Fiziologia digestiei

• Digestia – totalitatea fenomenelor mecanice, chimice şi fizico-chimice, 1. Glandele parotide – de tip seros ( conţin multă ptialină)
care asigură transformarea, transportul şi absorbţia substanţelor alimentare 2. Glandele submandibulare – de tip mixt
pentru asimilarea lor de către organism 3. Glandele sublinguale – de tip mucos ( conţin mucină cu rol de lubrifiere)
Clasificarea digestiei: Constantele şi compoziţia salivei
1. după geneza enzimelor • Lichid incolor, opalescent
- Autolitică – sub acţiunea enzimelor ce se conţin în alimentele îngerate • Cantitatea 800-1500 ml
- Simbiotică – sub acţiunea microflorei intestinale • pH - 6,0-7,4
- Proprie – sub acţiunea enzimelor tractului gastrointestinal • Densitatea 1,003-1,008
2. după localizarea hidrolizei • Temperatura de îngheţare -0,20C; -0,40C
- cavitară - în cavităţile tractului digestiv COMPOZIŢIA
- parietală: intracelulară – în vacuolele digestive sub acţiunea • Apă – 99,4%
enzimelor lizizomale ale enterocitelor • Reziduu uscat – 0,6% din care:
membranară – sub acţiunea enzimelor absorbite - sub.anorganice(0,2%):
pe suprafaţa membranelor enterocitelor compuşi ai K+;Na+;Cl-; bicarbonaţi; fosfaţi
Funcţiile tractului digestiv - sub. organice: (0,4%)
DIGESTIVE 1. Proteice: 2. Neproteice:
• Hidroliza substanţelor nutritive mucină, aminoacizi
• Transportul substanţelor nutritive epiteliu, ureia, ac. uric
• Secretorie – secreţia sucurilor digestive proteine, creatinina
• Motorie – prelucrarea şi propulsarea hranei enzime. amoniac (NH3)
• Absorbţia – trecerea substanţelor hidrolizate în patul sangvin şi limfatic
NEDIGESTIVE ENZIMELE SALIVARE
• Endocrină-secreţia hormonilor tisulari ai TGI - Alfa-amilaza (ptialina) – hidrolizează amidonul în dextrine
• Excretorie – eliminarea produşilor metabolici - Lipaza salivară - activă numai la noi-născuţi, hidrolizează grăsimile laptelui
• Dezintoxicare – inactivarea toxinelor - Lizozima – rol batericid, distruge capsula glicozidică a microbilor
• Eritropoietică – absorbţia Vit B12, acidului folic. - Kalikreina – enzimă proteolitică
• Imună – rezistenţa imună nespecifică. Reglarea secreţiei salivare
Digestia în cavitatea bucală Secreţia salivară poate fi declanşată pe cale reflexă:
Digestia bucală este etapa buco-faringo-esofagiană a digestiei şi include: 1. reflex-condiţionată- de stimuli vizuali, olfactivi, aducere aminte despre
• Masticaţia alimente
• Salivaţia 2. Reflex-necondiţionată- la stimularea mecanică a receptorilor tactili sau
• Formarea bolului alimentar chimică a receptorilor gustativi din mucoasa bucală şi linguală
• Deglutiţia Calea aferentă senzitivă a acestui reflex este constituită din:
Secreţia salivară .Saliva este secretată de 3 perechi de glande salivare şi multiple • ramurile senzitive ale n. glosofarigian –de la receptorii de pe partea
glande exocrine mici localizate în mucoasa bucală posterioară a limbii, ce transmit informaţia spre nucleul salivar inferior

1
 • ramurile senzitive ale n. facial – de la receptorii de pe partea anterioară a 1. Etapa bucală (voluntară) – coincide cu propulsarea bolului alimentar spre
limbii care se termină pe nucleul salivar superior rădăcina limbii. Mişcările contractile ale limbii asigură împingerea bolului
Centrul salivar -este localizat la nivelul joncţiunii bulbo-pontine, pote fi stimulat spre rădăcina ei, care se ridică şi î-l împinge în faringe.
sau inhibat de impulsurile sosite din tractul solitar şi din alţi centri ai SNC 2. Etapa faringiană (involuntară) – trecerea bolului prin faringe; epiglota
Calea eferentă a acestui reflex include inervaţia simpatică şi parasimpatică a coboară în jos şi închide laringele.
glandelor salivare 3. Etapa esofagiană (involuntară) – contracţia peristaltică esofagiană
Reglarea secreţiei salivare propulsează bolul spre stomac în 5-10 sec.
