„

ă ă
ț

ș
ă

ă
ăă
ă ă
 INTRODUCERE

Recent, am citit o frază interesantă pe Internet: „Viața constă în

zece la sută din evenimentele care se întâmplă cu noi și în nouăzeci la
sută din reacțiile noastre la aceste evenimente”. De mulți ani, eu vorbesc
despre faptul că noi înșine ne determinăm dimensiunile nefericirii
noastre…
Sănătatea și destinul nostru depind de propriile sentimente și de
atitudinea noastră față de viață. Caracterul nostru și viziunea asupra
lumii ne influențează percepția asupra a tot ceea ce se întâmplă cu noi și
în jurul nostru. Dacă viziunea asupra lumii și caracterul sunt imperfecte,
omului îi apar probleme atât cu sănătatea, cât și cu destinul.
Oamenii cred că au devenit stăpânii naturii, că au atins un înalt
nivel de dezvoltare. De fapt, dacă evaluăm nu nivelul exterior, material,
ci nivelul de înțelegere a modului în care este construită lumea și după ce
legi există aceasta atunci, în acest caz, progresul este foarte
nesemnificativ. Noi trăim, în general, prin iluzii.
Oamenii au înțeles din timpuri străvechi că gândurile,
comportamentul și sentimentele le influențează sănătatea și destinul.
Acest subiect a fost expus de profeți, înțelepți și clarvăzători care vedeau
planuri subtile, trecutul și viitorul în același timp. Ei aveau cunoștințe
despre modul în care comportamentul imoral și sentimentele agresive au
urmări atât asupra sănătății omului însuși cât și asupra urmașilor lui.
Noi nici nu ne imaginăm în ce măsură sentimentele și faptele
noastre pot să ne schimbe viața, sănătatea și chiar caracterul. Nu în zadar
există proverbul: „Dacă semeni o faptă – vei culege un obicei, dacă
semeni un obicei – vei culege un caracter, dacă semeni un caracter – vei
culege un destin”. Percepția noastră emoțională asupra lumii,
sentimentele noastre ne determină nu doar propria sănătate, propriul
destin dar și pe cel al urmașilor noștri. Starea sufletească, percepția
1
subconștientă asupra lumii, percepția emoțională asupra lumii – toate
acestea se transmit urmașilor noștri.
Cum ne comportăm la interior, în mod subconștient, față de lumea
înconjurătoare – tot la fel se comportă și lumea din jur cu noi. Modul în
care părinții și bunicii noștri s-au purtat cu ceilalți oameni și modul în
care noi ne purtăm cu oamenii – este modul în care ceilalți oameni se
poartă cu noi. Cu alte cuvinte, sentimentele noastre ne determină atât
sănătatea, cât și relațiile cu ceilalți.
Sănătatea unui om este strâns legată de comunicare – de abilitatea
de a comunica cu cei din jur, cu natura, cu sine însuși. Incapacitatea de a
comunica cu oamenii duce la judecată, supărări etc care, la rândul lor,
duc la boli. O atitudine greșită față de destin, incapacitatea de a-ți
accepta propriul destin și de a fi recunoscător pentru acesta,
nemulțumirea și pretențiile față de lume – toate acestea dau naștere
neplăcerilor și bolilor.
Acum medicii înțeleg deja că, la baza tuturor bolilor, se află un
stress de neînvins și scăderea imunității. Un om cu o imunitate scăzută
suportă stress-ul mai greu ceea ce duce la boli.
Imunitatea este un indicator al energiei vitale principale despre
care se știa din timpuri străvechi în India și China. Acolo această energie
era numită prana, qi. O energie vitală crescută asigură o imunitate
crescută. Atunci când energia vitală slăbește, imunitatea scade și încep
bolile.
Stress-ul este reacția omului la o schimbare a lumii din jur, la un
disconfort extern. Stress-ul poate duce fie la boli și moarte, fie la
vindecare, dacă noi avem atitudinea corectă față de o situație.
Stress-ul este o eliberare de energie necesară pentru a ne salva, este
o reacție de apărare a organismului. Dacă această energie se transformă
în iubire, dezvoltare și creație atunci, în acest caz, omul se vindecă. Însă,
dacă această energie este orientată către astfel de emoții ca irascibilitatea,
supărarea, regretul, ura, deznădejdea, atunci omul se poate îmbolnăvi și
chiar poate muri.
Dacă omul păstrează iubirea în sufletul său în orice situație de
viață, el încetează să mai depindă de lumea din jur și sufletul lui
dobândește armonie. Dacă omul caută posibilități de a se dezvolta și de a
2
se schimba în bine și aspiră către Dumnezeu când se află într-o situație
stresantă, atunci energia stress-ului nu mai este orientată spre
înverșunare, regret, frici sau deznădejde.
Abilitatea de a păstra emoțiile pozitive, bunătatea, iubirea, atunci
când mediul ne îndeamnă spre nemulțumire sau frică, iar frica este
tocmai capacitatea de a activa energia vitală interioară. Aceasta este calea
spre armonie. Din acest motiv, dacă un om își păstrează iubirea în suflet,
nu caută vinovați, nu se enervează din cauza unui disconfort, nu se
închină stabilității și bunăstării materiale, atunci el se vindecă.
Omul primește energie vitală din propriul suflet, iar sufletul
primește energie din Cauza Primordială prin intermediul iubirii și al
unității cu Dumnezeu. Sănătatea fizică a omului depinde în mod direct
de energia sa. Iar, la rândul ei, starea energetică are legătură cu
sentimentele omului.
Sentimentele noastre au o natură energetică. Sentimentele sunt
reacția omului la lumea din jur, la evenimentele din prezent, trecut și
viitor. Sentimentele agresive duc la scăderea energiei vitale principale.
Noi pierdem această energie atunci când urâm, ne supărăm, ne întristăm,
regretăm trecutul, ne temem pentru viitor.
Atitudinea corectă față de viață este capacitatea de a ne înfrâna
dorințele, de a ne detașa periodic, de a nu ne atașa de această lume, este
capacitatea de a păstra iubirea, de a ierta, de a aspira către iubire și
credință. Acestea sunt condițiile de bază ale sănătății.

