Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Institutul de Istorie
Institutul Patrimoniului Cultural
Universitatea de Stat din Moldova (Facultatea de Istorie și Filosofie)
Societatea de Genealogie, Heraldică și Arhivistică „Paul Gore”
Editura „Lexon-Prim”

CONFERINȚA ȘTIINȚIFICĂ
ISTORIE, ETNOGRAFIE ȘI SPIRITUALITATE ÎN
VIZIUNEA PERSONALITĂȚILOR BASARABENE
DIN A DOUA JUM. A SEC. AL XIX-LEA – PRIMA JUM. A SEC. AL XX-LEA
IN MEMORIAM ACADEMICIAN IUSTIN FRĂȚIMAN

$
(150 DE ANI DE LA NAȘTERE)

24 septembrie 2020
Programul și rezumatele comunicărilor

Chișinău, 2020
 Comitetul de organizare:
Drd. Petru VICOL – președinte, dr. Teodor CANDU – vicepreședinte,
dr. Andrei PROHIN (Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală),
dr. Sergiu MATVEEV (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea
de Stat din Moldova) dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC (Institutul
de Istorie), dr. hab. Victor GHILAȘ (Institutul Patrimoniului Cultural),
dr. Silviu ANDRIEȘ-TABAC (Societatea de Genealogie, Heraldică și
Arhivistică „Paul Gore”), Eduard POTÂNGA (Editura „Lexon-Prim”).

Comitetul științific:
Drd. Petru VICOL – președinte, dr. Teodor CANDU – vicepreședinte,
dr. Andrei PROHIN (Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală),
dr. Sergiu MATVEEV (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea
de Stat din Moldova) dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC (Institutul
de Istorie), dr. hab. Victor GHILAȘ (Institutul Patrimoniului Cultural),
dr. Silviu ANDRIEȘ-TABAC (Societatea de Genealogie, Heraldică și
Arhivistică „Paul Gore”).

Tehnoredactare: Andrei PROHIN.

Design și machetare:
 PROGRAM

Joi, 24 septembrie 2020

10.00-10.30 – Deschiderea conferinței

(MNEIN, sala de conferințe)

Cuvânt de deschidere:
Drd. Petru VICOL, director general, Muzeul Național de Etno-
grafie și Istorie Naturală.
Dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC, secretar științific, Insti-
tutul de Istorie.
Dr. Sergiu MATVEEV, decan, Facultatea de Istorie și Filosofie,
Universitatea de Stat din Moldova.
Dr. hab. Victor GHILAȘ, director, Institutul Patrimoniului
Cultural.
Dr. Silviu ANDRIEȘ-TABAC, Societatea de Genealogie, Heral-
dică și Arhivistică „Paul Gore”.
Eduard POTÂNGĂ, directorul Editurii „Lexon-Prim”.

10.30 – 12.00 – Sesiune de comunicări

Moderator: Andrei PROHIN, dr., secretar științific, MNEIN.

1. Genealogia familiei Frățiman din Cuhurești, Petru VICOL,

drd., director general, MNEIN.
2. Iustin Frățiman – publicist și animator al revistei „Lumină-
torul”, Silvia GROSSU, dr., conf. univ., Facultatea de Jurnalism și
Științe ale Comunicării, USM.
3. Poziția și atitudinea lui Iustin Șt. Frățiman față de neam, is-
torie, folclor și monumente istorice naționale, exprimată în publi-

-3-
cația „România nouă”, în primele luni ale anului 1918, Elena ȘIȘ-
CANU, dr., conf. univ., cerc. șt. coord., Secția Etnografie, MNEIN.
4. Refacerea mormântului academicianului Iustin Frățiman
în 2013, Silviu ANDRIEȘ-TABAC, dr., Heraldist de Stat, Iulian RU-
SANOVSCHI, avocat, A.O. „Monumentum”.

12.00 – 12.20 – Pauză de cafea

12.20 – 14.00 – Sesiune de comunicări
Moderator: Igor CERETEU, dr. hab., conf. univ., cerc. șt. coord.,
Institutul de Istorie.

5. Paul Mihail (Mihailovici) în recuperarea patrimoniului docu-

mentar românesc (în perioada interbelică), Demir DRAGNEV, mem-
bru corespondent al AȘM, dr. hab., prof. univ., Institutul de Istorie.
6. L.A. Casso – aprecieri istoriografice în contextul cercetării
Problemei Orientale, Vlad MISCHEVCA, dr., conf. cerc., cerc. șt.
coord., Institutul de Istorie.
7. Istoriografia și istoria starețului Paisie Velicikovski în lu-
crarea lui Andronic Popovici „Istoria sfintelor mănăstiri Neamț
și Secu”, Ion GUMENÂI, dr. hab., conf. univ., Institutul de Istorie.
8. Preoții ortodocși – cronicari ai procesului iconografic din
Eparhia Chișinăului și Hotinului, Protoiereu mitrofor Manole BRI-
HUNEȚ, dr., cerc. șt. coord., Secția Etnografie, MNEIN.
9. Luca Anastasie Neaga – diplomat rus și istoric al români-
lor, Teodor CANDU, dr., conf. cerc., director prim-adjunct, MNE-
IN, Aurel RADU, arhivist, inspector superior, Arhivele Naționale
ale României, Serviciul Județean Argeș.
10. Cartea și tiparul în preocupările înaintașilor culturii ro-
mânești din Basarabia în perioada interbelică, Igor CERETEU, dr.
hab., conf. univ., cerc. șt. coord., Institutul de Istorie.