Secreţia gastrică
Sucul gastric este secretat de glandele exocrine stomacale constituite din 3 tipuri de
celule:
1. Celule mucoase (pe toată suprafaţa stomacului) – secretă mucină
2. Celule parietale (predominant în glandele fundice) – secretă acid clorhidric
HCl
3. Celule principale (în corpul stomacului) – secretă pepsinogen şi renina
gastrică

În regiunea antrală a stomacului se află glandele endocrine constituite din

celulele G care secretă hormonul gastrina, celulele D care secretă somatostatina şi
alte celule endocrine ce secretă serotonină, histamină
Constantele şi compozişia sucului gastric
Cantitatea -1500ml
Densitatea 1,002-1,009
Efectele simpaticului şi pasimpaticului asupra secreţiei salivare pH 0,9-1,5 (la copii- 5,8-4,4)
• Stimularea fibrelor postganglionare parasimpatice (colinergice) provoacă COMPOZIŢIA
un răspuns salivar rapid, cu o salivă abundentă, fluidă, cu o cantitate mică Apă – 99%
de enzime. Substanşe solide – 1%, din care:
pilocarpina (parasimpatotrop)- măreşte secreţia salivară Sub. Anorganice- 0,6%: cationi: Na+, K+ ,Mg+2
atropina (parasimpatolitic) – reduce secreţia salivară anioni: Cl-, HPO4-2, SO4-2
• Stimularea fibrelor postganglionare simpatice (adrenergice) determină HCl
apariţia tardivă a unei salive în cantitate mică, vîscoasă, bogată în enzime Sub. Organice – 0,4%: mucină, enzime
Motilitatea în cavitatea bucală Factorul intrinsec Kastl – este secretat de glandele fundice, reprezintă o
• Masticaţia – prin intermediul dinţilor, limbii şi muşchilor masticatori mucoproteină, favorizează absorbţia vitaminei B12 necesară eritropoezei, lipsa
(inervaţi de ramura motorie a n.V cranian) asigură prelucrarea mecanică a acestui factor este cauza apariţiei anemiei pernicioase (B12-dificitară)
hranei
• Deglutiţia – propulsarea bolului alimentar din cavitatea bucală prin Enzimele sucului gastric
faringe şi esofag în stomac 1. Pepsinogenul forma inactivă a pepsinei, se activează la pH acid, scindează
Etapele deglutiţiei: proteinele până la polipeptide
2
 2. Catepsina - participă la digestie în mediu slab acid, hidrolizează
proteinele la sugari
3. Labfermentul (renina gastrică) – produce coagularea laptelui prin
precipitarea cazeinogenului solubil în prezenţa Ca+2
4. Lipaza gastrică-activă la copii, acţionează asupra trigliceridelor
5. Gelatinaza – scindează gelatina
6. Lizozimul – scindează glucidele
Rolul acidului clorhidric
• Asigură aciditatea totală a sucului gastric
• Asigură activarea enzimelor digestive – trecerea pepsinogenului în
pepsină.
• Creează mediul optim de activitate a pepsinei.
• Asigurară motilitatea tractului gastro-duodenal şi evacuarea chimului în
duoden.
• Denaturează proteinele,facilitând astfel scindarea şi absorbţia lor
ulterioară.
• Acţiune bactericidă.