3
 ASPECTE ENERGETICE ALE SĂNĂTĂȚII OMULUI

Există multe teorii care explică ce este conștiința și ce sunt

sentimentele. Știința încă mai crede că ființa umană înseamnă doar
corpul. Ce-i drept, oamenii de știință admit totuși probabilitatea faptului
că o anumită componentă a conștiinței continuă să existe și după
distrugerea corpului. Acest lucru înseamnă că structurile conștiinței sunt
mai stabile decât structurile corpului. Știința deocamdată nu trece
dincolo de această înțelegere.
Cercetând structurile de câmp, eu am observat că orice eveniment
are loc mai întâi în planul subtil, iar apoi începe realizarea acestuia în
planul fizic. Omul are două niveluri de structuri de câmp. Există acele
structuri care depind de corpul omului și care se deformează în
momentul în care corpul se îmbolnăvește sau moare. Și există structuri de
câmp care sunt primordiale în raport cu corpul: mai întâi, aceste structuri
se deformează, iar apoi omul se îmbolnăvește.
Gândurile și sentimentele noastre au legătură cu corpul. Dar, se
dovedește că, de fapt, există și niște sentimente profunde și foarte
profunde care se află în subconștientul nostru care, la rândul lor, ne
conduc corpul fizic. Tocmai aceste sentimente determină sănătatea și
destinul unui om, viitorul lui și viitorul urmașilor lui.
În timpul cercetărilor mele, eu m-am întrebat ce sunt gândurile și
sentimentele noastre. Și mi-am dat seama că, de fapt, noi gândim cu
ajutorul sentimentelor și al imaginilor, iar apoi aceste imagini și
sentimente se transformă în gânduri. Cu alte cuvinte, gândurile sunt doar
un aparat pentru transmiterea imaginilor. Gândirea dezvoltată care
distinge omul de animale și plante este doar vârful aisberg-ului. Oricât de
dezvoltată ar fi mintea conștientă, aceasta nu este capabilă să pătrundă în
viitor, nu poate înțelege cum este structurată lumea la o scară atât de
mare așa cum o poate face subconștientul.

4
 La nivel subconștient, atât omul, cât și animalele au acces la
informațiile planurilor subtile. Aceste informații sunt, de regulă, mai
accesibile animalelor.
De exemplu, martorii oculari au povestit cum, în Thailanda, cu
câteva ore înainte de tsunami, elefanții care purtau turiștii s-au întors
brusc și s-au repezit să fugă pe drumul care ducea spre munți. Oamenii s-
au panicat, neînțelegând ce se întâmplă și abia mai târziu au conștientizat
că elefanții le-au salvat viața. Însă acei oameni care nu au acordat atenție
la comportamentul animalelor s-au dus liniștiți să adune scoici când,
înainte de tsunami, apa s-a retras de la mal câțiva zeci de metri, dezvelind
fundul mării și apoi s-a întors înapoi cu o forță distructivă iar toți acești
oameni au murit.
Animalele presimt și cutremurele și alte cataclisme, dar omul a
pierdut această capacitate, întrucât conștiința a început să domine
sentimentele, care ne avertizează adesea despre multe lucruri.
Odată, cercetând de unde se nasc sentimentele și gândurile
noastre, eu am descoperit cu uimire că un gând apare într-o zonă situată
la jumătate de metru de cap. În realitate, gândul nu se naște, ci se
transformă din sentimente. Sentimentele se nasc și există nu în corpul
omului, ci în structura lui de câmp. Acestea se transformă în gânduri și
atunci are loc înțelegerea informațiilor ajunse în creier. Totul este
construit complet diferit de modul în care știința și medicina s-au obișnuit
să creadă.
Orice sentiment este o energie direcționată, căci un sentiment are
un anumit scop pe care omul nu îl conștientizează întotdeauna.
Sentimentul este o funcție, iar funcția nu există fără un scop. Faptul că
sentimentul este o energie direcționată, se poate vedea luând ca exemplu
dorința. Dorințele sunt o varietate de sentimente. Sentimentele se
transformă în dorințe atunci când conștiința se conectează la sentimente,
care formează un scop la nivelul exterior. Atunci când scopul este
determinat, atunci noi simțim deja o dorință concretă.
Orice dorință este realizarea unui pachet de energie. În momentul
în care omul dorește ceva, energia lui se conectează la un proces de nivel
mondial și începe să controleze evenimentele. În povestea populară rusă
„Ca prin minune” se spune în mod simbolic că, dacă ne concentrăm
5
mult timp și puternic pe dorințe, pe un anumit scop, atunci putem să
schimbăm desfășurarea cauză-efect a evenimentelor.
În Noul Testament se spune că trebuie să crezi și atunci muntele se
va muta din loc. Iisus Hristos a dezvăluit una dintre tainele existenței
atunci când a explicat că dorințele noastre, odată pătrunse în
subconștient, încep să conducă lumea din jur.
Dacă aceste dorințe sunt armonioase atunci, îndeplinindu-le, omul
devine fericit. Dacă dorințele sunt agresive și au legătură cu frica, cu
sentimentul de superioritate, zgârcenie, invidie etc atunci îndeplinirea lor
poate duce la niște consecințe triste. Din acest motiv, asemenea dorințe,
de regulă, nu se îndeplinesc și se declanșează un sistem de apărare, deși
omul poate să nu bănuiască acest lucru.
Starea energetică a unui om indică ce fel de atitudine are el față de
lumea înconjurătoare și cât de corectă este aceasta. Mi-a plăcut expresia
unui om de știință japonez, care are mai mult de o sută de ani: „Energia
vine la noi prin bucurie”. El are perfectă dreptate: bucuria indică un nivel
crescut de energie. Omul care percepe lumea în mod armonios este
capabil să se bucure.
O atitudine agresivă față de lume, față de cei dragi și față de sine,
supărările, regretul puternic față de ceva, lipsa de acceptare a ceea ce s-a
întâmplat, frica față de viitor sunt formele de energie care dăunează
sufletului omului. Toate acestea duc la pierderea energiei vitale subtile,
iar apoi – la boli și nenorociri.