-4-
 14.00 – 14.20 – Pauză de cafea
14.25 – 16.00 – Sesiune de comunicări
Moderator: Teodor CANDU, dr., conf. cerc., director prim-
adjunct, MNEIN.

11. Bogdan Petriceicu Hașdeu – promotor al istoriografiei na-

ționale, Lilia CONSTANTINOV, lector univ., Universitatea de Stat
din Tiraspol (cu sediul la Chișinău).
12. Iustin Ignatovici – „Coresi al Basarabiei”, Maxim MELIN-
TI, dr., preot al Bisericii din s. Ghidighici, mun. Chișinău.
13. Contribuția lui Constantin Mimi la îmbogățirea patrimo-
niului muzeal, Elena COJOCARI, drd., director adjunct Programe
Culturale și Educative, MNEIN.
14. Originile Școlii de Belle Arte – Tradițiile Școlii academi-
ce europene (V. Ocușco, A. Plămădeală și A. Baillayre), Alexandra
CLAPATIUC, drd., Științele educației (arte plastice), UPSC „Ion
Creangă”, profesor de specialitate, Liceul Academic de Arte Plasti-
ce „Igor Vieru”.
15. Inițiative istoriografice la Cluj: Revue de Transylvanie
(1934-1944). Înființare, structură, colaboratori și teme de cerceta-
re, Sorin ȘIPOȘ, dr., prof. univ., Universitatea din Oradea.
16. Din viața morală a clerului bisericii „Sf. Nicolae” din satul
Cuhureștii de Jos, Petru VICOL, drd., director general, MNEIN.

16.00 – 16.15 – Concluzii. Închiderea conferinței.

-5-
 GENEALOGIA FAMILIEI FR+|IMAN DIN CUHURE{TI

Petru VICOL, drd., director general,

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Neamul Frățiman din Cuhurești este cunoscut în literatura de

specialitate și în cercul amatorilor de istorie datorită lui Iustin Fră-
țiman (1870-1927), personalitate de excepție a timpului, cu o boga-
tă activitate științifică și publicistică. Dragostea de neam și intere-
sul față de cercetarea istoriei au fost moștenite de Iustin Frățiman
de la generațiile anterioare ale familiei, care, potrivit mărturiilor,
au fost niște cărturari ai timpului. Credem că, pentru a reuși un stu-
diu complet dedicat personalității lui Iustin Frățiman, este necesar
să scoatem în evidență și contribuția generațiilor anterioare, prin
cercetarea și prezentarea unui prim studiu genealogic al neamului
Frățiman din Cuhurești, majoritatea din ei fiind fețe bisericești.
Potrivit lui Paul Vatamanu, familia Frățiman își trage obârșia
din Călineștii Moldovei, localitate din partea dreaptă a Prutului. Au
fost identificate mai localități cu acest nume în Moldova de peste
Prut, în ținuturile Tecuci, Botoșani, Cernăuți și Suceava. Potrivit
documentelor din Arhiva Națională a Republicii Moldova, primul
reprezentant al neamului Frățiman este preotul Teodor, parohul
bisericii din Cuhureștii de Sus, stabilit în această parohie la mijlocul
sau în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Iustin Frățiman face parte din a cincea generație a dinastiei
duhovnicești, fiind fiul lui Ștefan Frățiman (1830-1886), dascăl la
biserica din satul Cuhureștii de Jos, județul Soroca.

-6-
POZI|IA {I ATITUDINEA LUI IUSTIN {TEFAN FR+|IMAN
FA|+ DE NEAM, ISTORIE, FOLCLOR {I MONUMENTE
ISTORICE NA|IONALE, EXPRIMAT+ }N PUBLICA|IA
„ROM~NIA NOU+”, }N PRIMELE LUNI ALE ANULUI 1918

Elena ȘIȘCANU, dr., conf. univ., cerc. șt. coord.,

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Iustin Șt. Frățiman, unul din reprezentanții mișcării naționale

și luptei pentru unire, limbă și cultură românească, și-a exprimat
clar poziția sa față de problema unității naționale prin intermediul
publicațiilor sale, și în special a celor din ziarul „România nouă”.
În acest ziar, în primele patru luni ale anului 1918, a publicat mai
multe articole ce se refereau la soarta românilor din Transnistria,
Siberia, Turkestan, Caucaz și Crimeea. A pledat pentru naționa-
lizarea bisericii și a școlii, a participat, împreună cu I. Buzdugan,
la elaborarea unui program de reformare a școlii din Transnistria.
A identificat o mulțime de monumente istorice naționale care au
fost înstrăinate și a cerut reîntoarcerea lor în țară. A contribuit la
crearea Societății Științifice Basarabene și la apariția Buletinului
Societății istorico-literare din Chișinău „B. P. Hașdeu”, a redactat
primele numere ale revistei. A pledat pentru acumularea materi-
alului etnografic, folcloric, documentar și material într-un muzeu
național de istorie. Cu regret, osteneala lui: activitatea civică și po-
litică, publicațiile istorice, științifice, mult timp au rămas în umbra
tăcerii, sperăm ca lucrările acestei conferințe să plaseze personali-
tatea lui I. Șt. Frățiman pe locul mult meritat.

