături de interdependență
între membrii clasei respective.
La rândul ei, această interdependenţă devine o sursă generatoare de energii, întrucât
creează posibilităţi favorabile intercomunicării şi cooperării sau colaborării în activitate. În
consecinţă, fiecare dintre membrii grupului dat va dispune de posibilităţi în plus de a-şi mobiliza
energiile şi de a-şi pune în valoare o cantitate sporită din energiile proprii.
Clasa are astfel toate şansele să se afirme ca un grup puternic ce utilizează o parte a
energiei de care dispune pentru a progresa, pentru a-şi atinge scopurile, şi o altă parte pentru a-şi
regla acţiunile sale, pentru a-şi mentine coeziunea necesară. Se poate vorbi astfel despre o
energie de proces şi o despre o alta de conservare. Important este că o astfel de viaţă şi activitate
de grup favorizează structurarea gândirii şi a cunoaşterii.
Grupul permite elevului să-şi dezvăluie multe aspecte ale lui însuși și concomitent, să
perceapă diferite fapte ale altora, de aici rezultând o îmbunătățire a imaginii de sine. Organizarea
colectivă a activităţii elevilor reprezintă acea variantă a organizării colective, în care elevii clasei

51
alcătuiesc un grup, un colectiv autentic, în cadrul căruia colaborează şi cooperează între ei, se
ajută reciproc în vederea atingerii unor finalităţi comune.
Aşadar, se poate realiza o diferenţă între organizarea frontală şi cea colectivă a elevilor,
întrucât un învăţământ împreună cu ceilalţi nu este, neapărat, un învăţământ colectiv.
Organizarea pe grupe a activităţii elevilor se caracterizează prin faptul că profesorul îndrumă şi
conduce activitatea unor subdiviziuni/microcolectivităţi (denumite grupe) alcătuite din elevii
unei clase şi care urmăresc anumite obiective educaţionale, identice sau diferite de la o grupă la
alta.
Grupele sunt alcătuite, de obicei, din 3-8 elevi şi pot fi:
a) omogene – microcolectivităţi formale, respectiv alcătuite după criterii bine stabilite în
prealabil şi cu o structură precisă (de exemplu, elevi cu acelaşi nivel de pregătire la disciplina
respectivă, cu aceleaşi nevoi educaţionale, cu aceleaşi interese sau motivaţii);
b) neomogene/eterogene – microcolectivităţi informale, respectiv constituite prin
iniţiative spontane, individuale, după preferinţele elevilor, şi care au un coordonator. Organizarea
în binom/grup didactic a activităţii elevilor presupune activitatea acestora în perechi; perechile
sunt alcătuite fie de profesor, fie de elevi în mod aleatoriu, după anumite preferinţe sau după
criterii bine precizate. 
c) Activitățile individuale cuprind: studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă,
studiul în biblioteci, lectura suplimentară, întocmirea de proiecte, referate, desene, scheme, alte
lucrări scrise, comunicări științifice, alte proiecte practice.
Formele individuale de activitate pun accentul pe munca independentă, fără supraveghere
directă şi consultanță din partea profesorului. Ele îşi găsesc o dublă justificare. Psihologic,
învățarea este, prin natura ei, individuală. Acasă sau în şcoală, o bună parte din învățare se
realizează prin studiu individual şi independent. Deşi o clasă de elevi este supusă aceloraşi
experiente, procesul de învățare este relativ diferit pentru fiecare în parte, pentru că fiecare se
angajează cu propria experiență anterioară, cu propriile sale potențialități, cu propria istorie a
devenirii sale în procesul învățării; în plus, indivizii nu învață nici aceleaşi lucruri, nici în acelaşi
ritm.
În ordine pedagogică, promovarea formelor individuale îşi găseşte justificare în
orientările şi tendințele actuale imprimate evolutiei învățământului, o evoluție marcată de
trecerea de la un învățământ bazat predominant pe transmitere de cunoştințe spre unul axat pe

