Poeții generației ochiului al treilea

Motto: „E o generație ce se încredințează ochiului al treilea, care anulează tirania

realului, care desființează hotarele dintre mimesis și fantezie”
M. Cimpoi

Nicolae Dabija „De dragoste”

Sarcini:
1. Construiește câmpul conceptual al titlului, selectând lexemele din text:

De dragoste: dor, de tine, alături, aproape, draga mea, iubito.

2. Urmărește paralela dintre cadrul naturii și spațiul sufletesc:

Cadrul naturii:
„Zarea se-nnorează. Cad de sus omături”
„Frunza se destramă. Ceruri cad pe ape”
„Iar afară plouă, ceruri viscolesc”
„Draga mea, iubito, floare-ngândurată”.
Cadrul naturii și spațiul sufletesc al eului liric se contopesc într-un tot întreg, cântând
simbioza candorii femeii iubite.
Rezultă că persoana evocată este Ea, dragostea eternă, a cărei imagine rămâne fixată pe
ecranul timpurilor.

3. Definește starea eului liric, sugerată de valorile verbelor din text:

Verbe: „se-nnorează, cad”- prezent;

„se destramă, cad”- prezent;
„e, ești aproape, plouă, viscolește”-prezent;
„nu mă satur, să privesc”- prezent;
I-IV-distihuri-prezența verbelor la prezent;
Numai ultimul distih-verbe la viitor (forma populară)- „o să mor”; „o să fie dor”.
Verbele la prezent confirmă că dragostea este vie, iar cele la timpul viitor confirmă că
dragostea este eternă, dăinuie peste timpuri.
Stări: dor, extaz, teamă, frică, durere.

4. Argumentează rolul versului al doilea din fiecare distih în structura poeziei.

Versul al doilea din fiecare distih:

„Dor îmi e de tine...”
„Să nu mă mai satur să te tot privesc”
„a mea întotdeauna, și-amea niciodată”
„tot așa de tine o să-mi fie dor”
Rezultă că persoana evocată este dragostea eternă, a cărei imagine rămâne fixată pe
ecranul timpurilor.
Eul liric face din femeia iubită un adevărat mit. Pe bună dreptate, această lucrare poate fi
considerată un mit al iubirii pe pământ.
Sarcini pentru acasă:
1. Motivează, prin 2 argumente, ce rol liric privește/vede cu ochiul al treilea, care leagă
starea interioară cu universul de afară. Folosește idei din mottoul temei;
2. Explică valoarea semantică a prepoziției „de” din titlu.
 „Am pictat” de Ion Hadârcă

Citește atent poezia!

Pătrunde în conținutul de idei!

am pictat
păsările cerului
zise Pictorul
fără să pictez și
cerul păsărilor

am pictat portretul omului

zise Pictorul
fără să pictez și
sufletul lui

am pictat panorama cuvântului

mai zise Pictorul
fără să pictez
și obiectele de el
devastate

acum știu bine

cu ce să încep
abia acum
când mi s-au scurs
toate culorile

Vocabular: mimesis-imitare;

a devasta- a distruge; a ruina;

 1. Numește 2- 3 motive din întreaga lucrare;

2. Motivează și comentează rolul laitmotivului „am pictat” în toate 3 strofe:

Verbul „am pictat” este la perfectul compus- acțiune terminată, dar întreaga poezie
intenționat nu conturează plenitudinea vieții, ci surprinde o ruptură:
„fără să pictez și cerul păsărilor”;
„fără să pictez și sufletul omului”;
„fără să pictez și obiectele de el devastate”.
De ce, cum credeți?
Care-i conotația adverbului „fără”?
Opinează: ce tip de reCreator este pictorul? Confirmă printr-o idee din
mottoul temei.

Sarcini pentru acasă:

1. Comentează semnificația concluziei din finalul poeziei;
2. Ce rol joacă lipsa punctuației și a majusculei din această lucrare?

! Nu uitați că acești poeți aparțin generației ochiului al treilea.

Ex. oral: Comentați metafora „generația ochiului al treilea”.