-7-
 REFACEREA MORM~NTULUI ACADEMICIANULUI
IUSTIN FR+|MAN }N 2013

Silviu ANDRIEȘ-TABAC, dr., Heraldist de Stat,

Aparatul Președintelui Republicii Moldova,
Iulian RUSANOVSCHI, avocat, A.O. „Monumentum”

Academicianul Iustin Frățiman a trecut la cele veșnice pe data

de 23  septembrie 1927 și a fost înmormântat în cimitirul satului
natal, Cuhureștii de Jos, județul Soroca (azi raionul Florești), unde
și-a trăit ultimii ani de viață. Mormântul i-a fost reamenajat în anii
1936-1938 de către Echipa Culturală Regală care a activat în satul
vecin, Cuhureștii de Sus. Din acea amenajare s-a păstrat doar un
fragment – brațul de sus al crucii din piatră de Cosăuți, – mormân-
tul fiind vandalizat în anii regimului comunist.
După obținerea independenței Republicii Moldova, au existat
mai multe apeluri întru reabilitarea figurii ilustrului înaintaș, in-
clusiv prin restabilirea mormântului. Abia în anul 2013, la inițiativa
Asociației Studenților Creștini-Ortodocși Români (ASCOR), filiala
Chișinău, mormântul lui Iustin Frățiman a fost refăcut. Acțiunea a
fost sprijinită financiar de localnicii din Cuhureștii de Sus și Cuhu-
reștii de Jos, de Societatea de Genealogie, Heraldică și Arhivistică
„Paul Gore”, care avea instituit un premiu purtând numele lui Ius-
tin Frățiman și de Primăria Cuhureștii de Jos care s-a implicat ple-
nar. Autorii trec în revistă etapele de lucru asupra acestui proiect și
contribuția fiecărei părți implicate.

-8-
ACTIVITATEA MITROPOLITULUI GRIGORE IRINUPOLEOS
(Γρηγοριος Μιτροπολιτης Ειρηνουπολεως και
Βατοπαιδιου) }N BASARABIA

Vlad MISCHEVCA, dr., conf. cerc., cerc. șt. coord.,

Institutul de Istorie

Grecii şi români, inclusiv cei din stânga Prutului (actuala Re-

publica Moldova), sunt legaţi prin episoade şi momente de isto-
rie seculară comună. Mitropolitul athonit Grigore Irinupoleos
(23.01./03.02.1764 – 03.01./15.01.1846) a avut o activitate diver-
să şi de lungă durată în Basarabia, în special, după anexarea din
1812.  Cazul mitropolitului grec din epoca modernă, care a trăit şi
activat în Principatele Române şi în Basarabia, în prima jumătate
a sec. al XIX-lea, ilustrează o pagină importantă a relaţiilor tradi-
ţionale de cooperare şi interpătrundere multilaterală, demonstrate
sub aspect religios, economic şi politic, şi prezintă un interes deo-
sebit pentru cercetare. Demersul nostru actual vine să concretizeze
anumite detalii şi să aprofundeze o serie de aspecte ale activităţii
multilaterale a mitropolitului Grigore Irinupoleos, care a trăit ulti-
ma perioadă a vieții la Chişinău și a fost înmormântat în catedrala
mitropolitană. Cercetarea se axează în mod special pe materialele
mai puţin cunoscute depistate la Arhiva Mănăstirii Vatoped şi la
Arhiva Naţională a Republicii Moldova. Vestitul mitropolit athonit,
de la naşterea căruia s-au scurs 255 de ani (în 2019), iar 175 de ani
de la moartea lui se vor împlini în ianuarie 2021, trebuie readus
toponimiei urbane din centrul istoric al Chişinăului.

-9-
 L. A. CASSO – APRECIERI ISTORIOGRAFICE }N
CONTEXTUL CERCET+RII PROBLEMEI ORIENTALE

Vlad MISCHEVCA, dr., conf. cerc., cerc. șt. coord.,

Institutul de Istorie 

În lumea științifică și, mai ales, în cea a birocrației ruse, Leon

Casso (1865-1914) – fiu al Basarabiei – era un fel de rara avis, ceva
mai puțin tipic trecutului – calmului și măsuratului secol al XIX-
lea. Apreciat în calitatea sa de profesor proeminent de drept civil,
el a fost deosebit de remarcat în special pentru activitățile sale de
Ministru al Educației publice (1910-1914), iar în această ipostază
a stârnit opinii diferite, considerat ceva neobișnuit. Revista Niva a
scris despre numirea sa în felul următor: „Practic, pentru prima
dată în istoria ministerului, apare în această postare o figură relativ
foarte tânără, plină de forță și energie, străină de rutina adminis-
trativă ministerială – o persoană proaspătă și nouă în sferele minis-
teriale. Mai mult, persoana este aproape necunoscută în cele mai
înalte cercuri guvernamentale.”
În ceea ce privește activitatea sa în calitatea de ministru țarist
al educației, Lev Aristidovici Casso – un avocat care a fost edu-
cat la Paris, Heidelberg și Berlin, profesor al universităților din
Harkov și Moscova, director al liceului imperial în memoria Țare-
viciului Nikolai, în funcția sa nouă a îndeplinit măsuri pentru sta-
bilirea disciplinei și ordinii în departament. A publicat programe
detaliate pentru școlile gimnaziale, precum și „Regulile privind
supravegherea extrașcolară a elevilor de gimnaziu”, care interzi-
ceau școlarilor să fie vara afară după ora 22 și după ora 20 în zile-