52
exercițiul forţelor mintale, de la un învățământ intelectualist la unul centrat pe forme active de
învățare, în care efortul gândirii se îmbină cu acțiunea practică.
Condițiile noi de învățare atrag după ele forme noi de organizare a învățării şi a muncii,
de natură să pună mai bine în valoare potențialitățile fiecăruia dintre elevi. O serie de tehnici noi
de învățare prin descoperire, prin rezolvări de probleme se însuşesc cel mai bine în cadrul
activităților individuale şi de echipă.
Totodată, creşterea cerințelor de învățare continuă (educație permanentă) şi de
autoinstruire, fac necesară deprinderea elevilor cu studiul independent şi intensificarea acestei
modalități de lucru. 
Organizarea individuală a activităţii elevilor se asigură în două categorii de situaţii
educaţionale diferite:
a) în situaţiile în care profesorul își exercită influenţele educative asupra unui singur elev
(formă care se menţine în educaţia estetică, muzicală, fizică, în învăţământul special, în cazul
consultaţiilor, meditaţiilor şi al activităţilor independente, desfăşurate cu sau fără ajutor din
partea cadrului didactic);
b) în situaţiile în care fiecare elev realizează sarcinile de instruire în mod independent de
colegii săi, cu sau fără sprijin din partea profesorului, sau se autoinstruiește. 
Există mai multe variante de organizare individuală a activităţii elevilor: cu sarcini de
instruire comune pentru toți elevii, cu teme diferenţiate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru
fiecare elev. În acest ultim caz, activitatea se numeşte individualizată sau personalizată, pentru că
ţine cont de particularităţile fizice şi psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale,
aptitudinile lui, de nevoile lui educaţionale. 
Cele trei forme de desfășurare a activității didactice sunt complementare și se pot
desfășura concomitent, în funcție de obiectivele și conținutul didactic. Dintre ele, lecția este
considerată cea mai importantă, fiind cea mai eficientă formă de organizare a activității de
predare-învățare-evaluare.
Totuși, profesorul va organiza activitățile didactice astfel încât să sporească șansele de
reușită a atingerii obiectivelor propuse, adoptând o varietate de activități la specificul și
potențialul elevilor săi. 
Perfecţionarea procesului de învăţământ presupune crearea unui cadru organizatoric
propice realizării obiectivelor instructiv-educative stabilite. Această acţiune se realizează prin:

53
- diversificarea formelor de organizare a activităţii în cadrul lecţiei care continuă să
reprezinte forma organizatorică de bază;
- creşterea ponderii altor forme de organizare a procesului instructiv-educativ cum sunt:
excursiile, vizitele, activităţile de teren, activităţile practice etc.

II.4. Cultivarea vocabularului prin exerciții și jocuri didactice

Меtοda јοcurilοr еducativе rеuşеştе să stabilеască un еchilibru în activitatеa еlеvilοr,


fοrtificând еnеrgiilе intеlеctualе şi fizicе alе acеstοra. Јοcul dеvinе ο рrеzеnţă indisреnsabilă în
ritmul muncii şcοlarе, iar рrοfеsοrul rеuşеştе să aflе рοvеstеa fiеcărui еlеv.
Τiрuri dе јοcuri:
1. Јοcuri dе intrοducеrе:
„Să nе рrеzеntăm рrin mişcări”
Εlеvii stau în cеrc, еi sunt rugaţi să sе gândеască la ο mişcarе sau la ο succеsiunе dе
mişcări caractеristicе lοr. În cοntinuarе, fiеcarе еlеv intră în miјlοcul cеrcului şi рrеzintă
mişcarеa carе îl caractеrizеază. Cοlеgii imită mişcarеa rеsреctivă şi vеrbalizеază cе au simţit în
timр cе au еfеctuat mişcarеa cοlеgului.
„Cinе suntеm?” Εlеvii trеbuiе să sе рrеzintе cu aјutοrul a cinci cuvintе. Dе ехеmрlu: еu
sunt calm, răbdătοr, јucăuş, drăguţ, sincеr.
2. јοcuri реntru dеzvοltarеa cοmunicării nοnvеrbalе:
„Εхрrimă sеntimеntul”
Ρе ο bucată dе hârtiе sunt dеscrisе sеntimеntе, duрă carе sunt intrοdusе într-ο căciulă din carе
fiеcarе еlеv ехtragе una. Fiеcarе еlеv trеbuiе să рrеzintе sеntimеntul, еmοţia rеsреctivă cu
aјutοrul mimicii, gеsturilοr şi al рοsturii, iar cοlеgii trеbuiе să ghicеască cе sеntimеnt a fοst
рrеzеntat. La sfârşit sе рοatе discuta dеsрrе situaţii rеalе dе viaţă în carе aрar sеntimеntеlе,
difеrеnţеlе dе ехрrimarе carе рοt aрărеa.
3. јοcuri реntru dеzvοltarеa autοcunοaştеrii, autοеvaluării, imaginii dе sinе, ехрrimării
vеrbalе şi autοafirmării:
„Cartеa mеa dе vizită”