HCl activează secretina astfel stimulînd secreţia pancreatică
Reglarea secreţiei gastrice
Sucul gastric se secretă aproape continuu, şi poate fi stimulat sau inhibat de
influenţe nervoase sau umorale
Reglarea neuro-umorală a secreţiei gastrice decurge în 3 faze:
1. Faza cefalică – se realizează prin mecanisme:
Reflex condiţionate – declanşată de stimuli vizuali, olfactivi, auditivi aducere
aminte despre alimente, cronologia orelor de masă
Reflex-necondiţionate- declanşată de stimularea mecanică a receptorilor tactili sau
chimică a receptorilor din cavitatea bucală, de masticaţie şi deglutiţie
2. Faza gastrică – debutează odată cu pătrunderea alimentelor în stomac, durează
3-4 ore, se realizează prin:
Mecanism nervos – pe cale vagală impulsurile de la receptorii gastrici ajung la
nucleul vagal bulbar, care eferent stimulează secreţia glandelor parietale
Sucul gastric se secretă aproape continuu, şi pota fi stimulat sau inhibat de influenţe
nervoase sau umorale
Mecanism umoral – este asigurat de:
• Acetilcolina- stimulează secreţia pepsinei şi factorului intrisec în sucul
gastric şi secreţia gastrinei
• Gastrina- stimulează secreţia ionilor de H+, pepsinei, factorului intrisec şi
motilitatea gastrică.
• Histamina - stimulează secreţia ionilor de H+ şi volumul SG
3. Faza intestinală - stimularea sau inhibarea secreţiei sucului
gastric are loc prin:
• Mecanism nervos – stimulator, la pătrunderea chimului în duoden,pe cale
vagală este stimulată secreţia gastrică
• Mecanism umoral – stimulator/inhibitor:
1. gastrina intestinală – stimulează secreţia acidă a stomacului
2. enterogastronul - inhibă secreţia gastrică
3. bombezina - stimulează secreţia acidă a stomacului
4. motilina - stimulează secreţia acidă a stomacului
5. secretina - inhibă secreţia gastrică
6. VIP (peptid vasoactiv) - inhibă secreţia gastrică
3
 Funcţiile ficatului: 3. Pigmenţii biliari: bilirubina şi biliverdina rezultă din hemoliza eritrocitelor
• Rezervor sanguin în ţesutul reticuloendotelial (asigură culoarea bilei)
• Secreţia bilei 4.Colesterolul - este în formă neesterificată, provine din cel endo- şi exogen, în
• Neutralizarea substanţelor toxice de origine endo- şi exogenă cantităţi mari
• Depozitarea glicogenului favorizează formarea calculelor biliare
• Conversia galactozei, fructozei şi altor monzaharide în glucoză 5. Lecitina
• Gluconeogeneza hepatică din aminoacizi 6. Acizii graşi
• Sinteza colesterolului, fosfolipidelor şi lipoproteinelor 7. Mucina
8. Substanţe neorganice:cloruri de Na+, K+, Cl-, bicarbonaţi şi fosfaţi.
• Conversia hidrocarbonaţilor şi proteinelor în grăsimi
• Sinteza pigmenţilor şi sărurilor biliare
Reglarea sintezei, secreţiei şi evacuării bilei
• Sinteza proteinelor sângelui şi factorilor sanguni de coagulare
• Faza cefalică: la gustarea şi mirosirea alimentelor, la prezenţa lor în
• Dezaminarea aminoacizilor, transformarea amoniacului în uree cavitatea bucală şi faringe.
• Depozitarea vitaminelor A, D, B12 Predomină reglarea nervoasă (n. Vag) – creşte evacuarea bilei.
• Stocarea fierului sub formă combinată cu apoferitina hepatică • Faza gastrică: la distensia stomacului
• Inactivarea hormonilor Reglarea nervoasă (n.Vag) creşte evacuarea bilei.
• Excreţia pe cale biliară a unor hormoni, droguri, substanţe toxice Reglarea umorală (gastrina) creşte evacuarea bilei.
Faza intestinală: declanşată de scăderea pH-lui în duoden, de produşii
Rolul bilei digestiei lipidelor şi absorbţia acizilor biliari în ileon.
• Emulsionează grăsimile Predomină reglarea umorală
• Activează lipazele colecistokinina creşte evacuarea bilei şi secreţia acizilor biliari.