Religia ne-a convins mult timp că binele este de la Dumnezeu, iar

răul este de la diavol. Monoteismul înseamnă că absolut totul este creat
de Dumnezeu, nu pot exista alte variante. Apare o întrebare firească: de
unde provin formele negative de energie? Orice energie este pură de la
bun început, însă omul însuși o murdărește cu atitudinea sa greșită față de
lume, cu aspirațiile și atașamentele sale greșite.
Energia este structurată de un scop, adică de informație. Nu
întâmplător există așa o noțiune ca procesele informațional-energetice. În
mod independent, energia nu este un bine absolut. Energia este precum o
pârghie care poate fi folosită atât în bine, cât și în rău. Trebuie doar să ne

6
amintim că închinarea la energie este specifică diavolului. Energia devine
un bine în cazul în care scopul principal este Dumnezeu și iubirea.
Isus Hristos spunea: „Fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru din ceruri este
desăvârșit”. Acest lucru înseamnă că nu bunurile materiale, nu cele
spirituale sunt sensul vieții. Sensul vieții este, în primul rând, să ne
desăvârșim în iubire, deoarece Dumnezeu este iubire. Dumnezeu îi
iubește pe toți fără condiții, fără cerințe – așa cum strălucește soarele
peste toți.
Aspirația incorectă dă naștere la probleme informaționale, iar apoi
la probleme energetice. Din cauza unui sistem incorect al scopurilor,
închinându-se la instincte, omul își mută interesele către aspectele
secundare ale vieții și energia sa devine agresivă. Cu cât scopurile se
deformează mai mult, cu atât energia omului devine mai agresivă.
Subconștientul nostru este o structură informațională și energetică
multistratificată. Atunci când sentimentele noastre agresive pătrund
profund în subconștient, atunci energia lor agresivă se întâlnește cu o
energie mai pură care, la un nivel profund, unește toți oamenii. Există un
anumit sistem de protecție a straturilor subtile ale sufletului.
Subconștientul nostru se opune energiei și informației agresive a
sentimentelor noastre. Subconștientul colectiv este, în esență, teritoriul lui
Dumnezeu și, din această cauză, agresivitatea este înnăbușită foarte
repede și dur.
Conștientul și subconștientul sunt două contrarii. Subconștientul
nostru reprezintă sentimentele profunde, iar mintea noastră conștientă
are legătură cu sentimentele superficiale. Sentimentele superficiale și cele
profunde interacționează ca două contrarii care sunt unite, trec unul în
celălalt și luptă unul cu celălalt.
Dacă în sufletul omului există suficientă iubire care permite
contrariilor să interacționeze, atunci conștientul și subconștientul
funcționează în mod armonios. Ele nu se distrug reciproc și omul poate să
se ocupe liniștit de treburile sale pământești, simțind în același timp voia
Divină și urmând-o.
Dacă unui om cu un caracter imperfect i se deschide
subconștientul, acest lucru se sfârșește prin boală sau moarte – din acest
motiv, subconștientul este de obicei închis. Omul poate ajunge la nivelul
7
subconștientului doar noaptea, când conștiința lui nu este activă. Dacă el
face acest lucru ziua, mintea lui conștientă începe să controleze
subconștientul și, drept urmare, îi crește orgoliul repede cu toate
consecințele care rezultă de aici.
Acum oamenilor li se deschide din ce în ce mai mult
subconștientul, toate procesele se accelerează, răsplata pentru păcate vine
mult mai repede decât înainte – acest lucru poate fi numit începutul
Judecății de Apoi. Gândurile se transformă în sentimente, sentimentele se
transformă în imagini, care pătrund treptat în subconștient. Dacă acest
proces dura înainte câteva decenii și era transmis urmașilor ca un fel de
tendință, în prezent, pătrunderea gândurilor în subconștient durează ani
și chiar luni.
Când oamenii încalcă normele etice și poruncile, ucigând totodată
iubirea în sufletele lor, atunci se declanșează un program de
autodistrugere. Acest lucru se și numește „Judecata de Apoi”. Așa sunt
aranjate toate procesele din Univers: dacă scopul este incorect atunci
începe să sufere mai întâi funcția, iar apoi purtătorul său se dezintegrează
și dispare.
Oamenii nu primesc atât de simplu iubirea Divină și energia –
iubirea trebuie câștigată. Omul trebuie să învingă ispitele, să depășească
încercările, să-și îmbunătățească propriul caracter, să învețe să ierte și să
iubească. Iubirea față de Dumnezeu este un proces fiziologic. Dacă
funcția nu este antrenată, aceasta moare. Dacă un om se consideră
credincios însă, totodată, nu face nimic atunci, mai devreme sau mai
târziu, el va deveni ateu, sufletul lui se va îndepărta de Dumnezeu.
Trebuie să câștigi iubirea față de Dumnezeu. Iubirea față de
Dumnezeu trebuie câștigată, aspirând în mod real spre El. Hristos a
descris credința ca pe o aspirație fără frici, îndoieli sau întreruperi. Mulți
oameni nu înțeleg prea corect ce este credința. Credința nu înseamnă
așteptare pasivă, ci aspirație interioară activă. Așteptând, noi devenim
dependenți, iar aspirând, noi dobândim libertate și independență. Însă
devenind independenți, noi trebuie să ne comparăm permanent acțiunile
cu sentimentul iubirii, cu voia Divină – căci Dumnezeu ne conduce prin
iubire.

