Modul 19.

Boli infecțioase
și nursing specific

CURS nr. 1
Partea 1

Definiții
Istoric
Forme de manifestare a procesului infecțios
Epidemiologia bolilor infecțioase
Legislație și organizare antiepidemică
Factorii de dezvoltare a procesului infecțios Prof. RUXANDRA RADU
Prof. RUXANDRA RADU
 Bibliografie selectivă
 Bocsan, I. S.; Radulescu, A.; Brumboiu, I.; Suteu, O.; Achimas A. (1999). Epidemiologie practica pentru medicii de familie, Ed. Medicala Universitara I. Hatieganu
Cluj-Napoca.
 Brumboiu, I.; Bocsan, I. S. (2005) Vaccinuri si vaccinari in practica medicala, Ed. Medicala Universitara I. Hatieganu Cluj-Napoca.
 Burlea, M. (2012). Recomandari de vaccinare in pediatrie, Ed. Medicala Amaltea, București.
 Buiuc, D.; Negut, M. (2009) Tratat de microbiologie clinica, editia 3-a, Ed. Medicala, Bucuresti.
 Caplan, Dana Magdalena; Florea, Valentina; Ciufecu, Constantin (2001) Imunoprofilaxie-Imunoterapie - Ghid Practic, Ed. Ex Ponto, Constanța.
 Chiotan M. (2002) Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională, Bucureşti.
 Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E. (2010) Boli infecţioase curs teoretic pentru colegiile de medicină, Chişinău.
 Cupşa A. (2007), Boli infecţioase transmisibile.
 Heymann, David (2012). Manual de Management al bolilor transmisibile (Control of Communicable Diseases Manual), editia 19, Ed. Amaltea, București.
 Ivan, A. (2002) Tratat de epidemiologia bolilor transmisibile, Ed. Polirom.
 Pitigoi, D.; Ciufecu, C. (2007) Ghid de vaccinari pentru medicii de familie, Ed. National, București.
 Rusu G., Galeţchi A., Popovici P. (2004) Boli infecţioase la copii, Chişinău.
 Zanc V., Ciutică I., Slavcovici A. (2011) Boli infecţioase, Editura medicală universitară Iuliu Haţieganu, Cluj Napoca.
Control of Communicable Diseases Manual, 20th Edition, 2014 Edited by
David L. Heymann, MD; Publisher: APHA Press

http://www.cdc.gov/osels/scientific_edu/SS1978/SS1978.pdf
Principles of Epidemiology in Public Health Practice, Third Edition
An Introduction to Applied Epidemiology and Biostatistics, 2011

http://www.eurosurveillance.org/
Europe’s journal on infectious disease
epidemiology, prevention and control

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed
PubMed (Medline)
http://www.cdc.gov/mmwr/
Morbidity and Mortality Weekly Report (MMWR)
Centre boli infecțioase
• Centers for Disease Control and Prevention (CDC),
Atlanta, USA
- www.cdc.gov

• European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC)

Stockholm, Suedia, EUROPA
- www.ecdc.europa.eu

• World Health Organization (WHO),

Geneva, Copenhaga – biroul pentru EUROPA
- www.who.int

• Institutul National de Sanatate Publica,

Bucuresti, Romanânia, EUROPA
- www.insp.gov.ro
= Centrul National pentru Supravegherea si Controlul Bolilor
Transmisibile (CNSCBT)
Centre boli infecțioase

• Institutul National de Cercetare Cantacuzino

–www.cantacuzino.ro

• Institutul National de Boli nfectioase Prof dr Matei Bals

–www.mateibals.ro

• Ministerul Sanatatii
–www.ms.ro
INTRODUCERE
Patologia infecţioasă este foarte atractivă pentru toate cadrele medicale, mai ales datorită:
– enormei sale frecvenţe;
– caracterului său multisistemic;
– importanta sa morbiditate şi mortalitate;
– posibilităţilor de diagnostic şi tratament;
Aceasta se remarcă printr-un dinamism deosebit, fiind unul din capitolele medicinei moderne care se îmbogăţeşte mereu
cu noi entităţi clinice, cu noi forme de manifestare a bolilor considerate „clasice”, cu noi metode şi mijloace de diagnostic şi
mai ales de tratament.
Domeniul care concentrează eforturile multor cercetători în vederea elucidării cauzelor de îmbolnăvire a populaţiei, a relaţiilor
dintre microorganismele nou identificate şi organismul uman, a mecanismelor de îmbolnăvire şi a posibilităţilor de prevenire
precum şi a mijloacelor de terapie.
Domeniul bolilor infecţioase menţine trează speranţa în medicină, în posibilităţile ei de a fi extrem de utilă oamenilor, redând
multora încrederea în viitor, în condiţiile în care unele specialităţi medicale se află într-un impas de diagnostic şi mai ales
terapeutic.
Din punct de vedere pur economic, puţini bolnavi au atâtea posibilităţi de a se reintegra într-o activitate productivă şi utilă
dacă sunt trataţi corect, ca cei care suferă de boli infecţioase.
OBIECTIVELE
DOMENIULUI
• Elaborarea unor diagnostice preliminare obiective în faţa fiecărui bolnav cu posibilă boală infecţioasă, analizând
etiologiile probabile, bazându-se pe frecvenţa cu care diferiţi agenţi patogeni produc diferitele sindroame
întâlnite;
• Să procedeze de o manieră logică pentru confirmarea sau excluderea diferitelor etiologii ale unui sindrom,
utilizând probele de laborator cele mai adecvate pentru izolarea microorganismelor suspecte de a fi implicate;
• Să cunoască ce produse patologice ar putea să-i fie utile diagnosticului, cum se recoltează, în ce moment, şi sub
ce formă se asigură transportul optim;
• Să cunoască principiile de bază ale tehnicilor şi metodelor de laborator folosite, a performanţelor şi limitelor
acestora;
• Interpretarea şi evaluarea corectă a rezultatelor probelor de laborator, ţinându-se cont de sensibilitatea şi
specificitatea lor;
• Să aprecieze corect riscurile profesionale ce derivă din acordarea asistenţei medicale a bolnavilor infecţioşi şi
mai ales a celor contagioşi, acţionând în spiritul profilaxiei infecţiilor nosocomiale şi a celor profesionale;
• Cunoaşterea principiilor fundamentale de instituire a unei terapii antiinfecţioase corecte, conducerea şi controlul
antibioterapiei.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

DEFINIȚII
 Bolile infecțioase reprezintă
un grup de entităţi clinice determinate de
microorganisme patogene:
bacterii
virusuri
fungi
paraziti
care în marea lor majoritate sunt contagioase,
adică se pot transmite uşor de la o fiinţă la alta
(de la om la om, sau de la animale la om).
• Infecţia = reprezintă pătrunderea şi multiplicarea unui agent infecţios în ţesuturile organismului uman sau animal, care
nu este urmată în mod obligatoriu de starea de boală infecţioasă;
• Infecțios = Persoanele infectate pot transmite un agent patogen (cauza unei infecții) altor persoane.
• Boala infecţioasă = manifestarea complexă în care pe lângă acţiunea germenilor patogeni asupra organismului, intervine
şi reacţia organismului faţă de aceştia, în variate forme şi intensităţi (boală inaparentă - fără manifestări clinice, boală cu
evoluţie lentă - de ani de zile, etc.);
• Contaminarea = defineşte prezenţa agenţilor infecţioşi pe suprafaţa unui organism (tegumente, mucoase), sau a unor
obiecte.
• Caracterul contagios = este strâns legat de cel infecţios, orice boală infecţioasă este transmisibilă (contagioasă) în grade
diferite, sau cel puţin potenţial (experimental) transmisibilă, aceasta fiind trăsătura esenţială a acestor boli,
responsabilă de eventualitatea apariţiei multiplelor îmbolnăviri în colectivitatea umană.
• Cu manifestările extensive, epidemice, ale bolilor infecţioase, cu mijloacele de prevenire şi combatere ale acestora, se
ocupă pe larg epidemiologia.
• Proces epidemic = Prezența mai multor îmbolnăviri într-un teritoriu, într-o perioadă, la o populație.

