1
Bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică, deoarece el este
expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El
poate fi aprobat sub patru aspecte esenţiale (anexa 2):
a) sub aspect juridic, reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;
b) sub aspect economic, subliniază corelaţiile macroeconomice şi, în
special, legătura cu nivelul şi evoluţia PIB;
c) sub aspect tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi
elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziuni şi evaluare a
diverselor categorii de venituri ş cheltuieli cuprinse în buget;
d) sub aspect politic, bugetul este considerat expresie a opţiunilor
Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă componentele sale
(politico-economică, socială, educativă, culturală, militară etc.).
Bugetul îndeplineşte trei funcţii:
1. Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de
către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (Guvern,
Parlament) şi chiar în mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât finanţatori,
cât şi beneficiarii bugetului;
2. Gestiunea eficace a activităţii publice, prin care executanţii se asigură de
utilizarea eficace a resurselor financiare;
3. Proiectarea activităţii statului, prin care obiectivele urmărite sunt
formulate în diferite programe alternative, însoţite de posibilităţile de
finanţare.
În prezent, în practica intenaţională, se utilizează mai multe tipuri de bugete,
cum ar fi:
- bugetul pe articole;
- bugete pe program;
- buget de mijloace;
- buget funcţional.
2
Bugetul pe articole este un document financiar, care specifică în fiecare
articol partea de venituri şi cheltuieli planificate conform clasificaţiei economice,
funcţionale şi organizaţionale. Acest tip de buget pune accentul pe ceea ce trebuie
să se procure cu mijloace planificate (remunerarea muncii, plata pentru mărfuri,
servicii şi livrări). Acest buget nu conţine informaţii despre direcţiile de acţiune şi
funcţiile Programului de activitate al Guvernului şi n descrie rezultatele scontate.
Bugetul pe programe prevede o altă metodă de elaborare, reviziune şi
prezentare a bugetului decît cea aplicată în cazul bugetului pe articole. Acest buget
stabileşte rezultatele scontate în urma prestării serviciilor de stat. Veniturile şi
cheltuielile sunt puse în corelaţie cu programele, care, la rândul lor, sunt conforme
cu Programul de activitate al Guvernului. Fiecare program este însoţit de un
materia explicativ care descrie scopurile şi obiectivele activităţii planificate.
Centrul pentru Analiza Bugetară şi Financiară a studiat aprofundat practica
internaţională în domeniul bugetării pe program pentru a evalua oportunitatea
utilizării acestei metode în procesul bugetar în RM.
Bugetul de mijloace reprezintă bugetul în forma sa tradiţională, în care sunt
prezentate şi detaliate mijloacele financiare alocate diferitor categorii de servicii
publice; are finalitate anuală.
Buget funcţional datorită insuficienţei resurselor, se impune selectarea (în
funcţie de costul şi randamentul serviciilor publice) cheltuielilor publice ce pot fi
finanţate la un moment dat.
Procesul complex al elaborării şi execuţiei bugetului de stat este supus unor reguli
(principii) bugetare. Elaborate la începutul sec, XIX, aceste principii au ca scop
organizarea unei gestiuni clare şi riguroase a finanţelor publice, precum şi
facilitarea posibilităţilor de exercitare de către Parlament a misiunilor sale de
autorizare a bugetului şi de control a execuţiei acestuia de către Guvern.
1.Principiul anualităţii Se referă, pe de o parte la perioada de timp pentru care
se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar pe de altă parte, la perioada de timp în care
se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată
Guvernului de către Parlament.
3
2. Principiul universalităţii presupune înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în
bugetul de stat în sumele lor globale (totale, brute), fără omisiuni şi compensări
reciproce.
3.Principiul unităţii bugetare presupune înscrierea tuturor veniturilor şi a
cheltuielilor, în sumele lor globale, într-un singur document.
4.Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune depersonalizarea
veniturilor, astfel încât, totalitatea lor este utilizată pentru acoperirea tuturor
cheltuielilor
5. Principiul specializării bugetare Veniturile bugetare trebuie înscrise în buget
şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile în funcţie de
destinaţia lor şi de conţinutul economic.
6. Principiul echilibrului bugetar Veniturile publice trebuie să acopere
cheltuielile publice, în scopul asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi
resursele financiare publice.
7. Principiul publicităţii Dezbaterea publică a proiectelor de buget, a conturilor
generale anuale de execuţie a acestora. Publicarea în Monitorul Oficial a bugetelor şi
conturilor anuale de execuţie
8. Principiul unităţii monetare Toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda
naţională.
2. Sistemul bugetar al RM
Sistemul bugetar include totalitatea fondurilor de mijloace băneşti ale organelor
administraţiei publice, constituite în scopul îndeplinirii funcţiilor ce le revin.
Sistemul bugetar este determinat de structura organizatorică a statelor ce pot fi
unitare sau de tip federal.
În statele de tip unitar (Franţa, Marea Britanie, Suedia) sistemul bugetar
include: 1. bugetul administraţiei publice centrale; 2. bugetele locale.