8
 Cercetând natura umană, eu am văzut că aceeași energie se
consumă pe ceea ce noi numim un destin fericit și pe sănătate.
Există un vechi proverb rusesc: „O nenorocire nu vine niciodată
singură”. Care este sensul ei? De fapt, dacă omul pierde un pachet mare
de energie atunci, pentru ca el să nu moară, această pierdere se distribuie
atât în structurile fizice, cât și în cele spirituale. Uneori, ocolind
neplăcerile, omul se îmbolnăvește brusc. Întotdeauna ni se dau semne
care ne avertizează și, dacă omul nu le înțelege, atunci i se dă o șansă ca
să se schimbe, ca să-și învingă problemele și ca să-și formeze o atitudine
corectă față de lume.
Ce se întâmplă atunci când omul se tratează cu ajutorul
mijloacelor medicinii moderne? Problemele pe care medicina le rezolvă
la nivelul corpului trec pur și simplu la nivelul spiritului, la nivelul
destinului, cu alte cuvinte, trec de la planul exterior la cel profund.
Vorbind pe limbajul cercetărilor mele, problemele sunt aruncate de la
nivelul corpului la nivelul destinului și al sufletului său. Dacă vorbim într-
un limbaj religios, atunci a trata cu succes boala la nivel exterior,
ignorând schimbarea interioară a omului și dezvoltarea sa etică, duce la
faptul că sufletul omului începe să se umple de păcate.
Dacă nu este eliminată cauza principală a bolii, atunci aceasta va
duce la noi probleme. Medicina materialistă care gândește într-un mod
păgân nu aprofundează prea mult cauzele apariției bolii, considerând că
scopul său principal este să distrugă boala ca pe un dușman și să obțină
un rezultat rapid.
Apariția diferitelor sisteme, tehnici, metode de tratament
neconvenționale care, aparent, sunt destul de eficiente, este destul de
firească. Mulți oameni folosesc toate acestea cu succes dar, în realitate,
asemenea metode sunt dăunătoare și periculoase.
De ce pe unii oameni îi ajută tehnicile și metodele „eficiente”, iar
alții au o mulțime de probleme? Atâta timp cât omul este mai mult sau
mai puțin sănătos și sufletul lui nu este murdărit de păcate, el poate să-și
îmbunătățească la exterior starea de sănătate cu ajutorul diferitelor
tehnici. Însă o asemenea îmbunătățire are loc pe baza energiei sufletului,
a energiei copiilor și problemele sunt transferate la un nivel mai profund.

9
 Însă, dacă sufletul este murdărit de păcate atunci, aruncând
problema la interior, omul își înrăutățește starea. În acest caz, omul care
aplică asemenea sisteme de vindecare, va căpăta destul de repede
probleme noi.
Acei oameni care nu-și simt propriul suflet, acei oameni pentru
care cel mai important lucru este corpul, se bucură de efectul exterior
rapid. În principiu, aceasta este gândirea tipică a omului modern din care
lipsește logica Divină și totul este determinat de logica umană.
Logica umană funcționează pentru perioade foarte scurte de timp,
după principiul„după noi poate să vină chiar și un potop”: astăzi trebuie
să mă simt bine, iar la ce se va întâmpla mâine, nu vreau să mă gândesc.
Dar logica Divină vorbește despre faptul că mai întâi trebuie să ne
asigurăm cu energie urmașii, ziua de mâine, cu alte cuvinte să avem grijă
de propriul suflet, iar abia apoi de corp.
Cu cât funcționează mai eficient diferitele sisteme de vindecare și
medicina modernă, cu atât ne putem aștepta ca, după un anumit timp, să
fie mai jalnice și tragice consecințele: infertilitate, înrăutățirea bazei
genetice, năruirea viitorului și deformarea sufletului. Încercarea de a
rezolva problemele doar la nivelul exterior, ignorând cauzele apariției
bolii, duce întotdeauna la un rezultat opus.

Astăzi, medicina pare să lupte cu succes cu cele două cauze

principale de deces ale oamenilor – bolile cardiovasculare și cancerul.
Însă problema constă în faptul că medicii încă nu cunosc cauzele apariției
acestor boli. Acum și medicii spun deja despre cancer că apare mult mai
des la acei oameni care regretă trecutul, care sunt nemulțumiți de sine și
care au fost în depresie mult timp. Medicii încep treptat să asocieze starea
fizică a omului cu sentimentele și emoțiile lui.
Voi explica cum arată, din punctul meu de vedere, însuși principiul
apariției unei boli. Să ne imaginăm că un om s-a scufundat în apă rece.
Ce se întâmplă atunci? El începe să piardă energie. Pentru a reduce
transferul de căldură, organismul reacționează prin comprimarea pielii și
prin comprimarea vaselor de sânge. Aceasta este o reacție normală și
firească a oricărui organism. Totodată, omul suferă un stress.

10
 Celebrul cercetător al stress-ului Hans Selye a spus mai întâi:
„Stress-ul este moarte”, iar apoi a adăugat: „Stress-ul este viață”. Un om
se va scălda în apă rece și se va îmbolnăvi, iar al doilea își va întări
imunitatea. Prin urmare, sursa bolii nu este stress-ul, ci atitudinea greșită
față de o situație stresantă.
Orice situație non-standard în care ajunge un om poate fi numită
stresantă și, în acest moment, el este obligat să facă ceva, să facă anumite
acțiuni. Pentru acest lucru, el are nevoie de un model, de o imagine a
lumii, care îi arată și îi explică ce se întâmplă și ce să facă. Conform
acestui model, omul ia o anumită decizie. Pentru a ne descurca într-o
situație stresantă, trebuie să consumăm o cantitate mare de energie.
Un om credincios și moral înțelege că totul se întâmplă după voia
Celui de Sus. Un asemenea om nu controlează situația la interior, nu o
conduce. El simte în mod intuitiv ce se va întâmpla și este pregătit pentru
evenimente neașteptate.
Un om necredincios, pentru care mintea este prioritară și cu o
importanță de sine ridicată, își asumă toată responsabilitatea. El tinde să
controleze tot ceea ce se întâmplă în mediul din jur - nu doar în planul
exterior, ci și în planul subtil. Și aceasta este o sarcină peste puteri pentru
un om deoarece controlul oricărei situații în planul subtil înseamnă
controlul asupra întregului Univers.
Accesul unui om necredincios în subconștient este limitat. El nu
înțelege ce se întâmplă, nu poate vedea imaginea reală a ceea ce se
întâmplă. Într-un moment de stress, are loc o eliberare uriașă,
incontrolabilă de energie și mecanismul de autoconservare trebuie să
oprească această pierdere prea mare. Acest lucru este periculos nu numai
pentru omul însuși, ci și pentru urmașii lui. Pentru a-și salva copiii și
nepoții, omul poate avea un atac de cord, un accident vascular
cerebral…
Dacă energia este eliberată mai lent, apare o boală mai puțin
gravă. Iar o pierdere mică, dar constantă de energie, care are legătură cu
emoțiile negative, depresia, regretul, tristețea, adesea cauzează cancer.
Dacă un om începe să piardă energie într-un anumit loc, el va
percepe la început acest lucru ca o mâncărime ușoară. Dacă scurgerea de
energie crește, apare o senzație de durere ușoară. Dacă pierderea de
11
energie are loc suficient de repede, durerea devine mai puternică. Dacă
energia se pierde în mod continuu atunci, în acest caz, apare fie o
inflamație, fie o tumoare sau organul se usucă. Scăderea firească a
energiei, care are loc la bătrânețe, duce de cele mai multe ori la uscarea
corpului.
Scăderea necontrolată a energiei în urma unui stress duce deseori
la formarea de tumori care se pot transforma în tumori maligne.
Credința, optimismul și bunătatea sunt cel mai bun tratament pentru
cancer. În ultimul timp, medicii au început să vorbească despre acest
lucru – ceea ce înseamnă că medicina modernă are anumite progrese.