• Proces infecțios = Totalitatea reacțiilor locale și generale determinate în organism de agentul patogen.

• Sursa de infecție = Poate fi om, animal sau insecte artropode. Omul poate face boli specifice care nu le
fac animalele acestea numindu-se antroponoze. Bolile date de animale se numesc zoonoze. Bolile
comune se numesc antropo-zoonoze.

• Transmitere directă = Poate avea loc de la mamă la copil așa cum este exemplificat cu HIV, Zika și sifilis.

• Transmitere indirectă = Implică contactul cu o suprafață sau substanțe care sunt contaminate cu agenți
patogeni.
Profilaxia constituie o parte integrantă a fiecărei activităţi medicale, principiul devenit deja „clasic” conform căruia
„... e mai uşor să previi îmbolnăvirea decât să tratezi boala ...” fiind mai actual ca oricând.

Ea se aplică în mai multe etape, la mai multe niveluri:

– profilaxia primară = ansamblul de măsuri de protecţie şi promovare a sănătăţii prin control periodic,
educaţie sanitară, nutriţie adecvată, igienă, sanitaţie, imunizări specifice, etc.;
– profilaxia secundară = constă în diagnosticul precoce şi tratamentul prompt al bolii, pentru prevenirea
complicaţiilor, a cronicizării, a sechelelor şi incapacităţii de muncă;
– profilaxia terţiară = măsuri de recuperare, de restabilire a capacităţii de muncă şi de reîncadrare socială.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

De ce sunt
importante
bolile infecțioase?
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Bolile infecțioase constituie majoritatea bolilor cu etiologie cunoscută din domeniul patologiei umane.
• Reprezintă circa 60-80% din patologia copilului.
Incidența lor este apreciabilă, numai virozele respiratorii deținând 60% din consultațiile ambulatorii
indiferent de vârstă.
• Majoritatea bolilor infecțioase sunt urgențe medicale.
• Letalitatea este mare (25-30% în septicemii, meningite, 30-40% în tetanos și 60-90% în febrele
hemoragice).
• Unele maladii cum sunt Rabia SIDA sunt incurabile.
• Unele boli infecțioase lasă sechele grave.
• Combaterea și prevenirea bolilor infecțioase se realizează conform legilor sanitare naționale și
internaționale.
 BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

În ultimele decenii au apărut şi sunt descrise noi entităţi infecţioase:

Sindromul Kawasaki
Boala Lyme
Sindromul Reye
Boala Zika
Sunt identificate metode rapide de diagnostic de laborator
Sunt aplicate noi metode terapeutice:
Terapia etiologică antimicrobiană, antivirală
Terapia patogenică – corticoterapie, tratament cu anticorpi monoclonali, anticitokine
Sunt obţinute rezultate spectaculoase în:
Profilaxia generală nespecifică: igienă, educaţie sanitară
Profilaxia specifică: imunizări
Cu toate progresele obţinute, lupta cu infecţiile noi sau necunoscute continua.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate și mortalitate crescute

BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Morbiditate și mortalitate crescute

• Boala diareică acută infecţioasă, omoară anual între 5-8 milioane de copii sub 5 ani
• 30 - 40% în septicemii, meningite, tetanos,
• 60 - 70% în febrele hemoragice,
• unele boli sunt incurabile (rabia, SIDA)
• ele constituie majoritatea bolilor cu etiologie cunoscută din domeniul medicinii interne
• reprezinta 60 - 80% din patologia copilului.
• incidenţa lor în toată lumea este apreciabilă, virozele respiratorii reprezinta 60% din consultaţiile ambulatorii

Mortalitatea prin bolile infecţioase continuă să reprezinte o problemă mai ales în anumite zone ale globului:
febra galbenă, Ebola – America Centrală şi de Sud
holera – a VII pandemie determinată de biotipul El Tor – Africa şi Asia de S-E
malaria – Africa, India, Afganistan, Asia
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Morbiditate și mortalitate crescute

 In SUA se înregistrează anual aproximativ 50 000 000 de cazuri de boli  Singurul criteriu obiectiv de apreciere a ponderii patologiei
infecţioase acestea, reprezentând infecţioase fiind cauzele mortalităţii generale, din acest punct
 21, 5% din consultaţiile ambulatorii ale medicului, de vedere distingându-se 2 profiluri:
 20% din internările în spitale,  „evoluat”

 80% din bolile aparatului respirator

 boli cardiovasculare 40 - 53%;
 tumori - 18 - 22%;
 25 - 30% din bolile dermatologice, gastroenterologice şi
 accidente - 7 - 8%;
neurologice.
 boli respiratorii 4 - 7%;
 60 - 80% din patologia copilului.
 boli infecţioase şi parazitare - 0, 8 - 2, 4%;
 In Franta
 „primar"
 45% din pacienţii cabinetelor de medicină generală suferă de boli
 boli infecţioase şi parazitare 18 - 25%;
infecţioase,  boli respiratorii 17 - 22%;
 53% din cei consultaţi primesc antibiotice,  boli cardiovasculare 10 - 14%;
 activitatea profilactică a medicului (imunizări), reprezentind 56% din  boli digestive 4 - 6%;
volumul activităţii depuse  tumori 4 - 5%.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Morbiditate și mortalitate crescute

Numai boala diareică acută infecţioasă, omoară anual între 5 - 8 milioane de copii sub 5 ani.
În ceea ce priveşte situaţia actuală a bolilor infecţioase, remarcăm menţinerea la cifre ridicate de morbiditate a:
– virozelor respiratorii,
– rubeolei,
– varicelei,
– hepatitelor acute virale, • Situaţia diferă de la o ţară la alta, şi de la o regiune
– toxiinfecţiilor alimentare, geografică la alta în funcţie de patologie, sistemul
– meningoencefalitelor, de raportare şi înregistrare, condiţiile socio-
– septicemiilor, economice.
– infecţiilor nosocomiale,
– bolilor venerice, • Singurul criteriu obiectiv de apreciere a ponderei
– zoonozelor, patologiei infecţioase fiind cauzele mortalităţii
– chiar a rujeolei, în pofida măsurilor de imunizare, generale, din acest punct de vedere distingându -
– creşterea fără precedent a numărului de cazuri de tuberculoză. se 2 profiluri.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate si mortalitate crescute

• Sechele
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

SECHELE
• Cronicizarea hepatitelor acute virale, evolutie spre ciroza
• Pareze, paralizii in Poliomielita
• Deficit fizic si psihic dupa Meningite, encefalite
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate și mortalitate crescute

• Sechele
• Malformații prin transmitere de la mamă la făt
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

MALFORMAȚII CONGENITALE

• Gripa
• Rubeola
• Varicela
• Listerioza
• Sifilis
• Toxoplasmoza
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate și mortalitate crescute

• Sechele
• Malformații prin transmitere de la mamă la făt
• Pot produce epidemii?
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

EPIDEMII
• Epidemia de pestă (ciuma) , care a bântuit Europa secolului al XIV - lea, a omorât o treime
din populaţia de atunci a continentului,
• pierderi similare au fost determinate de apariţia variolei în America.
• Epidemia de tifos exantematic din timpul Primului război mondial a determinat 20 - 30
milioane de îmbolnăviri în răsăritul Europei
• Pandemia de gripă din 1918 - 1919 a pricinuit moartea a 50 milioane de oameni în timp ce
pandemia din 1958 - 1959 a afectat o treime din populaţia globului (aproximativ un miliard
de oameni)
• Epidemia de hepatită virală din ultimul Razboi mondial a provocat peste 5 milioane de
îmbolnăviri, numai în armata germană.
 BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Gripa spaniolă (1918)