- 10 -
le de iarnă; le-a cerut să poarte uniforme stabilite oficial în afara
școlii ș.a. Casso a limitat autonomia universitară. Toate acestea
au stârnit o nemulțumire publică, iar în Duma a IV-a de Stat a
provocat chiar critici dure.
Activitatea sa de cercetător al Problemei Orientale, reieșind din
publicarea cunoscutei monografii „Rusia la Dunăre...” (1913), a fost
pozitiv apreciată de istorici pe parcursul ultimului secol, rămânând
una de referință pentru istoria Războiului ruso-turc din 1806-1812.
Cartea fiind tradusă și în limba română (1939), apoi reeditată în
2003, trebuie, totuși, abordată critic și în comparație cu mai noile
cercetări ale istoriei Basarabiei.

- 11 -
 ISTORIOGRAFIA {I ISTORIA STARE|ULUI
PAISIE VELICIKOVSKI
}N LUCRAREA LUI ANDRONIC POPOVICI
„ISTORIA SFINTELOR
M+N+STIRI NEAM| {I SECU”

Ion GUMENÂI, dr. hab., conf. univ.,

Institutul de Istorie

Personalitatea lui Paisie Velicikovski a reprezentat sursa de in-

teres pentru mai mulți cercetători pe un segment diacronic larg,
printre care se află și Andronic Popovici. Interesul față de opera
acestuia ne suscită interesul prin faptul că, pe de o parte, autorul
face o radiografie a operelor cu referire la Paisie de până la el, iar pe
de alta prezintă, la rândul său, o lucrare ce vine să completeze date-
le de referință asupra personalității starețului de la Neamț și Secu,
îndeosebi din punct de vedere al activității sale economice.

- 12 -
 PREO|II ORTODOC{I – CRONICARI AI PROCESULUI
ICONOGRAFIC DIN EPARHIA CHI{IN+ULUI {I HOTINULUI

Prot. mitr. Manole BRIHUNEȚ, dr., cerc. șt. coord.,

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală
Iconografia din Basarabia are în prezent o acoperire științifică
fragmentară și o problematică insuficient cercetată. Deși interesul
față de acest domeniu a început să se manifeste din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, studiul asupra icoanei nu a progresat cu mult în
prima jumătate a secolului al XX-lea, iar ateismul ideologiei sovietice
l-a exclus din cercetare, denigrându-l. În ultimele două decenii, studiul
asupra icoanei ortodoxe a început să fie reconsiderat. Prin prezenta
comunicare ne propunem să punem în valoare publicațiile preoților
ortodocși din a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Basarabia, în
care sunt reflectate evenimente legate de perpetuarea iconostaselor și
descrieri ale acestora. Este pus în valoare primul program de descriere
istorico-statistică a bisericilor din Eparhia Chișinăului, realizat de către
profesorul Seminarului Teologic din Chișinău, M. A. Ganitsky, în anul
1872, sub binecuvântarea Preasfințitului Pavel, Episcopul Chișinăului.
Preasfinția Sa ordonă preoților-parohi din cuprinsul eparhiei sale să
întocmească, în conformitate cu acest program, descrierile istorico-
statistice ale bisericilor și să le prezinte la Consistoriul Duhovnicesc
pentru a fi publicate în revista bisericească „Buletinul Eparhiei
Chișinăului” (1867-1917). Una din întrebările sondajului se referea cu
precădere la arta plastică bisericească. Datorită acestei inițiative, cât
și publicațiilor care au urmat, dispunem astăzi de date documentare
importante, despre vremea instalării unor iconostase, descrierea lor
și nominalizarea unor meșteri-iconari care au activat în acest spațiu.
În lipsa datelor de arhivă, această contribuție a preoților cronicari,
este una de neînlocuit, constituind, prin informațiile prezentate, un
important fragment din istoria artei bisericești a Basarabiei.