Așadar, dacă omul simte un stress puternic, nivelul lui de energie

începe să scadă. Totodată organismul se comportă la fel ca atunci când
este scufundat în apă rece: vasele de sânge se comprimă și fluxul de sânge
este îngreunat.
În momentul în care omul începe să facă ceva în mod activ, vasele
de sânge se dilată, fluxul sanguin se îmbunătățește și consecințele stress-
ului sunt mai puțin periculoase. O recomandare elementară: atunci când
un om se află într-o situație stresantă, el trebuie doar să meargă, să se
miște și să se ocupe cu ceva. Atunci va învinge stress-ul mult mai ușor.
Dacă stress-ul durează mult timp atunci, în acest caz, neacceptarea
situației stresante pătrunde în interior. Dacă omul s-a supărat la nivelul
conștiinței și a iertat această supărare, atunci nu vor exista niciun fel de
consecințe asupra sănătății. Dar, dacă el justifică această supărare și o
susține emoțional destul de mult timp, aceasta trece în subconștient,
devine o sursă continuă a celui mai puternic stress și, mai devreme sau
mai târziu, ea se transformă într-o boală.
Un stress puternic îndelungat duce la faptul că vasele încep să se
comprime în permanență, fluxul sanguin se îngreunează și, pentru a
pompa sângele, inima trebuie să crească tensiunea. Dacă acest proces
durează mult timp, inima începe să doară pentru că ea funcționează în
mod permanent, fiind suprasolicitată. Inima trebuie ajutată, ea poate fi
tratată însă, dacă nu este eliminată cauza creșterii tensiunii, tratamentul
nu va fi eficient.

12
 Medicii încep deja să vorbească despre faptul că problemele cu
rinichii pot cauza o tensiune arterială crescută. Principalele rezerve de
energie ale unui om au legătură cu sistemul lui uro-genital, întrucât
acesta este responsabil pentru realizarea instinctului de bază – instinctul
de reproducere. În momentul în care are loc o scădere bruscă a energiei,
rinichii reacționează la acest lucru: ei încep să se comprime, sângele se
filtrează mai greu și atunci inima, pentru a ajuta rinichii, crește tensiunea,
pompând sângele prin vase mai repede.
Funcționarea slabă a rinichilor poate avea legătură cu o fucționare
slabă a ficatului. Dacă ficatul nu își îndeplinește pe deplin funcția de
neutralizare a alimentelor, atunci crește presiunea pe rinichi și ei nu pot
face față sarcinii de curățare a organismului.
Ficatul, oricât ar fi de ciudat, trebuie să calculeze viitorul cu câteva
ore înainte ca omul să mănânce – să simtă ce anume va mânca el și să se
pregătească, alocând din timp enzimele necesare. Ficatul este obligat să
fie organul clarviziunii. De fapt, ficatul este o fabrică uriașă de adaptare a
organismului la acceptarea informațiilor noi.
Noi nici măcar nu ne imaginăm ce rol important joacă ficatul în
viața noastră. Orice proteină străină este fatală pentru organism și tocmai
acest organ îndeplinește funcția principală de transformare a proteinei
străine în propria proteină – știința modernă vorbește despre acest lucru.
Apropo, oamenii de știință încă nu au rezolvat această problemă: de ce,
după un transplant de organe, omul trebuie să consume medicamente
imunosupresoare până la sfârșitul vieții.
Problemele cu articulațiile au, de asemenea, legătură cu o proastă
funcționare a ficatului. Ficatul sintetizează substanțele necesare
cartilajelor. De ce articulațiile bătrânilor funcționează prost? Deoarece,
din cauza scăderii generale a nivelului de energie din organism, ficatul
încetează să funcționeze normal la bătrânețe. Întregul complex de boli
cardiovasculare are, de asemenea, legătură cu un ficat care funcționează
prost.
De ce apar probleme cu ficatul? Ficatul funcționează rău atunci
când omul își pierde viitorul, cu alte cuvinte, atunci când principala sa
energie vitală scade.