• A ucis mai mult decat In Primul razboi
mondial (50 mil persoane)
• Gripa a ucis 25 milioane în primele 25
de săptămâni; în comparație, SIDA a
ucis 25 de milioane în primii 25 de ani.
• Victime
– Sophie Freud, fata psihanalistului
austriac Sigmund Freud, († 1920)
– Edmond Rostand, dramaturg
francez, cunoscut prin lucrarea sa
Cyrano de Bergerac, († 1918)
– Franz Karl Salvator (1893-1918),
nepotul împărătesei Sisi și al
împăratului Franz Joseph.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate și mortalitate crescute

• Sechele
• Malformații prin transmitere de la mamă la făt
• Pot produce epidemii
• Probleme de sănătate publică prin incidența crescută
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Probleme de sănătate publică prin incidența crescută

• virozele respiratorii pot surveni

– frecvent la aceeaşi persoană (copilul aproximativ 6 - 7/an, adultul 3 - 4/an) ,
– sub diferite manifestări (faringite, rinite, bronşite, pneumonii, stări febrile, etc.)
– cu pierderi economice importante prin absenteism (18 - 25% din incapacitatea temporară de muncă şi 87% din
absenţele şcolarilor) .

• Dintre bolile aflate în supraveghere specială (tifos exantematic, febre recurente, malarie, poliomielită, gripă), malaria şi
gripa constituie probleme mereu actuale, supravegherea lor nefiind rezolvată corespunzător.

• Bolile carantinabile, febra galbenă şi pesta impun vigilenţa permanentă, existând oricând riscul reizbucnirii epidemiilor,
aşa cum se întâmplă cu holera, Ebola.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?
• Problemelor existente li se adaugă aspecte noi şi de •
perspectivă, cum ar fi patomorfoza noilor entităţi
infecţioase descrise:
– infecţiile la bătrâni,
– infecţiile la gazde imunocompromise,
– infecţiile la neutropenici,
– infecţiile virale persistente,
– infecţiile asociate transplantelor de organe şi ţesuturi,
– infecţiile cu transmitere verticală (rubeola,
enterovirozele, rujeola, infecţiile cu virusul urlian şi
citomegalvirusuri, SIDA, virusurile hepatitice B si C).
• Medicina modernă a prelungit viaţa unui mare număr de
pacienţi, de o manieră semnificativă, depistaţi graţie noilor
sale metode de diagnostic şi tratament.
Evenimentul cel mai pregnant care s-a produs în
ultimele decenii în domeniul bolilor infecţioase
este descoperirea şi dezvoltarea de la finele anilor
'70, a unei noi pandemii, cea de SIDA, boală
infecţioasă pentru care în prezent nu există
tratamente eficiente în schimbarea evoluţiei sale
fatale şi nici vaccinuri care să o prevină.
• Această pandemie a evidenţiat deficienţele
diferitelor sisteme sanitare, inclusiv a celor mai
avansate.
• Pentru conotaţiile sale sociale, economice şi
legale, este de anticipat că aşa cum s-a întâmplat
în epidemiile trecute, cea de SIDA va influenţa
decisiv comportamentul societăţii noastre.
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

• Morbiditate și mortalitate crescute

• Sechele
• Malformații prin transmitere de la mamă la făt
• Pot produce epidemii
• Probleme de sănătate publică prin incidență crescută
• Pot fi prevenite
BOLILE INFECȚIOASE
DE CE SUNT IMPORTANTE?

Măsuri epidemiologice
• Imunizări
– BCG
– Diftero-tetano-pertusis
– Hepatita B, Hepatita A
– Rubeola, Rujeola, Varicela, Oreion
– Gripa
– Infecția meningococică, pneumococică
– Haemophilus influenzae tip B
– HPV
– Diareea cu rotavirusuri
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

IMPORTANȚA
BOLILOR
INFECȚIOASE
• Numărul bolilor infecţioase răspândite pe tot globul este foarte mare datorită numărului în continuă creştere de
microorganisme patogene.

• Ele sunt o parte inseparabilă a vieţii omului în comunitate, unele putând fi contractate încă din viaţa
intrauterină, când unele infecţii materne (viroze, sifilis, etc.) pot fi transmise embrionului şi fătului determinând
tulburări de organogeneză cu malformaţii congenitale sau chiar moartea şi eliminarea produsului de concepţie.

• După naştere are loc colonizarea tegumentelor şi mucoaselor cu flora habituală, normală, cu care se stabileşte o
relaţie de convieţuire fie de tipul comensalismului (indiferenţă), fie de simbioză (utilă ambilor parteneri).

• Aceste relaţii, în anumite condiţii pot deveni instabile, flora normală devenind patogenă pentru organism - fiind
vorba despre microorganisme condiţionat patogene sau germeni oportunişti.

• Microorganismele patogene pătrund şi se multiplică în ţesuturile organismului uman, calitatea de a fi patogen

depinzând atât de factori proprii agentului cât şi de factori ai organismului gazdă.
• Bolilor infecţioase constituie majoritatea bolilor cu etiologie cunoscută din domeniul medicinii interne şi 60 -
80% din patologia copilului.
• Incidenţa lor în toată lumea este apreciabilă, numai virozele respiratorii ocazionând 60% din consultaţiile
ambulatorii.
• Majoritatea bolilor infecţioase sunt urgenţe medicale, care necesită un diagnostic şi un tratament prompt
pentru salvarea bolnavului şi apărarea colectivităţii în care trăieşte
• Letalitatea este încă foarte ridicată, în jur de 30 - 40% în sepsis, meningite, tetanos, şi 60 - 70% în febrele
hemoragice, unele boli fiind incurabile (rabia, PESS-ul, SIDA, etc.).
• Sechele importante pot rămâne după boli ca hepatita virală, meningita purulentă, infecţiile cu enterovirusuri,
etc.
• Combaterea şi prevenirea lor se face după legi naţionale şi internaţionale.
• Alte specialităţi medicale studiază şi tratează boli infecţioase şi anume:
– dermatologia (sifilis, gonoree, alte boli venerice, micozele tegumentelor şi părului - favus, tricofiţie).
– ftiziologie (tuberculoza).
– oftalmologia (trahomul, conjunctivitele, keratita herpetica).
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

ISTORIC
ISTORIC

• Bolile infecţioase au precedat existenţa umană, existând dovezi arheologice care atestă că
animale uriaşe din Paleolitic şi Mezozoic au urme evidente de infecţie - osteite la dinozauri,
actinomicoză la rinoceri.

• În Comuna primitivă apariţia lor era considerată ca o pedeapsă a forţelor naturii.

• Evul mediu a fost zguduit de numeroase epidemii devastatoare, cu multe victime, ce au

necesitat adoptarea primelor măsuri antiepidemice - izolarea bolnavilor în spaţii situate în
afara colectivităţilor, în lazarete, unele din primele unităţi spitaliceşti cunoscute.