- 13 -
 LUCA ANASTASIE NEAGA – DIPLOMAT RUS {I
ISTORIC AL ROM~NILOR

Teodor CANDU, dr., conf. cerc., director prim-adjunct,

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală,

Aurel RADU, arhivist, inspector superior,

Arhivele Naționale ale României - Serviciul Județean Argeș

Spațiul istoriografic românesc, până în prezent, a fost văduvit

de opera unui reprezentant al națiunii române din stânga Prutului,
care, fiind în serviciul diplomatic al Rusiei, în calitate de traducător
(dragoman) al Consulatului Rusiei din Iași, lasă posterității câteva
manuscrise interesante prin conținutul lor, cum ar fi:
– o istorie a Principatelor Dunărene în trecutul recent și con-
temporaneitate, încheiată în primăvara anului 1868 (Principatele
Dunărene ale Moldovei și Țării Românești în prezent și în trecutul
recent);
– o corespondență curioasă cu Mihail D. Voevodski, consilier
titular în cadrul Departamentului Asiatic al Ministerului Afacerilor
Externe al Rusiei, însărcinat cu misiuni speciale; și,
– un Jurnal de notițe, dedicat războiului ruso-turc din 1877-
1878.
Acest fiu al neamului românesc, deși, în procesul de redactare a
lucrărilor sale, se auto-identifica drept supus al Rusiei (rus), totuși
modul în care tratează chestiunile legate de unele probleme, cum
ar fi unitatea națională a românilor, ne face să credem că acesta de
fapt era un simpatizant al noului stat național românesc, constituit

- 14 -
prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în calitate
de conducător al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Româ-
nești (României).
Prin comunicarea de față, întemeindu-ne pe materialele cu-
prinse în manuscrisul Istoria Principatelor Dunărene, ne propu-
nem să evidențiem unele aspecte ale trecutului românesc, care au
fost remarcate de protagonistul nostru, cum ar fi dezvoltarea socie-
tății românești în trecut, impactul regimului politic fanariot asupra
elitei românești (boierimii și clerului), dar și a celorlalte pături so-
ciale (târgoveți, locuitori ai satelor etc.). O componentă interesantă
a lucrării indicate o reprezintă impresiile personale ale autorului cu
referire la viața cotidiană a românilor.

- 15 -
CARTEA {I TIPARUL }N PREOCUP+RILE }NAINTA{ILOR
CULTURII ROM~NE{TI DIN BASARABIA }N
PERIOADA INTERBELIC+

Igor CERETEU, dr. hab., conf. univ.,

Institutul de Istorie

Problema cercetării cărții și tiparului în Basarabia, în perioada

interbelică, a fost încurajată de Gh. Ghibănescu și N. Iorga, care,
în primul deceniu al secolului al XX-lea, au vizitat provincia, aflată
încă sub dominație țaristă. După Unirea Basarabiei cu România, la
27 martie 1918, subiectul cărții și tiparului devine privilegiat, alături
de altele referitoare la trecutul neamului românesc din Basarabia.
S-au încadrat în acest proces de cercetare oameni de știință, preoți,
studenți etc. Reprezentanții istoriografiei românești din Basarabia,
din perioada interbelică, tind spre identificarea și prezentarea sub
formă de catalog a cărților vechi, în special de factură religioasă.
Există, însă, și unele încercări modeste de a reflecta problema cărții
și tiparului în formă de sinteză. Dacă Ștefan Ciobanu publică o lu-
crare monografică despre cultura și spiritualitatea românească din
Basarabia sub stăpânire țaristă, P. Constantinescu-Iași a elaborat
un studiu de sinteză în care este reflectat subiectul circulației căr-
ții românești pe teritoriul Basarabiei, fără a se implica prea mult
în subiectul itinerariilor pe care s-au deplasat cărțile în timp. Paul
Mihail propune unele informații sugestive despre difuzarea cărții
românești din Basarabia în afara spațiului românesc, în baza docu-
mentelor arhivistice, și prezintă unele informații despre legăturile
culturale dintre Mitropolia Moldovei și mănăstirea Noul Neamț.
Astfel, în această perioadă, sunt elaborate primele studii și articole
de sinteză referitoare la evoluția cărții și tiparului românesc și ma-
nifestările artei tipografice în Basarabia, sub diferitele ei aspecte.

- 16 -
 BOGDAN PETRICEICU HA{DEU – PROMOTOR
AL ISTORIOGRAFIEI NA|IONALE

Lilia CONSTANTINOV, lector univ.,

Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chișinău)

Fiu al lui Alexandru Hâjdău, nepot al lui Tadeu Hâjdău, Bogdan

Petriceicu Haşdeu ocupă un loc de seamă în spectrul istoriografiei
noastre naţionale. Născut la Cristineşti, în ţinutul Hotin, în 1838,
va continua opera culturală promovată de tatăl său, Alexandru, dar
şi a bunicului său, Tadeu Hâjdău, al cărui prenume i-a fost dat la
naştere. Acum putem spune cu siguranţă că activitatea prodigioasă
a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a datorat, într-o bună măsură,
unei tradiţii familiale de câteva generaţii, pe care a continuat-o şi
a dus-o pe cele mai înalte culmi. Investigaţiile din ultima vreme
arată că, în familie, nu numai că era o bibliotecă impresionantă,
dar şi că din aceasta făceau parte mai multe cărţi de istorie, între
care Letopiseţul Ţării Moldovei era la loc de seamă. Odată cu tre-
cerea în Moldova, în 1856, a început o activitate enciclopedică pe
mai multe planuri, între care preocupările de istorie ocupau locul
de frunte. La acea oră, istoriografia românească modernă era la în-
ceputuri. Din păcate, nu mai era în viaţă deja Nicolae Bălcescu, iar
activitatea istoriografică a lui Mihail Kogălniceanu era permanent
„deranjată” de treburile statului. Odată cu formarea Societăţii Li-
terare Române la 1866, din 1867 – Societatea Academică Română,
iar din 1879 – Academia Română, tatăl său, Alexandru, a devenit
membru fondator din partea Basarabiei, deşi aşa şi nu a reuşit să
participe la lucrările acesteia, din cauza refuzului autorităţilor ruse
de a-i elibera un paşaport. În anii 60, Bogdan Petriceicu Haşdeu a
publicat mai multe studii istorice, dintre care cel mai important,