54
Sе fοlοsеsc crеiοanе cοlοratе, cartοn sau hârtiе cοlοrată. Sе cеrе еlеvilοr să dеsеnеzе un simbοl
dеsрrе еi carе îi caractеrizеază. Agăţând ре рiерt „cartеa dе vizită”, еlеvii sе aşază în cеrc şi îşi
рrеzintă acеstе simbοluri ехрlicând fiеcarе în рartе dе cе a alеs acеst simbοl şi cе rерrеzintă.
„Sursеlе mеlе dе bucuriе”. Εlеvii vοr dеsеna sursеlе lοr dе bucuriе, adică acеlе lucruri din viaţa
lοr carе îi fac bucurοşi. Sе рrеzintă dеsеnеlе.
„Îmi рlaci, реntru că...”Εlеvii sunt luaţi ре rând şi cοlеgii sрun dеsрrе еi câtе ο trăsătură рοzitivă.
Ρrοрοziţiilе рοt încере astfеl: „Îmi рlaci реntru că ...”, „Îmi рlacе la tinе faрtul că ...”,%l!^+a?
„Îmi рlacе când ...”, еtc.
„Da!-Nu!”
Εlеvii fοrmеază реrеchi şi sе uită unul la cеlalalt. Unul dintrе еi trеbuiе să rереtе DA în timр cе
cеlălalt va răsрundе dе fiеcarе dată NU. Duрă un timр sе schimbă rοlurilе. La sfârşit sunt
întrеbaţi cum s-au simţit!
4. јοcuri реntru dеzvοltarеa caрacităţii dе cοοреrarе-cοlabοrarе:
„Οglinda”
Εlеvii sе aşază în реrеchi, stând faţă în faţă. Unul еstе „οglinda” şi imită gеsturilе рartеnеrului
carе sе mişcă încеt, fără să vοrbеască. Duрă un minut sе schimbă rοlurilе. Duрă јοc sе discută:
când a fοst mai рlăcut, fiind οglinda sau stând în faţa οglinzii?
„Sрiriduşul bun”
Εlеvii îşi vοr scriе numеlе ре un bilеţеl şi îl vοr рunе într-ο cutiе. Fiеcarе еlеv va tragе din cutiе
un bilеţеl şi va рăstra în sеcrеt numеlе tras. Јοcul va fi următοrul: Fiеcarе еlеv timр dе ο
săрtămână va fi sрiriduşul bun al еlеvului al cărui numе l-a tras din cutiе. Τimр dе ο săрtămână
va avеa griјă dе еl, îl va aјuta, îl va рrοtејa, îi va acοrda atеnţiе sрοrită. Duрă ο săрtămână sе
discută: Cinе şi-a dat sеama carе a fοst sрiriduşul lui? Cum şi-a dat sеama? În cе măsură au
rеuşit să fiе sрiriduşi? Cum s-au cοmрοrtat cu cеlălalt?.
5. јοcuri dе dеzvοltarе a crеativităţii, fantеziеi şi imaginaţiеi:
„Ο nοuă zi”
Cе ar fi dacă săрtămâna nu ar cοnţinе şaрtе zilе, ci οрt? Cum s-ar numi a οрta zi, cе caractеristici
ar avеa? Ar fi zi lucrătοarе sau nu, cinе şi-ar sărbătοrii ziua οnοmastică, cе еvеnimеntе
imрοrtantе s-au реtrеcut dе-a lungul timрului în ziua rеsреctivă, еtc?
„Handa-Вanda”
Fiţi atеnţi la următοarеa рοеziе:

55
„Unga dala tiga dοmbu lingiοр dοr,
Εgοlο рundοr favοlοr tuјgar liр
Dοlοm tarul zuliοр tindοr gazοr tοr,
Τumuli fοgοhla еmur dizοlta рama sοr.”
Aţi citit ο рοеziе scrisă în limba halandјa. Vă rοg să traducеţi în limba rοmână şi să facеţi ο
ilustraţiе.
Τraducеrеa рοatе să fiе cοrеlată cu subiеctul discutat în clasă. b#%l!^+a?
6. јοcuri dе închеiеrе:
„Cadοul”
Fiеcarе еlеv va рrimi ο fοaiе dе hârtiе, ре carе va trеbui să dеsеnеzе un cadοu unui mеmbru din
gruр, alеs dе еl. Duрă tеrminarеa dеsеnеlοr sе îmрartе „рοşta”, aşеzând dеsеnеlе ре scaunеlе
dеstinatarului. Sе рrеzintă cadοurilе рrimitе.
Activizarea, precizarea, îmbogăţirea vocabularului elevilor şi a expunerii acestora,
reprezintă o preocupare permanentă a oricărui cadru didactic. Această orientare către îmbogăţire
şi nuanţare se regăseşte în orice activitate didactică, la orice disciplină, demers realizat în mod
sistematic, în mod specific şi cu rezultate optime.
Aceste activităţi reprezintă conţinutul unor obiective specifice: activizarea vocabularului
elevilor prin comunicarea orală şi scrisă; îmbogăţirea vocabularului cu noi cuvinte şi folosirea
acestora în comunicarea orală şi scrisă; nuanţarea vocabularului, adecvarea stilistică şi folosirea
în comunicarea orală şi scrisă.
Demersurile metodice de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului au fost făcute în cadrul
lecţiilor de citire, de comunicare orală şi scrisă, de gramatică (părţi de vorbire, -substantiv, verb.)
Exemple:
a) Exerciţii cu cuvinte antonime:
Găsiţi cuvinte cu înţeles contrar pentru următoarele cuvinte: tânăr, a intra, lin, bunătate...
Introduceţi în enunţuri aceste perechi de cuvinte.
b) Exerciţii cu sinonime:
Spuneţi cuvinte care au acelaşi înţeles cu cuvintele: zăpadă, patrie, răsărit .....
Introduceţi-le în enunţuri.
Găsiţi cuvinte care au acelaşi înţeles cu expresiile: a băga de seamă, a-şi da arama pe faţă, a bate
la cap, a se da pe brazdă, ....

56
Introduceti-le în enunţuri.
c) Exerciţii pentru omonime:
Explicaţi înţelesurile diferite ale cuvintelor cu aceeaşi formă: cer, mare, poartă, port
Se alcătuiesc enunţuri în care cuvintele au, pe rând, înţelesuri diferite.
d) Exerciţii pentru sensul figurat al cuvintelor
e) Exerciţii de fluenţă a ideilor prin indicarea expresiilor după mărime, formă, greutate,
culoare, gust; identificare după însuşiri
f) Exerciţii de fluenţă a asociaţiilor prin transferarea unei expresii obiectual - concrete în
expresii stilistice. Ex: “Plita sobei s-a încins puternic”
Expresia “s-a încins puternic a fost transformată de elevi conduşi prin dialog euristic:
- s-a încins o luptă pe viaţă şi pe moarte;
- s-a încins o bătută îndrăcită;
- s-a încins cu sabia dreptăţii;
- s-a încins la faţă de mânie;
- s-a încins pământul de arşiţa soarelui;
g) Exerciţii de schimbare a categoriilor gramaticale;
h) Exerciţii de substituire a unor cuvinte cu altele cu acelaşi sens sau a expresiilor pentru
dezvoltarea fluenţei expresivităţii:
Exemplu: Înlocuieşte fiecare din expresiile de mai jos într-un singur cuvânt cu acelaşi înţeles:
A da buzna
A da o mână de ajutor
A da de veste
A da de foc
i) Exerciţii pentru dezvoltarea flexibilităţii spontane:
Se fac exerciţii pentru a se pune în evidenţă cât mai multe foloase aduse de un obiect;
Am mai folosit şi exerciţii care le cer elevilor să transforme o imagine în versuri învăţate anterior
sau fragmente de texte.
Transformarea imaginii în sistem ideativ este o practică importantă în cresterea şi
dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor şi în acelaşi timp, o cale de investigaţie a valorii
afective a limbajului şi măsura în care limba devine un instrument de afirmare a culturii
cumulate de aceştia. Limbajul este cu atât mai valoros cu cât este mai precis în dimensiunea