• Ultimii 150 de ani reprezintă perioada cea mai fertilă în cunoaşterea bolilor infecţioase
punându-se bazele ştiinţifice ale disciplinei, care va cunoaşte ulterior o dezvoltare
spectaculară, de un dinamism deosebit, ce se menţine şi în zilele noastre.
ISTORIC

● Egiptul antic – antisepsia plagilor se realizeaza prin cauterizarea termica / pulberi telurice cu o anumita
compozitie
● faraonul Menoptah – a creat primele izolatoare pentru leprosi
● in Egiptul antic – preventia malariei se realiza cu ajutorul unor turnuri inalte unde nu puteau ajunge tantarii
care produceau invazii masive in perioada de dupa revarsarea Nilului
● chinezii au fost primii care au aplicat ,,variolizarea`(ca o metoda de vaccinare)`prin pulverizarea intranazala a
crustelor rezultate in cursul evolutiei exantemului variolos
ISTORIC
● India antică – pentru asepsia plagilor se utilizau solutii pe baza de sulf, mercur, petrol, sare sau se practica
termocauterizarea
● Hipocrat a pus bazele medicinei universale si este considerat si parintele medicinei preventive – dictonul sau
,,Este mai usor sa previi decat sa tratezi o boala''
● in perioada bizantina - lucrari unde sunt prezentate notiuni de clinica si epidemiologie a variolei, rujeolei si alte
boli cu exantem
p
ISTORIC

• Roma antică
- Epidemie de antrax

- Prima pandemie de pesta 541 – 544 AD

- inceputa in Egipt,
- raspandita spre Orientul Mijlociu si Bazinul Mediteranian
- ½ din populatia Imperiului Roman a murit,

• Europa
Secolul XIV : a doua pandemie de pesta (Moartea Neagra)
 a inceput in Sicilia in 1347 si s-a terminat in 1351
 aproape o treime din populatia Europei a murit
ISTORIC

Sec. 16 – medicul italian Fracastoro Gerolamo (1478-1553)

- a descris manifestarile clinice si epidemiologice ale sifilisului, tifosului
exantematic, febrei tifoide, pestei, TBC, leprei, variolei
- pune bazele epidemiologiei teoretice si practice
primul care descrie factorii principali ai procesului epidemiologic
(sursa de infectie, caile de transmitere si receptivitatea organismului)
- elaboreaza notiuni de preventie
sec. 15-17 – medici specializati pentru actiuni de preventie si combatere a epidemiilor de variola, pesta, gripa, holera
1642 – Sudenhaim - ,,Hipocrate englez'' – separa bolile pe baza febrei in transmisibile si netransmisibile
1662 – J.Graunt – a publicat prima carte de epidemiologie din lume (Londra), fiind considerat unul dintre parintii epidemiologiei
universale.
Sec. 18 – epidemiologia se contureaza ca o stiinta multidisciplinara, ce abordeaza bolile la nivel populational
Sec. 18 – omenirea a fost confruntata cu numeroase epidemii: antrax,pesta, iar cea mai grava este variola,
1796 – Edward Jenna – prima vaccinare (antivariolica)
ISTORIC
1931 – in Principatele Romane vaccinarea antivariolica devine obligatorie
chimistul francez Louis Pasteur este parintele microbiologiei moderne si al epidemiologiei speciale a unor
boli transmisibile ca antrax, rabie, infectii streptococice si stafilococice
Pasteur elaboreaza tehnologia prepararii unor vaccinuri
Robert Koch – descopera agentii etiologici ai tuberculozei, antraxului, holerei
contribuie la dezvoltarea preocuparilor pentru preventia infectiilor nosocomiale
1849-1917 - ,,era de aur'' a bacteriologiei, parazitologiei si epidemiologiei prin descoperirea multor agenti
patogeni
1789 – A.Gordon a introdus reguli de asepsie si antisepsie in obstetrica
1922 – se efectueaza primele vaccinari BCG
1924 – se pun bazele utilizarii anatoxinelor in vaccinare
1929 – Fleming descopera activitatea antimicrobiana a mucegaiului Penicillinum
ISTORIC

Cercetările bacteriologice începute în secolul 19 de

Robert Koch, au deschis era izolării agenţilor patogeni
ai bolilor infecţioase:
bacilul cărbunos (Koch,1876)
clostridium septicum (Pasteur, 1877)
gonococul (Neisser, 1879)
bacilul tific (Ebert, 1880)
coli bacilul (Escherich, 1882)
vibrionul holeric (Koh, 1883) etc.
ISTORIC

SAVANŢI INFECŢIONIŞTI
Sergey Petrovich Botchin – a stabilit natura infecţioasă a
icterului cataral, în prezent cunoscut sub denumirea de HVA, a
descris particularităţile tabloului clinic în febra tifoidă.
N. P. Vasiliev – a descris ca boală de sine stătătoare icterul
infecţios, cunoscut în prezent ca leptospiroza
icterohemoragică.
Nil F. Filatov - a studiat şi a descris manifestările clinice a febrei
ganglionare, cunoscută în prezent ca mononucleoza
infecţioasă.
ISTORIC

Mihail Erlih – a elaborat metoda de preparare a anatoxinelor şi utilizarea lor în profilaxia şi

tratamentul bolilor infecţioase.
Louis Pasteur – a propus vaccinul antirabic.
Lev Gromaşevschi - a clasificat bolile infecţioase în 4 grupe după mecanismul de transmitere
şi localizarea agentului patogen.
ISTORIC
Orice istoric al bolilor infecţioase nu poate omite contribuţia
şcolii româneşti de medicină, începând cu
Victor Babeş
– întemeietorul şcolii de patologie experimentală,
– a germenilor ce-i poartă numele,
– a diagnosticului histologic şi a seroterapiei în rabie,
apoi
Ion Cantacuzino
– întemeietorul institutului de seruri şi vaccinuri
naţional,
Constantin Levaditi
– care a aprofundat studiul neurovirozelor,
Mihai Ciucă
– remarcat în eradicarea malariei la noi în ţară,
Ştefan S. Nicolau
– creatorul Institutului Naţional de Virusologie,
– primul care a afirmat existenţa mai multor virusuri
hepatotrope, cauzatoare de hepatită acută.
De la începutul noului mileniu încoace s-au produs schimbări surprinzătoare în medicină,
implicit şi în domeniul bolilor infecţioase şi microbiologiei clinice.
Putem clasifica aceste schimbări în următoarele direcţii:
Identificarea de noi agenţi patogeni:
– bacterii (Borrelia burgdorferi, Legionella pneumophylla, Helicobacter pylori,
Chlamydia pneumoniae, Tropherima whippelii, Bartonella quintana, -
henselae, -elizabethiae, Micobacterium avium, etc.);
– virusuri (retrovirusuri) HIV, HTLV, agenţii hepatitelor C, delta, E, F, G,
parvovirusul B19, grupul Hantaan, agenţii febrelor hemoragice – Lassa,
Marburg, Ebola);
Identificarea de noi entităţi clinice:
– boala Lyme, febrele hemoragice,
– boala Kawasaki, sindromul Reye
– sindromul şocului toxic,
– SIDA,
– angiomatoza bacilară,
– pelioza hepatica, etc.,
Noi manifestări clinice în infecţiile produse de patogeni cunoscuţi (papilomavirus,
Chlamydia trachomatis, oportunişti);
ISTORIC

Schimbări în epidemiologie favorabile descoperirii de noi breşe (nişe) ecologice şi noi forme de
transmitere a unor infecţii, favorizate de comportamentul social şi formele de viaţă (life - style related
infections), precum bolile cu transmitere sexuală, cele apărute la consumatorii de droguri, şi cele legate
de călătorii şi alimentaţie;
Schimbări produse prin noile metode diagnostice în etiologia şi tratamentul marilor sindroame
infecţioase;
Modificarea schemelor terapeutice în majoritatea infecţiilor bacteriene determinată de apariţia şi
extinderea rezistenţei la antibiotice a speciilor bacteriene cauzale, simultan cu descoperirea de noi
agenţi antimicrobieni;
Controlul unor boli transmisibile prin vaccinare: variola, difteria, tetanosul, rujeola, hepatita B,
poliomielita, etc.;
Creşterea importanţei profesionale a specialiştilor de boli infecţioase, microbiologie clinică,
epidemiologie.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