13
 Pierderea energiei vitale principale are loc în acele cazuri când
omul urăște, disprețuiește, regretă, se supără, când el încetează să creadă
în Dumnezeu. Vorbind într-un limbaj biblic, dacă un om începe să
păcătuiască, el se îndepărtează de Dumnezeu și își pierde treptat viitorul.
Principala energie vitală vine prin intermediul iubirii față de Dumnezeu.
Mai întâi, are loc pierderea viitorului, apoi cea a prezentului.
În familiile credincioșilor, se nasc în medie trei-cinci copii, iar în
familiile ateilor, unul-doi copii. Din acest motiv, în general, ateii dispar
treptat de pe fața pământului, rămân doar credincioșii. Aceasta este
legea. Dar, din anumite motive, noi nu acordăm atenție acestui fapt. Un
om imoral nu este viabil, despre acest lucru s-a vorbit în Biblie cu câteva
mii de ani în urmă: „Căci cel rău nu are niciun viitor, iar candela celor răi se va
stinge”.
Pentru a conștientiza anumite adevăruri noi, omul este adesea
nevoit să se apropie de moarte și, asemenea lui Iov din Biblie, să piardă
totul sau aproape totul. Abia atunci, adresându-se iubirii, acest om va
putea să-și formeze o nouă imagine asupra lumii, care îi va permite să
supraviețuiască.
Oricât de perfectă ar fi medicina, omenirea ateistă din zilele
noastre se afundă inevitabil într-o stare de stress permanent și, în mod
corespunzător, își pierde energia. Semnele pierderii de energie din
întreaga lume sunt destrămarea familiilor, homosexualitatea și decăderea
morală a societății.
Dacă un om nu are energie pentru nașterea copiilor, organismul
lui își schimbă orientarea sexuală. În momentul în care omul nu primește
energie de la Dumnezeu, el o ia din rezervele propriului suflet. Acest
lucru duce la faptul că moralitatea societății ajunge la declin. Un om
imoral își salvează sănătatea și bunăstarea, distrugându-și sufletul. Un
asemenea om poate să prospere în prezent, pierzându-și viitorul.
Sufletul și viitorul unui om moral sunt mai bine protejate, de aceea,
el plătește pentru greșeli și păcate prin boli și neplăceri mult mai repede și
acest lucru îl îndeamnă să se îndrepte. Apostolii vorbeau despre faptul că
boala nu le permite oamenilor să păcătuiască. Iar un om imoral,
mutilându-și sufletul și storcând din el ultimele rămășițe de energie, poate

14
să rămână sănătos destul de mult timp însă, pe urmă, la el vor începe în
mod inevitabil niște procese de degradare ireversibile.
Dacă noi cunoaștem principiile sănătății energetice, putem elabora
reguli clare privind modul în care să ne comportăm corect atunci când ne
satisfacem nevoile și dorințele. Un om poate trăi și se poate bucura pe
deplin, rămânând totodată sănătos.

Odată am vorbit cu un bărbat care avea puțin peste șaizeci de ani.

El mi-a împărtășit:
– Desigur, eu nu mai sunt tânăr, încep să am anumite probleme.
Am observat că, dacă beau, de regulă, nu mai pot să fac sex cu soția mea,
deși înainte era invers. Iar dacă pot, pe urmă încep mereu să am dureri
puternice în ceafă. Poate fi explicat cumva acest lucru, a întrebat el, și
cum poate asta să-mi afecteze sănătatea?
Eu i-am răspuns:
– Organismul uman trebuie să se relaxeze o anumită perioadă de
timp, iar într-o altă perioadă de timp să se încordeze. Chiar și un obiect
neînsuflețit trebuie să își îndeplinească periodic funcția, în caz contrar, el
pur și simplu se va strica. De exemplu, dacă nu folosești o mașină mult
timp, atunci aceasta îmbătrânește mult mai repede. În acest caz, trebuie
să i se dea o sarcină maximă din când în când. Momentele periodice de
stress, suprasolicitările sunt necesare nu doar în cazul mașinilor ci și al
oamenilor.
Un om trebuie să aibă parte periodic de stress și de niște sarcini
crescute. Dar dacă începem să apelăm la stimulente sub formă de alcool,
sex, mâncare în exces, suprasolicitări permanente la locul de muncă,
atunci putem avea destul de repede probleme grave de sănătate.
Alcoolul este un stimulent puternic. În tinerețe, atunci când are
multă energie, omul consumă alcool și se simte fericit. Însă dacă, pentru
un om, căutarea plăcerii devine scopul cel mai important, el va fi
asemenea unui șobolan, căruia i-a fost implantat un electrod în centrul
plăcerii care se află în creier. Șobolanul apasă tot timpul pe pârghie
pentru a primi plăcere, uită de mâncare și apă și, în cele din urmă, moare
din cauza epuizării.