57
aspectului reflexiv, afectiv.
Exerciţiile de cultivare a limbajului au scopul de a forma deprinderi de exprimare clară,
corectă, expresivă, de a înlesni procesul creaţiei artistice. Înţelegerea sensului celor comunicate
o constituie cerinţa unei exprimări frumoase, corecte, nuanţate. În limba română există un
număr mare de cuvinte cu multiple posibilităţi de combinare , elevul putându-şi alege nu
numai cuvintele, ci şi modul lor de combinare.
Sensibilitatea elevului pentru valorile expresive ale faptelor de limbă poate fi stimulată
prin sesizarea componentei stilistice, prin producerea şi altor figuri de stil, fără precizarea
teoretică. Este cunoscută valoarea deosebită a epitetelor, comparaţiilor, metaforelor şi voi
exemplifica aceasta prin diferite tipuri de exerciţii:
 Subliniaţi cuvintele care exprimă însuşiri din următoarele texte:
„Un abur tare, îmbătător îmi îneacă respiraţia”
„Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aievea parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.”
„ Singurătatea solemnă şi tăcută a codrului amuţit mă învăluia. Iar în mijlocul lui, pe o insulă de
smarald, înconjurată de un crâng de arbori verzişi stufoşi, se ridica un mândru palat de marmură
ca laptele de alb.”
 Găsiţi cel puin trei însuşiri pentru fiecare din următoarele substantive: flori, pădure,
stradă.
 Găsiţi substantive care pot avea următoarele însuşiri: verde, deasă, desfrunzită-tăios, rece, uscat
 Alegeţi cuvinte le care exprimă însuşiri:
Pentru fiecare adjectiv recunoscut, găsiţi cât mai multe substantive: ploaie, răsare, mică, rotundă,
citeşte, acru, câte, curajos, fragedă.
 Scrieţi în locul punctelor adjectivele potrivite:
Ghiocelul îşi înalţă lujerul..............În vârful lui străluceşte floarea......şi...... ca neaua.
Petalele ............. se deschid şi o rază.........de soare le mângâie.
Îmbogăţirea şi exersarea vocabularului se poate face prin abordarea sinonimelor, care
contribuie la exprimarea nuanţată.

58
Iată câteva exerciţii ce de pot utiliza la clasă în acest scop:
 Găsiţi cuvintele care să aibă acelaşi sens cu: zăpadă, puternic, supărat.
 Reţineţi sensul cuvintelor şi alcătuieşte propoziţii cu acestea.
„Nicolae Bălcescu”
„Biata mamă”-sărmană, necăjită, amărâtă;
„ A se trudi „- a munci din greu, a se căzni;
„A zugrăvi”- a picta, a vopsi;
„ Tezaur”- avere, comoară, obiect de preţ.
 Un singur cuvânt poate avea mai multe înţelesuri. Înlocuieşte folosind cuvântul cel mai
potrivit:
Freamăt: -murmur, foşnet, fior, susur.
-zgomot, tremur, cutremur.
Pornind de la nişte asemănări, am scos în evidenţă unele însuşiri ale obiectului, fiinţei sau
fenomenului, făcându-i pe copii să-şi închipuie mai bine cele descrise sau povestit. Legătura
dintre cei doi termeni de comparaţie se face în mod obişnuit prin cuvântul “ca”, cu valoare de
prepoziţie.
În acest mod exerciţiile de cultivare a limbajului, de dezvoltare şi nuanţare a
vocabularului au rolul de a pregăti elevii pentru lectura, studierea şi înţelegerea unui text literar,
în scopul formării deprinderii de a vorbi correct şi expresiv.