- 17 -
fără îndoială, rămâne a fi Arhiva istorică a României, alături de
Istoria critică a românilor şi Ioan vodă cel Cumplit. Fără îndoială
că Bogdan Petriceicu Haşdeu a ocupat un loc de seamă în istorio-
grafia românească modernă de la începuturile sale şi, cu siguran-
ţă, a fost veriga centrală care a legat curentul paşoptist de istoricii
de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
când încep să se manifeste un Alexandru D. Xenopol sau un Nicolae
Iorga. Atunci erau timpuri de mari confruntări, între care şi con-
fruntări ideologice, ştiinţifice, cu atât mai mult într-o istoriografie
care se afla de abia la începuturile sale. Desigur că mai multe opinii
şi idei nu corespundeau adevărului istoric, odată cu descoperirea
noilor documente şi surse ale trecutului. Ceea ce putem spune cu
siguranţă este că, pe de o parte, prin Bogdan Petriceicu Haşdeu,
Basarabia a dat României unite un mare intelectual enciclopedist.
Fără el nu se putea face legătura între curentele paşoptiste şi cel
al criticismului istoric, sau, cel puţin, anume el este veriga care le
leagă. Pe de altă parte, mai multe opinii, păreri şi concepte arunca-
te cu prea mare uşurinţă de aceiaşi corifei ai criticismului istoric,
doar pentru că au fost spuse de Bogdan Petreiceicu Haşdeu, astăzi
trebuie reluate, repuse pe tapet şi dată atenţia cuvenită, deoarece
numai în literatura de specialitate românească acestea nu mai sunt
luate în seamă, spre deosebire de vecinii noştri care le iau în calcul
cu toată seriozitatea.

- 18 -
 IUSTIN IGNATOVICI – „CORESI AL BASARABIEI”

Maxim MELINTI, dr., preot,

Biserica din s. Ghidighici, mun. Chișinău

Prin Hotărârea din 5 aprilie 1900 a Sinodului de la Sankt-

Petersburg, Frățimii Ortodoxe „Nașterea lui Hristos” din Chișinău
i s-a permis publicarea cărților, broșurilor și filișoarelor, având
conținut moral-spiritual, cu text bilingv rus-român. Frățimea a
început publicarea filișoarelor, având un tiraj de 5,100 exemplare,
unele – de 6,000, 10,000 sau 15,000 de exemplare. Buletinele,
numite și filișoare, cu cuvântări duhovnicești şi predici, apăreau
săptămânal şi ieşeau de sub tipar în cadrul Tipografiei Eparhiale,
situate în Chişinău, str. Haralampie, 42. Erau mici broșuri de
câte 4, 6 sau 8 pagini fiecare, cu diferite învățături de credință,
cuvântări, vieți de sfinți și altele. Până în 1916, au apărut 629 de
numere, la care se adaugă alte peste 90 de numere suplimentare,
între anii 1906-1915.
Pe lângă predici săptămânale, parohii şi binecredincioşii creş-
tini puteau comanda sau procura direct de la editură şi alte foi cu
conţinut misionar-catehetic: predici la toate duminicile de peste
an, despre beţie, despre înjurături şi alte patimi, cum să petreci
creştineşte sărbătorile bisericeşti, despre rugăciune, despre pome-
nirea celor adormiţi, despre semnul crucii şi răstigniri, despre Mai-
ca Domnului şi îngeri, despre Sfintele Taine şi multe altele. Frăți-
mea argumentează necesitatea apariției acestor filișoare: „Editarea
acestor buletine misionare bilingve vine în dorința de a satisface
solicitarea moldovenilor basarabeni, care nu cunosc graiul rusesc”.

- 19 -
 Munca prodigioasă la catehizarea și îndrumarea creștinilor ba-
sarabeni a fost realizată cu multă perseverență de către renumiții
corifei ai Bisericii Basarabene, care s-au întrunit într-o Comisie
specială, printre care se numără și părintele Iustin Ignatovici. Pe
ultima pagina a filișoarelor se menționa că este „tălmăcit moldove-
nește de prot. I. Ignatovici”. Toate rubricile au fost coordonate de
părintele Iustin Ignatovici (după tundere în monahism, având nu-
mele de Ignatie), pe care Părintele Paul Mihail îl numește „Coresi
al Basarabiei”.