PERIOADELE
BOLILOR
INFECȚIOASE
Perioada etiologică
Caracterizată prin tendinţa de a considera toate entităţile nosologice de origine
incertă ca având o cauză microbiană;
Această perioadă cuprinde ultimii ani ai secolului trecut.
După ce Leeuwenhoeck descrie primele microorganisme ca "animalicule", Pasteur
pune bazele microbiologice, deschizând era identificării primilor microbi cauzatori de
îmbolnăvire umană, preparând primul vaccin antirabic.
Este urmat de Robert Koch care identifică agenţii tuberculozei şi holerei, Eberth -
bacilul tific, Loefler - bacilul difteric, Laveran - Plasmodium malariae.
În paralel Widal iniţiază diagnosticul serologic, aglutinând bacilii tifici cu ser de
convalescent de febră tifoidă, iar Behring şi Babeş pun bazele seroterapiei specifice
difterice, respectiv rabice (1890) ca prime metode terapeutice a bolilor respective;
Perioada clinică

• Caracterizată printr-o virtuozitate semiologică materializată în meticuloasa

descriere de tablouri clinice specifice fiecărei boli, ce vor constitui baza
diagnosticului, datele de laborator, dacă se dispunea de ele, având rol
complementar.

• Această perioadă ocupă primul sfert al secolului XX.

Perioada terapeutică
• Cuprinzând anii 1925-1950, în care vaccinurile, serurile deja cunoscute,
precum şi chimioterapicele şi antibioticele, a căror descoperire a revoluţionat
medicina, par a rezolva problema bolilor infecţioase, reuşindu-se ca multe
dintre ele să poată fi controlate, iar unele chiar eradicate;
– era chimioterapiei este deschisă de Ehrlich la începutul secolului,
– Fleming declanşează o adevărată revoluţie în medicină prin descoperirea în 1929 a
penicilinei;
– este urmat de Domagk, care în 1935 sintetizează sulfamidele;
 Perioada de relaxare
(de destindere)

• Apare firesc după perioada anterioară, în care optimismul exagerat generat de

descoperirea chimioterapicelor, printr-o folosire iraţională, chiar abuzivă a
acestora a determinat un regres sesizabil prin uitarea sau minimalizarea normelor
clasice de asepsie şi antisepsie.
• Are loc o evidentă schimbare în etiologia infecţioasă, apariţia patogenilor
oportunişti şi extinderea rezistenţei la antibiotice.
• Această perioadă se întinde până la sfârşitul anilor '60, iar parte din consecinţele
ei le întâlnim şi astăzi;
Perioada patogenică

În care se produce dezvoltarea spectaculară a microbiologiei clinice,

care rămăsese la nivelul unor mici laboratoare în câteva spitale;

Mai târziu renaşte infectologia clinică, care-şi extinde domeniul de

studiu asupra complicaţiilor infecţioase la toate categoriile de pacienţi,
aprofundându-se cunoştinţele asupra mecanismelor de producere a
infecţiilor.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

EPIDEMIOLOGIA
BOLILOR
INFECȚIOASE
 Epidemiologia bolilor infecțioase

se ocupa cu descoperirea cauzelor, a modalitatilor de

apariţie si de existenta a bolilor infecţioase, pentru ca
ulterior sa elaboreze masuri de profilaxie si combatere a lor.
Epidemiologia bolilor infecțioase

• procesul infecțios
• focarul epidemiologic
• procesul epidemiologic
 Totalitatea proceselor biologice ce se produc în macroorganism, după inocularea în el a agenţilor
INFECŢIA patogeni sau condiţionat patogeni, indiferent de faptul dacă se va dezvolta un proces patologic
acut sau lent, sau dacă acesta se va limita doar la instalarea unei stări temporare de purtător.
PROCESUL INFECŢIOS

Un complex de acţiuni dintre agentul

patogen şi agentul uman în anumite
condiţii ale mediului înconjurător, care
cuprinde un şir de reacţii patologice,
de protecţie şi compensatorii.
Procesul infecțios (PI)

Procesul infecțios reprezintă totalitatea consecinţelor interacţiunii dintre organismul uman, un agent patogen si
mediu inconjurator
Se exteriorizează prin :
• forme clinice aparente (evidente)
• forme atipice de boala, forme fruste, abortive, latente
• forme clinice inaparente (fara expresie clinica, diagnosticul se pune prin investigaţii de laborator)
Aceste infectii sunt urmate de o stare de imunitate,agentul agresor lasandu si amprenta serologica si imunologica
BOALA INFECŢIOASĂ
Reprezintă manifestarea clinică a
procesului infecţios exprimată printr-o
gamă largă de sindroame şi simptome
clinice.
Asamblați definițiile pentru următoarele concepte:

Infecţie
Proces infecţios
Boală infecţioasă
Asamblați definițiile
Infecţia se va dezvolta un proces patologic mediului înconjurător,