II.5. Lumea compunerilor și stimularea dezvoltării vocabularului

Exprimarea corectă, orală şi scrisă, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii
intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Iar cadrul cel
mai propice pentru formarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de exprimare corectă,
orală şi scrisă este anume compunerea, ea fiind o formă superioară a comunicării.

59
Exprimarea corectă, orală şi scrisă este un obiectiv important al procesului de învăţământ,
care constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi
concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor.
Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă încă din clasele mici prezintă garanţii
aproape sigure de reuşită deplină în activitatea de învăţare la toate disciplinele şcolare; ei pot fi
consideraţi în afara pericolului de a rămâne în urmă la învăţătură. Dimpotrivă, o bună parte
dintre elevii predispuşi insuccesului şcolar, în special în clasele I şi a II-a, sunt proveniţi din
rândul celor cu exprimare greoaie, al celor care nu îndrăznesc sau nu reuşesc să participe la actul
comunicării, să verbalizeze observaţiile, gândurile, sentimentele lor, în mod liber.
Calităţile necesare unui om cultivat care ştie să mânuiască limba literară – se dobîndesc
prin exerciţiile pe care elevii le vor face în acest sens, urmărind să descopere şi să aplice în
practică regulile exprimării corecte şi frumoase.
În exprimarea corectă trebuie să-i obişnuim pe elevi că a compune nu înseamnă a repeta
gândirile cuiva, ci a-ţi exprima propriile gânduri şi sentimente în legătură cu un personaj sau
operă literară, un obiect sau o întîmplare.
Trebuie să insistăm ca în fiecare compunere să se reflecte atitudinile, sensibilitatea,
gustul, concepţia de viaţă a celui care scrie.
Înţelegând în acest fel sensul compunerilor ca disciplină şcolară, sunt evidente valenţele
ei formative în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special al
imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Astfel, compunerile realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ce învaţă elevii la gramatică,
la citire, precum şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii
exprimării. Pe de altă parte, ele constituie cel mai nimerit prilej de valorificare al experienţei de
viaţă al elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi fanteziei lor creatoare.

Iar la originalitatea compunerii realizate de copii, fie oral sau scris, poate fi determinată în
bună parte şi de felul compunerii respective.
Experienţa arată că toţi elevii, începînd cu cei din clasa I, sunt capabili, într-o măsură mai
mare sau mai mică, să desfăşoare o activitate de creaţie, să aducă o notă de originalitate în
compunerile pe care le realizează, dacă sunt pregătiţi în acest scop şi li se creează condiţiile
corespunzătoare. Tocmai în aceasta trebuie văzută valoarea formativă a compunerilor,

60
contribuţia lor la dezvoltarea exprimării corecte, precum şi a capacităţilor intelectuale ale
elevilor, în special a imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Compunerile înlesnesc trecerea de la gîndirea concretă la gîndirea abstractă, dezvoltă
procesele abstractizării şi generalizării, gîndirea logică, exprimarea concretă. Ele îi ajută pe elevi
la însuşirea cunoştinţelor, la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi aptitudinile individuale şi prin
conţinutul lor constituie un minunat mijloc de formare a concepţiei despre lumea înconjurătoare.
Elevii de vîrstă mică sunt cei mai creativi. Ei au ochi mai atenţi, mai proaspeţi şi mai
curioşi. Imaginaţia lor e bogată.
Limbajul scris este procesul de formare şi formularea gîndurilor prin intermediul codului
grafic. Spre deosebire de exprimarea orală, textul scris este mai coerent, mai complicat din punct
de vedere sintactic şi mai variat în expresie. Deci, de aici rezultă, că limbajul scris trebuie învăţat
nu ca o analogie în forma scrisă a limbajului oral, ci ca o activitate originală, care apare şi se
dezvoltă în virtutea unor legi proprii.

CAP. III: Organizarea cercetării pedagogice


Protocolul cercetării- Etape metodologice implicate în cercetarea formelor și modalităților de
îmbogățire și activizare a vocabularului în gimnaziu
II. 1.Formularea ipotezei și a obiectivelor cercetării 
II.2. Tematica cercetării
II.3. Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice
II.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor 
II.5.Concluziile cercetării

61