În statele de tip federal (SUA, Canada, Rusia) sistemul bugetar include: 1.
bugetul federaţiei; 2. bugetele statelor, provinciilor, sau regiunilor membre ale
Federaţiei; 3. bugetele locale.
4
Conform prevederilor „ Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar”
nr.847 din 24 mai 1996, sistemul bugetar al RM (denumit şi buget public naţional)
include ( schema 1):
1.Bugetul de stat definit ca totalitatea veniturilor şi cheltuielilor necesare
pentru implementarea obiectivelor şi strategiilor Guvernului;
În conformitate cu „Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar”
veniturile bugetului de stat includ:
-venituri curente (schema 2);
- venituri din operaţiuni de capital şi din transferurile de capital (venituri din
privatizarea întreprinderilor de stat şi a fondurilor fixe, încasări din vânzarea
patrimoniului de stat, venituri din vânzarea terenurilor şi a activelor nemateriale).
-granturile.
2. bugetele unităţilor administrativ-teritoriale includ bugetele satelor,
oraşelor (schema 3), raioanelor (schema 5), bugetele unităţilor teritorial autonome
cu statut juridic special, bugetele municipiului Chişinău şi Bălţi (schema 4);
Veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale includ:
a) veniturile proprii , care se formează din impozitele şi taxele locale prevăzute de
fiecare teritoriu în parte;
b) încasări de mijloace speciale obţinute din executatea lucrărilor, prestarea
serviciilor şi alte activităţi desfăşurate contra plată de instituţiile publice finanţate
de la buget;
c) defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale
stabilite;
d) transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale, bugetul central al unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special, bugetul municipal Bălţi şi bugetul
municipal Chişinău şi transferurile de la acestea la bugetele locale;
e) defalcări de la impozitul pe bunuri imobiliare, conform normativelor
procentuale.
5
Veniturile bugetelor de orice nivel nu includ împrumuturile acordate din
bugetul de stat sau din alt buget şi împrumuturile de la instituţiile financiare şi alţi
creditori.
3. bugetul asigurărilor sociale de stat definit ca totalitatea veniturilor şi a
cheltuielilor sistemului naţional de asigurări sociale. BASS face parte din Bugetul
Public Naţional şi este independent de Bugetul de Stat.
4. fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală – veniturile cărora sunt
formate pe seama contribuţiilor privind asigurările medicale.
6
1. Planificarea, programarea, bugetarea, cunoscută sub denumirea – PPBS
(Planning Programming System).
2. Raţionalizarea opţiunilor bugetare, cunoscută sub denumirea – RCB
(Rationalistion des choix budgetaires).
3. Baza bugetară zero, cunoscută sub denumirea – ZBB (Zero-Base Budgeting).
Procesul elaborării bugetului de stat are la bază o analiză a indicatorilor
macroeconomici pronosticaţi pentru anul bugetar.
Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operaţii care se succed anual şi
privesc elaborarea proiectului de buget, examinarea şi adoptarea legii bugetare
anuale, execuţia bugetului, încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară,
precum şi controlul bugetar (schema 2).
Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional (legal) şi
administrativ-instituţional care prezintă particularităţi de la ţară la ţară determinate
de evoluţia istorică a fiecăreia dintre ele.
Procedura de elaborare a bugetului de stat include următoarele etape:
- în termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă
Guvernului proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor;
- până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
a) proiectul legii bugetare anuale pentru anul bugetar viitor şi nota
explicativă;
b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare
anuale (schema 3).
Examinarea şi adoptarea Legii bugetare anuale de către Parlament
Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care
prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta.
Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectul legii bugetare
anuale în condiţiile stabilite de Parlament şi prezintă avizele la proiectul legii
bugetare anuale Comisiei pentru buget şi finanţe. În baza avizelor Comisia pentru
buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului
legii bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului.
7
Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei
lecturi (schema 4).
Executarea Bugetului de stat
Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului.
În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul
Finanţelor:
- solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare, precum
şi cele ale instituţiilor subordonate;
- întocmeşte repartizările lunare ale veniturilor prevăzute de legea
bugetară anuală şi de alte acte legislative.
În termen de 45 zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul
Finanţelor aprobă repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat
conform Clasificării bugetare.
În execuţia părţii de cheltuieli a bugetului de stat se parcurg succesiv patru
etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.
Execuţia părţii de venituri a bugetului de stat presupune parcurgerea a patru
etape, care se referă la: aşezarea impozitelor, lichidarea, emiterea titlului de
percepere a impozitelor şi perceperea propriu-zisă a acestora (schema 5).
Încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară
Execuţia bugetului de stat presupune înregistrarea contabilă a veniturilor şi a
cheltuielilor, precum şi a încasărilor şi a plăţilor aferente acestora.
Aceste înregistrări sunt concretizate în dările de seamă contabile trimestriale
şi pentru întregul exerciţiu bugetar anual, pe care ordonatorii principali de credite
bugetare au obligaţia să le întocmească şi să le depună la Ministerul Finanţelor.