• Favorizează absorbţia acizilor graşi, vitaminelor liposolubile (A, D, E, K) secretina – creşte secreţia electroliţilor şi apei
şi a colesterolului • Interdigestiv: scade eliberarea bilei în duoden, creşte sinteza de acizi biliari
• Are acţiune bactericidă în hepatocite
• Favorizează peristaltizmul intestinal Constantele şi compoziţia sucului pancreatic
• Neutralizează sucul gastric acid Constantele:
Constantele şi compoziţia bilei Cantitatea 1000-1500 ml.
Cantitatea 800-1000 ml. Lichid incolor, vâscos
Bila hepatică: galben-aurie, pH 8,0 – 8,6 Densitatea 1,007-1,012
Bila veziculară: verde-brună, pH 7,0 – 7,6 pH – 7,4 - 8,6
Compoziţia bilei: Compoziţia:
1. Apă 96% Apă
2. Sărurile biliare – precursorul acestora este colesterolul (metabolit lipidic), Substanţe anorganice:
care în celulele hepatice este convertit în acizii colic, dezoxicolic, lito- şi cationi– Na+, K+, Ca+2,Mg+2
chenodezoxicolic. Aceştea la rândul lor se combină cu glicina sau taurina anioni- Cl-,PO4-3,SO3-2
şi formează sărurile de Na+ şi K+ a acizilor glicocolic şi taurocolic bicarbonaţi
Substanţe organice:
4
Mucină - gastrina: se elimină la extensia stomacului şi stimulează secreţia
Enzime pancreatică
Enzimele sucului pancreatic (secretate în formă inactivă) Faza intestinală (predominant umorală)
Enzimele proteolitice: • Secretina – stimulează secreţia apei şi bicarbonaţilor din celulele
Tripsina (forma inactivă tripsinogenul este activată de enterokinaza duodenală la pancreatice
pH 7-8). Hidrolizează proteinele până la oligopeptide şi legăturile peptidice la • Pancreozemina-colecistokinina – măreşte volumil susului şi conţinutul de
nivelul radicalului carboxilic a aminoacizilor bazici enzime
Cimotripsina (forma inactivă chimotripsinogenul, activată de tripsină). • Insulina – măreşte secreţia exocrină a pancreasului
Hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupurilor carboxilice ale • Somatostatina
aminoacizilor aromatici. • Glucagonul
Carboxipeptidaza (forma inactivă precarboxipeptidaza, activată de tripsină). • Peptidul pancreatic
Scurtează polipeptidele cu un aminoacid Toate trei inhibă secreţia exocrină a pancreasului
Colagenaza (forma inactivă precolagenaza, activată de tripsină). Scindează Sucul propriu al intestinului subţire
legăturile peptidice ale colagenului În intestinul subţire se secretă:
Elastaza (forma inactivă proelastaza, activată de tripsină şi enterokinază). • Sucul pancreatic
Hidrolizează legăturile peptidice a aminoacizilor
• Bila
2. Enzimele glicolitice
• Sucul propriu al intestinului subţire
• Amilaza pancreatică ( se activează în prezenţa Cl- la pH – 6,5-7,2).
Secreţia intestinală este predominant umorală
Scindează amidonul, glicogenul şi alţi compuşi glucidici, cu excepţia
Constantele Fluid incolor, opalescent Cantitatea 1,8 – 2,0 l
glucozei, pînă la di- şi trizaharide.