15
 După același principiu, toate celelalte plăceri încetează să mai
existe pentru alcoolici și cei dependenți de droguri. Cel mai important
lucru pentru ei devine consumul de alcool sau droguri, care stimulează
cea mai mare eliberare de energie. Tocmai eliberarea de energie este cea
care le dă un sentiment de fericire.
Din acest motiv, omului care nu este capabil să-și stăpânească
dorințele, îi apare tendința de a și le satisface permanent, cu alte cuvinte,
tendința către o scurgere continuă de energie. Omul nu mai poate
controla eliberarea de energie, care începe să fie eliberată în mod excesiv.
Acest proces este foarte periculos și duce la boli. Boala va deveni o
salvare. În caz contrar, omul poate pur și simplu să-și epuizeze toate
resursele proprii de energie și să moară.
Îmi amintesc un caz care m-a impresionat foarte mult. Un bărbat
tânăr, puternic, cu o sănătate de fier, un optimist cu un caracter blând, și-
a făcut o amantă, deși avea o familie minunată. El a început să ducă o
viață dublă și lui i-a crescut brusc tensiunea la nivel energetic, deoarece
întâlnirile cu amanta lui reprezintau un stimulent pentru eliberarea de
energie.
O eliberare crescută de energie duce la faptul că omul începe să se
obișnuiască cu această stare și devine asemenea unui dependent de
droguri. El poate începe cu ușurință să consume alcool sau droguri care,
de asemenea, contribuie la eliberarea de energie iar eliberea energiei
devine incontrolabilă.
Tânărul bărbat a început să bea și a băut până a murit. Mai mult,
autopsia a arătat că, în principiu, el era sănătos. Iată cum adulterul,
desfrâul și nestăpânirea dorințelor pot duce destul de repede în mormânt
chiar și pe un om sănătos și puternic. Nu întâmplător, cea mai
importantă regulă a oricărei religii este să limiteze nestăpânirea sexuală.
Pierderea incontrolabilă a energiei este blocată printr-o boală.
Boala începe să paraziteze această energie, să se hrănească cu ea și, astfel,
pierderea energiei vitale generale a omului este blocată prin scăderea
energiei exterioare. În esență, păcatul sufletului se transformă într-o boală
a corpului. Când energia dispare din suflet, omul nu simte acest lucru,
dar în momentul în care energia dispare din corp, el observă foarte
repede, pentru că începe să fie bolnav.
16
 Orice religie vorbește despre abstinență, posturi, controlul asupra
propriilor dorințe. Toate acestea sunt necesare pentru a controla
consumul de energie a omului. Aceasta este o rețetă elementară pentru
păstrarea sănătății.
Mi-a plăcut interviul cu Willie Tokarev. El a vorbit despre una
dintre cele mai importante rețete pentru dispoziția sa excelentă: „ Când
mi se oferă ceva de mâncare, eu iau mereu jumătate din ceea ce mi se
oferă, oricât de gustos ar fi acest lucru. Stomacul nostru este lacom,
acesta cere din ce în ce mai mult deși, de fapt, noi avem nevoie de foarte
puțin”.
Să nu mânânci în exces și să fii optimist – iată cel mai important
secret al sănătății. Mâncatul în exces nu doar otrăvește organismul, ci îl și
umple cu energie exterioară care împiedică circulația energiei vitale
principale, profunde. La cei care mănâncă în exces le apar boli grave ca
urmare a slăbirii energiei principale vitale subtile. Astfel de oameni cad în
depresie mult mai repede și nu pot reacționa corect la o situație stresantă.
Dacă un om în vârstă încearcă să trăiască în același regim ca și un
om tânăr, făcând exces de sex și alcool, atunci el își poate epuiza destul de
repede propriile resurse energetice și să capete o boală gravă.
Se știe că, în Caucaz, posibilitățile sexuale se păstrează la bărbați
până la adânci bătrâneți. De ce? Dacă ne gândim la asta, răspunsul se
află la suprafață. În Caucaz, oamenii trăiesc în sate mici, unde toată
lumea se cunoaște și un comportament imoral legat de necumpătarea
sexuală devine imediat vizibil. Un astfel de om va fi pedepsit cu severitate
de consătenii lui, întrucât încălcarea legilor universale seceră foarte
repede popoarele puțin numeroase.
Un bărbat caucazian trebuie să se comporte în mod decent, el face
sex doar cu soția lui. Întrucât nu există adultere care să secătuiască
energia bărbatului, potența lui poate să se păstreze mult timp.
Impotența la o vârstă înaintată înseamnă o protecție a
organismului împotriva unui surplus de sexualitate, cu alte cuvinte,
împotriva pierderii excesive a energiei omului.

Conversația cu bărbatul a continuat.

17
 – Când consumați alcool, i-am explicat, are loc o eliberare crescută
a energiei. Dumneavoastră primiți plăcere și doriți să o intensificați,
adăugând altă plăcere – pe cea sexuală. Dar, în același timp, eliberarea
energiei crește brusc – din acest motiv, dacă veți face acest lucru des
atunci, pur și simplu, vă veți îmbolnăvi și veți muri.
Pentru a se salva, organismul vă oprește funcția sexuală, pe care
cheltuiți multă energie. În tinerețe, când consumați alcool, vă era mai
ușor să faceți sex. Iar la o vârstă înaintată, pentru salvarea vieții și a
sănătății, trebuie să apară fie o slăbire a potenței, fie o slăbire a dorinței.
Organismul reacționează la pierderea energiei într-un mod obișnuit:
vasele de sânge se comprimă, tensiunea crește, de aceea, începe să vă
doară ceafa.
La oamenii în vârstă de multe ori are loc o creștere spontană a
tensiunii, uneori fără cauze vizibile. Acest lucru are legătură cu scăderea
treptată a nivelului energetic al organismului, la care el reacționează în
mod obișnuit prin comprimarea vaselor de sânge. În plus, tensiunea cea
mai mare apare de la trei la patru dimineața, atunci când nivelul de
energie al omului este minim – nu întâmplător oamenii mor adesea la
aceste ore.

Medicina modernă nu este în stare să explice de ce unii oameni se

vindecă de boli mortale, iar alții mor. Există un număr destul de mare de
fapte care vorbesc cu încăpățânare despre alte mecanisme de vindecare a
omului. Aceste mecanisme sunt diferite de cele pe care le oferă acum
medicina.
Cândva, am citit pe Internet povestea unui cuplu de americani.
Soțul a fost diagnosticat cu cancer, iar soția, de asemenea, a fost
diagnosticată cu o boală incurabilă. Conștientizând că nu le-a mai rămas
mult timp, ei au decis să-și cheltuiască toate economiile pentru bătrânețe
pe o croazieră. Ei s-au odihnit, s-au distrat, și-au cheltuit toți banii iar,
când s-au întors, s-a dovedit că nici unul, nici celălalt nu mai avea vreo
boală.
Vindecarea de o boală poate fi explicată prin obținerea unei
cantități mari de emoții pozitive. Există un sâmbure de adevăr în acest
lucru. Dar emoțiile pozitive pot fi diferite. De exemplu, unui om i s-a spus
18
că are cancer și că va muri în curând. El decide să experimenteze cât mai
multe emoții pozitive: el bea, face sex, caută alte plăceri. Toate acestea
vor duce la faptul că el va muri mai repede.
Secretul constă în faptul că noi avem niveluri diferite de emoții
pozitive. Există emoții care au legătură cu trupul și există emoții care au
legătură cu mintea și sufletul. Oamenii care se vindecă sunt cei care au
dobândit emoții pozitive la nivelul sufletului. Cel mai important lucru
pentru ei nu este plăcerea corpului, ci plăcerea sufletului. Cu alte cuvinte,
cei doi soți au procedat așa cum dorea sufletul lor.
Dacă pentru un om sufletul și sentimentele lui se află pe primul loc,
iar conștiința și mintea sunt secundare, atunci omul primește nu doar
energie și forță, ci și cunoștințe subconștiente. Aceasta este chiar
informația necesară supraviețuirii. Doar prin intermediul sufletului omul
primește un indiciu corect despre ce să facă și încotro să meargă. Dacă
omul se eliberează de probleme și se orientează complet asupra stării
sufletului său, adică se comportă exact așa cum îi cere propriul suflet,
atunci el se însănătoșește.
Dacă un om își pierde credința în Dumnezeu și devine prea
pasionat de dorințele ego-ului, atunci mintea lui conștientă ajunge pe
primul loc și atunci el nu trăiește conform principiului „ceea ce dorește
sufletul”, ci după principiul „eu trebuie”. Simțul datoriei este, desigur, un
instrument de dezvoltare foarte important, dar nu este cel mai important.
Fiecare om are un model individual de destin și o anumită menire.
Și, cu cât el se îndepărtează mai mult de propria sa menire, de acele
acțiuni pe care i le ordonă sufletul său, cu atât boala apare mai repede.
Corpul primește energia vitală subtilă din suflet și, dacă noi uităm
de suflet, atunci primim mai puțină energie și corpul începe să fie bolnav.
Din această cauză, este foarte important să nu punem mintea conștientă
pe primul plan.
Este necesar să înțelegem că acele adevăruri pe care știința ni le-a
sugerat de sute de ani sunt greșite. Omul nu este stăpânul naturii, iar
rațiunea și mintea nu sunt treapta cea mai înaltă a evoluției. Cea mai
înaltă treaptă a evoluției este iubirea, iar iubirea este un sentiment.
Mintea și rațiunea sunt doar niște ajutoare pentru om.