Contul general anual de execuţie bugetară reflectă totalitatea operaţiunilor
privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetului de stat.
Controlul bugetar
Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului
bugetar a cărei necesitate se fundamentează pe restricţiile ce trebuie luate în
considerare în alocarea pe destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare.
8
Conform noii concepţii privind controlul de stat, controlul financiar de stat
în Republica Moldova se exercită de către:
- Parlament, prin intermediul Curţii de Conturi;
- Guvern, prin intermediul Departamentului Control Financiar şi Revizie
pe de lângă Ministerul Finanţelor;
- Firme de Audit, întemeiate în baza legislaţiei respective.
Ţinând cont de principiul separaţiei puterilor, controlul executării bugetului
de stat se execută de o seamă de organe împuternicite, fiind de natură politică,
jurisdicţională şi administrativă (schema 6).
În corelaţie cu interesele pentru care este organizat şi exercitat controlul
financiar, putem destinge două forme:
- controlul financiar intern;
- controlul financiar extern (schema 7).
Execuţia bugetului de stat este supravegheată de către Curtea de Conturi
care apreciază legalitatea şi oportunitatea operaţiunilor financiare realizate.
4. Deficitul bugetar
Deficitul bugetar a devenit un fenomen caracteristic lumii contemporane, el este
caracteristic nu numai ţărilor dezvoltate, dar şi ţărilor în curs de dezvoltare.
Execuţia bugetară, într-o anumită perioadă, se poate prezenta în una din
următoarele trei situaţii:
- deficitară – în cazul când cheltuielile depăşesc veniturile sau
încasările bugetare realizate;
- echilibrată, atunci când cheltuielile sunt egale cu venituile
prevăzute;
- excedentară, când veniturile realizate în perioada respectivă sunt mai
mari ca cheltuielile.
În ţările cu economie dezvoltată deficitele bugetare sunt comparativ mai mici,
decît în cele în curs de dezvoltare, iar cauzele apariţiei acestora se datorează, în
9
principal, unor elemente de structură care pot apare la un moment dat, pot fi
rezultatul unei politici a guvernelor de a asigura o protecţie socială ridicată a
populaţiei. Datorită nivelului ridicat de dezvoltare economică acoperirea deficitelor
bugetare în aceste ţări nu constituie o problemă. Nivelul deficitelor în aceste ţări
este în jurul 2-3,5% din PIB.
În ţările în tranziţie deficitele bugetare sunt în general mari de 4-5% din PIB
ele fiind generate de:
- scăderea continuă a nivelului producţiei;
- creşterea ratei inflaţiei mult peste limitele admisibile;
- creşterea cheltuielilor bugetare prin asumarea de către guvern, în
totalitate sau parţial, a cheltuielilor sociale;
- acordarea de către guvern de subvenţii, din anumite raţionament,
pentru întreprinderile care înregistrează pierderi;
- creşterea datoriei publice.
În RM sursele de finanţare a deficitului bugetar se împart în:
1. Surse interne, care includ: împrumuturile BNM, împrumuturile acordate de
alte instituţii financiare, venituri de la vînzarea hîrtiilor de valoare de stat, alte
împrumuturi, mijloace depuse la bănci în conturi depozitare, diferenţa dintre cursul
de schimb la sursele valutare, mijloace din privatizarea patrimoniului de stat;
2. Surse externe, care includ: împrumuturile contractate de la alte state şi
organizaţii internaţionale, alte împrumuturi.
Surse bibliografice:
1. Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847 din 24 mai 1996.
2. Legea privind finanţele publice locale nr.397-XV din 16 octombrie 2003.
3. Hîncu R., Cheltuielile pentru învăţământ în condiţiile deficitului bugetar,
Chişinău, 2004
4. Manole T. Finanţe publice, teorie şi aplicaţii. Chişinău, 1998.
10
Întrebări de verificare:
1) b,c
2) a
3) b
1) b,c
2) b
3) a
1) a
2) b
3) c
1) a
2) b
3) c
12
1) a,b,c
2) a
3) c,d
1) a,b
2) b
3) a,c,d
1) a;
2) b;
3) c;
1) a;
2) b;
3) c;
13
a) programarea liniară a bugetului;
b) elaborarea proiectului de buget;
c) aprobarea bugetului de stat;
d) execuţia bugetuluide stat;
e) încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
f) controlul bugetar.
Indicaţi varianta corectă:
1) c,e,f
2) b,c,d,e,f
3) a,c,d,e
1) a,b,c
2) c,d
3) a,c,d,
1) a,b,c
2) c,d
3) a,c,d
14
15
Error: Reference source not found Schema 1. Sistemul bugetar al RM
Sistemul bugetar al RM
Veniturile curente
16
Schema 2. Structura veniturilor curente a bugetului de stat
Cheltuieli
Venituri
17
Bugetul municipal Bălţi şi Chişinău
Cheltuieli
Venituri
18
Bugetul raional
Cheltuieli
Venituri
19
20