pH – 7,5-8,3
3. Enzimele lipolitice
Compoziţia
• Lipaza pancreatică (se activează în prezenţa Ca+2, Mg+2 la pH 7-8) Apa
hidrolizează grăsimile neutre în acizi graşi şi monogliceride Substanţe anorganice:
• Colesterolesteraza (se activează în prezenţa sărurilor biliare la pH 7-8) cationi– Na+, K+, Ca+2,Mg+2
hidrolizează colesterolul esteric în colesterol liber şi acid gras anioni- Cl-,PO4-3,SO3-2
• Fosfolipaza desprinde acizii graşi din fosfolipide bicarbonaţi
Reglarea secreţiei pancreatice Substanţe organice:
1. Faza cefalică (predominant nervoasă) Mucină, Enzime,
Controlul nervos este realizat de infuenţe parasimpatice colinergice (n. Vag), Leucocite, Epiteliu
care determină elimenarea unui suc fluid bogat în bicarbonaţi sărac în enzime şi Enzimele sucului intestinal
simpatice adrenergice (n. spalnhnic) – suc dens, bogat în enzime 1. Enzimele proteolotice - sub acţiunea tuturor enzimelor proteolitice din
• Reflex condiţionat sucul intestinal are loc scindarea totală a proteinelor pînă la aminoacizi
• Reflex necondiţionat liberi:
2. Faza gastrică ( nervoasă şi umorală) • Aminopeptidaza
• Reglarea nervoasă – destensia stomacului declanşază reflex necondiţionat • Exopeptidaza
vago-vagal cu eliminarea sucului pancreatic • Dipeptidaza
• Reglarea umorală: • Nucleazele intestinale
5
• Enterokinaza (activează tripsinogenul)
2. Enzimele glicolitice (diastasele) hidrolizează disaharidele în
monozaharide:
• Zaharaza → zaharoza → fructoza, glucoza
• Lactaza → lactoza → glucoza, galactoza
• Maltaza → maltoza → glucoza
• α - Dextrinaza → dextrani → glucoza
3. Enzimele lipolitice acţionează asupra grăsimilor neutre, ce reprezintă
2 - 5% din totalul grăsimilor digerate :
• Lipaza intestinală
Motilitatea intestinală
Sunt 2 tipuri de motilitate intestinală
1. Motilitatea locală – favorizează
contactul mai strîns între chim şi mucoasă,
asigurată de:
• Contracţii segmentare
• Contracţii pendulare
Motilitatea locală intestinală
• Contracţii segmentare Contracţia
musculaturii circulare la destindere,
care separă intestinul în segmente egale,
durează secunde
• Contracţii pendulare Contracţii izolare
ale fibrelor longitudinale ce intervin în
amestecarea conţinutului
2. Motilitate peristaltică – asigură propulsarea
chimului de-a lungul intestinului, aceste
contracţii pot fi sub formă de :
1. Unde lente 2. Unde rapide
Motilitate peristaltică
Reprezintă contracţii a muşchilor longitudinali voluntar
urmate de contracţii a muşchilor circulari, care Flora microbiană intestinală
asigură propulsarea conţinutului de-a lungul
intestinului
• Contracţii sub formă de unde lente –
apar pe traseu limitat, cu V=1-2 cm/sec
• Contracţii sub formă de unde rapide – transportă chimul la distanţe mari
cu V = 2 - 25 cm/sec
Reglarea motilităţii intestinale
Motilitatea intestinală este reglată de:
1. Mecanismul miogen: fibrele musculare netede posedă automatizm. La
destensia intestinului, activitatea miogenă spontană declanşază contracţii
segmentare ritmice
2. Mecanismul nervos:
• Intrinsec – asigurat de reflexele mienterice locale cu centrul nervos în plexul
Auerbach pentru fibrele musculare longitudinale şi circulare (calea aferentă
pentru cele circulare se întrerupe în plexul Meissner). Aceste reflexe
asigură contracţiile peristaltice
• Extrinsec – inrvaţia simpatică ţi parasimpatică
Acţiunea simpaticului şi parasimpaticului asupra motilităţii intestinale
I. Simpatică fibrele adrenergice din componenţa nervilor splanhnici inhibă
tonusul şi motilitatea intestinală
II. Parasimpatică – este predominantă, fibrele colinergice n.vag (până la
colonul proximal) şi n.pelvian (colonul distal) determină creşterea frecvenţei şi
amplitudinii contracţiilor
Mecanismul umoral este:
Stimulator Inhibitor
• Gastrina Secretina
• Colicistokinina Glucagonul
• Serotonina Peptidul Y
• Motilina