- 20 -
CONTRIBU|IA LUI CONSTANTIN MIMI LA }MBOG+|IREA
PATRIMONIULUI MUZEAL

Elena COJOCARI, drd., director adjunct

programe culturale și educative,
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Constantin Mimi  (2.02.1868 – 17.04.1935) a fost al doilea

director al Muzeului Zemstvei Basarabene (Muzeul Național de Et-
nografie și Istorie Naturală), în perioada 1913-1917. El a continuat
lucrările ctitorului instituției muzeale și primului director – baro-
nul Al. F. Stuart, îmbogățind colecția muzeului cu exponate ce țin de
principalele ramuri agricole și industriale, acordând atenție cu pre-
cădere ramurii viticole. Activitatea lui C. Mimi, în calitate de consi-
lier în Zemstva ținutului Bender (1894-1913), Președinte al Upra-
vei Zemstvei ținutului Bender (1903-1013), Președinte al Upravei
Zemstvei din Basarabia (1913-1917), a fost reflectată în lucrările lui
M. Ursu, C. Gh. Ciobanu, M. Godorozea și M. Ciocanu. Datorită
lui, în fondurile de bază ale Muzeului și în expoziția permanentă,
ce se referă la dezvoltarea culturii tradiționale, meșteșugurilor și
ocupațiilor de bază, în sălile 12-15, sunt exponate precum: unelte
de uz casnic din domeniul viticulturii și mostre de struguri, care
au pus bazele secției viticole. La începutul secolului XX, viticultura
ocupa un rol important în economia Guberniei Basarabia. În pofida
faptului că prinţul Goliţân, administratorul viilor şi pivniţelor im-
periale, a declarat că „ar trebui să se distrugă toate podgoriile din
Basarabia şi să se pună porumb în loc, pentru că această guber-
nie nu este capabilă să producă altceva mai bun decât popușoiu”,
A. Stuart şi Constantin Mimi, la congresul din Sankt-Petersburg,
din februarie 1904, au avut posibilitatea să demonstreze calitatea

- 21 -
vinurilor din Basarabia, pentru ca ulterior, la concursul de vinuri,
să dețină întâietatea, iar C. Mimi a jucat un rol primordial în acel
context. Primele cunoștințe în domeniul viticulturii, C. Mimi le-a
însușit de la tatăl său, care a plantat viță-de-vie la Ursoaia și a pro-
dus vin de calitate. Având un interes deosebit față de această ramu-
ră a agriculturii, Constantin Mimi a făcut studii la Școala Viticolă
Superioară din Montpellier, Franța, studiind metodologia cultivării
viței-de-vie și tehnologiile industriale noi de producere a vinurilor.
Experiența acumulată a utilizat-o la moșia sa din Bulboaca, unde
a început cultivarea unor soiuri noi, a produs și a realizat pe piață
soiuri noi de vinuri, punând bazele industriei vinicole moderne în
Basarabia. În perioada de activitate în calitate de director al Muze-
ului, C. Mimi a îmbogățit secția viticolă, în baza propriilor podgorii
de la Bulboaca, documentând științific exponatele.
În condițiile de restriște din timpul primei conflagrații mondi-
ale, lipsit de sprijinul specialiștilor Zemstvei și ai Societății Natura-
liștilor, C. Mimi a păstrat colectivul Muzeului, asigurând comple-
tarea colecțiilor și a expoziției permanente. În anul 1913, Muzeul
Zemstvei a participat la ediția a doua a Expoziţiei de industrie cas-
nică din toată Rusia, organizată la Sankt-Petersburg, cu o colecție
de peste două sute de exponate. Compartimentul Basarabiei a fost
înalt apreciat de organizatori, de publicul vizitator şi de împărătea-
sa Rusiei. După expoziție, C. Mimi a contribuit la elaborarea unui
album cu ornamente de ștergare moldovenești din toate zonele,
„pentru a fi răspândite printre populația Basarabiei”. Prin activi-
tățile sale, C. Mimi a deținut un rol foarte important în viața econo-
mică, politică și culturală a Basarabiei.

- 22 -
ORIGINILE {COLII DE BELLE ARTE – TRADI|IILE {COLII
ACADEMICE EUROPENE (V. OCU{CO, A. PL+M+DEAL+
{I A. BAILLAYRE)

Alexandra CLAPATIUC, drd.,

Științele educației (arte plastice), UPSC „Ion Creangă”,
profesor de specialitate,
Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”

Articolul abordează fenomenul constituirii educației instituți-

onale în arte plastice în Basarabia, pe fundalul problematicii gene-
ral-europene, în contextul asimilării tradițiilor Școlii academice în
arte plastice la intersecția secolelor XIX și XX. În aceeași ordine de
idei, articolul elucidează acest fenomen cultural prin prisma a trei
personalități marcante ce au stat la originile constituirii educației
artistice, precum V. Ocușco, A. Plămădeală și A. Baillayre, urmă-
rind formația acestora și, în speță, aspecte relevabile de organizare,
funcționare și viziune asupra educației artistice.