vădit sau lent, organismul uman care cuprinde un şir de biologice

ce se produc în macroorganism, dintre agentul patogen şi Boala infecţioasă

reacţii patologice, Procesul infecţios sau condiţionat patogeni,

după inocularea în el a procesului infecţios, a agenţilor patogeni

indiferent de faptul doar la instalarea stării de protecţie şi compensatorii

în anumite condiţii ale exprimată printr-o totalitatea proceselor

temporare de purtător complex de acţiuni gamă largă de

simptome şi semne manifestarea clinică sau dacă aceasta se va limita

Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

FORME DE
MANIFESTARE A
PROCESULUI INFECȚIOS
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

1. forma sporadica
2. forma endemica
3. forma epidemica
4. forma paredemica
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA SPORADICĂ
1. Forma sporadica
– se caracterizeaza prin:
• nr. mic de cazuri
• diseminate teritorial
• apar la intervale neregulate de timp
• fara legatura aparenta unele cu altele
– aparitia este conditionata de :
• nr.redus de surse de infectie
• posibilitati limitate de transmitere a agentului patogen
• existenta unei populatii refractare la o anumita infectie ; ca urmare a trecerii prin boala/ vaccinare
– boli infectioase care se manifesta sporadic :
• infectii cu poarta de intrare cutanata : antrax, tetanos, gangrena gazoasa, tularemie( trec in mod
exceptional de la om la om)
• boli care se transmit prin vectori
• boli care dispun de o vaccinare obligatorie: difteria, tetanos, poliomielita
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA ENDEMICĂ
2. Forma endemică
– se caracterizeaza prin:
• aparitia relativ constanta in teritoriu a
cazurilor de boala
• afecteaza un numar mic de persoane
• fara legatura aparenta intre ele
– aparitia este conditionata de:
• germeni cu agresivitate redusa
• cai de transmitere limitate
• existenta unei populatii partial receptive
in care exista putine surse de infectie
– boli infectioase care se manifesta
endemic:
• boli digestive: febra tifoida, hepatita acuta
virala, dizenterie
• boli aerogene: scarlatina, tuse convulsiva
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA EPIDEMICĂ
3. Forma epidemică
– se caracterizeaza prin:
• aparitia unui numar mare de cazuri de boala intr-un teritoriu/ colectivitate
• pe o perioada de timp variabila, insemnand saptamani/luni
– aparitia este conditionata de:
• conditii de transmitere optime
• receptivitatea la infectie e máxima
– epidemia= cand nr. de cazuri creste cel putin de 10 ori fata de perioada precedenta
• cand reprezinta 50% din totalul bolilor infectioase in teritoriu/ colectivitatea respectiva
– dupa originea si modul de transmitere:
1) epidemii “de contact”
2) epidemii hidrice
3) epidemii alimentare
4) epidemii prin vectori
5) epidemii prin aer
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)
FORMA EPIDEMICĂ
• Epidemii „de contact”
– recunosc drept cale de transmitere “mana
murdara”( in majoritatea cazurilor)
– sunt localizate in colectivitati cu grad mare
de interrelatii individuale (internate,
cazarmi, familia, tabere)
– au o arie de distributie restransa
– au intensitate relativ scazuta
– se propaga „în pata de ulei”
– boli infectioase : dizenteria, hepatita acuta
virala A,E, enteroviroze
– -boli transmise prin vectori: tifos
exantematic
• Epidemii de tip hidric
– cazurile se limiteaza numai la cei care
au consumat apa dintr-o sursa
comuna contaminata
– se suprapune teritoriului alimentat de
acea sursa de apa
– poate surveni in orice anotimp
– izbucnirea este exploziva
– afecteaza persoanele care au
consumat apa contaminata in grade
diferite, in functie de masivitatea si
durata contaminarii
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA EPIDEMICĂ
– curba epidemica descreste brusc imediat ce sursa de apa nu a mai fost utilizata
– stingerea epidemiei poate avea loc lent prin “coada a epidemiei”, datorita imbolnavirilor trenante
“de contact”
– epidemii hidrice se intalnesc in : febra tifoida, holera, dizenterie, hepatita acuta virala A,E
• Epidemii de tip alimentar • Epidemia prin vectori
– se suprapune ariei geografice in care traieste vectorul
– debut exploziv respectiv
– cazurile de boala apar la cei care au – cazurile de boala apar in anotimpul de dezvoltare al
consumat din alimentul contaminat vectorului
– epidemia se suprapune teritoriului de
distributie a alimentului( frecvent implicat • Epidemia prin aer
laptele provenit de la un animal bolnav – apare in colectivitatile aglomerate de receptivi
sau purtator) – debut brusc
– cazurile de boala se succed la intervale aproximativ egale
– -se observa cazuri multiple care apar cu perioada de incubatie medie
simultan in aceeasi familie – nr. de imbolnaviri scade treptat pana la epuizarea tuturor
– daca se inlatura alimentul, inceteaza receptivilor
aparitia de noi cazuri – exemple: rujeola, scarlatina, parotida urliana
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA PANDEMICĂ

– cuprinderea in procesul epidemic a populatiei din arii geografice intinse, ce

cuprinde mai multe tari, continente sau intregul glob
– se considera pandemie cand incidenta unei boli infectioase a crescut de peste
100 ori fata de o perioada anterioara sau o zona diferit, afectand cea mai
mare parte a populatiei
– pandemia se poate realiza cand:
• apare un microorganism patogen nou necunoscut anterior intr-o populatie
• reaparitia unui agent patogen dupa o absenta de cateva decenii
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA PANDEMICĂ

• boala afecteaza toate grupele de varsta

• rol foarte important o au sursele de infectie mobila
• factori favorizanti : mijloace de transport la distante mari, miscarile populatiei
• pandemii : variola, holera, tifos exantematic, gripe, infectie HIV, COVID-19
• Transmisibilitatea (contagiozitatea) lor poate duce la apariţia unor epidemii întinse, în anumite condiţii favorizante
(igiena deficitară) şi dezorganizare (război, perioade de lipsuri).
• Timp de milenii oamenii au trăit sub povara ameninţării unor boli pestilenţiale, care au provocat adevărate
calamităţi biologice.
• Epidemia de pestă (ciuma), care a bântuit Europa secolului al XIV-lea, a omorât o treime din populaţia de atunci a
continentului, pierderi similare fiind determinate de apariţia variolei în America.
• Epidemia de tifos exantematic din timpul Primului război mondial a determinat 20 - 30 milioane de îmbolnăviri în
răsăritul Europei.
FORMA DE MANIFESTARE A
PROCESUPUI EPIDEMIOLOGIC (PE)

FORMA PANDEMICĂ
• A treia pandemie de pesta a inceput in 1855 in China si s-a raspandit in restul lumii (țările cele mai afectate au fost
India si China- in India 12,5 mil decese)

• Epidemie de holera extinsa din China si Japonia in Rusia-zona Mediteraneana-Europa-Irlanda-SUA si Canada

• Pandemia de gripă din 1918 - 1919 a pricinuit moartea a 10 milioane de oameni în timp ce pandemia din 1958 -
1959 a afectat o treime din populaţia globului (aproximativ un miliard de oameni).

• Epidemia de hepatită virală din ultimul război mondial a provocat peste 5 milioane de îmbolnăviri, numai în
armata germană.

• Chiar în timpuri normale, unele boli infecţioase constituie importante probleme de sănătate publică, prin marea
lor incidenţă:
– virozele respiratorii pot surveni frecvent la aceeaşi persoană (copilul aproximativ 6 - 7/an, adultul 3 - 4/an),
– sub diferite manifestări (faringite, rinite, bronşite, pneumonii, stări febrile, etc.)
– cu pierderi economice importante prin absenteism (18 - 25% din incapacitatea temporară de muncă şi 87% din absenţele
şcolarilor).
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

LEGISLAŢIE ŞI
ORGANIZARE
ANTIEPIDEMICĂ
• Caracterul contagios şi manifestările epidemice ale bolilor infecţioase obligă colectivitatea la adoptarea anumitor măsuri de
protecţie şi prevenire prevăzute de legislaţia sanitară.
• Bolile infecțioase (transmisibile) reprezintă o problemă importantă în rândul populației, acestea putând constitui cauza unor
epidemii cu efecte catastrofale ce afectează în principal grupele aflate la risc: copiii, vârstnicii, imunodeprimații și nu numai.

• Ordinul 638/1978 al Ministerului Sănătăţii împarte bolile infecţioase cunoscute în:

– boli transmisibile cu declarare obligatorie;
– boli transmisibile cu internare obligatorie;
– boli transmisibile cu tratament obligatoriu.
• Bolnavul contagios este obligat să se supună regulilor de izolare şi dezinfecţie, asistenţa medicală fiind gratuită.
• Cazurile de febră galbenă, pestă, holeră sunt supuse unei legislaţii internaţionale.
• În vederea prevenirii, limitării sau eradicării bolilor transmisibile s-au elaborat diferite
legi, ce stabilesc metodologia de raportare și colectare a datelor pentru supravegherea
acestora:
- ORDIN nr. 979/3.06.2020 pentru aprobarea efectuării Studiului de seroprevalență a infecției SARS-CoV-2 pe teritoriul României;
- Anexa nr. 1/11.05.2020 la HG nr. 1186/2000 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgențele medico-chirurgicale, precum și bolile
infectocontagioase din grupa A, pentru care asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă fără condiții
de stagiu de cotizare;
- ORDIN nr. 15/14.01.2020, pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare
sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc
pentru starea de sănătate a populației;
- ORDIN nr. 978/2019 pentru prelungirea termenului de aplicare a prevederilor Normelor tehnice de realizare a programelor naționale
de sănătate publică pentru anii 2017 și 2018, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 377/2017, precum și modificarea și
completarea acestora;
- Decizia UE 945/22.06.2018 privind bolile transmisibile și problemele de sănătate speciale conexe care trebuie să facă obiectul
supravegherii epidemiologice, precum și definițiile de caz relevante (include Definițiile de caz utilizate pentru supravegherea infecțiilor
asociate asistenței medicale);
- ORDIN nr. 1532/29.12.2017, privind aprobarea formularelor prevăzute în HG nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și
sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele,
crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul
fondului de garantare;
• În vederea prevenirii, limitării sau eradicării bolilor transmisibile s-au elaborat diferite
legi, ce stabilesc metodologia de raportare și colectare a datelor pentru supravegherea
acestora:
- ORDIN nr. 1071/13.09.2017 pentru modificarea anexei nr.3 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Agenției Naționale pentru
Achiziții Publice nr.1082/731/2016 pentru aprobarea modelului de documentație de atribuire standard privind achiziția de produse
biocide;
- ORDIN nr. 604/26.05.2017 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății, al ministrului mediului și pădurilor și al
președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 10/368/11/2010 privind aprobarea procedurii
de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piață pe teritoriul României, precum și pentru modificarea Ordinului nr. 961/2016
pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și private;
- ORDIN nr. 961/2.09.2016 privind aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și
private, tehnicii de lucru și interpretare pentru testele de evaluare a eficienței procedurii de curățenie și dezinfecție, procedurilor recomandate
pentru dezinfecția mâinilor, în funcție de nivelul de risc, metodelor de aplicare a dezinfectantelor chimice în funcție de suportul care urmează
să fie tratat și a metodelor de evaluare a derulării și eficienței procesului de sterilizare;
- ORDIN nr. 1101/2016 privind aprobarea normelor de supraveghere prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistentei medicale în
unitățile sanitare;
- Hotărârea nr. 617/6.08.2014 privind Stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului UE
nr.528 din 2012;
- ORDIN nr. 119/4.02.2014, pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației;
• În vederea prevenirii, limitării sau eradicării bolilor transmisibile s-au elaborat diferite legi, ce
stabilesc metodologia de raportare și colectare a datelor pentru supravegherea acestora:
- ORDIN nr. 537/05.06.2012 privind aprobarea normelor metodologice pentru realizarea și raportarea activităților specifice in cadrul subprogramului de
screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin;
- Regulamentul UE nr. 528/21.05.2012 privind Punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide;
- ORDIN nr. 251/16.03. 2012, pentru modificarea și completarea <LLNK 12009 1030 501201 0 46>ORDIN nr. 1.030/2009 privind aprobarea procedurilor
de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru
starea de sănătate a populației;
- ORDIN nr. 1234/3.08.2011, privind instituirea metodologiei de raportare on-line în Registrul unic de vaccinări;
- ORDIN nr. 114/08.07.2011, privind aprobarea modelului Carnetului de vaccinări;
- ORDIN nr. 1078/27.07.2010 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică
județene și a municipiului București;
- ORDIN nr. 10/29.03.2010 privind Aprobarea procedurii de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piață pe teritoriul României;
- ORDIN nr. 1030/20.08.2009, privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru
funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației, cu modificările și completările ulterioare;
- ORDIN nr. 1466/20.082008 pentru Aprobarea circuitului informațional al fișei unice de raportare a bolilor transmisibile;
- Hotărârea nr.589/13.06.2007 privind stabilirea Metodologiei de raportare și colectare a datelor pentru supravegherea bolilor transmisibile;
- ORDIN nr. 261/6.02.2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare;
• În vederea prevenirii, limitării sau eradicării bolilor transmisibile s-au elaborat diferite legi, ce
stabilesc metodologia de raportare și colectare a datelor pentru supravegherea acestora:
- ORDIN nr. 1343/06.11.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a comisiei de monitorizare și competenta profesionala pentru
cazurile de malpraxis;
- ORDIN nr. 916/27.07.2006, privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control al infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare;
- LEGEA nr. 95/28.04.2006 privind reforma în domeniul sănătății.
- ORDIN nr. 883/16.08.2005 privind Metodologia de alertă precoce și răspuns rapid în domeniul bolilor transmisibile;
- Hotărârea nr. 974/15.06.2004 privind Normele de supraveghere, inspecție sanitară și monitorizarea a calității apei potabile și a Procedurii de autorizare
sanitară a producției și distribuției apei potabile;
- ORDIN nr. 860/30.06.2004 privind aprobarea Listei bolilor transmisibile prioritare în România;
- Ordinul nr. 1163/15.12.2003 privind aprobarea Definițiilor de caz utilizate în sistemul național de supraveghere a bolilor transmisibile;
- ORDIN nr. 153/26.02.2003 (*actualizat până la data de 10.05.2004) pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea și
funcționarea cabinetelor medicale;
- LEGEA nr. 46/21.01.2003 - Legea drepturilor pacientului;
- ORDIN nr.1225/24.12.2003 privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea și certificarea instruirii profesionale a personalului privind însușirea
noțiunilor fundamentale de igienă;
- ORDIN nr. 219/1.04.2002 (*actualizat), pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a
Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale;
- LEGEA nr. 458/08.07.2002 privind Calitatea apei potabile;
- ORDONANȚĂ nr. 53/30.01.2000 privind obligativitatea raportării bolilor și a efectuării vaccinărilor.
LISTA bolilor bolile infectocontagioase din grupa A

ANEXA NR. 1/11.05.2020 LA HG NR. 1186/2000

1. amibiaza (dizenterie amibiană); 19. limfogranulomatoza inghinală benignă;

2. antraxul; 20. malaria;
3. bruceloza; 21. meningita meningococică și meningococcemia;
4. difteria; 22. morva, melioidoza;
5. febra butonoasă; 23. ciuma;
6. febra galbenă; 24. poliomielita și alte neuroviroze paralitice;
7. febrele paratifoide A, B, C; 25. psitacoza-ornitoza;
8. febra Q; 26. rabia;
9. febra recurentă; 27. scarlatina;
10. febra tifoidă; 28. sifilisul;
11. filarioza, dracunculoza; 29. șancrul moale;
12. hepatita virală acută; 30. tetanosul;
13. holera; 31. tifosul exantematic;
14. infecția gonococică; 32. tuberculoza (toate formele și localizările);
15. infecția HIV; 33. tularemia;
16. leishmaniozele; 34. tusea convulsivă;
17. lepra; 35. COVID-19.
18. leptospiroza;
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
prof. Ruxandra RADU

FACTORII DE
DEZVOLTARE
A PROCESULUI
INFECȚIOS
FACTORII DE DEZVOLTARE
A PROCESULUI INFECȚIOS
• Bacterii, virusuri, protozoare, fungi
Agentul • Acţionează prin însuşirile sale agresive
(invazivitate, toxigenitate, patogenitate,
infecţios virulenţă), precum şi prin inoculul (doză
infectantă de germeni).

• Organismul uman, animal, păsări, etc.

Organismul • Cu posibilităţile lui de rezistenţă
(nespecifice, genetice, dobândite) şi cu
gazdă reactivitatea lui individuală.

Mediul • Factorii geografici, climaterici, sociali şi

economici
extern
Procesul infecțios (PI)
Rezultatul interelatiei dintre agentul infectios, gazda si mediu intr-un
sistem dinamic.
AGENT MEDIU • Clima
•Infectivitate • Locuinta/sanitatie
boala • Factori geografici
• Patogenitate
• Virulenta • Ocupatie/servicii
• Imunogenitate • Calitatea aer/apa
• Factori genetici • Alimentatie
• Stabilitate antigenica
• Supravietuire • Varsta
GAZDA • Gen
• Comportament
• Status nutritional
• Statusul sanatatii
Procesul infecțios (PI)

AGENTUL INFECŢIOS
Microorganisme cu care intră în contact fiinţa umată se divizează în 3 grupe:
saprofite ce constituie microflora normală a organismului
condiţionat patogene care în anumite condiţii pot deveni patogene
patogene, cele care pătrunzând în organismul gazdă, se multiplică şi determină tulburări morfologice şi
funcţionale patologice
Înalt patogeni

Condiţionat patogeni

Nepatogeni
Procesul infecțios (PI)