• Prostoglandinele
• Insulina
Defecaţia – este un act reflex motor al sfincterului intern (m. neted) şi celui extern
(m. striat). Reflexul este declanşat de creşterea presiunii cauzate de umplere
ampulei rectale. Centrul reflexului – S2–S4 ; calea eferentă parasimpatică măreşte
peristaltizmul şi relaxează sfincterul intern, sfincterul extern fiind controlat
• În colonul proximal predomină flora aerobă (fermentează difinitiv glucidele)
• În colonul distal se găseşte flora anaerobă (putrefacţia proteinelor nedigerate
→ indol, scatol, amoniac)
6
Funcţiile ne enzimatice ale microflorei: • Excreţia prin pinocitoză a chilomicronilor din enterocit în spaţiul
1. Sinteza şi absorbţia vit hidrosolubile B1; B2; B12; H; şi liposolubile - vit extracelular, apoi limfă
K Absorbţia glucidelor
2. Formarea stercobilinei din bilirubină Glucidele se absorb sub formă de monozaharide:
3. Deconjugarea acizilor biliari cu eliminarea ac. dezoxi- şi litocolic • Glucoza se absoarbe prin mecanism activ secundar consumator de energie,
4. Reabsorbţia acidului colic în circuitul hepato-enterohepatic dependent de Na+ , co-transport Na+-glucoză
5. Stimularea sintezei de imunoglobină A şi M în celulele limfoide a • Galactoza – la fel ca glucoza
peretelui intestinal • Fructoza – proteine “carrier”, independent de Na+ , difuziune facilitată
6. Asigură integritatea şi morfologia normală a epiteliului colonului • Pentozele (riboza, dezoxiriboza) – sunt absorbite prin difuziune simplă
Absorbţia în tubul digestiv Absorbţia vitaminelor
• Absorbţia este penetrarea în sistemul sangvin şi limfatic a substanţelor 1. Vitaminele hidrosolubile: B1 B2 B6 PP, H, C, ac. pantotenic, ac. folic
nutritive simple • Se absorb prin pinocitoză, cotransport Na+ -dependent
Mecanismele de absorbţie: • Preponderent în partea de sus a intestinului subţire
1. Difuzia şi filtrarea – transportul substanţelor are loc conform gradiantului • Excepţie – Vit. B12 se absoarbe în stomac, prin mecanism activ în prezenţa
de concentraţie, electrolitic şi de presiune factorului Kastl
2. Difuzia facilitată – transportul are loc prin intermediul transportatorilor 2. Vitaminele liposolubile: A, D, E, K
3. Transportul activ – cu consum de energie şi oxigen, contra gradientului de • Se absorb în prezenţa bilei şi lipidelor
concentraţie
• Prin mecanism – macrotransport activ
Absorbţia proteinelor
• Excepţia – Vit. A se absoarbe în lipsa bilei
• Are loc la nivelul intestinului subţire prin membrana celulelor epiteliale
Absorbţia apei şi electroliţilor
• Se absorb sub formă de di-, tripeptide şi aminoacizi liberi
• Apa difuzează în ambele direcţii prin mucoasa intestinului subţire şi gros în
• Este proces activ cu solicitare de energie, dependent de Na+ (Na+ se funcţie de gradientul osmotic. 80% din apă - în intestinul subţire.
deplasează conform gradientului electrochimic şi atrage aminoacizii)
• Electroliţii:
• Absorbţia AA prin difuzie e limitată, se efectuiază cu ajutorul unor
• Na+ -difuzie simplă, co-transport cu aminoacizi şi glucoză.
proteine transportatoare
• K+ - difuzie simplă
• Se cunosc 5 tipuri de proteine transportatoare pentru aminoacizi şi peptide
• Cl- - difuzie simplă, în ileonul distal şi intestinul gros prin antiport cu
Mecanismul: co-transportul Na+ dependent
bicarbonaţii
Absorbţia lipidelor
→ monogliceride • Ca+2 – transport activ (la cerinţele organismului) şi difuzie simplă
• Trigliceride: + acid biliar, colesterol → micelii → acid gras
• Micelii → difuzie simplă → enterocitele intestinale
• Din enterocit, acizii graşi (≤12 atomi C) → sângele portal
• Resinteza în enterocit a trigliceridelor din monogliceride şi acizii graşi
( >de 12 atomi C)
• Formarea chilomicronilor: globule de trigliceride nou sintetizate,
colesterol şi betalipoproteină (toate sintetizate în reticulul endoplasmatic
al enterocitului)
7