- 23 -
 INI|IATIVE ISTORIOGRAFICE LA CLUJ:
REVUE DE TRANSYLVANIE (1934–1944)
}NFIIN|ARE, STRUCTURA, COLABORATORI {I
TEME DE CERCETARE

Sorin ȘIPOȘ, dr., prof. univ.,

Universitatea din Oradea

Primul număr din Revue de Transylvanie apare în luna mai a

anului 1934 la Cluj, din inițiativa unor intelectuali din Transilva-
nia și cu sprijinul financiar al Astrei. Revista va găzdui în paginile
ei studii de bună calitate științifică și urmărea, în sens mai larg,
difuzarea rezultatelor cercetării istorice româneşti în mediile şti-
inţifice și culturale din Europa. În comunicarea noastră urmărim
să precizăm contextul în care a apărut revista, structura editorială,
principalii autori și temele urmărite de-a lungul anilor, precum și
contextul în care revista și-a încetat activitatea. În Avant Propos-ul
primului număr, inițiatorii au precizat rațiunile pentru care revista
a fost înființată, dar și obiectivele pe care și le-au propus fonda-
torii. Silviu Dragomir, directorul revistei, și D.D Roșca, primul ei
redactor-șef, și-au propus ca Revue de Transylvanie „să fie un mij-
loc de informare a cititorilor din Occident asupra Transilvaniei sub
diverse aspecte ale vieții unei provincii importante a României de
după anul 1918“. Fondatorii publicației își propuneau ca revista „să
fie un instrument de informare obiectiv și precis“ asupra proble-
melor etnice din Transilvania și în particular asupra minorităților.
De asemenea, Revue de Transylvanie își propunea să investigeze
raporturile minorităților din România cu populația majoritar ro-

- 24 -
mânească. Revista a apărut și ca o reacție la propaganda externă
maghiară care încerca să acrediteze ideea că Transilvania, după ce
a devenit provincie românească, a cunoscut un regres. Revista nu
a fost înființată imediat după anul 1918, ci în anul 1934, când era
tot mai evident că schimbările politice produse în statele înfrânte
în Primul Război Mondial amenințau configurația Europei. Chiar
și în acest context politic dificil, statul român s-a implicat târziu în
sprijinirea financiară a publicației.
Revue de Transylvanie şi‑a atins doar o parte din scopurile pe
care fondatorii și le-au propus, anume informarea oamenilor de
știință și a factorilor de decizie din statele occidentale despre reali-
tățile politice și etnice din Transilvania. Acest fapt s-a datorat pro-
fesionalismului autorilor și a studiilor publicate care erau de o mare
diversitate tematică, respectiv: istorie, demografie istorică, istoria
culturii, etnografie, lingvistică etc., dar și prin cele 1 200 de exem-
plare din fiecare număr, distribuite gratuit specialiștilor din țară și
din străinătate. În privința autorilor care au publicat în numerele
revistei, deși sunt peste 60 de colaboratori, erau un număr redus de
colaboratori permanenți, anume: Silviu Dragomir, 9 studii publica-
te, George Sofronie, 8 studii publicate, Laurian Someșan, 6 studii
publicate, Coriolan Petranu, 5 studii, Ioachim Crăciun, 5 studii pu-
blicate, Ioan Lupaș, 4 studii. Revista s-a constituit și într-un atelier
de formare a specialiștilor mai tineri care își fac ucenicia mai ales la
rubricile Note și Recenzii. Dintre istoricii mai tineri îi amintim pe
următorii: Ioachim Crăciun, Aurel Decei, Ioan Moga, Andrei Oţe-
tea, P.P. Panaitescu, Ştefan Pascu, Aurelian Sacer­doţeanu, David
Prodan, Virgil Vătăşianu.

- 25 -
 Revista conține studii de bună calitate și cu o tematică diversă,
în special contribuțiile din istoria contemporană, problema mino-
rităților, dreptul internațional, demografie istorică, istoria limbii
și geografie istorică etc. Revue de Transylvanie s-a dovedit a fi o
revistă interdisiciplinară atât în privința studiilor și articolelor pu-
blicate, cât și în privința formației autorilor. Disputele și polemicile
sunt prezente îndeosebi în Note și la Recenzii. Din păcate, deciden-
ții politici din România au utilizat doar în mică măsură informațiile
pertinente oferite de specialiști, iar echipa redacțională și-a asumat
obiective dificile, imposibil de atins fără sprijin politic.

- 26 -
 DIN VIA|A MORAL+ A
CLERULUI BISERICII „SF. NICOLAE”
DIN SATUL CUHURE{TII DE JOS

Petru VICOL, drd., director general,

Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală

Cercetarea documentelor de arhivă a Dicasteriei duhovnicești

și a Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău, privind istoria bise-
ricii cu hramul „Sf. Nicolae”, din satul Cuhureștii de Jos, și a cle-
rului acesteia, în perioada secolului al XIX-lea – începutul secolu-
lui al XX-lea, au scos în evidență și un aspect important, dar puțin
cercetat, cum este viața morală și conduita clerului. Documentele
cercetate ne vorbesc despre abaterile clerului, fiind înregistrate în-
călcări disciplinare, precum conflictele între preoți și dacăli, con-
flicte cu enoriașii și nerespectarea disciplinei bisericești etc. Așa,
pe parcursul anilor 1816-1819, biserica satului a fost locul unor
conflicte între cei doi preoți slujitori, Sofronie și Feodosie Celan,
ultimul fiind acuzat de mai multe abateri disciplinare: lipsa de la
biserică și nesăvârșirea serviciilor divine în zilele de duminică și
la sărbătorile religioase, maltratarea fizică a unui dascăl. Potrivit
dosarelor disciplinare întocmite de autoritățile bisericești, aceste
conflicte au afectat viața spirituală a comunității și relația între
biserică și enoriași.

- 27 -
 NOTE

________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________
________________________________________________________