Rolul limbii oficiale într-un stat de drept: importanța cunoașterii limbii oficiale în
vederea lichidării piedicilor ce apar în calea comunicării și integrării sociale; necesitatea
de a vorbi corect și frumos limba română
I. Vocabular:
Limbă:
Limbă, f. - limbaj al unei comunităţi umane, caracterizat prin structuri proprii.
Dialect, n. - ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri.
Grai, n. - unitate lingvistică subordonată (подчинена) dialectului.
Vorbă, f. - șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte.
Vorbire, f. – folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei colectivități.
A comunica:
A comunica - 1. a da de ştire; 2. a informa, a vorbi, a spune.
A transmite - a aduce la cunoştinţa cuiva o informaţie, un gând, un sentiment.
A vorbi – a avea facultatea (способность) de a articula cuvinte.
Patriot:
Patriot, m. – persoană care își iubește patria și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei.
Popor, n. – 1. comunitate de oameni care locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă
și au aceleași tradiții culturale; 2. totalitate de oameni de o anumită naționalitate; neam; 3.
mulțime de oameni; lume.
Demnitate, f. - atitudine care impune respect.
Patrimoniu, n. – totalitatea bunurilor care aparţin întregului popor.
Sinonime:
Omonime:
Limbă
Limba (орган) este o unealtă cu care omul comunică în diferite limbi (речь).
Pe limba (кусок) aceasta de pământ gospodarul a sădit de toate: şi legume, şi flori, şi pomi.
Am cumpărat o limbă (рожок) pentru a mă încălţa mai uşor.
Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanţilor lingvişti, a
profesorilor de limbă şi literatură română, ea aparţine poporului, celor care au trudit la ea de-a
lungul veacurilor, înălţându-şi strălucitoarea fiinţă, adică aparţine strămoşilor noştri, şi mai
ales celor care vin după noi.
Tinzând a vorbi corect şi frumos limba, omenim astfel pe cei care au creat societatea
cuvintelor civilizate. Uitând un cuvânt trebuincios, o expresie din comoara graiului matern,
uiţi ceva din istoria poporului tău.
Nicăieri dorul de limbă nu a fost atât de mare ca în ţara noastră. Limba este cea mai
mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o. Noi, basarabenii, primii pe glob am scris cu roşu
în calendar - Ziua Limbii, deoarece prea anevoioasă i-a fost reîntoarcerea limbii române
acasă. Alături de noi în lupta pentru limbă şi adevăr s-au aflat Ştefan cel Mare, Eminescu,
Gr. Vieru, D. Matcovschi, strămoşii şi toţi oamenii de bună credinţă – contemporani de-ai
noştri.
Frumos trebuie să vorbim cu toţii – studentul, agronomul, inginerul, profesorul,
muncitorul simplu – pentru că maturitatea culturii publice a spiritului poporal, spunea marele
Eminescu, se manifestă cu deosebire în limbă ca şi în culţii unui popor care au suit înălţimea
şi domină terenul întreg. Frumos nu în sensul de a folosi la fiecare pas neologisme pe care nu
le înţeleg ceilalţi, iar uneori nici vorbitorul chiar, ci în sensul de a uni plastic, armonios în
vorbirea orală sau scrisă cele mai obişnuite cuvinte. A vorbi sănătos în limba mamei este o
datorie, a spus marele poet Gr. Vieru.
Nu avem dreptul să nu cunoaştem bine limba ţării noastre. Un popor are dreptul la
existenţă doar dacă are o limbă, o istorie, tradiţii seculare. Cine nu are demnitate naţională, nu
recunoaşte şi nu preţuieşte patrimoniul naţional, acela nu se poate numi patriot al ţării sale.
Un proverb chinezesc spune:
Cine bea din apa unei ţări,
Cine mănâncă din pâinea ei
Trebuie să-i cunoască limba
Şi să-i respecte tradiţiile.
Nu există patrie şi patriotism într-o ţară care nu are limbă. Limba suntem noi, urmaşii
străbunilor neînfricaţi, limba este buciumul (трембита) care sună în codrii seculari, este
doina ce deplânge eroii căzuţi pentru apărarea ţării, este balada celor ce au trudit în speranţa
unui viitor mai bun.
Limba este semnul caracteristic prin care membrii aceluiaşi popor se recunosc, e
lanţul trainic ce-i leagă împreună şi-i face a se numi fraţi. Mai multe inimi au cei care ştiu
mai multe limbi, ziceau romanii din negură de vremi.
Limba este o fiinţă vie, mereu în dezvoltare şi ea trebuie mereu să fie sensibilă la toate
înnoirile economice, sociale și culturale ale vieţii. Limba este comoara cea mai de preţ a
poporului, şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească niciodată.
Sursa: L. Nicolaescu-Onofrei ş.a. Limba română pentru alolingvi (adaptare). Ch.: Cartier, 2006.
IV. Activități:
1. Identificați în text și citiți fragmentele în care se relatează despre:
- importanța limbii pentru un popor;
- faptul că toți trebuie să vorbim frumos;
- patriotism;
- limba ca ființă vie.
2. Plasați în locul punctelor cuvintele care se potrivesc după sens: pământul, valori, om,
trecut, strămoșii, patria, limba, istoria.
1. Fiecare om trebuie să știe de unde vine și încotro se îndreaptă, trebuie să-și cunoască
poporul, limba, … .
2. Adevăratul … este acela care își apără patria, chiar dacă nimeni nu îl susține, chiar
dacă toți îl privesc cu ură.
3. Cât de mică și de săracă nu ar fi patria ta, ea va fi cea mai frumoasă, pentru că e țara
în care te-ai născut, e țara în care au trăit … tăi.
4. Omul nu poate trăi fără patrie, el nu are …, iar omul fără trecut nu are un nume, nu
are aspirații, nu are un viitor și nu are un loc pe care să-l numească “acasă”.
5. ,,Numai în … sa omul își pricepe inima pe deplin” (M. Eminescu).
6. … ni l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noastre prin lume, iar limba zice-se, e
darul Celui de Sus, căci, după cum se spune, la început a fost cuvântul.
7. Dacă omul uită adevăratele … ale neamului său, atunci rămâne gol într-un univers
sec.
8. Pentru a păstra …, fiecare trebuie să cultive şi să promoveze valorile poporului.
9. Împărtăşiţi din experienţa proprie câteva sfaturi care ar asigura însuşirea cu succes a
unei limbi străine.
V. Evaluare:
1. Relatați despre importanța cunoașterii limbii oficiale ca rol hotărâtor în democratizarea,
lichidarea piedicilor ce apar în calea comunicării și a integrării sociale.