19
 Cu mulți ani în urmă, eu tratam cu ajutorul mâinilor, dând un
ordin mental, pur și simplu, prin dorința de a vindeca și această dorință
se îndeplinea. Apoi eu mi-am dat seama că nu am voie să intervin în
sufletul unui om. De fapt, se pare că a acționa asupra structurilor de
câmp ale unui om înseamnă să acționezi asupra sufletului său.
Conștientizând acest lucru, eu am trecut la un alt nivel de tratament – la
nivelul înțelegerii.
Apoi, am ajuns la concluzia că înțelegerea trebuie, de asemenea, să
treacă pe al doilea plan, să nu devină cea mai importantă, deoarece
iubirea este mai presus de înțelegere. Trebuie să ajutăm omul să-și
dezvăluie sentimentul de iubire în propriul suflet, să simtă apropierea față
de Cel de Sus, să-și conștientizeze dualitatea propriului „eu”–
imperfecțiunea „eu-ului” uman și eternitatea „eu-ului” Divin. În
principiu, exact acest lucru ne-a învățat Hristos.
Iubirea este veșnică, iubirea nu se teme de „scuturări” și schimbări,
iar mintea conștientă nu este veșnică, este trecătoare. Pentru a se vindeca,
omul trebuie să simtă importanța sentimentelor, prioritatea iubirii asupra
gândurilor, asupra concepțiilor, asupra planurilor, asupra scopurilor și
asupra sarcinilor.
Acest lucru este destul de dificil. O schimbare profundă a
conștiinței este percepută ca o decădere, ca o moarte și chiar ca ceva mai
rău decât moartea, deoarece structurile spirituale ale unui om trăiesc
după ce corpul lui se distruge. Schimbările reale sunt, într-o oarecare
măsură, o moarte spirituală, mult mai mare decât moartea fizică. Din
acest motiv, omul, care a pus mintea conștientă pe primul loc și a uitat de
iubire, nu va putea să se schimbe la interior.
Dezvoltarea nu are loc fără schimbări. Ceea ce nu se dezvoltă, se
stinge și moare. Conștientul pus pe primul loc, nu doar că renunță la
iubire și devine crud dar poate duce și la autodistrugere, atât a unui om,
cât și a întregii civilizații. Rațiunea lipsită de moralitate și o minte lipsită
de iubire nu este doar diavolism, ci și calea către moartea civilizației.
Este foarte dificil pentru un om să renunțe la conștient de dragul
iubirii. Înțelegerea la nivelul conștientului are legătură cu controlul
asupra situației, cu protecția și salvarea vieții și, din acest motiv, omul
percepe adesea tranziția către iubire ca moarte. El se teme să renunțe la
20
înțelegere, el se teme să renunțe la controlul asupra situației. De ce
Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce? Pentru a le arăta oamenilor că
iubirea este mai importantă decât viața, este mai importantă decât
înțelegerea. Iubirea este mai presus decât mintea și intelectul.
Medicina cu imaginea sa primitivă asupra lumii continuă să
vindece corpul, transferând toate problemele asupra sufletului omului.
Un om cu sufletul bolnav este lipsit de viitor. Medicina nu lucrează cu
noțiunea de „energie” și nu înțelege că omul este, în primul rând, o ființă
energetico-informațională și abia apoi – fizică.
Cauza multor boli grave este, pur și simplu, scăderea energiei. Iar
cauzele scăderii energiei sunt modul greșit de viață, alimentația greșită,
comportamentul greșit și, cel mai important, starea emoțională greșită a
unui om.
Această cunoaștere este redată de foarte multă vreme în Cărțile
Sfinte și este fixată în tradițiile multor popoare ale lumii. Religia, deși
percepută deseori de oameni ca o poveste, este în realitate o informație
codificată despre legile universale. Religia a fost transformată într-o
poveste pentru a conduce oamenii, urmărindu-se niște scopuri politice și
de altă natură.
Esența religiei care leagă omul de Dumnezeu constă în faptul ca
omul, cu ajutorul cunoștințelor expuse în Cărțile Sfinte, să aibă
posibilitatea de a-și ajuta sufletul și, în mod corespunzător, corpul și
destinul său.

21
”UN REMEDIU PENTRU TOATE
BOLILE”
©S.N. LAZAREV

Traducerea integrală a
acestei cărți va fi
disponibilă în România la
începutul anului 2021.