PROPRIETĂȚILE AGENTULUI PATOGEN

Patogenitate – proprietatea microorganismelor de a declanşa fenomene morbide în organismul gazdă
Virulenţa – gradul de patogenitate a unei culturi. Este un indice relativ şi individual al microorganismului
patogen
Toxigenitate – capacitatea microbilor de a produce toxină. După caracterul formării lor toxinele se împart în:
Exotoxine
Endotoxine
Infecţiozitate – capacitatea agentului patogen de a pătrunde în organismul receptiv şi de a se multiplica în
ţesuturile acestuia
Variabilitate – proprietatea de a-şi schimba structura antigenică adaptându-se la condiţiile noi formate
Viabilitate – proprietatea de a supravieţui în mediu şi la diverşi factori.
Identificaţi şi notaţi
proprietăţile
agenţilor patogeni
Procesul infecțios (PI)

Exotoxinele: Endotoxinele:

 substanţe proteice substanţe glicoproteice, glicolipidice şi

 caractere enzimatice polizaharidice
 se elimină din celula vie se eliberează la distrugerea celulei
 posedă toxicitate marcată bacteriene
 afectează predilect anumite ţesuturi, organe mai puţin toxice
 termolabile predilecţia pentru organe şi ţesuturi se
manifestă slab
 se transformă în anatoxine la acţiunea
formalinei şi a t de 38C. se inactivează parţial sub acţiunea
temperaturii şi a formalinei.
Procesul infecțios (PI)

ORGANISMUL GAZDĂ
Organismul uman este capabil să fie imun faţă de anumite infecţii în acelaşi timp receptiv faţă de altele.
Receptivitatea - starea organismului care permite agentului patogen să supraviețuiască și să se multiplice în el.
Imunitatea – este puterea organismului gazdă de a rezista la acțiunea microorganismelor.
Agentului patogen, organismul uman i se opune cu o serie de mecanisme de apărare:
Nespecifice:
 Bariera cutaneo-mucoasă
 Fagocitoza
 Sistemul complement
Specifice:
 Umorală
 Celulară
Procesul infecțios (PI)

Mecanisme de apărare nespecifice

Bariera cutaneo-mucoasă a cărei eficienţă depinde de:

Integritatea anatomică a tegumentelor şi mucoaselor
Prezenţa de mucus, aparat ciliar
Secreţii care conţin lizozim la nivel ocular, salivar, nazal
Prezenţa de Ig A secretorii, pH acid din: suc gastric, urină, secreţie conjunctivală
Microflora normală a organismului

Fagocitoza – reacţie de apărare prin care microorganismele patogene sunt înconjurate şi distruse de anumite celule:
fagocite circulante şi fixe care se produc în măduva osoasă.
Procesul infecțios (PI)

Sistemul complement - complex de 30 proteine care există în mod normal în plasmă şi sunt inactive. Poate fi activat:
Clasic – complex antigen-anticorp
Alternativ – fără prezenţa anticorpilor
Complementul are rol bactericid astfel încât agenţii patogeni nu se pot multiplica în sânge.
Procesul infecțios (PI)

Apărarea specifică
Apărarea umorală
Se realizează prin imunoglobuline Ig, produse ale sistemului de limfocite B, care în urma contactului cu antigenul produc anticorpi.
În funcţie de specificitatea antigenică Ig se împart în:
Ig G (70% din totalitatea gama-globulinelor) - apar mai târziu şi asigură imunitatea; traversează placenta
Ig M (5 – 10%) - apar în primele zile de boală, constituind markerul de infecţie acută
Ig A (15 – 20%) - asigură predominant protecţia mucoaselor
Ig D – au funcţie de receptor membranar
Ig E – sunt implicate în fenomene alergice
Procesul infecțios (PI)

Apărarea celulară
Se realizează prin intermediul limfocitelor T
care sunt prezente în ţesutul limfoid,
în special splină, ganglioni limfatici, sânge,
limfă şi sunt reprezentate de:
Limfocite T helper – stimulează limfocitele B
Limfocitele T supresor – inhibă răspunsul imun
Limfocitele T citotoxic – distrug celulele încărcate cu antigene străine
Limfocitele T natural killer (NK) – distrug celulele umorale
Limfocitele T killer – distrug celulele în prezenţa anticorpilor (Ac)
Procesul infecțios (PI)

expusi Rata de atac (attack rate) este

Masura de baza a
 incidenta cumulata a infectiei
susceptibili infectivitatii este rata
 intr-un grup observat
infectivitate de atac
 pe perioada unei epidemii
infectati Toate depind
patogenitate si de factorii
bolnavi gazdei

decedati virulenta
numarul de cazuri
Rata de atac a unei boli =
(aceeasi definitie cu riscul)
numarul susceptibililor expusi
 Infectivitate (abilitatea de a infecta)
(numar infectati / numar susceptibili) x 100 Rujeola Varicela Oreillon
 Patogenitate (abilitatea de a cauza boala) Nr. copii expusi la un frate bolnav 251 238 218
(numar persoane cu forma clinica / numar
infectati) x 100 Nr. bolnavi 201 172 82

 Virulenta (abilitatea de a cauza deces) - fatalitate Rata de atac 201/251 = 172/238 = 82/218 =
(numar decese / numar bolnavi) x 100 bolnavi/expusi 0.8 0.72 0.38
102
Procesul infecțios (PI)

Exemplu
• 7 cazuri de hepatita A
au aparut printre cei 70
de copii ai unei gradinite
• fiecare copil infectat
provenea dintr-o alta familie
• numarul total de persoane
apartinanad celor 7 familii
afectate a fost 32

• Rata de atac (Attack rate) in gradinita:

x = cazuri de hepatita A printre copii din gradinita = 7
y = numarul copiilor din gradinita = 70
• Rata de atac = x / y x 100 = 7 / 70 x 100 = 10%
Procesul infecțios (PI)

• Rata de atac secundar (Secondary attack rate)

• numarul de cazuri ale unei infectii
• care apar printre contacti
C3 C2
• in perioada de incubatie
• dupa expunerea la un caz primar Incubatie
• in relatie cu numarul total al
contactilor expusi; C4
Caz C1
 numitorul este restrans la contacții Primar
susceptibili
cand pot fi determinati.
C5
• Rata de atac secundar este Contact infectat C7
 o masura a infectivitatii C6
(contagiozitatii) Contact neinfectat

• utila in evaluarea
masurilor de control
Procesul infecțios (PI)

Exemplu
• 7 cazuride hepatita A
• au aparut printre cei 70 Dupa perioada de incubatie
de copii ai unei gradinite • 5 membrii ai familiilor
• fiecare copil infectat carora le apartineau cei 7
provenea dintr-o alta copii infectati
familie • au facut hepatita A
• numarul total de persoane
apartinanad celor 7 familii
afectate a fost 32

Rata de atac secundar:

x = cazuri de hepatita A printre contactii in familie
ai copiilor cu hepatita A = 5
y = numarul persoanelor la risc in familii (numarul total
al membrilor familiilor – copiii deja infectati) = 32 – 7 = 25
Rata de atac secundar = x / y x 100 = 5 / 25 x 100 = 20%
Focarul epidemic (FE)

Reprezintă locul unde se afla sursa de infectie:

• cu teritoriul din jurul ei

• in limite in care aceasta gaseste conditii favorabile sa transmita agentul patogen si sa dea nastere unei noi
imbolnaviri

Include procesul infecţios , reprezentând momentul si locul apariţiei acestuia ,

totodată totalitatea legaturilor infecţiei cu altele anterioare si ulterioare
 Focarul epidemic (FE)

Cazuri
• Primar – cazul care aduce infectia in populatie
• Secundar – infectat de la un caz primar

• Tertiar – infectat de la un caz secundar

T
S
Susceptibil P
S
Imun
S
T
Sub-clinic

Clinic